Decizia civilă nr. 2689/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2689/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea D. G. A F.
P. A J. C. ÎNR. A. F. P. A M. C., împotriva sentinței civile nr. 1111/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu SC E. I. L. SRL PRIN LICHIDATOR J. H&B I. S., P. S., C. G. S., Ș.
C., K. A. Z., S. I., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus întâmpinări.
C. ea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1111 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., au fost respinse excepțiile lipsei calităților procesuale pasive ale pârâților P. S. și S. I., ca neîntemeiate.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamanta ADMINISTRAȚIA F. P. A M. C. -N. reprezentată prin D. G.
A F. | P. | A M. | C. -N. | , formulată pârâților P. | S., S. I., K. | ||
A. | Z. | , C. | G. | S. | și S. | C. . |
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privesc excepțiile lipsei calităților procesuale pasive ale pârâților
P. S. și S. I., acestea au fost respinse ca neîntemeiate, acceptate fiind argumentele invocate în susținerea acestor excepții, soluția neputând fi decât aceea a respingerii acțiunii pe fond. Antrenarea răspunderii personale poate fi cerută împotriva oricărei persane ce a cauzat starea de insolvență a debitoarei, conform art. 138, al. 1 din Legea nr. 85/2006. Pârâții fiind acuzați de către reclamantă că au cauzat starea de insolvență, au calitatea procesuală pasivă necesară pentru a fi părți în această cauză.
Analizând acțiunea formulată, judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată.
Lichidatorul judiciar nu a învederat niciodată faptul că nu ar fi obținut actele contabile ale societății sau că din analizarea acestora nu ar fi putut să-și facă o părere cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu societatea aflată în insolvență. Prin neformularea unei cereri de antrenare a răspunderii personale, acesta a considerat că deține toate informațiile necesare pentru a-și putea desfășura activitatea. Nedepunerea declarațiilor fiscale privind obligațiile de plată la bugetul de stat sau depunerea unor declarații fiscale prin care s-a declarat zero impozit pe profit, nu echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea. Obligația de depunere a acelor declarații este distinctă de obligația întocmirii lor, mai exact, ele pot fi întocmite, dar nu și depuse. De asemenea, faptul că societatea a vândut diferite bunuri, nedeclarând că ar fi obținut impozit pe profit, nu se încadrează în vreuna din ipotezele art. 138 din Legea nr. 85/2006. Este foarte posibil, așa cum au susținut și doi pârâți prin întâmpinările depuse, ca acele bunuri să nu fi fost vândute în profit. Vânzarea unor bunuri fără obținere de profit nu înseamnă în mod automat, că pârâții ar fi făcut acte de comerț, în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice. Bunurile pot fi vândute și în pierdere din foarte multe motive: a căzut piața, sunt greu vandabile, era necesară obținerea urgentă de bani etc. Pentru a putea fi acceptată afirmația reclamantei, ar fi trebuit aduse și alte argumente cel puțin, dacă nu probe, în acest sens. La fel, nu s-a dovedit că pârâții nu au înregistrat în contabilitate sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor, pentru a se putea susține că ele au fost folosite în interesul lor. Deci, niciunul dintre textele de lege pe baza cărora a fost motivată acțiunea reclamantei lit. a, b sau d din Legea nr. 85/2006 nu pot fi reținute ca fiind incidente în speță. M. agementul defectuos sau deficitar nu este un argument pentru antrenarea răspunderii personale. Reclamanta s-a limitat, considerând că nu au fost depuse situațiile financiare anuale pe o anumită perioadă sau că în acestea, pentru o altă perioadă, s-a declarat impozit pe profit zero, să aprecieze, știind că societatea debitoare vânduse anumite bunuri, că poată fi antrenată răspunderea personală, nedeținând însă, toate informațiile și documentele pe care lichidatorul judiciar, în mod evident le are.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația F. P. C. -N.
, solicitând modificarea în parte a sentinței comerciale în sensul admiterii cererii formulate de instituție și obligarea pârâților în solidar la plata prejudiciului adus bugetului de stat în sumă de 1184209 lei în temeiul art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivare s-a arătat că prin Sentinta comerciala nr. 2220/_, Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma generala impotriva societatii.
Pentru a intra in posesia documentelor societatii, lichidatorul judiciar a procedat la notificarea privind predarea actelor prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 la sediul societatii debitoare.
La data deschiderii procedurii insolventei, conform informatiilor furnizate de Oficiul Registrului Comertului C., dl. P. S. detinea calitatea de administrator statutar al societatii debitoare. Lichidatorul judiciar a transmis notificarea privind documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 si la adresa de domiciliu a domnului P. S., administrator statutar al societatii debitoare, insa corespondenta a fost returnata cu mentiunea " Expirat termen de pastrare".
Ulterior acestor demersuri, la data de_, lichidatorul judiciar a primit o adresa din partea administratorului statutar al debitoarei, prin care dl. P.
S. comunica faptul ca incepand cu data de_ a incetat contractul de
munca semnat cu SC E. Investment L. SRL si ca atare la aceasta data nu mai detine calitatea de administrator statutar. Din documentele prezentate de parat nu rezulta faptul ca cererea de demisie a fost inregistrata la societatea debitoare, iar acesta nici nu a intreprins vreun demers la Oficiul Registrului Comertului C. sau prin instantele de judecata in acest sens, astfel incat fata de terti paratul detine in continuare calitatea de administrator statutar al societatii debitoare.
La data de_ cu ocazia deplasarii lichidatorului judiciar la sediul social al debitoarei, acesta a constatat faptul ca la adresa sediului social al debitoarei functioneaza SC IC C. ing SRL . In speta, documentele contabile nu au putut fi identificate de lichîdatorul judiciar la sediul debitoarei intrucat la adresa sediului social astfel cum acesta este inregistrat in Registrul Comertului C. functioneaza SC IC C. ing SRL, iar debitoarea nu desfasoara nici o activitate.
Imposibilitatea intrarii in posesia documentelor contabile ale debitoarei, cu toate demersurile intreprinse de lichidatorul judiciar in acest sens, ne conduce la prezumtia ca evidenta contabila a debitoarei nu a fost condusa in conformitate cu dispozitiile legale, motiv pentru care apreciem ca sunt incidente dispozitiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Totodata, conform art. 73 alin. (1) lit.e) din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt raspunzatori fata de societate pentru "stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun". Conform Legii Contabilitatii administratorul era obligat sa asigure conducerea evidentei contabile a societatii, intocmirea bilanturi lor contabile si depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ui Economiei si F. . Astfel in temeiul art. 36 si 37 din Legea contabilitatii in sarcina administratorilor sarutari exista obligatia de a intocmi situatiile financiare anuale si a le depune la unitatile teritoriale ale M. ui Economiei si F. in termen de 150 de zile de la inchiderea exercitiu lui financiar.
Debitoarea nu a depus Declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat pe perioada 01.04-_, desi exista documente care atesta faptul ca s-au efectuat tranzactii de bunuri mobile si imobile in aceasta perioada, in urma carora au rezultat venituri impozabile. Pentru perioada_ -_, data deschiderii procedurii insolventeî, debitorul a depus declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat prin care a declarat impozit pe profit in suma de "zero" lei, desi a efectuat un numar de 13 tranzactii de bunuri mobile in urma carora au rezultat venituri impozabile.
Pentru perioada de raportare a anilor_, 2008 debitoarea nu a depus la unitatea bilanturile contabile. Toate acestea conduc la concluzia ca debitoarea nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a tinut o contabilitate fictiva, deoarece nu a depus declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat sau a depus declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat cu sume "zero", nu a depus bilanturi contabile iar intocmirea deconturilor de TVA depuse pe perioada analizata se putea realiza si prin conducerea doar a registrelor de vanzari-cumparari.
Apreciază ca in speta poate fi retinuta in sarcina paratilor fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in conditiile in care documentele contabile nu i-au fost predate lichidatorului judiciar astfel cum este prevazut in art. 28 din Legea nr. 85/2006. In speta, administratorul societatii se face vinovat de netinerea contabilitatii in conformitate cu legea. Administratorului statutar îi revenea obligatia de a-si indeplini atributiile derivate din calitatea sa, administratorul fiind direct raspunzator de modul in care este tinuta evidenta contabila, obligatiile sale reiesind cu claritate din dispozitiile art. 73 alin. 1 lit. c
si alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum si din dispozitiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Totodata conform prevederilor art. 10 alin.1 din Legea nr. 82/1991 republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, care are obligatia gestionarii societatii respective.
In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu produs care consta in prejudiciul produs bugetului de stat. Data fiind natura. creantelor cu care institutia noastra a fost inscrisa in tabelul definitiv de creante si anume, creante bugetare, in conditiile tinerii contabilitatii societatii debitoare, acesta putea fi substantial mai mic intrucat debitele principale nu ar fi atras penalitati si majorari de intarziere.
Astfel, faptul ca nu au fost depuse la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, nu au fost depuse declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat, nu au fost depuse bilanturile contabile, creeaza prezumtia ca nu au fost indeplinite obligatiile de tinere a contabilitatii conform legii.
Nedepunerea documentelor financiar contabile asa cum stipuleaza legislatia in vigoare, instituie o prezumtie a intentiei de sustragere a societatii de la declararea obligatiilor datorate bugetului de stat si a determinat imposibilitatea efectuarii unei analize a activitatii desfasurata de debitoare in aceasta perioada. Neinregistrarea de catre parati a documentelor contabile subliniaza ideea ca acestia doresc sa ascunda modul in care au fost folosite bunurile societatii si totodata nefiind posibila verificarea modalitatii de inregistrare a evidentelor contabile, legalitatea acestora.
Din analiza efectuata asupra documentelor din dosarul fiscal si din dosarul de executare silita, precum si asupra documentelor din dosarul fiscal al Directiei de Impozite si Taxe Locale a M. C. -N. s-au constatat urmatoarele: la data de_ SC E. Investment L. SRL a vandut prin S. I. in calitate de asociat si K. A. Z. in baza unei procuri speciale un bun imobil situat in C. -N., str. Deva nr. 1-7, incasand suma de 52.000 euro, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1551/_, pe care il anexam.
Din analiza dosarului fiscal al debitoarei s~a constatat ca pentru perioada fiscala in care s-a efectuat tranzactia (luna mai 2005) nu au fost depuse declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat si nu s-a declarat impozitul pe profit rezultat din aceasta vanzare de active, prin urmare consideră ca s-au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.
De asemenea SC E. Investment L. SRL a instrainat urmatoarele active: la data de_ autovehiculul marca apel Astra 2.0 DTI conform certificatului de radiere 653002/_ (anexa 2), la data de_ autovehiculul marca apel Vectra, conform certificatului de radiere 653002/_ (anexa3), la data de_ vehiculul marca SuzukiVX51I conform certificatului de radiere nr. 810002/_ (anexa 4), la data de_ vehiculul marca Yamaha yzf r 6 vx 511 conform certificatului de radiere 810002/_ ( anexa 5), la data de_ vehiculul marca Scoda Octavia 1,9 tdi conform certificatului de radiere 810002/_ (anexa 6), la data de_ vehiculul marca BMW 530 D conform certificatului de radiere 810002/_ ( anexa 7), la data de_ vehiculul marca Jeep Grand Cherokee 2,7 crd conform certificatului de radiere fn/_ (anexa 8), la data de_ vehiculul marca Audi a8 Quatro 4,2 TV 8 conform certificatului de radiere fn/_ (anexa 9), la data de_ vehiculul marca Jeep Grand Cherokee 2,7 crd conform certificatului de radiere fn/_ (anexa
10), la data de_ vehiculul marca Audi A6 conform certificatului de radiere 170002/_ (anexa 11), la data de_ vehiculul marca Mercedes Benz C 180 Kompressor conform certificatului de radiere fn/_ (anexa 12), la data de_ vehiculul marca BMV X 5 conform certificatului de radiere 170002/_ (anexa 13), la data de_ vehiculul marca Audi A61,3 TDI conform certificatului de radiere nr. 58277/_ (anexa 14), la data de_ vehiculul marca Audi A62, 5 tdi conform certificatului de radiere fn/_ (anexa 15).
Din analiza dosarului fiscal al debitoarei am constatat ca pentru tranzactiile efectuate in luna octombrie 2005 nu au fost depuse declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat, nedeclarandu-se astfel impozitul pe profit rezultat din vanzarea celor doua bunuri mobile (anexa 2 si anexa 3), iar pentru celelalte tranzactii de bunuri mobile enumerate mai sus ( anexele 4~ 15) s-au depus declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul de stat, dar nu s-a evidentiat in acestea impozitul pe profit aferent veniturilor realizate din vanzarea acestor bunuri mobile, declaratiile fiind de puse cu impozit pe profit in suma de "zero" lei.
Prin urmare, consideră ca s-au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.
Faptul ca paratii nu au inregistrat in contabilitate sumele rezultate din valorificarea bunurilor, se poate aprecia ca acestea au fost folosite in interesul propriu al administratorilor statutari sau a unei alte persoane, fiind incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Având in vedere cele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii petrimoniale si obligarea paratilor in solidar la plata prejudiciului adus bugetului de stat in suma de 1184209 lei in temeiul art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2013 pârâtul intimat
I.
, a solicitat respingerea recursului formulat de Administrația F. P. a mun. C. -N. si menținerea sentinței comerciale nr.1111/2011 pronunțata de catre Tribunalul Comercial Cluj ca fiind legala si întemeiata.
In mod corect prima instanța a hotarat sa respinga actiunea reclamantei pe motiv ca nici unul dintre textele de lege pe baza carora a fost motivata actiunea nu pot fi retinute ca fiind incidente in speta si faptul ca managementul defectuos sau deficitar nu este un argument pentru a antrena raspunderea personala fiindca lipseste cu desavarsire intentia de a face.
Referitor la sustinerile recurentei cum ca sunt raspunzator de incalcarea art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006, respectiv " au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea", mai exact presunerile recurentei bazate pe faptul ca nepredarea documentelor contabile duce implicit la savarsirea faptelor prezentate mai sus. Tot, reclamanta sustine ca " administratorul societatii este direct raspunzator de modul cum este tinuta evidenta contabila ... " iar raspunderea in acest sens revine administratorului societatii.
Fata de cele prezentate doresc sa subliniez urmatoarele: in perioada la care face referire reclamanta, respectiv 2005- 2008 nu a deținut nici un moment functia de administrator al SC E. INVESTMENT L. SRL si nici nu a exercitat în fapt atribuțiile unei funcții de conducere, autoritate sau dispoziție avand calitatea de asociat cu o cota de participatie de 7 % din total capital social, asa cum rezulta si din informațiile ORC C. depuse la dosar de catre reclamanta.
De altfel însuși recurenta susține ca administratorul este răspunzător insa formulează aceasta cerere împotriva acestuia, desi nu prezintă probe care dovedesc săvârșirea unei fapte de catre el.
Recurenta nu a tinut cont de faptul ca, în conformitate cu art.10 din Legea 82/1991 a contabihtății, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilităni revine administratorului, chiar dacă acesta ar fi delegat o altă persoană, precum si de faptul ca subsemnatul nu am detinut calitatea de administrator in aceasta perioada.
In aceasta perioada de timp au exercitat urmatoarele functii :
dl. P. S. numit prin Procesul verbal AGA nr..21 din_ administrator statutar cu puteri depline;
ulterior administrator desemnat dl. K. Z., administrator cu puteri depline avand si calitatea de asociat majoritar.
Din procesele verbale AGA nr.20/_ si nr. 271_ rezulta ca, pârâtul, a solicitat administratorului societății sa prezinte situația datoriilor societății si sa efectueze demersuri pentru achitarea acestora.
Conform jurisprudenței in domeniu, aceasta răspundere, special reglementată în Legea nr. 85/2006, nu prezumă legătura cauzală între neținerea contabilității de către administratori și provocarea stării de insolvență, iar aducerea societății în insolvență și faliment nu este neapărat consecința imediată a acestui fapt, așa cum consideră reclamanta. Împrejurarea că la dispoziția administratorului judiciar nu au fost puse documentele contabile nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau distrugerii acestor documente, ci, cel mult, o poate prezuma, prezumție insuficientă însă, câtă vreme nu este realizată proba concretă a autoratului/coautoratului și legăturii cauzale dintre fapte și prejudiciu: instalarea stării de insolvență, ca efect al neținerii contabilității ori al distrugerii ei.
Astfel, dispoziția legală arată că răspunderea patrimonială se antrenează dacă acestea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului (provocarea stării de insolvență) reiterând principul de bază potrivit căruia nici o răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspunderii civile în mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale. În cazul încălcării obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea nu se poate susține că există o prezumție de culpă, din formularea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 rezultând cu evidență că aceste fapte nu pot fi săvârșite decât cu intenție, care trebuie dovedită cu probe convingătoare, În persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători, aspect care nu se probează în cauză, conform articolului 1169 cod civil care statuează cu privire la sarcina probei, în sensul că "cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Recurenta s-a limitat la a susține prin cererea sa că din faptul ca nu s-au depus documentele financiare rezultă că În perioada 2004-2008, societatea a acumulat datorii, fapt cert din care trage o serie de concluzii nedovedite În sensul că pârâții și-au creat venituri și obligații de plată prin activitatea debitoarei, Însă veniturile le-au folosit În interes personal, acumulând astfel datorii, concluzii care nu reprezintă decât prezumții simple, ce nu au nici un fundament, în condițiile în care de esența activității comerciale țin operațiunile de creare de venituri și obligații de plată, ca fapte de comerț. Reclamanta nu face o analiză a situațiilor contabile și a situației încasărilor și plăților efectuate în perioada de desfășurare efectivă a activității. Faptul că societatea a acumulat datorii se poate datora unui management defectuos, unor condiții economice generale, înregistrând astfel pierderi ceea ce duce la nedatorarea impozitului pe profit.
În privința răspunderii instituite de art. 138 litera d), reclamanta se limitează la a susține - prin cererea sa - că administratorul statutar notificat nu a predat actele contabile . Nu s-a probat că pârâtul ar fi ținut "o contabilitate
fictivă" sau că "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea", în condițiile În care nici reclamanta nu a putut intra în posesia tuturor documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect.
Mai mult, reclamanta nu face doveda în concret existenta unui raport de cauzalitate între nepredarea actelor contabile de către parati (faptă pe care o transformă într-o prezumție absolută a neținerii contabilității) și prejudiciu.
Referitor la sustinerile recurentei cum ca sunt raspunzator de incalcarea art. 138 lit. a) și lit.b) din Legea nr.85/2006, respectiv" au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane ;b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice " :
Pe toata perioada in discutie, pârâtul, nu a reprezentat societatea neavand drept de semnatura si nu a semnat nici un act pentru societate, in afara de vanzarea imobilului situat in C. -N., str. Deva nr.1-7, imobil ce a fost instrainat pentru a se rambursa un credit contractat de la banca comerciala INTESA SAN PAOLO România.
Prin hotărârea AGA nr.28 din_ asociatii au aprobat înstrăinarea acestui imobil catre dl. M. Sorin M., prin preluarea ipotecii, pentru a se plati creditul si dobânzile aferente la banca.
In data de_ suma s-a incasatat prin banca respectiva de la cumparatorul M. Sorin M. identificat prin CI seria KX nr. 0. ( in lei), iar in data de_ s-a cumparat EURO ( creditul fiind contractat in EURO) si s-a rambursat creditul restant catre banca creditoare- depunem in probatoriu extrasele de cont.
Fata de cele prezentate de reclamanta cum ca a facut "acte de comert in interes personal sub acoperirea persoanei juridice" sunt total neintemeiate deoarece toata tranzactia s-a facut prin banca iar sumele rezultate au fost folosite la acoperirea unui credit scadent al societatii.
Mai mult susținerile reclamantei ca pentru perioada fiscala in care s-a efectuat tranzactia nu au fost depuse declaratii fiscale sunt complet false deoarece, chiar din istoricul de la RECOM C. reiese ca s-a depus bilantul contabil pe anul 2005. Tot pe anul 2005 s-au depus: declaratia 101 si declaratia TVA la_, insa societatea fiind pe pierdere nu avea cum sa plateasca impozit pe profit.
Referitor la înstrăinarea altor active - masini - nu am cunostiinta de acestea, nu a semnat nici un act de vanzare cumparare, deoarece persoana imputernicita de AGA sa raspunda de aceste active a fost dl. K. Z. asa cum reiese din procesele verbale AGA depuse in probatoriu (anexate prezentei) . Printr- o adresa din februarie 2006 - anexata - asociatii i-au pus in vedere d-Iui K. Z. sa prezinte situatia economic-financiara la_, situatia masinilor importate si modul de achitare a obligatiilor fata de creditori, acesta fiind direct raspunzator de administrarea societatii in acea perioada.
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea îndeplinirii unor conditii, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si respectiv culpa personala a celui fata de care se antrenează răspunderea.
Astfel cum rezulta din dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 si este sustinut de întreaga doctrina si jurisprudenta în materie, pentru a putea fi angajata raspunderea organelor de conducere, trebuie îndeplinite toate conditiile raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate si culpa.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii delictuale, constituind o răspundere specială. Fiind vorba despre o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a fi
îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998- 999 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Caracterul special al răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor - lit. a) - g) - considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în starea de insolvență - și cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, culpa persoanei chemată a răspunde fiind apreciată "in concrete".
În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea membrilor organelor de conducere devine operantă În toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit din culpa lor, când aceștia au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a) - g) ale articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă - așadar - că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, săvârșirea acestor fapte să se fi produs În mandatul lor, iar aceste fapte să fi cauzat prejudiciul care a determinat starea de insolvență a debitoarei falite. Răspunderea persoanelor enumerate În alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existenta legăturii de cauzalitate Între faptele expuse și starea de insolventă.
Consideră ca pentru a fi angajată răspunderea patrimonială, reclamanta, ar trebui să dovedească atât săvârșirea de către părăți a uneia sau a mai multor fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din lege cât și legătura de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență. Sub acest aspect, nu este suficientă simpla apreciere a reclamantei, părțile fiind tinute a face dovada celor afirmate, în condițiile art. 1169 Cod civil.
Fata de cele prezentate; - invoc lipsa calității procesuale pasive deoarece, consider ca, potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, subiectele pasive ale acțiunii în atragerea răspunderii pentru pasivul social, pot fi: membrii organelor de supraveghere, auditori și cenzori, precum și membrii comitetului de directie cu atributii de supraveghere; membrii organelor de conducere; orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, ca de exemplu, conducătorul de fapt si dacă persoana respectivă a exercitat doar în fapt atributiile unei funcții de conducere, autoritate sau dispoziție; deci numai aceste persoane care au În mod legal sau faptic atribuții de conducere, de autoritate și de dispoziție, ori in speta eu nu am avut asemenea atributii ci am detinut calitatea de asociat minoritar.
Solicită respingerea recursului promovat de recurenta ca nedovedit si neîntemeiat si pe cale de consecința menținerea sentinței civile nr. 1111/2011 pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2013 intimatul P.
S.
, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente :
În fapt, la data de 6 oct.2008, prin sent. comerciala nr.2220 s-a dispus de catre Tribunalul Comercial Cluj deschiderii procedurii insolventei împotriva SC EUROPENCAPITAL I. L. SRL.
In cadrul acestei proceduri,lichidatorul a formulat o cerere de atragerea răspunderii patrimoniale impotriva mea si a altor piriti. De mentionat ca la data de_ acelasi lichidator a formulat o cerere de renuntare la judecata, dupa cum s-a mentionat in IS din aceeasi data.
Pozitia acestuia privitoare la acesta actiune a fost manifestata prin întimpinarea depusa la dosar (filele 54-58), prin care am invocat exceptia lipsei calitati procesuale pasive, iar pe fondul cauzei am solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata.
In susținerea acestui punct de vedere a arătat ca a fost desemnat de catre adunarea generala a asociaților sa îndeplinesc funcția de administrator al societății falite, in data de_ .
In data de 26 nov.2004 a adus la cunoștința asociaților demisia lui din acesta funcție, demisie ce a fost depusa si inregistrata la sediul societatii, ocazie cu care am predat si ștampila societății.
De la aceasta data ,nu am mai avut nicio legatura cu societatea.
Motivul demisionarii mele l-a constituit tocmai imposibilitatea preluării gestiunii societății si a realizarii inventarierii patrimoniului, drept pentru care o reala administrare era evident, de nerealizat.
Mai mult, având in vedere că peste 90 % din creantele societatii rezultate din importul si valorificarea autoturismelor erau controlate in totalitate de catre directorul general K. Csaba Andras, eram in imposibilitate de a lucra, functia de administrator devenind doar formala.
Demisia intimatului a fost înregistrată la societate cu nr. 318/_, dupa cum rezulta din chiar mențiunea expresa de pe cererea de demisie.
Prin aceea demisie, mi-am exprimat dezacordul fata de actiunile unor asociati privind destinatia fondurilor rezultate din valorificarea creantelor societâtii. Privitor la demersurile in vederea radierii mele din evidentele Registrului Comertului ,arat ca, actele premergătoare necesare precum si obligatia radierii este un atribut exclusiv al AGA, fiind organul de conducere care m-a numit in acesta calitate - Deoarece pentru orice mentiune la RC este necesara ștampila societatii, este evident ca nu puteau cadea in atributiile mele inregistrarea unor mentiuni ulterioare demisionarii.
Arat ca a luat cunoștința de faptul că incă figurez la Registrul Comertului ca administrator al societatii la data la care am fost notificat de lichidator pentru depunerea documentelor contabile. Dovada a bunei credinte a fost imprejurarea ca eu am transmis lichidatorului un raspuns prin care a aratat că nu mai a calitatea de administrator in societate, urmare demisiei din data de 26.ll.2004.Am solicitat totodata lichidatorului să ia legătura cu asociatii societătii, pentru a intra in posesia documentelor solicitate.
In atare situație, nu am avut posibilitatea de a-mi exercita atribuțiile de administrator, deoarece nu mi s-au pus la dispozitie evidentele contabile, inventarul sau gestiunea societatii, motiv pentru care a demisionat.
Pentru scurta perioadă de timp mentionată, a detinut doar formal calitatea de administrator statutar al debitoarei, pentru că in fapt, nu a avut posibilitatea de a desfasura nici un fel de activitate specifică sau de a lua decizii in acest sens. In sustinerea bunei mele credinte arat ca prin ordonanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din dosarul de urmărire penală nr. 643/P/2005,s-a stabilit ca
nvtnuitul P. S. a incetat in fapt activitatea in firmă - fapt constatat si de organul de control - dându-si demisia si predănd stampila la_ "
Arat de asemenea,ca reclamanta a formulat plângere penala impotriva acestuia, ce a fost soluționata prin scoaterea mea de sub urmarire penala; solutia mentionata ii este opozabila reclamantei in conditiile in care a solicitat prin aceeasi plingere atragerea raspunderii civile pentru suma de 1.184.209 lei.
Pe situatia de fapt relatata in mod corect instanta de fond a respins actiunea apreciind-o ca neintemeiata.
Acțiunea, întemeiata pe disp.art.138 lit.a,b si d din legea insolventei nu face nicio diferenta intre pretinsa modalitate de participare a administratorilor la
pretinsul prejudiciu si fara sa tina cont de perioadele in care fiecare dintre administratori și-a exercitat sau nu prerogativele acestei functii.
In ceea ce îl privește, reclamanta recurenta nu a produs nici o dovada din care sa rezulte elemente de actiune a celor trei ipoteze la care se face referire in actiune.
Dimpotrivă, a aratat ca nu exista nicio dovada ca eu as fi folosit bunuri sau credite ale firmei in folosul propriu sau al altei persoane, nu exista nicio dovada ca as fi dispus continuarea activitatii societatii sau ca as fi tinut o contabilitate fictiva, ca as fi facut sa dispara unele documente contabile sau nu as fi tinut contabilitatea in conformitate cu legea in conditiile in care, nu a putut intra in posesia documentelor societatii acesta fiind motivul incetării unilaterale (demisia) a calitatii de administrator.
Pentru ca o asemenea actiune sa triumfe ar fi fost necesar ca recurenta sa produca dovada ca eu as fi savirsit faptele prevazute de textul de lege in cauza precum si dovada ca aceste fapte au cauzat starea de insolventa a societatii.
Din sumarul probatoriu administrat de catre recurenta nu rezulta nici una din acuzele invederate -Legatura de cauzalitate ( necesar a se dovedi in astfel de situatii) dintre fapte si prejudiciu nu poate fi realizata in cazul meu, deoarece in timpul scurt in care am fost doar formal administrator nu s-au luat decizii care prin ele insele sa tii condus la falimentul societatii.
Mai mult, in acțiunea sa recurenta invoca fapte petrecute in cursul anilor 2005, 2006 si 2007, așadar ulterioare perioadei in care au a deținut calitatea de administrator.
Răspunderea administratorului este una speciala ,cu caracteristicile unei răspunderi delictuale. Recurenta nu a produs dovada unei astfel de răspunderi, amintind in motivele de recurs doar de "prezumții"- ori antrenarea unei astfel de raspunderi trebuie sa aiba la baza probe de netagaduit, neputind fi obligat la plata unei sume de bani doar pe prezumții".
Simpla afirmație a recurentei ca societatea a acumulat datorii nu este de natura sa conducă la admiterea acțiunii - Practica judiciara dominanta in materie arata ca pentru a fi angajata o astfel de raspundere este necesar a fi îndeplinite condițiile prev. de art.998 si 999 C civil-respectiv: existenta faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, ce trebuie insa dovedita temeinic in concret si personal.
Deoarece nici unul din textele de lege pe care a fost întemeiată acțiunea nu a avut corespondent în probe, în mod corect instanța a adoptat respectiva soluție.
În considerentele celor mai sus solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, în limitele în care a fost declarat, C. ea reține următoarele:
C. ea reține că limitele analizei sentinței atacate sunt date de limitele cererii de recurs, așa încât recursul fiind limitat la aspectele de fond ale cauzei circumscrise condițiilor răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 alin.
1 din Legea nr. 85/2006, fără a se avea în vedere și stabilirea persoanelor răspunzătoare, și dat fiind că soluția asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive nu intră în limitele cererii de recurs, aceste chestiunii fiind tranșate irevocabil de judecătorul sindic, în aceste limite urmează se soluționa recursul și deci exercita controlul judiciar.
În conformitate cu dispozitiile art 138 din legea 85/2006, în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art 59 alin 1 din lege sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea practicianului in insolventa, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica ajunsa în stare de
insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, printr-una din faptele prevăzute la literele a-g ale acestui articol.
Din interpretarea acestei dispozitii legale, rezulta ca admisibilitatea unei astfel de cereri este conditionata de îndeplinirea unor conditii strict si limitative prevazute de textul de lege.
In situatia în care, cererea este formulate de lichidatorul judiciar, pe lânga încadrarea faptei pentru care se solicita atragerea raspunderii patrimoniale intr- una din conditiile prevazute de literele a)-g) ale art. 138, legea impune si ca prin continutul raportului intocmit in conformitate cu dispozitiile art 59 din lege, sa se fi identificat persoana careia i-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului. Pe de altă parte, trebuie reținut că și în situația în care se acționează potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din aceeași lege, trebuie identificate persoanele responsabile.
In cauza de fata, raportul asupra cauzelor care au condus la aparitia starii de insolventa a societatii debitoare nu identifica persoana careia i-ar fi imputabila starea de insolventa a societatii debitoare.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată se afirmă explicit că nedepunerea la dosarul cauzei de insolvență a actelor și documentelor care ar fi permis lichidatorului să identifice activele societății debitoare și să ia măsurile care se impun pentru valorificarea acestora în vederea acoperirii creanțelor creditorilor, creează prezumția neținerii contabilității în conformitate cu prevederile legale în materie (f. 4-5 dos. fond) și că deși ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă în principal activități producătoare de prejudicii, ele pot determina și favoriza starea de insolvență a societății fie prin ascunderea activelor sau a unor părți din acestea, fie prin plata cu întârziere a unor creanțe, ceea ce a generat și dobânzi și penalități. În fundamentarea acestor alegații se trimite exclusiv la probatoriul deținut de reclamantă, recte dosarul fiscal al debitorului.
C. ea reține că afirmatia generică a reclamantului recurent care stabileste în atributia administratorului statutar sarcina predarii actelor contabile ale societatii nu este similara identificarii persoanei ce se face vinovata de ajungerea în insolventa a societatii debitoare, cu atat mai mult cu cat momentul predarii actelor contabile, se situeaza ulterior momentului declanșării procedurii insolventei, ca efect al declansarii procedurii si în niciun caz ca si motiv al declansarii sale.
Mai mult, nici nedepunerea unor declarații fiscale nu generează aceeași responsabilitate câtă vreme organul fiscal nu a relevat legătura de cauzalitate între această faptă și starea de insolvență.
Mai apoi analiza strict teoretică cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale nu reprezintă în sine un argument decisiv în lipsa probațiunii din care să rezulte clar că administratorul identificat de creditorul majoritar a săvârșit fapta ilicită imputată și că a contribuit decisiv la cauzarea stării de
insolvență, respectiv afirmarea și prezentarea clară a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și efectul acesteia insolvența debitorului. Sigur, prezumția ajută probațiunii însă aceasta nu constituie per se dovada tuturor condițiilor răspunderii patrimoniale.
Răspunderea patrimoniala reglementata de legea 85/2006 este o răspundere delictuala speciala. Pentru admisibilitatea cererii, se impune ca fapta pentru care se solicita se impune ca fapta pentru care se solicită atragerea răspunderii să fie prevăzută de vreuna dintre situațiile evidențiate la art. 138
alin. 1 lit. a) - g) din lege și să fi cauzat starea de insolvență a debitorului, neputând astfel fi atrasă răspunderea organelor de conducere pentru orice faptă săvârșită de acestea pe parcursul derulării activității societății debitoare ce nu are legătură cu apariția stării de insolvență.
Conform art. 138 alin. 1 lit. d) din lege, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului să fie suportată de membrii organelor de conducere în situația în care starea de insolvență a fost cauzată prin ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În speța de față, deși s-a susținut existența faptelor mai sus descrise, singura susținere a recurentei cu privire la acest aspect, ar fi aceea potrivit căreia încălcarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv nedepunerea actelor contabile, ar atrage răspunderea administratorului statutar pentru fapta prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Trebuie notat că neexecutarea acestei obligații nu se regăsește printre cauzele prevăzute în mod expres și limitativ la art. 138 din lege, deci nu se circumscrie faptei evidențiate la lit. d) a acestui text legal.
Pentru a fi admisibilă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, legiuitorul condiționează ajungerea societății în stare de insolvență ca urmare a săvârșirii faptei pentru care se solicită atragerea răspunderii. Cum momentul predării actelor se plasează în cursul procedurii, deci ulterior deschiderii procedurii de insolvență, ca și efect al luării acestei măsuri, nedepunerea actelor contabile per se nu poate fi asimilată faptei prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Din această perspectivă, aserțiunea conform căreia faptele evidențiate de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 nu reprezintă în principiu activități direct producătoare de prejudicii și că ele pot doar favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce generează dobânzi și penalități este corectă, așa cum a fost enunțată, deci la nivel de principiu, însă pentru antrenarea în concret a răspunderii patrimoniale trebuie să se și probeze că aceste fapte au favorizat efectiv ajungerea societății în stare de insolvență.
Or, în speță un atare aspect nu a fost dovedit, mai mult că proba directă indicată chiar în partea introductivă a textului art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este raportul întocmit de administratorul judiciar conform art. 59 din aceeași lege.
Mai mult, cu privire la ținerea unei contabilități fictive, ori nelegalități în ceea ce privește ținerea contabilității și care să conducă la starea de insolvență, nu s-au evidențiat și probat ca atare și nici nu sunt analizate de judecătorul sindic.
Față de cele ce precedă, C. ea reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, sens în care
C. ea reține ca fiind nefondat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., temei față de care cu aplicarea art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul și ca o consecință se va menține ca atare sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Administrația F. P. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 1111 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. I. PĂCURAR
| ← Decizia civilă nr. 3258/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4032/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
