Decizia civilă nr. 3258/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3258/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE M. B. Judecător G. -A. N.
Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții H. D., H. E. împotriva sentinței civile nr. 3373 din_ pronunțată în dosar nr._ /a2 al T. ui Maramureș, privind și pe intimat SC P. U. S. PRIN LICHIDATOR
C. T. I., intimat O. B. S., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Roxana R. în substituirea avocatului titular S. Stoian în reprezentarea intereselor recurenților, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat nu este legal timbrat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta recurenților depune la dosar delegația de substituire și dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului promovat, Curtea constatând că este legal investită cu soluționarea căii de atac.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii introductive de antrenarea răspunderii, pentru motivele prezentare pe larg în memoriu de recurs, pe care le reiterează și oral, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.373 din 24 mai 2012 pronunțată în dosar nr. _
/a2 al T. ui Maramureș, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul H. D. .
S-a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.
T. I. B. M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P. U.
S. B. M., în contradictoriu cu pârâții H. D. și H. E., care au fost obligați să suporte în solidar pasivul debitoarei falite reprezentând creanțe declarate în faliment în cuantum de 240.988,20 lei.
Prealabil fondului pricinii, tribunalul s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. D., reținând următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de acționar al societății debitoare; cu toate acestea, art. 138 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2006 prevede că răspunderea incumbă și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Or, așa cum se va demonstra, pârâtul, în calitatea sa de asociat al societății care a exercitat o influență asupra conducerii societății, a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006
împreună cu administratorul de drept, pârâta H. E. .
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4670/_ pronunțată de judecătorul sindic din cadrul T. ui Maramureș în dosarul nr._ s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC P. U. S., iar prin sentința civilă nr. 3248 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, fiind numit lichidator judiciar C. T. IPURL.
Pârâții au avut calitatea de asociați ai debitoarei SC P. U. S. (fostă
D.A.V. Group Trans S. ); pârâta H. E. a deținut și calitatea de administrator statutar al debitoarei (f.49-51).
Prin hotărârea nr. 1 din_ pârâții au cesionat părțile lor sociale societăților O. B. S. și Ten B., calitatea de administrator a fost preluată de
B. S., a fost schimbat sediul social al debitoarei în B. M., B-dul Unirii nr. 40, Hala 6, Ferma 14, jud. Maramureș, schimbându-se totodată denumirea societății din D.A.V. Group Trans S. în SC P. U. S. (f. 20 - 21).
Datoriile sociale provin din perioada în care pârâții aveau calitatea de asociați ai debitoarei; astfel, debitoarea a contractat două credite bancare încheind contractul de credit nr. 8346 din_ cu actele adiționale și contractul de credit nr. BL23525 din_ (f.55-86).
Singurul creditor înscris în tabelul definitiv este Banc Post SA cu o creanță de 240.988,20 lei (f. 29 dosar nr._ /a1), parte în contractele de credit respective.
Din declarația martorei Man C. M., fosta contabilă a societății, rezultă că în toamna anului 2009 ─ când a avut loc cesiunea─, debitoarea nu mai desfășura activitate, avea datorii la bancă, nu se mai întocmeau situații contabile (f.46-47).
Societățile care au preluat părțile sociale au sediul în B., iar reprezentantul lor este un cetățean din Noua Zeelandă (f.6).
Judecătorul sindic apreciază că cesiunea de părți sociale s-a făcut în considerarea iminentei insolvabilități a societății debitoare, având un caracter fictiv; de altfel, este de notorietate că cele două societăți cu sediul în B. sunt
"societăți fantomă";, existând un adevărat "modus operandi"; prin care unele societăți din județul A. le folosesc ca un "paravan";, în scopul fraudării creditorilor sociali.
Mai mult,, potrivit art. 6.3.2 lit. ii din contractul de credit nr. 8346/_, societatea debitoare avea obligația să notifice banca cu privire la "orice schimbare cu impact semnificativ asupra afacerii sau activității sale, inclusiv orice modificări ale actelor constitutive, modificări în structura acționariatului, în controlul asupra societății sau componența organelor de conducere care pot afecta în orice fel obligațiile asumate prin prezentul Contract"; (f.66).
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că nu prezintă relevanță că banca nu a făcut opoziție la cesiunea părților sociale publicată în Monitorul Oficial; esențială în cauză este împrejurarea că pârâții au acționat cu rea - credință în scopul prejudicierii creditorilor, atitudinea lor subiectivă având relevanță sub aspectul reținerii faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006:
Astfel, judecătorul sindic a reținut fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit.
d) în modalitatea prin care pârâții au făcut să dispară documentele contabile; câtă vreme documentele întocmite până în anul 2009 au fost predate unor
"societăți fantomă";, făcând astfel imposibilă recuperarea lor, fapta pârâților se încadrează în ipoteza normei textului legal.
Lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului debitoarei astfel că imposibilitatea de a verifica care a fost soarta bunurilor (în sens larg) identificate în ultimul bilanț pe anul 2008 (f. 32) consolidează prezumția că pârâții au folosit bunurile sau creditele societății în folos propriu sau că au deturnat o parte din activul persoanei juridice.
Mai mult, din declarația martorei Man C. M. rezultă că în patrimoniul societății se mai găsea un utilaj care a fost preluat de unul dintre soți, pârâții din prezenta cauză.
Prin urmare, judecătorul sindic a reținut și săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) și e).
În raport de aceste considerente, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale, judecătorul sindic a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, pârâții H. D. și H. E. au declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei S.C. C. T. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. P. U. S.R.L., prin care pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 240.988,20 lei.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că judecătorul sindic în mod eronat a reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, deoarece nu s-a putut stabili și dovedi vinovăția și reau-credință a pârâților, atâta vreme cât au dovedit că documentele contabile au fost predate la data de_, data cesionării părților sociale, iar cesionarii au preluat toată arhiva societății. Apoi, potrivit doctrinei în materie, pârâții susțin că prejudiciul la care pot fi obligați, în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi mai mare decât o parte din întregul pasiv al debitorului insolvent, adică pasivul rămas neacoperit prin lichidarea bunurilor debitorului, iar suma la care au fost obligați pârâții reprezintă întreaga creanță a singurului creditor, Banc Post S.A. și bunurile societății nu au fost valorificate. Mai mult, la data deschiderii procedurii insolvenție pârâții nu mai aveau calitatea de administratori sau asociați, împrejurare față de care nu se poate reține că pârâta H. E. a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente sau nu a ținut contabilitatea în mod legal.
În continuarea motivării recursului, pârâții au dezvoltat pe larg motivele pentru care consideră că nu li se poate reproșa în mod distinct săvârșirea nici uneia dintre faptele prev. de lit. d ale alin. 1 din art. 138 din Legea nr. 85/2006, neputându-se stabili un raport de cauzalitate între fapta de a-și însuși sau a folosi bunurile societății în interes propriu și cauzarea stării de insolvență a debitoarei prin această faptă.
De asemenea, mai susțin pârâții, pentru a putea fi admisă o cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar al unei societăți comerciale, se impune ca fiecare faptă imputabilă administratorului să fie individualizată, prin aplicarea textului legal la cauza dedusă judecății. Apoi, fiecare faptă invocată în cuprinsul cererii trebuie să fie probată, în sensul precizării și dovedirii prin înscrisuri, a faptelor săvârșite în concret de administrator, fapte care trebuie încadrate într-unul din texte de lege statuate în art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În final, pârâții menționează că simpla invocare a disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, în ceea ce privește prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciu, nu sunt pe deplin îndeplinite, starea de insolvabilitate a societății-debitoare nefiind consecința directă a faptelor presupus prejudiciabile săvârșite de pârâți.
Intimații, deși legal citați nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu au depus întâmpinări prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 3.373 din 24 mai 2012 pronunțată în dosar nr. _
/a2 al T. ui Maramureș, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul H. D. .
S-a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.
T. I. B. M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P. U.
B. M., în contradictoriu cu pârâții H. D. și H. E., care au fost obligați să suporte în solidar pasivul debitoarei falite reprezentând creanțe declarate în faliment în cuantum de 240.988,20 lei. Prima instanta retine ca pârâtul a avut calitatea de acționar al societății debitoare si în calitatea sa de asociat al societății care a exercitat o influență asupra conducerii societății, a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 împreună cu administratorul de drept, pârâta H. E. .
Ori câtă vreme singura faptă reținută în sarcina recurentului pârât este semnarea în calitate de asociat a contractului de credit nr 8346/_ nu se poate reține că acesta a exercitat o influență asupra adminstratorului statutar, adică că s-a implicat în administrarea societății - implicare care să fi generat starea de insolvență. Deși art 138 al 1 din legea nr 85/2006 permite imputarea stării de insolvență și altor persoane decât cele sunt membrii ai organelor de conducere, este necesar ca aceste alte persoane să fi cauzat starea de insolvență
- adică să se releve o conduită a aceste persoane prin care direct sau indirect să fi contribuit la administrarea societății astfel încât aceasta să ajungă în stare de insolvență. Prin urmare este necesar să se dovedească o anumită activitate ce s-a derulat un interval de timp suficient destabilizării activității societății. Nu poate fi reținut că un simplu act material cu caracter exclusiv formal, respectiv semnarea contractului de credit în calitate de asociat este suficient pentru angajarea răspunderii potrivit 138 lit d si e din Legea nr 85/2006. Din materialul probator administrat nu i se poate imputa pârâtului asociat neținerea contabilității sau ascunderea unei părți din activul debitoarei - în lipsa unui minim de probe în acest. Mecanismul prezumțiilor deși frecvent uzitat în materia angajării răspunderii nu poate decât împreună cu alte elemente obiective să ducă la angajarea răspunderii.
Din această perspectivă curtea potrivit art 304 pct 9, 312 cod pr civ si art 8 din Legea nr 85/2006 va admite recursul declarat de pârâtul H. D. împotriva sentinței civile nr. 3.373 din 24 mai 2012 pronunțată în dosar nr._ /a2 al
ui Maramureș, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul H. D. .
În ceea ce privește recursul declarat de către H. E. acesta va fi respins pentru următoarele considerente:
Este corectă susținerea predării cu rea credință a evidențelor contabile către o "societate fantomă";. Se poate prezuma în mod rezonabil că tocmai lipsa documentelor contabile generată de o neținere a contabilității în conformitate cu
legea a determinat cesiunea părților sociale.
Ca situație premisă, ulterior declanșării procedurii colective, administratorul social este notificat să prezinte practicianului în insolvență actele constitutive, arhiva contabilă și toate celelalte înscrisuri prevăzute de art. 28 din Conform art. 73 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun; acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului. Potrivit art. 201 din același act normativ, situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acțiuni; după aprobarea de către adunarea generală a asociaților, ele vor fi depuse de administratori la direcțiile generale ale finanțelor publice competente, în termenele prevăzute de lege; un exemplar al situației financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerțului. Acesta va face anunțul prevăzut la art. 185 alin. (2).
Evidența operațiunilor comerciale ale societății este reglementată amănunțit prin Legea nr. 82/1991:
art. 6 - orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ; documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz -;
art. 7 - persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege;
art. 25 - registrul-jurnal, registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani;
art. 26 - în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop; art. 28 alin. 1 - persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile legii.
Prevederile instituie în sarcina administratorului social obligații de rezultat, clar determinate și ușor de verificat, exercitate în cadrul unui mandat legal; proba pozitivă a existenței și a regularității înscrierilor în evidența contabilă revine chiar administratorului, singurul în măsură a infirma susținerile titularului cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale - care afirmă contrariul.
În baza art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fiind vorba de o inacțiune, vinovăția autorului delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale; nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.
Este dincolo de orice îndoială că omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile reprezintă, din punct de vedere al dreptului civil, o faptă ilicită, dispozițiile încălcate fiind deja enumerate.
Proba contrarie, a existenței acestor evidențe și a organizării contabilității în conformitate cu legislația specifică, incumbă exclusiv pârâtului; nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
Lipsa evidențelor societății contribuie în mod direct la producerea stării de insolvență, fiind logic ca - atât timp cât administratorul nu cunoaște care este activul societății - să nu poată evalua gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta; omisiunea organizării contabilității creează de asemenea imposibilitatea obiectivă a urmăririi debitelor scadente și realizarea, în termenul de prescripție, a creanțelor; înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă și pentru creditor o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate, iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate; prin urmare, numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a oricărei afaceri.
Art. 35 din Legea nr. 85/2006 prevede obligația de rezultat a debitorului de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație pe care trebuie să o
îndeplinească prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990; Altfel spus, legea cadru în materie stabilește în sarcina debitorului, prin administrator statutar, o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărei neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în desfășurarea procedurii, în sensul că participanții la aceasta sunt în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului prevăzut de actul normativ citat - acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvență; față de absența oricărei cooperări a administratorului statutar la solicitarea de a preda actele contabile, în mod corect se reține că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a preda practicianului în insolvență actele financiar-contabile ale societății debitoare, creându-se astfel convingerea puternică referitoare la inexistența lor.
Față de cele ce preced potrivit art 312 cod pr civ si art 8 din Legea nr 85/2006 curtea va respinge recursul declarat de pârâta H. E. împotriva sentinței civile nr. 3.373 din 24 mai 2012 pronunțată în dosar nr._ /a2 al
T. ui Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul H. D. împotriva sentinței civile nr.
3.373 din 24 mai 2012 pronunțată în dosar nr._ /a2 al T. ui Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul H. D. .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâta H. E. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2013.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
G. , A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A. S. .
| ← Sentința civilă nr. 7431/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 2689/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
