Decizia civilă nr. 2558/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2558/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul S. D. A. împotriva sentinței civile nr. 6363 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC N. S. PRIN LICHIDATOR J. P. G. I. SC N. S. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6363 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș
s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta P. G. IPURL B. M., desemnat lichidator al SC N. S. B. M., împotriva pârâtului
S. D. A., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC N. S.
B. M., aflată în procedură și, în consecință:
Pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite reprezentând creanțele declarate în faliment, în cuantum de 53.441,00 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească în contul Biroului de expertize Maramureș suma de 2.550 lei reprezentând diferență contravaloare expertiză efectuată de exp. ec. Pușcaș I. .
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 1038 din_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor P. e B. M., dispunând deschiderea procedurii simplificate de insolvență și intrarea direct în faliment a debitoarei SC N. S. B. M. iar P. G. IPURL B. M., a fost desemnat lichidator judiciar.
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență iar pârâtul a fost notificat la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului Maramureș, pentru predarea gestiunii și a documentelor contabile ale societății.
În dosarul de faliment s-a înregistrat o singură declarație de creanță din partea creditoarei Administrația Finanțelor P. e B. M. pentru suma de 53.441,00 lei, aspect ce a rezultat din tabelul definitiv rectificat al obligațiilor societății aflat la fila 6.
Din rapoartele întocmite de lichidator a rezultat că în ciuda demersurilor întreprinse, pârâtul în calitate de asociat și administrator statutar, i-a pus la dispoziție cu întârziere doar o parte din actele și documentele contabile ale societății, respectiv cele din perioada aferentă anilor 2005 - 2008. După verificarea acestor documente, s-a constatat că la 31 martie 2008, debitoarea deținea în patrimoniu aparate și instalații în valoare de 2.294,90 lei, imobilizări în curs în valoare de 1.912 lei, clienți - 84.732,90 lei, debitori diverși - 18.654,89 lei și disponibilități bănești de 14.500,77 lei, nefiind depuse actele contabile care să permită identificarea componenței activelor de patrimoniu enumerate (listele de inventar) și bunurile înregistrare în evidența contabilă.
În această situație, nu se cunoaște ce reprezintă imobilizările în curs, nu s- au putut identifica clienții și debitorii diverși în scopul declanșării procedurii de recuperare a creanțelor datorate către debitoare.
De asemenea, nu a fost pusă la dispoziția lichidatorului suma de 14.500,77 lei, reprezentând disponibil bănesc rezultată din actele contabile ale societății.
Conform ultimului bilanț aferent anului 2008 publicat pe site-ul M. ui Finanțelor P. e, în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în cuantum de 114.954 lei și active circulante în sumă de 176.726 lei, din care stocuri în sumă de 55.898 lei iar pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de activitate întocmit și înregistrat sub nr. 207 din_ în care lichidatorul a prezentat situația arătată mai sus, ipoteză în care în cauză sunt incidente prevederile art. 138 al. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată.
Având în vedere că administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului toate actele și documentele contabile, respectiv activele ce
constituie patrimoniul debitoarei, judecătorul - sindic a apreciat că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a făcut să dispară unele documente contabile sau a ținut o contabilitate fictivă și că a ascuns o parte din activul persoanei juridice aflată în procedură, lichidatorul fiind astfel în imposibilitate să- l valorifice conform atribuțiilor sale reglementate de Legea insolvenței, aspecte confirmate de expertiza contabilă efectuată de ec. Pușcaș I. .
Față de cele arătate, apărările pârâtului sunt nefondate, motiv pentru care au fost înlăturate de instanță.
Din perspectiva celor de mai sus, tribunalul a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă aceștia au folosit bunurile societății în folosul lor sau al altor persoane fizice sau juridice, au ținut o contabilitate fictivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau au făcut să dispară unele documente contabile, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată și precizată a fost întemeiată și a fost admisă ca atare, în baza prevederilor art. 11
lit. g raportat la art. 138 al. 5 din legea menționată anterior, cu consecința obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei - falite, conform dispozitivului.
Dat fiind faptul că pârâtul a plătit doar 1200 lei din contravaloarea expertizei solicitate și încuviințate de instanță, acesta a fost obligat la plata diferenței neachitate de 2.550 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. D. A. solicitând în temeiul disp.art.3041C.pr.civ. pct.5 și art.312 al.2 și 3 C.pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. ui Maramureș.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, Tribunalul Maramureș prin sentința civila nr. 6363/_ a admis acțiunea în răspundere a pârâtului S. D. A. pentru plata întregului pasiv al SC N. S., în cuantum de 53.441 lei. În motivarea sentinței civile instanța de fond a apreciat în mod greșit că în calitate de administrator al societății nu ar fi tinut contabilitatea în conformitate cu legea, că ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau ar fi tinut o contabilitate fictiva și că ar fi ascuns o parte din activul persoanei juridice aflata în procedura, cauzând astfel starea de insolvență a societății.
Consideră că hotărârea instanței de fond este greșită pentru următoarele motive:
Instanța de fond a trecut la judecarea fondului cauzei încălcând dreptul la apărare - deși la termenul din data de_ se constata ca avocatul angajat depune o adresa prin care informează instanța ca nu-l mai reprezintă, având în vedere că a reziliat unilateral contractul de asistenta juridica, instanța de fond fără a-i comunica acest aspect și fără a amâna cauza pentru a-i da posibilitatea cum era firesc sa-și angajeze un apărător trece la judecarea în fond a cauzei. Prin acesta atitudine consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Principiul dreptului la apărare este unul din cele mai importante principii ce guvernează desfășurarea oricărui proces consacrat cu valoare constituțională (art. 24 din Constituția României). Potrivit alin. 2 al art.24 din Constituția României "în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu ", cu atât mai mult la judecarea în fond a cauzei.
Tot astfel, una din cerințele privitoare la desfășurarea unui proces ca el să fie echitabil, așa cum impune art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului este obligația instanțelor de judecată de a respecta dreptul la apărare al părților.
Cu alte cuvinte, noțiune a de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul dreptului la apărare și celelalte principii ale procesului civil.
Procedând la judecarea în fond a cauzei fără citarea și amânarea soluționării acesteia la a un nou termen de judecată pentru angajare de apărător, în contextul în care apărătorul ales a reziliat în mod unilateral contractul de asistență juridică, fără să aibă cunoștința de acest lucru, tribunalul i-a nesocotit grav dreptul la apărare, iar hotărârea pronunțată apreciază, pentru acest motiv, ca esențial nelegală.
Concluziile lichidatorului și a expertului financiar contabila desemnat sunt nefondate - motivat de faptul ca nu au fost analizate toate documentele contabile ale societății. Având în vedere că s-a prezentat la lichidatorul judiciar cu documentele societății, iar lichidatorul i-a restituit o parte din acestea (chitanțe, facturi, etc.) comunicându-i că nu are nevoie de ele, consideră că analizarea
contabilității societății a fost superficiala. Tocmai din documentele pe care i le-a restituit se putea observa că nu s-au folosit bunurile societății în interes propriu și că nu au fost săvârșite fapte cu caracter ilicit care să fie în legătura cauzala directă cu insolvența societății. Așa cum a precizat și la fondul cauzei situația contabila a societății nu a fost ținuta de mine, ci de o contabila angajată. Acesta de la începutul anului 2010 a fost plecata din țară. După îndelungi insistente a reușit sa i-a legătura cu acesta și i-a promis că la începutul lunii decembrie se va întoarce si-i va preda toate documentele contabile, respectiv ultimele bilanțuri întocmite din care reiese situația activelor, situația încasărilor și plaților. Pentru funcționarea acestei societăți așa cum se putea observa, daca se analizau toate extrasele cont se putea observa aportul substanțial al recurentului în societate și nu se putea pune problema vreunei fraudări a patrimoniului societății. În privința stocurilor societății dorește sa învedereze instanței ca acestea exista dar nici o clipa lichidatorul nu a făcut o referire la acestea, respectiv să-i ceara predarea acestora pentru a fi evaluate și valorificate!
Totodată dorește să învederez instanței ca în ceea ce privește stabilirea cuantumului la care a fost obligat respectiv la suportarea întregului pasiv al societății în cuantum de 53.441,00 lei este o măsura nejustificata și nelegala. Așa cum prevăd și dispozițiile art.138 al. 1 "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de conducere ... ". Cu toate acestea, daca s- ar fi impus angajarea răspunderii, judecătorul sindic putea dispune ca doar o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și nicidecum angajarea răspunderii pentru întregul pasiv al societății comerciale.
Așadar depunând actele contabile și fiind dispuși sa depună orice alte documente contabile ale societății, nu sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii organelor de conducere ale societății prevăzute de Legea 85/2006, iar datoriile înregistrate de societate nu se datorează vreunei fapte ilicite săvârșite de administratorul societății și nu exista o legătura de cauzalitate directa între faptele administratorului și motivele insolventei.
Intimata SC N. S. prin lichidator judiciar P. G. I. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Un prim motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorului sindic se referă la încălcarea dreptului la apărarea al pârâtului recurent S. D. A. derivând din renunțarea la mandat realizată de către reprezentantul convențional al acestuia, respectiv avocatul angajat.
Principiul dreptului la apărare este unul dintre cele mai importante principii ce guvernează desfășurarea oricărui proces consacrat cu valoare constituțională în art. 24 alin.2 din Constituția României. Tot astfel, una din cerințele privitoare la desfășurarea unui proces ca el să fie echitabil, așa cum impune art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, este obligația instanțelor de judecată de a respecta dreptul la apărare al părților.
Noțiunea de proces echitabil presupune astfel respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129
alin.1 C. pr. civ., judecătorul are îndatorirea să respecte cele două principii fundamentale ale procesului civil.
Recurentul susține că procedând la judecarea în fond a cauzei, fără citarea și amânarea soluționării acesteia la un nou termen de judecată pentru angajare de apărător, în contextul în care apărătorul ales a reziliat în mod unilateral contractul de asistentă juridică, fără să ia cunoștință de acest lucru, i-a fost nesocotit grav dreptul la apărarea iar hotărârea pronunțată este esențial nelegală. Citarea este actul de procedură prin care participanții la judecată în procesul civil sunt înștiințați cu privire la existența lui, a termenului și locului unde se va desfășura judecata. Prin citarea părților se asigură respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare, componente ale dreptului la un proces echitabil, prev. de art.6 paragraf
1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit art.85 C.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. La rândul său art.107 C.pr.civ., prevede că președintele va amâna judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Caracterul imperativ al normelor înscrise în art.85 și 107 C.pr.civ., trebuie înțeles în sensul că instanța nu poate lua nici o măsură decât dacă părțile sunt legal citate ori prezente, cu excepția cazurilor anume prevăzute.
În doctrină s-a relevat și faptul că trebuie să se facă distincție între caracterul imperativ al normelor care obligă instanța să citeze în mod legal părțile și caracterul dispozitiv al acelora care reglementează citarea ca atare, deoarece obligatorie este citarea părților, iar nu înfățișarea lor la judecată.
Potrivit art. 90 alin.1 și 2 C.pr.civ., înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, norme care sunt imperative, iar în condițiile în care debitoarea a fost citată la un sediu incomplet, ceea ce echivalează cu nelegala citare
În speță până la data de_ pârâtul recurent S. D. A. a fost reprezentat convențional de către av. Feher Mikloș potrivit contractului de asistență juridică, iar de la această dată a intervenit rezilierea unilaterală a contractului pentru neplata onorariului avocațial. Acest aspect a fost adus la cunoștința instanței la data de 9 octombrie 2012( f. 75).
Retragerea mandatului precum și renunțarea la mandat s-a realizat în mod legal fiind înștiințat mandatarul cât și instanța cu privire la acest aspect.
Prin urmare, prin adresa întocmită la data de_ (f.76 dos. fond) instanța a încunoștințat partea personal, și i-a comunicat raportul de expertiză întocmită în cauză precum și obligativitatea achitării diferenței de onorariu expert în cuantum de 2550 lei.
La termenul din data de 17 octombrie 2012, s-a consemnat în ședința publică aspectul referitor la renunțarea la mandat, urmare a rezilierii contratului de asistentă juridică, și tocmai pentru a asigura pârâtului un drept efectiv la apărare, instanța a dispus amânarea pronunțării în temeiul disp. art. 260 C. pr. civ. pentru data de 24 octombrie 2012.
Prin urmare, Curtea constată că pârâtului recurent nu i-a fost încălcat în nici un fel dreptul la apărare.
Cât privește fondul cauzei se susține aplicarea greșită a legii din perspectiva concluziilor eronate ale lichidatorului judiciar și a expertului financiar contrabil care a întocmit expertiza. Astfel, se arată că nu au fost analizate toate documentele contabile ale societății fiindu-i restituit acestuia o parte din documente, care dovedeau faptul că nu s-au folosit bunurilor societății în interes propriu și nu au fost săvârșite fapte cu caracter ilicit care să fie în
legătură cauzală directă cu insolvența societății. Acesta deoarece întreaga contabilitate a societății a fost realizată de o contabilă angajată.
Din întreaga probațiune administrată în cauză, Curtea constată că ulterior formulării acțiunii în răspundere patrimonială împotriva administratorului statutar al debitoarei (_ ), acesta a predat o parte din actele contabile întocmite în cadrul activității debitoarei în perioada 2005-2008.
După o verificare a documentelor depuse lichidatorul judiciar a depus la dosar la data de_ o precizare a acțiunii în răspundere personală patrimonială, arătând prin aceasta că, la data de_, debitoarea deținea în patrimoniu următoarele bunuri: aparate și instalații în valoare de 2.247,90 lei; imobilizări în curs-1.912 lei; clienți - 84.732,90 lei; debitori diverși-18.654,89 lei și disponibilități bănești-14.500,77 lei. De asemenea s-a arătat că nu au fost depuse actele contabile care să permită identificarea componentei activelor de patrimoniu enumerate (listele de inventar) și nu au fost predate bunurile înregistrate în evidența contabilă a debitoarei.
Aceleași concluzii s-au desprins și din raportul de expertiză contabilă care a conchis că pârâtul nu a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea contabilității nr. 82/1991.
Prin urmare, în mod întemeiat judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii speciale patrimoniale instituite de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în sarcina recurentului fiind reținute faptele ilicite prevăzute la lit. a, d și e .
Așadar, răspunderea pârâtului recurent S. D. A. rezidă din încălcarea dispozițiilor art.72 și respectiv art.73 lit. e din Legea nr.31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun, deci a obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial. În același sens se mai poate reține și
incidența dispozițiilor art.73 lit. c și e din Legea societăților comerciale, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile ce rezidă din Legea nr. 82/1991 a contabilității).
Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtului recurent S. D. A. acesta este prezumat de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem.
Cât privește raportul de cauzalitate dintre faptă și intrarea în insolvență rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâtul recurent S. D. A. nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile.
Prin urmare, Curtea reține că în speță este pe deplin dovedită fapta pârâtului recurent S. D. A. de neținere a contabilității debitoarei, faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, vinovăția acestuia sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și aducerea debitoarei în starea de insolvență, conform art.998 C. civil.
Pârâtului recurent i s-a imputat și fapta prevăzută de art.138 lit. a din Legea nr.85/2006 respectiv faptul că a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Această faptă presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului persoană juridică. Textul legal analizat mai prevede că utilizarea acestor bunuri sau credite să se fi făcut în interes propriu sau în interesul altei persoane.
În speță lichidatorul judiciar a formulat această cerere apreciind că administratorul statutar al debitoarei a cauzat starea de insolvență prin nepredare bunurilor și disponibilităților bănești, a întregului activ al debitoarei.
Aceasta deoarece prin nepredarea bunurilor rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul recurent a folosit aceste bunuri în interes personal faptă prevăzută de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C. proc. civ. urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul S. D. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S. D. | A. | împotriva sentinței civile |
nr.6363 din_, pronunțată în dosarul nr. _ | al T. ui Maramureș |
pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
C. | I. | D. | P. | A. | -I. | A. |
G. | , | |
M. | N. | ȚÂR |
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: I. V.
| ← Sentința civilă nr. 187/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2278/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
