Decizia civilă nr. 276/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 276/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. L. M. împotriva sentinței civile nr. 1527 din_ pronunțată în dosar nr._ al
T. ui Maramureș, privind și pe intimat SC T. T. I. S. PRIN ADMINISTRATOR J. LG I. S., intimat SC T. T. I. S., având ca obiect acțiune în anulare transfer patrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 11 ianuarie 2012 s-a înregistrat întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei, transmisă prin fax.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Se constată că prin întâmpinarea formulată de lichidator s-a invocat excepție nelegalei timbrări a recursului și excepția tardivității.
Curtea, după deliberare, constată că ambele excepții sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, raportat la înscrisurile existente la dosar. Astfel, a fost depusă taxa de timbru datorată pentru recursul declarat, iar acesta a fost promovat la_, în acord cu prev. art. 104 C.pr.civ., în interiorul termenului legal de 7 zile de la comunicare.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Prin sentința civilă nr. 1527 din_ pronunțată în dosar nr. _ | al | |
T. | ui Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamantul LG I. | S. , |
CURTEA
administrator judiciar al debitoarei SC T. | T. | I. | S. (fostă SC Ares Sped S. |
) în contradictoriu cu pârâtele SC T. T. | I. | S., J_, CUI 13748497, |
prin curator special SC ONE BUGET S. și D. L. M. .
S-a anulat transferul dreptului de proprietate asupra bunului mobil auto marca BMW 316i, nr. de identificare (serie șasiu) WBALL11060JN 50956 din patrimoniul pârâtei SC T. T. I. S. (fostă SC Ares Sped S. ) către pârâta
D. L. M. .
S-a dispus restituirea reclamantului de către pârâta D. L. M. a bunului mobil auto marca BMW 316i, nr. de identificare (serie șasiu) WBALL11060JN 50956.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1335 din_ pronunțată de către judecătorul sindic în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC T. T. I. S. (fost SC Ares Sped S. ), fiind numit administrator judiciar LG I. S. (f. 5 - 6).
Debitoarea - pârâtă SC T. T. I. S. (fostă SC Ares Sped S. ) a vândut pârâtei D. L. M. , conform facturii fiscale nr. 0534/_, auto BMW 316 i, an de fabricație 1999, serie șasiu WBALL11060JN 50956 pentru suma de 7.735 lei (f. 9).
De menționat că autovehiculul a fost cumpărat de debitoare de la numitul
Hașiu G. S.
la data de_ pentru suma de 12.000 euro (f. 35).
Conform ofertelor depuse la dosar de către reclamant un autovehicul similar cu cel înstrăinat de debitoare se putea vinde pe piața auto cu aproximativ
5.000 euro (f. 11 - 15), adică cu aproximativ jumătate din prețul plătit de debitoare când a cumpărat autovehiculul în anul 2007.
Pârâta a făcut vorbire în întâmpinare despre un raport de evaluare al autovehiculului însă nu l-a depus la dosar, iar pe de altă parte, nu a făcut dovada stării tehnice precare a autovehiculului.
În plus, pârâta nici nu a făcut dovada plății prețului menționat în factură care, depășind suma de 5.000 lei, trebuia făcută prin decontare bancară.
Prin urmare, există un dezechilibru vădit în detrimentul debitoarei ce se exprimă în vădită disproporție între prestația debitoarei (autovehicul în valoare de aproximativ 5.000 de euro) și contraprestația pârâtei (preț de 7.735 lei).
În concluzie, sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. b) LPI.
De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că în speță s-a dovedit existența unui concert fraudulos în sensul art. 80 alin. 1 lit. c) LPI.
Numitul Hașiu G. S. a avut calitatea de asociat și administrator al debitoarei până la data de_ când își cesionează părțile sociale unor societăți cu sediul în B. - SC One Buget S. și Ten Buget S. (f. 8).
După cum s-a observat, la câteva luni de la emiterea facturii nr. 0534/_ asociatul unic Hașiu G. S. și-a cesionat părțile sociale.
Pârâta este fosta soție a numitului Hașiu G. S. (f. 28 - 30) și a avut calitatea de asociat al debitoarei până la data de_ (conform afirmației sale din întâmpinare).
Pârâta a fost de rea-credință, împrejurare ce rezultă din faptul că, în calitate de fostă asociată a debitoarei și de soție a administratorului acesteia, cunoștea că debitoarea a plătit pentru autovehiculul din litigiu în anul 2007 suma de 12.000 de euro.
Potrivit art. 85 alin. 3 LPI dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80 pentru anularea unui transfer se instituie o prezumție relativă de fraudă a debitorului în dauna creditorilor. Această prezumție poate fi răsturnată de debitor prin dovada contrară. Ea nu se extinde la dobânditori sau subdobânditori, decât în condițiile art. 84 alin. 2 LPI când subdobânditorul este soț, rudă sau afin al debitorului până la gradul patru inclusiv.
În speță, rezultă cu evidență că cele două persoane implicate în operațiunea de înstrăinare au încheiat actul în mod fraudulos, cunoscând situația societății debitoare, încercând astfel să sustragă autovehiculul din patrimoniul acesteia.
În raport de aceste considerente, judecătorul sindic a admis acțiunea, a anulat operațiunea juridică frauduloasă și a dispus restituirea bunului de către pârâtă ( autovehiculul fiind înmatriculat pe aceasta - f. 31).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. L. M.
solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună: admiterea prezentului recurs și modificarea în întregime a sentinței recurate în temeiul art.304 punctul 9, coroborat cu art. 304 ind.l Cod procedură civilă, iar pe cale de consecință respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în anulare promovate de administratorul judiciar al debitoarei S.c. T. T. I. S.R.L. (fostă S.c. ARES SPED S.R.L.), cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1527/_ cu aplicarea greșită a prevederilor art. 80 alin.l literele b și c și art. 85 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Astfel cum a arătat și în întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe, pârâta recurentă a subliniat faptul că a cumpărat la data de 17 martie 2010 de la societatea T. T. I. S.R.L. (fostă S.c. ARES SPED S.R.L.) autoturismul BMW 316i, serie șasiu WBALL 11060JN 50956, an de fabricație 1999, pentru prețul de 6500 lei, respectiv 7735 lei cu TVA inclus.
La momentul la care a achiziționat autoturismul de la societatea menționată s-a întocmit un raport de evaluare, emis de un expert autorizat evaluator ANE. R, raport potrivit căruia autoturismul în cauză a fost evaluat la un preț de 6500 lei fără TVA.
Conform raportului de evaluare pe care îl anexează prezentelor motive de recurs (și care din eroare nu a fost depus la dosarul instanței), autoturismul avea la acel moment o vechime de 11 ani, un rulaj de peste 200.000 km și se afla într- o stare de vădită depreciere tehnică.
Pârâta a achitat integral către vânzătoare, în numerar, suma stabilită în raportul de evaluare cu titlu de preț al autoturismului.
Nu a fost de rea-credință la momentul cumpărării autoturismului și nu a avut cunoștință nici de evoluția societății comerciale care a fost efectiv condusă de fostul său soț, la fel cum nu a avut acces la documentele contabile ale societății, de unde să fi aflat că același autoturism a fost achiziționat de societate de la asociatul administrator cu 12.000 euro în anul 2007.
A justificat în fața primei instanțe împrejurarea potrivit cu care deteriorarea raporturilor personale dintre noi asociații a avut drept cauză și modul în care fostul său soț (asociat majoritar și administrator) a atras familia în raporturile sale patrimoniale necunoscute pârâtei, astfel că în_ (cu 2 ani înainte de deschiderea procedurii insolvenței societății debitoare) pârâta a renunțat la calitatea de asociat și a înțeles să se distanțeze și oficial față de afacerea care îi era străină (hotărârea asociaților a fost publicată În M. Of. Nr. 5923/_ ).
Renunțarea la calitatea de asociat în anul 2009 a fost așadar exact consecința neimplicării efective a pârâtei în societate, lipsa de acces la actele societății și nesiguranța afacerilor întreprinse de persoana care îi era soț la acel moment, ale căror consecințe financiare le-a resimțit și le resimte încă în propria familie, alături de fiul său.
Mai mult, în mod eronat Tribunalul Maramureș a reținut incidența în cauză și a art. 80 alin.l litera c - deoarece părțile implicate în vânzare-cumpărare nu au avut TOATE intenția de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor și nici de a leza în vreun fel drepturile acestora. Pârâta cumpărătoare nu a acționat cu intenția de a sustrage vreun bun de la masa credală și nici de a leza drepturile creditorilor, deoarece pe de o parte la acel moment a primit raportul de evaluare care reflecta valoarea reală a mașinii și a considerat că achită un preț corect, iar pe de altă parte nu deținea deja de ceva vreme calitatea de asociat să fi urmărit
prejudicierea creditorilor societății, nemaiavând nici măcar un interes formal în acea societate.
În același timp, în sentința recurată se face vorbire de incidența art. 85 alin.3 cu trimitere la art. 84 al in.2. din legea privind procedura insolvenței, fără ca aceste prevederi legale să fie aplicabile speței, întrucât pârâta nu are calitate de terț subdobânditor al autoturismului - aspect care constituie un motiv în plus de nelegalitate a sentinței pronunțate de tribunal.
LG I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T. T. I.
S. a formulat întâmpinare
, prin care a solicitat anularea recursului ca netimbrat, respingerea recursului ca tardiv, iar pe fond respingerea cererii de recurs ca nefondată - filele 32-33.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1335/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul_, s-a dispus, la cererea DGFP A. a din data de_, deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC T. T. I. (ex. SC Ares Sped S. ).
În exercitarea prerogativelor sale, reclamantul LG I. S. în calitate de administrator judiciar al debitoarei, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC T.
I. S. prin curator special SC ONE BUGET S. și D. L. M., următoarele:
anularea facturii seria ARES, nr. 0534/_ prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra bunului mobil în natură autoturism marca BMW 316i, nr. de omologare ACBM15112BI31E3, nr. de identificare WBAAL11060JN50956, an de fabricație 1999 din patrimoniul debitoarei în insolvență în proprietatea lui D. L. - M. .
repunerea părților în situația anterioară, cu consecința reîntoarcerii în patrimoniul debitoarei a bunului ce face obiectul prezentei cereri.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în cauză sunt incidente prev. art. 80 alin. 1 lit. b și c, pârâta, în calitate de cumpărătoare, a acționat în vederea fraudării intereselor creditorilor, împrejurare relevată atât de prețul nejustificat de mic încasat, cât și de relațiile pe care le-a avut cu fostul reprezentant legal al societății debitoare.
Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, dispunându-se anularea transferului patrimonial și obligarea pârâtei D. L. M. la restituirea autoturismului în litigiu, constatându-se că în cauză sunt incidente prev. art. 80 alin. 1 lit. b și c din LPI.
Pentru a statua astfel, s-a reținut că există un dezechilibru vădit în detrimentul debitoarei ce se exprimă în vădită disproporție între prestația debitoarei (autovehicul în valoare de aproximativ 5.000 de euro) și contraprestația pârâtei (preț de 7.735 lei). Totodată, s-a arătat că pârâta a fost de rea-credință, împrejurare ce rezultă din faptul că, în calitate de fostă asociată a debitoarei și de soție a administratorului acesteia, cunoștea că debitoarea a plătit pentru autovehiculul din litigiu în anul 2007 suma de 12.000 de euro.
Pârâta D. L. M., prin recursul declarat, critică aceste rețineri, susținând că nu este incident niciunul dintre textele legale invocate, prețul achitat fiind în acord cu raportul de evaluare întocmit anterior înstrăinării lui și cu starea tehnică a bunului, fiind exclusă și existența unui concern fraudulos, în contextul în care nu a avut acces la documentele societății, fostul său soț înțelegând să o administreze fără vreo implicare din partea recurentei, motiv pentru care și-a cesionat părțile sociale deținute.
Cu titlu preliminar, instanța de recurs va valida criticile conform cărora în mod eronat s-a reținut în cauză aplicabilitatea prev. art. 84 alin. 2 din LPI, din moment ce pârâta recurentă nu a avut calitatea de subdobânditor.
În ceea ce privește celelalte aspecte ale cauzei, Curtea constată că recursului declarat i-au fost atașate înscrisuri care sunt de natură să pună sub semnul întrebării statuările instanței de fond.
Astfel, s-a depus chitanța care atestă plata către debitoare a sumei de 7735 lei, achitată cu titlu de preț al autovehiculului (f. 5), precum și un raport de evaluare, afirmativ întocmit în martie 2010, care indică că bunul avea o valoare de 6.500 lei, la data înstrăinării (f. 6 și urm.). În anexele acestui raport există anunțuri de mica publicitate, conform cărora, pentru un autovehicul similar celui în litigiu, prețurile cerute sunt cuprinse între 1200-1700 Euro.
Or, instanța de recurs constată că statuările judecătorului sindic sunt bazate exclusiv pe existența, în dosarul de fond, a unor înscrisuri cu aceeași proveniență și cu aceeași valoare probatorie (f. 11-14), care atestă existența unor oferte de preț cuprinse între 5000-7500 Euro.
Ca atare, cele două părți se situează pe poziții ireconciliabile privind valoarea reală, de la data înstrăinării, a bunului ce face obiectul cererii, nefiind administrat însă, în condiții de contradictorialitate, vreun mijloc de probă, opozabil acestora, prin care să se stabilească, fără dubiu, acest aspect esențial în economia cauzei.
Deși este adevărat că înscrisurile pe care se bazează soluția Curții nu există în dosarul de fond și, ca atare, nu se poate susține cu temei că soluția dată ar fi rezultatul greșitei interpretări a materialului probator sau a neexercitării rolului activ, nu este mai puțin adevărat că ele nu pot fi ignorate, obligația instanțelor de judecată fiind aceea de a stărui în aflarea adevărului în cauză, prin toate mijloacele legale.
Drept consecință, Curtea apreciază că este posibil să fie reale afirmațiile conform cărora, prin cererea formulată, lichidatorul judiciar a prezentat o stare de fapt trunchiată, care nu corespunde cu cea relevată de înscrisurile depuse conform disp. art. 305 Cod proc.civ. și care nu este de natură să contrazică susținerile recurentei conform cărora nu s-a dovedit, pe deplin, incidența textului art. 80 alin. 1 lit. b și c din lege, motiv pentru care recursul declarat va fi admis, iar în baza prev. art. 312 Cod proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, se va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța a luat în considerare împrejurarea că din economia textului art. 305 Cod proc.civ., s-a dedus încă o situație când casarea se face cu trimitere, respectiv dacă soluționarea litigiului, după casare, implică administrarea de probe, altele decât înscrisurile.
Deși prev. art. 312 Cod proc.civ. precizează că, în caz de casare instanța de recurs va judeca pricina în fond, acest text vine în contradicție cu cel al art. 305 Cod proc.civ., în instanța de recurs neputându-se produce probe noi.
Așa fiind, se poate deduce că, pe de o parte, s-a părăsit sistemul "casării pure";, dominat de ideea că stabilirea situației de fapt este atributul suveran al instanței de fond, instanța de recurs putând acum să judece pricina în fond, pe baza probelor administrate și, eventual, a unor înscrisuri noi.
Pe de altă parte însă, instanța de recurs nu poate administra probe noi, cu excepția înscrisurilor, împiedicându-se astfel degenerarea recursului în apel sau transformarea instanței de recurs într-o a treia instanță, care să judece latura faptică a procesului.
În consecință, după cum s-a arătat în doctrină, "fără a avea putere să decidă, prin administrarea de noi probe sau readministrarea celor existente la dosar, asupra existenței sau inexistenței unui fapt ori asupra veracității unui
mijloc de probațiune, instanța de recurs le poate declara îndoielnice și, în cazul când ele constituie elemente de bază în soluționarea procesului, să constate că fondul cauzei nu a fost cercetat și să caseze cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului"; (P.Perju - Probleme de drept civil și drept procesual civil din practica Secției civile a Înaltei Curți de C. și Justiție, Dreptul nr. 5/2004, pag. 204).
Curtea apreciază că această ipoteză se regăsește și în prezenta cauză, raportat la toate cele mai sus expuse, fiind necesară administrarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică, care să indice care a fost valoarea bunului de la data transferului.
Totodată, în ceea ce privește incidența prev. art. 80 alin. 1 lit c, în rejudecare, se vor analiza și apărările subsecvente legate de împrejurarea că pârâta cumpărătoare nu a acționat cu intenția de a sustrage vreun bun de la masa credală și nici de a leza drepturile creditorilor, deoarece, pe de o parte, la acel moment, a primit raportul de evaluare care reflecta valoarea reală a mașinii și a considerat că achită un preț corect, iar pe de altă parte nu deținea deja de ceva vreme calitatea de asociat, fiind astfel exclus să fi urmărit prejudicierea creditorilor societății, nemaiavând nici măcar un interes formal în acea societate, cu atât mai mult cu cât a și divorțat de fostul administrator statutar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. L. M. împotriva sentinței civile nr. 1527 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. B. | Judecător, G. -A. N. | Judecător, S. Al H. |
G. , A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: A. S.
| ← Decizia civilă nr. 3250/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... | Sentința civilă nr. 293/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
