Sentința civilă nr. 187/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a4
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 187/2013
Ședința publică din 31 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I., judecător-sindic
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamant U. I. lichidator judiciar al debitorului S.C. I. V. S., împotriva pârâtului M. V., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 18 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25 ianuarie 2013, respectiv 31 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin acțiunea în răspundere patrimonială formulată în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC I. V. S. și înregistrată în prezentul dosar asociat pentru soluționare, lichidatorul judiciar SCPI U. SPRL, a solicitat ca pârâtul M. V.
, în calitate de administrator statutar al debitoarei în faliment, să fie obligat să suporte din averea personală pasivul debitoarei, în sumă de 662.936,47 lei.
In motivarea acțiunii s-a arătat că după studierea actelor contabile a constatat că în anul 2008, debitoarea SC I. V. S. avea active imobilizante și circulante la valori relativ mari, cu o cifră de afaceri de l.l99.509 lei ,iar la sfârșitul anului 2008 a avut un profit de 2.l06 lei, pe când în anii 2009 și 20l0 a avut pierderi de 7.678 lei și respectiv l3.8l3 lei.
De asemenea, s-a arătat că în cursul anului 2006, societatea a achiziționat un utilaj - încărcător frontal Zettelmeyer 2L l700, second-hand, la prețul de 44.358 lei și un aparat de măsurat RecELTA la prețul de 3.600 euro, însă cele două bunuri nu au fost predate lichidatorului judiciar, din acte nerezultând modalitatea de ieșire din gestiune, fiind aplicabile disp.art.l38 alin.l lit.c din L.85/2006.
Societatea a mai cumpărat și două apartamente la finele anului 2009, ce au fost predate lichidatorului judiciar.
In fine, s-a mai susținut că debitoarea avea creanțe de încasat la sfârșitul anului 2009, de 349.963 lei iar în anul 20l0 suma se ridica la l.006.003 lei și cum nu s-au dat explicații cu privire la motivele pentru care nu s-au recuperat creanțele, sunt incidente dispozițiile art.l38 alin.l lit.a pentru atragerea răspunderii personale a administratorului statutar.
S-au anexat la cerere, tabelul definitiv consolidat actualizat (f.3), acte de achiziționare a celor două utilaje de către societatea debitoare (f.4-7), indicatorii financiari pe anii 2008-20l0 (f.8-l6).
Pârâtul M. V. a formulat întâmpinare , prin avocat (f.22-25), prin care, în principal, a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In ceea ce privește prescripția dreptului de a se formula acțiunea în răspundere, s-au invocat disp.art.l39 din L.85/2006 cu precizarea, în esență, că procedura insolvenței s-a deschis la data de 20.ll.2009, de la acest moment s-a născut și dreptul subiectiv la acțiune, dar nu poate fi plasat mai târziu de doi ani de la data deschiderii procedurii.
In acest cadru s-a mai arătat că cererea este pur șicanatorie întrucât administratorul statutar a introdus o cerere de înlocuire a lichidatorului judiciar și acțiunea în răspundere a fost formulată după ce a fost introdusă cererea de înlocuire.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea în răspundere, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, nu este întemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada unei fapte culpabile a pârâtului care să fie contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
S-a arătat că motivele pentru care lichidatorul apreciază că se impune atragerea răspunderii nu îndeplinesc exigența legăturii de cauzalitate între prejudiciul produs și faptele imputabile pârâtului.
De asemenea, s-a arătat că neîncasarea creanțelor debitoarei nu poate fi asimilată faptei prev.de art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, ca temei al răspunderii personale, întrucât textul se referă la folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, ceea ce presupune scoaterea bunului din patrimoniul debitorului și trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului.
In consecință, s-a susținut că acțiunea în răspundere imputată administratorului societății nu poate fi conturată prin fapte precum cele avute în vedere de lichidatorul judiciar.
Ambele părți au depus și "concluzii scrise";; lichidatorul judiciar a răspuns excepției prescripției dreptului la acțiune, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu precizarea că de la expirarea termenului de 2 ani prev.de art.l39, poate să înceapă curgerea termenului de prescripție de 3 ani (f.27-29), iar pârâtul și-a reiterat excepția și motivele de respingere a acțiunii pe fond (f.3l-34).
Examinând actele și lucrările dosarului,
precum și ale dosarului de insolvență (actele relevante s-au depus în copie, din oficiu, și la prezentul dosar), s-au reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr.l084 din 20.ll.2009 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC I. V.
B., la solicitarea creditoarei SC MENATWORK EST PREFABRICATE S. P. ești Leordeni, jud.Ilfov, fiind numit administrator judiciar U. I. (devenită ulterior, SPRL).
Ulterior, prin sentința comercială nr. 66l din l7 iunie 20l0, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, prin procedura simplificată, la propunerea administratorului judiciar, întrucât s-a constatat că societatea nu mai are sediul la adresa înscrisă la registrul comerțului și nu au fost găsite actele societății, fiind incidente prev.art.l alin.2 lit.c pct.2 și 4 din L.85/2006.
Acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar, M. V., s-a înregistrat la data de l6.l0.20l2, întemeiată pe prevederile art.l38 alin.l lit.a și e din L.85/2006 .
Examinând cu prioritate, potrivit disp.art. l37 C.pr.civ, excepția prescripției dreptului la acțiunea în răspundere, ridicată de pârât prin invocarea prev.art.l39 din L.85/2006, tribunalul constată că această excepție este neîntemeiată și urmează să fie respinsă ca atare.
Potrivit disp.art.l39 din lege, " acțiunea prevăzută la art.l38 se prescrie în termen de 3 ani . Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii ".
In speță, chiar dacă s-ar fi cunoscut persoana răspunzătoare la data la care ar fi trebuit să se întocmească primul raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență - raport care trebuia depus în cel mult 40 de zile de la deschiderea procedurii, data de la care ar fi început să curgă termenul de prescripție de 3 ani ar fi fost data de 29.l2.2009 (40 de zile de la deschiderea procedurii), iar termenul s-au fi împlinit la data de 29.l2.20l2.
Cu toate acestea, legea prevede că termenul de la care începe să curgă prescripția, nu poate fi mai târziu de 2 ani de la deschiderea procedurii, astfel că în situația în care în primii 2 ani nu a fost cunoscută persoana răspunzătoare, după acești 2 ani începe că curgă termenul de prescripție de 3 ani astfel că în total, sunt 5 ani de la deschiderea procedurii în care poate fi introdusă acțiunea prevăzută la art.l38. In speță cei 5 ani se împlinesc la 20.ll.20l4, astfel că acțiunea introdusă la data de l6.l0.20l2, se situează în termenul de prescripție prevăzut de lege.
De altfel, din dosarul de insolvență rezultă că după deschiderea procedurii administratorul statutar nu a predat administratorului judiciar iar ulterior, lichidatorului, actele societății, acestea fiind predate doar la data de 2l.l0.20ll, motiv pentru care și raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, a fost completat la data de l2.l0.20l2, și doar în acest raport se stabilește că fostul administrator statutar este răspunzător de unele fapte ce au condus la insolvența societății debitoare.
Analizând pe fond acțiunea
promovată împotriva pârâtului, tribunalul apreciază că această acțiune este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. l38 alin.l dinL.85/2006, privind procedura insolvenței, "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dis.art.59 alin.l, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul sau în cel al unei alte persoane;
- au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
- au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
- au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
- au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
- în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori";.
Lichidatorul judiciar a invocat ca temei legal al acțiunii în răspundere, prev.art. l38 alin.l lit.a și e din L.85/2006, cu motivarea că la finele anului 2009, când a fost deschisă procedura insolvenței (20.ll.2009), debitorul avea creanțe neîncasate în sumă totală de 349.963, sumă ce se ridică la l.006.003 lei la finele anului 20l0 și că nu i-au fost predate două utilaje achiziționate de societate în anul 2006, pentru care nu există acte de ieșire din patrimoniul acesteia, iar pentru săvârșirea acestor fapte a solicitat obligarea pârâtului la plata totală a pasivului de 662.936,97 lei înscris în tabelul definitiv consolidat actualizat.
Natura juridică a răspunderii administratorului împrumută, de regulă, cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială. Petru a fi angajată o astfel de răspundere, este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 C.civil din l864 (dispoziții aplicabile până la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, raporturilor juridice născute anterior), respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
In cauză, reclamanta nu a dovedit existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului statutar și prejudiciul cauzat, reprezentat de pasivul debitoarei ,fără să deducă din acest pasiv c/v celor două apartamente din averea debitoarei, evaluate la câte l32.000 lei - în total 264.000 lei, în curs de vânzare pentru a acoperi o parte din pasiv";.
Pe de altă parte, faptul de a nu se fi recuperat creanțele debitoarei, nu se circumscrie ipotezei prevăzute la art.l38 alin.l lit.a, care se referă la " folosirea bunurilor sau creditorilor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane";. Mai mult, încasarea creanțelor și chiar formularea de acțiuni pentru încasarea creanțelor este o atribuție expresă a administratorului judiciar, prevăzută la art.20 lit.e din L.85/2006.
De asemenea,în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței întocmit inițial de lichidatorul judiciar doar la data de 29.08.20ll (f.338-
340 dosar insolvență), s-a reținut că din lipsa actelor contabile, nu s-au putut identifica elemente care să determine antrenarea răspunderii personale față de administratorul statutar și a concluzionat că insolvența s-a datorat scăderii producției datorată lipsei pieței de desfacere și a înregistrării de pierderi financiare pe fondul crizei economice.
Intr-o completare ulterioară a raportului prev.la art.59 alin.l din lege, depus la data de l2.l0.20l2, după predarea actelor societății (f.436-438 dosar insolvență), s-a apreciat că se impune atragerea răspunderii personale, pentru cele două fapte invocate și în motivarea acțiunii, fără să se aducă dovezi din care să rezulte raportul de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
In practica judiciară s-a statuat că susținerile din acțiune, cu un caracter pur formal, nedovedite, nu sunt de natură a conduce la antrenarea răspunderii întemeiate pe disp.art.l38 alin.l din L.85/2006.
Față de aceste considerente, nefăcându-se dovada că prin faptele invocate pârâtul ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei al cărei administrator statutar a fost, în temeiul art.ll alin.l lit.g din L.85/2006, se va respinge ca neîntemeiată acțiunea în răspundere promovată de lichidatorul judiciar U. SPRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată de pârâtul M. V., domiciliat în B., str.I. nr.2, sc D,ap.58, jud.B. - Năsăud.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar SCPI U. SPRL,cu sediul în B., str.S. nr.9, jud.B. - Năsăud, împotriva pârâtului M. V., în dosarul de insolvență nr.l643/ll2/2009, privind pe debitorul SC I. V. S. B. - în faliment.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 07 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 3l ianuarie 20l3.
PREȘEDINTE,
Judecător - sindic GREFIER,
U. R. A. P.
Red/dact UI/CR 5 ex - 25.02.20l3
| ← Sentința civilă nr. 733/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 2558/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
