Sentința civilă nr. 293/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.293/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la acțiunea în anulare formulată de reclamanta R. I. S. lichidator al debitoarei S.C. C. I. S.R.L. împotriva pârâtelor S.C. C. I. S.R.L. prin administrator special B. M. ,
S.C. S. I. DSR.L. (fosta S.C. T. DSR.L.), S.C. S. B.
C. S.R.L. (fostă S.C. T. BUSINES C. S.R.L) și U. DE Ș. A. ȘI M.
V. C. -N., privind și pe intervenienții M. V. H. O., B. D. D. ,
B. A. I., D. I. L. și I. G., în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC C. I. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin acțiunea în anulare formulată la data de 10 martie 2011, reclamanta Societatea R. I. SS, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. I. S. a chemat în judecată pârâtele SC C. I. S. prin administrator special B. M., SC T. DS și SC T. B. C. S. solicitând, în temeiul disp. art. 79 și 80 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 anularea contractului de cesiune din data de 15 iulie 2008 încheiat între societatea cedentă SC C. I. S. și cesionarii SC T. DS și SC T. B. C. S., având ca obiect cesionarea proiectului "Park";.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la începutul anului 2007, debitoarea a demarat proiectul de realizare a ansamblului rezidențial "Park";, terenul pentru realizarea proiectului fiind obținut în baza contractului de asociere încheiat la data de_, cu U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N. . La data de_ debitoarea a obținut autorizațiile de construire nr. 1989-1993 pentru realizarea ansamblului rezidențial, compus din 4 blocuri ( 2S+P+18E), un imobil multifuncțional, un hotel și infrastructura aferentă, iar în primăvara anului 2008 au fost demarate lucrările de realizare a proiectului.
S-a mai arătat că la data de 15 iulie 2008 s-a încheiat contractul de cesiune atacat, obiectul acestuia constând în cesionarea activelor precum și a pasivelor aferente proiectului "Park";, societății T. DS revenindu-i obligația de a realiza 65% din hotel, în contul terenul ansamblului rezidențial, precum și cele de realizare a blocurilor A, B, C, D. În același timp cesionarul SC T. B. S. și-a asumat obligația de realizare a 35% din hotel, precum și să realizeze imobilul multifuncțional.
Din analiza contractului atacat reclamanta a arătat că rezultă că lipsește data cesionării activelor și pasivelor aferente proiectului, astfel încât termenul de predare ar trebui stabilit la data de 15 iulie 2008, motiv pentru care cheltuielile proiectului trebuiau suportate de societățile cesionare, însă, acestea au fost decontate în continuare pe societatea cedentă, cesiunea propriu zisă fiind înregistrată în evidența contabilă a societății debitoare doar în luna decembrie 2009.
Reclamanta a mai arătat și faptul că societățile cesionare sunt administrate de către administratorul debitoarei, respectiv de către numitul Chezan Mihai Dumitru și, în plus, contractul de cesiune nu are dată certă prin aceasta ocolindu-se un control de legalitate eficient.
S-a mai arătat că la data semnării contractului de cesiune, proiectul "Park"; era evidențiat în contabilitatea debitoarei la valoarea de 23.130.161,66 lei, iar cheltuielile aferente acestuia însumau 17.717.580,48 lei.
Cât privește evidențierea în contabilitate, reclamanta a arătat că cesiunea a fost operată la data de_, astfel: s-au cesionat către SC T. DS următoarele active: bloc A la valoarea de 22.175.029,27 lei, bloc B la valoarea de 4.825.437,03 lei, bloc C la valoarea de 9.279.360,17 lei, bloc D la valoarea de 7.491.277,22 lei, 65% din valoarea hotelului evaluat la 5.572.038,67 lei și soldul contului clienți (cont 411), în valoare de 17.476.450,15 lei, în total 49.349.142,39 lei, în timp ce pasivele presupus atribuite activelor cesionate au fost următoarele: avansuri încasate de la clienți (cont 419) în valoare de 16.246.587,85 lei, datorii către antreprenorul general SC MOX CONSTRUCTION S. în valoare de 14.790.761,06 lei, datoria către MOX INC SUA în valoare de 15.971.377,32 lei, serviciile prestate de BOCȘA N. în vederea obținerii finanțării în valoare de 2.304.552,55 lei și datoria față de SC ANFITREATRUL IMPEX S. în valoare de 29.863,58 lei.
De asemenea către cesionarul SC T. B. C. S. s-au cesionat următoarele elemente de activ: imobilul multifuncțional evidențiat în contabilitatea societății la valoarea de 4.912.633,61 lei și 35% din valoarea realizată a hotelului evaluat la 3.000.328,52 lei, iar pasivele presupus atribuite activelor cesionate au constat în: datoria față de MOX REALYTI INC în valoare de 4.257.205,45 lei, datoria debitoarei față de NEW LELAND D. LLC, datoria față de antreprenorul general SC MOX CONSTRUCTION S. în valoare de 1.031.197,38 lei și datoria față de SC ANFITEATRUL IMPEX S. în valoare de 27.958,26 lei.
Față de cele arătate, reclamanta a concluzionat că valoarea totală a cesiunii este în sumă de 57.256.104,49 lei, iar din componența datoriilor cesionate rezultă că suma de 25.129.736,36 lei reprezintă prestațiile persoanelor juridice străine MOX INC, MOX REALYTI INC, NEW LELAND D. LLC și a expertului Bocșa N. care au fost evidențiate în contabilitate cu 5 zile de înregistrarea cesiunii efective respectiv în data de_ . În plus, obligațiile stabilite în sarcina debitoarei nu acoperă o prestație reală, motiv pentru care au fost și promovate acțiuni în anularea contractelor cu creditorii precizați mai sus. Așadar, prin tranzacția a cărei anulare se solicită s-a realizat de fapt transferul unui activ în valoare de 57.256.104,49 lei cu obligațiile aferente în valoare de 32.126.368,13 lei, diferența obligațiilor în valoare de 25.129.736,36 lei reprezentând în realitate obligații fictive.
S-a mai arătat și faptul că persoanele juridice străine MOX INC, MOX REALYTI INC, NEW LELAND D. LLC sunt administrate și controlate tot de către administratorul statutar al debitoarei, astfel încât părțile au fost reprezentate la semnarea contractului de aceeași persoană, respectiv d-nul Chezan Mihai Dumitru.
În concluzie, reclamanta a arătat că pasivul proiectului "Park"; a fost majorat în mod fictiv, cu scopul de a crea impresia unei cesiuni echitabile, fiind întrunite în aceste și prev. art. 79 din Legea nr. 85/2006, actul de cesiune fiind încheiat în mod fraudulos în dauna drepturilor creditorilor.
Au fost invocate și disp. art. 80 alin.1 lit. b, întrucât prin contractul de cesiune prestația debitorului a depășit vădit pe cea primită, solicitându-se astfel admiterea acțiunii, anularea contractului de cesiune, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Prin completarea acțiunii în anulare reclamanta a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât și U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N.
, solicitând anularea contractelor de cesiune din data de_ înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din_ și a tuturor actelor adiționale anexe încheiate între pârâtul de rd.I și pârâții de rd. II-IV, având ca obiect schimbarea calității de investitor la contractul de asociere din data de_ încheiat între pârâții de rd. I-III.
În motivarea completării, reclamanta a arătat că în vederea cesiunii din data de_ și a executării în bune condiții a proiectului "Park";, în prealabil, la data de_ au fost încheiate două contracte de novație de schimbare a calității de investitor la contractul de asociere din data de_ ,în sensul că în locul investitorului pârâtul de rd. I au trecut ca și investitori pârâții de rd.II și III, iar pârâtul de rd. IV a pus la dispoziția pârâtului de rd.I un teren.
În consecință, ca urmare a încheierii contractelor de cesiune din data de_ noii investitori și-au notat dreptul de superficie în cartea funciară în care este înscrisă proprietatea pârâtei de rd.IV.
În concluzie, reclamanta a arătat că având în vedere solicitarea de anulare a cesiunii din_ prin efectul repunerii în situația anterioară, dreptul de superficie trebuie să revină cedentului pârât de rd.I, având în vedere legătura indisolubilă între contractul de asociere din data de_ și proiectul "Park";.
Prin întâmpinarea pârâta S.C. "S. I. D. " (fostă "T. D. ") S.R.L., a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes a acțiunii, respectiv a cererii de anulare a contractului de cesiune din data de_, arătând că în petitul acțiunii, petit care reprezintă obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concretă înaintată justiției (conform art.112 alin.l pct.3 C.pr.civ.), reclamanta nu solicită decât anularea contractului de cesiune din data de 15 iulie 2008, fără a solicita și a determina în mod concret repunerea în situația anterioară. Astfel, cererea de chemare în judecată nu conține, ca și obiect, un capăt de cerere expres (și accesoriu) privind repunerea părților în situația anterioară și, prin acest fapt, acțiunea reclamantei este lipsită de un interes în sens procesual, respectiv de un folos material care să fie câștigat prin admiterea acțiunii. Este adevărat că în finalul motivării de fapt la finalul acțiunii, reclamanta afirmă: "solicităm admiterea prezentei acțiuni și a se dispune anularea contractului de cesiune, cu consecința repunerii părților în situația anterioară", însă această frază, nu suplinește obligația reclamantei care a deschis procesul, de a formula un petit distinct în acest sens.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei de obiect, arătându-se că potrivit art.112 alin.l pct.3 C.pr.civ., cererea de sesizare a instanței trebuie în mod obligatoriu să cuprindă obiectul ei și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, condiții care în mod evident trebuie respectate atât pentru capetele principale de cerere, cât și pentru cele accesorii. Așa cum rezultă și din formularea art.2 alin.11 din Legea nr. 146/1997, capătul principal de cerere în astfel de procese este cel prin care se solicită anularea actului, cererea de restabilire a situației anterioare fiind una accesorie. Acest aspect nu împietează însă asupra obligației reclamantului de a preciza în mod concret atât obiectul principal, cât și pe cel accesoriu, nefiind suficientă o cerere cu caracter general de repunere în situația anterioară. Cu alte cuvinte, obiectul este obligatoriu să fie determinat sau cel puțin determinabil. Faptul de a cere pur și simplu repunerea în situația anterioară nu prezintă nici un fel de elemente care să determine pretenția concretă, respectiv la care anume prestație vor fi obligați pârâții în caz de admitere a acțiunii, aspect ce echivalează cu lipsa de obiect a acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii, respectiv a cererii de anulare a contractului de cesiune din data de_, pârâta a arătat că, contractul de cesiune nu este propriu-zis un contract de cesiune, în ciuda denumirii sale, ci este doar un contract care reglementează condițiile financiare ale unei cesiuni de drepturi și obligații care a avut loc prin alte acte, anterioare lui. Contractul dedus judecății este doar un act accesoriu și subsecvent actelor propriu-zise de cesiune, aspect care rezultă din preambulul contractului de cesiune a cărui anulare se solicită, în cadrul căruia se arată expres că: "prezentul contract face parte integrantă din și se interpretează în acord cu actul "Contract de Cesiune și Act Adițional privind Novația Contractului de Asociere din 20 aprilie 2007" încheiat la data de 24 iunie 2008 și înregistrat la U. de Ș. A. și M. V. C. -N. sub numărul 7142 din_, și actul "Contract de Cesiune și Act Adițional privind Novația Contractului de Asociere din 20 aprilie 2007" încheiat la data de 24 iunie 2008 și înregistrat la U. de Ș. A. și M. V. C. -N. sub numărul 7141 din_ (în continuare și împreună numite "Cesiunile"). În
realitate, aceste acte sunt cele care au consacrat cesiunea proiectului Park, ele fiind semnate și de către terțul U. de Ș. A. și M. V. C. -N., proprietară a terenului. Actul a cărui anulare se solicită nu este decât un act prin care societățile cedentă și cesionare își reglementează între ele condițiile financiare ale unei cesiunii ce a avut loc deja (a se vedea paragraful II. Obiectul Contractului, care se referă expres la transferuri de drepturi și delegări de obligații ce au avut loc anterior). Acest act reglementează obligațiile financiare (anume "prețul cesiunii", "suma finală de plată", ca să folosim termenii utilizați în contract) ale cesionarelor față de cedenta T. . Conform art.III pct.3 al convenției, T. încasează, în baza actului a cărui anulare se cere, 5% din profitul brut care va fi obținut de către cesionari prin dezvoltarea finală, dar nu mai puțin de 1.000.000 euro. Prin anularea acestui act, nu se obține decât anularea obligațiilor financiare ale cesionarelor față de firma T., în prezent C. I. (paragraful III pct.3 și 7), așadar lipsește scopul acțiunii, câtă vreme, prin ipoteză, admiterea ei ar produce de fapt o pagubă reclamantei.
Pe fondul cauzei, pârâta a apreciat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Astfel, cesiunea a avut loc prin actele arătate mai sus, semnate și de U. de Ș. A. și M. V. C. -N. . Cesiunea astfel convenită și-a produs efectele la data încheierii acelor acte, respectiv 24 iunie 2008 (a se vedea art.V pct.2 din ambele contracte de cesiune), anterior chiar datei contractului dedus judecății.
În ce privește reglementarea chestiunilor financiare legate de cesiune, pârâta a arătat că în actele prin care cesiunea s-a produs, semnate în 24 iunie 2008, părțile au stabilit împrejurarea că, condițiile financiare în care au fost cesionate drepturile și au fost delegate obligațiile de la cedent la cesionari vor fi negociate și reglementate într-un act separat (a se vedea paragraful VI. pct.l din ambele contracte de cesiune). În contractul de cesiune dedus judecății, în primul rând, la pct.4 din paragraful III părțile au arătat în mod expres că, cheltuielile cedentei în legătură cu executarea contractului de asociere vor fi înregistrate pe aceasta până la data de_ . Așadar, afirmația reclamantei că aceste cheltuieli "trebuiau" decontate pe cesionari, după data cesiunii, este complet contrazisă de convenția părților. De asemenea, ceea ce este foarte important este faptul că acest aspect - privind înregistrarea cheltuielilor pe cedentă până la_ — a fost ținut în seamă de părți la negocierea și stabilirea prețului cesiunii. Dar ceea ce este și mai important este că același text dă dreptul cedentei la recuperarea acestor cheltuieli, înscrise în contabilitatea sa ulterior cesiunii, dar până la_, din încasările avute până la data cesiunii, însă și din cele ulterioare ei (firește până la aceeași dată de_ ), întrucât nu doar cheltuielile, ci și încasările (mai ales cele în baza antecontractelor semnate cu clienții), urmau a fi înregistrate pe cedentă până la aceeași dată.
Din acest punct de vedere, prin înregistrarea cesiunii în evidența contabilă a cedentei în luna decembrie a anului 2009, de fapt părțile au respectat întocmai prevederile articolului III pct.4 din contractul de cesiune dedus judecății.
In al doilea rând, în ce privește stabilirea valorii activelor și pasivelor care au fost cesionate, pârâta a arătat că activele care s-au cesionat au fost înregistrate în patrimoniul companiei T. (actualmente C. I. ) sub formă de Producție în curs de execuție, așa cum este prevăzut în Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1752 din_ pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, ordin în vigoare la acea dată. Conform anexei la acest ordin, pct.125: "(1) In cadrul stocurilor se cuprind: h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. In cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau neterminate."
Metoda de evaluare a valorii activelor este prevăzută în același act normativ (anexă), Secțiunea 7: astfel, elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează, în general, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție. In situația în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale
sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecțiunii 7.2.5 din prezentele reglementări, iar la pct.55: "(1) Costul de producție al unui bun cuprinde costul de achiziție a materiilor prime și materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului. (2) Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora. (3) In costul de producție poate fi inclusă o proporție rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producție."
Sintetizând, pârâta a arătat că valoarea activelor cesionate a fost evaluată la suma de 57.256.104,49 lei prin includerea în valoarea acestor active a costurilor de realizare a
lor, conform Raportului de evaluare a producției în curs de execuție. In acest raport, la rândul 6, coloana (H), valoarea de evaluare a producție în curs de execuție, aferentă anului 2009, este în sumă de 25.267.948,44 lei, fiind formată din costurile acolo prezentate.
De asemenea, în conformitate cu Fișa de cont a cheltuielilor PARK pe anul 2009, în valoarea de evaluare a activelor cesionate au fost cuprinse sumele rezultate din contractele încheiate
de T. cu companiile MOX INC, NEW LELAND D. LLC, MOX REALITY INC,
precum și cu persoana fizică independentă BOCȘA N. .
In consecință, față de cele arătate în pag.4 din acțiunea în anulare, de către reclamantă, cum că "pasivul proiectului "PARK" a fost majorat în mod fictiv, cu scopul de a
crea impresia unei cesiuni "echitabile", unde activul cesionat este egal cu obligațiile cesionate...", pârâta a arătat că stabilirea valorii activelor și pasivelor companiei T. s-a
realizat cu respectarea prevederilor în materie contabilă, în vigoare la acea dată. Mai mult, costurile generate de partenerii invocați au determinat majorarea valorii activului cu suma de 25.112.640,01 lei, ceea ce face ca egalitatea patrimoniala Activ
= Pasiv să fie respectată.
Așadar, contractele încheiate de T. cu companiile MOX INC, NEW LELAND
D. LLC, MOX REALITY INC, precum și cu persoana fizică independentă BOCȘA
N. au influențat atât valoarea PASIVULUI (prin reliefarea lor ca obligații) cât și valoarea ACTIVULUI (prin includerea lor în costul Producției în curs de execuție) și, pe cale de consecință, anularea acelor sume din PASIV atrage anularea lor și din ACTIV, și viceversa.
Astfel, indiferent dacă cheltuielile în legătură cu persoanele juridice menționate (și cu persoana fizică contabilă) ar fi sau nu fictive, acest aspect nu are absolut nici o importanță pentru soluționarea speței întrucât mărirea pasivului cu acele costuri a avut ca și corolar mărirea activului, tot cu acele costuri, întrucât ele, conform normelor contabile în vigoare, s-au luat în calcul și la stabilirea activelor. Cu alte cuvinte, dacă aceste costuri se scad din pasiv (presupunând că sunt fictive, cum afirmă reclamanta), această scădere nu poate crea un dezechilibru cu activul, întrucât activul scade și el în mod identic.
Cât privește împrejurarea că societățile cesionare erau administrate de către administratorul cedentei T., pârâta a arătat că nici un text de lege nu interzice încheierea de acte juridice între societăți având același administrator, cu atât mai puțin între societăți care nu făceau nici un secret (inclusiv prin "brandul" conținut în denumire) că fac parte din același grup de firme. Actele de cesiune propriu-zise, încheiate și cu o instituție publică, U. de Ș. A. și M. V. C. -N.
, și aprobate în Senatul Universității în ședința din 17 iulie 2008, au fost semnate în aceleași condiții - referitoare la persoana administratorului - fără ca ele să fie afectate de o bănuială de fraudă.
De asemenea, s-a susținut că afirmația din finalul pag.3 a acțiunii, referitoare la administrarea și controlul persoanelor juridice americane de către Chezan Mihai-
Dumitru este falsă și complet nesprijinită pe probe, reclamanta neputând face distincție între administrarea și controlul unei companii și împuternicirea dată de acea companie unei persoane pentru semnarea unui act.
Cât privește data certă a actului pârâta a arătat că actele de cesiune propriu- zisă au căpătat dată certă prin înregistrarea lor Ia U. de Ș. A. și M.
V. C. -N. sub nr.7141 și 7142 din_, conform art.1182 Cod civil. De altfel, ele au fost înscrise și în cartea funciară. Data certă nu presupune "un control de legalitate eficient", fiind o chestiune complet extrinsecă actului (nici măcar notarul public care dă dată certă nu verifică conținutul actului). Doar în cadrul procedurii de autentificare a actului - noțiune care nu se identifică cu data certă, deși o include pe aceasta, în sensul că actul autentificat are întotdeauna și dată certă - se realizează un control de legalitate. Însă în speță, nici o normă legală nu impunea obligativitatea autentificării actului dedus judecății, act având o natură de contract comercial între trei societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât înseși actele de cesiune propriu-zisă nu fuseseră autentificate (de altfel, în situația în care ar fi existat obligația legală de autentificare, nerespectarea ei ar fi atras nulitatea absolută doar pe acest temei). Nu în ultimul rând, prețul cesiunii nu putea fi mai mic de 1.000.000 euro (a se vedea art.III pct.3 din contractul dedus judecății), iar taxa de autentificare s-ar fi stabilit cel puțin la acea valoare.
La data de 13 mai 2011 intervenientul M. V. H. O. a depus o cerere de intervenție accesorie în apărarea pârâtei SC S. I. DS arătând că este promitent cumpărător a unui apartament, astfel încât, admiterea cererii ar avea ca și efect imposibilitatea de realizare a antecontractului.
În același sens, la data de 18 mai 2011 au depus cerere de intervenție interveninenții B. D. D. și B. A. I., sprijinind apărarea pârâtei SC S.
I. DS .
De asemenea, la data de 20 mai 2011 și respectiv 30 mai 2011 au depus cerere de intervenție accesorie intervențienții D. I. L. și I. G. .
Prin răspunsul la întâmpinare și precizarea acțiunii depusă la data de 17 mai 2011 reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei de interes invocată, arătând că aceasta este nefondată, deoarece orice anulare de act juridic are consecința repunerii părților în situația anterioară. Interesul legitim în speță se rezumă la obligația lichidatorului judiciar de a maximiza averea debitorului iar una dintre acestea constituie și efectuarea demersurilor necesare în vederea anulării unor acte juridice în condițiile art.79 și 80 din Legea nr.85/2006. Lipsa unui petit distinct al repunerii părților în situația anterioară este o chestiune formală, pentru că petitele unei acțiuni judecătorești pot fi formulate atât prin fraze distincte cât și într-o singură frază.
Referitor la excepția lipsei de obiect, în raport cu dispozițiile art.112 alin.l pct.3 C.pr.civ., reclamanta a arătat că, obiectul acțiunii îl constituie anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, reglementată de art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, iar în legătură cu arătarea valorii pricinii, aceasta trebuie indicată doar atunci când acest lucru este cu putință. În speță, se solicită anularea unui act juridic în integralitatea lui, cu tot ceea ce conține iar în cazul în care actul juridic anulabil nu conține elemente valorice, acest aspect nu poate fi un impediment în dreptul de a se solicita anularea actului de referință, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 133 alin.l C.pr.civ.
În privința excepției lipsei de interes - argumentare nr.2 - s-a arătat că și această excepție este nefondată, în condițiile în care denumirea contractului aparține chiar părților contractante.
Referitor la natura juridică a contractului supus anulării, această chestiune este una de fond, care nu poate afecta dreptul persoanei interesate să solicite anularea lui, în contextul în care orice convenție, indiferent de natura juridică a acesteia poate fi anulată, desființată, dacă sunt întrunite condițiile legii.
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că este de acord cu cele prezentate de pârâtă referitoare la "stabilirea valorii activelor și pasivelor". Față de aceste considerații teoretice, trebuie subliniat faptul că pe parcursul analizei evidenței contabile, nu s-a remarcat aplicarea într-un mod corespunzător a acestor reguli și
principii, așa cum prevăd normele legale precizate corect de pârâta. Astfel, cu toate că la producția în curs de execuție, evidența contabilă trebuie ținută lunar, în practica societății debitoare această evidență se făcea în perioada cuprinsă între aprilie 2007 - aprilie 2008 bilunar ori chiar trimestrial, iar pe perioada cuprinsă între aprilie 2008 - decembrie 2009 nu se făcea de loc. Deci în contul în care se efectuează operațiunile în legătură cu producția în curs de execuție/producția neterminată, numai în luna decembrie 2009 sunt evidențiate mișcări în sensul creșterii stocului - de această dată cu sume considerabile. Astfel, a avut loc o intrare de valori deosebit de mari, inclusiv cele provenite din facturile considerate de noi ca fiind fictive, în care se includea contravaloarea unor prestații care nu au contribuit în nici un fel la creșterea rezultatelor obținute de societatea debitoare - și nu aveau alt scop decât devalorizarea patrimoniului debitoarei, motiv pentru care am promovat o serie de acțiuni de anulare, o parte dintre acestea fiind soluționată prin admitere. Contravaloarea acestor facturi -25.112.640,01 lei așa cum susține pârâta - într- adevăr a fost înregistrată în valoarea producției în curs de execuție. Dacă ne-am baza pe raționamentul prezentat de către pârâtă în cadrul întâmpinării, am putea chiar să fim de acord că, indiferent ce datorie acumulează o societate, contravaloarea acestor datorii se regăsesc și în activele societății la aceeași valoare, deci nu are nici o relevanță existența facturilor fictive față de soluționarea acțiunii promovate.
În altă ordine de idei, contravaloarea acestor facturi, în condițiile respectării normelor legale la care s-a referit pârâta, nu putea fi înregistrată în valoarea producției în curs, întrucât aceste facturi/prestații nu au niciun fel de legătură cu producția, nefiind atribuibile nici unui bun. Prin efectuarea acestor înregistrări în modul prezentat de pârâta, au fost încălcate de fapt normele și reglementările amintite chiar de către ea. Prin neținerea regulată și la zi a evidenței contabile (stabilirea valorii reale a producției în curs pe fiecare lună) se creează iarăși impresia că, o societate comercială poate să procedeze la stabilirea și evidențierea producției neterminate oricând dorește, anual sau chiar într-o perioadă mai lungă, așa cum s-a procedat în cazul debitoarei. Deci regula de bază în ceea ce privește ținerea evidenței contabile a debitoarei era aceea de nerespectarea nici unei reguli - în special în cazul ținerii evidenței producției în curs. Prin acest mod de gândire și de conducere a evidenței contabile, se pierde practic rolul principal al contabilității - ceea de reflectare reală și fidelă a imaginii patrimoniului unei societăți comerciale.
Reclamanta a mai arătat că acțiunea este întemeiată nu numai datorită sustragerii conștiente a bunurilor debitoarei de la urmărire, dar și de faptul că prin cesiunile realizate s-a contribuit la devalorizarea patrimoniului debitoarei. Este cunoscut faptul că, șansele de achitare a datoriilor unei societăți comerciale pot fi determinate în baza unor indicatori economico-financiari cum ar fi indicatorii de solvabilitate și de lichidate. Astfel, în cazul de față, la finele lunii decembrie 2009, activul bilanțier al debitoarei era în valoare de 107.436.492,44 lei, - componența analitică fiind prezentată în anexa nr. 2 - din care prin contractul de cesiune au fost predate active (bunuri materiale scoase din patrimoniul debitoarei) și pasive în valoare de 57.256.104,49 lei(53,29% din activul bilanțier) către societățile cesionare
S.C. T. B. C. S.R.L. și S.C. T. DSR.L. în continuare arătăm faptul că valoarea capitalurilor proprii au fost negative în sumă de -4.190.670,33 lei, iar activul bilanțier era finanțat în întregime din datorii. Datoriile erau în valoare de 111.627.162,77 lei, deci mai mari decât activul bilanțier. Potrivit datelor bilanțiere întocmite pe baza balanței de verificare a lunii decembrie 2009, se poate constata faptul că la această dată datoriile depășeau valoarea activului bilanțier cu 3,90%.
În legătură cu valoarea activului bilanțier rămas în patrimoniul societății debitoare după cesiune, reclamanta a arătat că terenul aflat în proprietatea societății debitoare a fost cumpărat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 720/_, de la trei persoane fizice. Valoarea de cumpărare a terenului în suprafață de 4097 mp, a fost stabilită la 3.000.000 EUR (în valoare de 10.008.900 lei). Conform actului de vânzare cumpărare valoarea de 2.600.000 euro reprezintă valoarea terenurilor, iar 400.000 euro reprezintă prețul PUZ - ului, PUD - ului, al certificatului de urbanism și a autorizațiilor de construcție. în evidența contabilă a debitoarei terenul a fost înregistrat cu o valoare de 8.674.380,00 lei (2.600.000,00
Euro), iar prețul autorizațiilor (PUZ și PUD, certificatului de urbanism etc,) cu o valoare de 1.334.520,00 lei (400.000 Euro) a fost înregistrat în contul de cheltuieli (628.01 River). Potrivit informațiilor obținute de la experți evaluatori imobiliari precum și de la notari publici se concluzionează faptul că în perioada în care debitoarea a achiziționat acest imobil prețurile de tranzacționare la terenuri de aceeași categorie/din aceeași zonă, nu depășeau 150 euro/mp. Astfel, terenul în suprafață de 4.097 mp avea o valoare aproximativă de 614.550,00 euro, respectiv de 2.046.820,23 lei (614.550,_ lei). Diferența între prețul plătit pentru achiziționarea terenului și prețul de tranzacționare a terenurilor în zona și perioada respectivă este în valoare de 6.627.559,77 lei. Tot de la experți evaluatori am obținut informația referitoare la prețul de piață existent la momentul evidențierii tranzacției/cesiunii, preț ce nu depășea 60 EUR/mp (245.820 EUR). Deci față de valoarea de înregistrare a terenului în contabilitate de 8.674.380,00 lei, valoarea reală era de 1.057.173,49 lei (245.820 EUR x 4,3006 lei/EUR, curs din_ ).
Un alt aspect cunoscut deja din actele depuse la dosar, se referă la tranzacția efectuată între debitoare și administratorul acestuia Chezan Mihai Dumitru, în baza căreia s-a dispus plata contravalorii unui imobil aflat în proprietatea administratorului la prețul de 6.120.000,00 lei, în condițiile în care imobilul era ipotecat, cu interdicție de vânzare, fapt pentru care nici în prezent nu s-a putut transcrie dreptul de proprietate în favoarea debitoarei. Astfel, societatea a plătit prețul integral al unui bun imobiliar de care nici în prezent nu dispune. In cursul perioadei_ -_, s-a dispus efectuarea investițiilor în acest imobil, în valoare de 235.025,69 lei.
Având în vedere numai cele prezentate mai sus, se desprinde faptul că valoarea activului bilanțier a fost supradimensionat/supraevaluat cu o valoare de 13.972.232,20 lei.
În ceea ce privește subevaluarea pasivului contabil, s-a arătat faptul că în evidența contabilă a debitoarei la finele lunii precedente declanșării procedurii insolvenței (_ ), datoriile fiscale erau în sumă de 903.554,10 lei, iar DGFP C. prin cererea de admitere a creanțelor la masa credală a solicitat înscrierea în tabelul preliminar a creanțelor declarate împotriva averii debitoarei cu suma de 2.182.822,00 lei. Astfel diferența între evidența debitoarei și a creditoarei DGFP C. a fost în sumă de 1.279.267,90 lei. Același aspect poate fi reținut și în cazul creanțelor bancare.
Cele prezentate furnizează, în opinia reclamantei, o dovadă clară privind păgubirea patrimoniului debitoarei prin efectuarea cesiunii a cărei anulare s-a solicitat.
În concluzie, cu toate că legea nu impune, dar în condițiile în care nu se dorea păgubirea patrimoniului debitoarei prin cesiunea efectuată, era stric necesar ca să se procedeze la evaluarea tuturor bunurilor din patrimoniu și în urma acestei evaluări, să se procedeze la cesiunea activului respectiv a pasivului aferent, stabilit în mod corect. Cu toate că această tranzacție nu constituie o divizare unde normele profesionale impun efectuarea unei evaluări, dar seamănă deosebit de mult cu o astfel de operațiune, în ambele fiind predate/cesionate atât active cât și pasivele aferente acestora.
În opinia lichidatorului judiciar prin acest contract de cesiune au fost cesionate activele vandabile ale debitoarei, cu intenția de a le sustrage de sub urmărirea creditorilor aceste bunuri. În baza contractului de cesiune din data de _
, au fost cesionate active și pasive la aceeași valoare respectiv în cuantum de 57.256.104,49 lei. În fapt însă, prin actul de cesiune încheiat în data de_ au fost cesionate către societățile cesionare 53,29% din activul respectiv pasivul bilanțier, iar bunurile care au rămas în patrimoniul debitoarei sunt nevalorificabile din următoarele motive: proiectul River a fost valorificat în proporție de 90%, respectiv toate apartamentele proiectate în această clădire au fost valorificate, rămânând numai spațiul comercial nevalorificat în suprafață de 1381,86 mp. imobilul aflat în Mun. C. N. Str. R. nr. 103, aflat în proprietatea personală a administratorului Chezan Mihai Dumitru a fost achitat integral de către societatea debitoare, însă deoarece acesta se află în garanția la BRD GSG S. - C. nu a putut
fi transcris în favoarea debitoarei, astfel reprezintă o valoare practic inexistentă dar care "crește valoarea activului" fiind înregistrat ca un bun propriu. "Showroomul Bila" aflat în patrimoniul debitoarei, este de asemenea o construcție pasageră iar terenul aferent nu este în proprietatea debitoarei, fapt ce îngreunează valorificarea acesteia.
In concluzie prin această cesiune au fost predate către societățile cesionare toate activele vandabile ale debitoarei, în patrimoniul acesteia rămânând active fictive al căror statut juridic nu este clarificat, sau în mare parte au fost deja valorificate.
Astfel, reclamanta a susținut că aspectele invocate mai sus întăresc prezumția că aceste active au fost cesionate în vederea sustragerii bunurilor de la urmărire de către creditori sau de a leza drepturile acestora, fapt pentru care în conformitate cu art. 80 alin (1) lit. c. din Legea 85/2006 solicităm anularea acestui act. Nu în ultimul rând este semnificativ și faptul că contractul de asociere în participațiune care a constituit obiectul cesiunii a fost atacat în instanță de către unul dintre asociați, respectiv instituția beneficiară U. de Ș. A. și M. V. C. -N., pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale din partea investitorului (debitorul cedent, respectiv din partea cesionarilor, în proporție de nici 50%, ceea ce semnifică în opinia noastră, încă odată, adevărata intenție a societăților participante la actul de cesiune, aceea de a diminua patrimoniul debitoarei în sensul celor prezentate mai sus - dosar nr._ al Tribunalului Comercial C. .
Referitor la identitatea de administrator ale societăților semnatare a actului cesiunii, reclamanta a arătat că a invocat acest aspect în lumina prevederilor art.79 din Legea nr.85/2006, coroborat cu art 80. alin.(l), lit.c, în ideea în care au fost fraudate interesele creditorilor, cu intenția tuturor părților implicate.
Astfel, așa cum s-a arătat în acțiunea în anulare, societatea cedentă a fost administrată de către administratorul social ale societăților cesionare, la data semnării contractului de cesiune, respectiv de către numitul Chezan Mihai Dumitru, astfel că este întrunită condiția legală a tezei tuturor părților implicate iar teza lezării în orice fel drepturile creditorilor se regăsește și în prev.art.79 din Legea nr.85/2006, în măsura în care administratorul social ale societăților implicate în cesiune era la curent cu probabilitatea încetării plăților de către debitor și cu situația degradată a acestuia- prezumție. În acest fel se explică și faptul că, deși cesiunea a fost semnată la data de_, evidențierea contabilă a operațiunii comerciale s-a realizat doar la data de_ . Cu alte cuvinte, societățile participante la cesiune "și-au fabricat un contract de cesiune" așteptând momentul oportun pentru a se prevala de acesta, în funcție de evoluția economică ulterioară a debitoarei.
În acest sens, practica judiciară în mod constant a concluzionat în ideea existenței fraudării intereselor creditorilor, cu intenția tuturor părților implicate, în contextul în care una și aceeași persoană administrează mai multe societăți aflate în raporturi juridice comerciale între ele (Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, Procedura insolvenței, Culegere de practică judiciară 2006- 2009 Volumul II, Editura CH. Beck,B. 2011 - CA. Craiova,Secția comercială, dec.nr. 174/2007 pg. 274-275, CA Timișoara,Secția comercială, dec.nr._, CA. Constanța-Secția comercială, dec.325/2007 pg.302-304, CA. Brașov, Secția comercială, dec.nr.452/2008, pg.285-286, CA. Ploiești, Secția comercială, dec.nr. 169/2009 pg.337-339).
Prin întâmpinarea formulată la data de 19 mai 2011 pârâta U. DE Ș.
A. ȘI M. V. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin acțiunea introductivă, lichidatorul judiciar R. I. SS a solicitat anularea contractului de cesiune din data de_, încheiat între societatea cedentă SC C.
I. S. (fosta SC T. S. ) și cesionarii SC T. DS, SC T. B. C.
S., având ca obiect cesionarea proiectului "Park".
Pârâta a arătat că cererea în anulare este inadmisibilă, întrucât după cum rezultă din prevederile exprese ale contractelor de cesiune din data de_ (clauza VI pct. 1), acestea nu vizează condițiile financiare ale operațiunii juridice, acestea constituind obiectul unui act separat, încheiat între societatea cedentă SC C. I.
(fosta SC T. S. ) și cesionarii SC T. DS și SC T. B. C. S. la
data de_ . Prin urmare, contractele de cesiune încheiate de subscrisa la data de_ nu reprezintă "transferuri de drepturi patrimoniale" în sensul art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006, acțiunea în anulare întemeiată pe aceste dispoziții fiind inadmisibilă.
Pârâta a invocat de asemenea inaplicabilitatea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis).
Astfel, din motivarea în fapt a scriptului intitulat "completare de acțiune", precum și din referirea la temeiurile de drept invocate în cadrul acțiunii introductive, se deduce că reclamanta a solicitat anularea contractelor de cesiune din data de _
, înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din_ și a tuturor actelor adiționale anexe, încheiate între pârâtul de rândul I și pârâții de rândul II-IV, în considerarea legăturii indisolubile dintre cele trei cesiuni, respectiv a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Potrivit acestei reguli de drept, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actului juridic subsecvent (și care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic inițial), înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu va putea deveni titularul acestui drept. Prin urmare, principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis presupune două sau mai multe acte juridice succesive, prin care s-au transmis aceleași drepturi ori s-au constituit sau transmis drepturi aflate în strânsă legătură.
În prezentul litigiu, acest principiu nu își poate găsi aplicare întrucât cele două contracte de cesiune din data de_ nu constituie acte subsecvente contractului de cesiune din data de_, fiind dimpotrivă anterioare acestuia.
De altfel, această împrejurare rezultă și din cuprinsul celor două contracte de cesiune, potrivit cărora "condițiile financiare în care au fost cesionate drepturile și au fost delegate obligațiile de la cedent la cesionar vor fi negociate și reglementate într- un act separat. Mai mult decât atât, părțile au stipulat în mod expres faptul că "Cedentul și Cesionarul declară că nu vor opune Beneficiarului și nu vor invoca în raporturile cu Beneficiarul niciun drept și nicio obligație care își are izvorul în actul separate, precizându-se totodată că executarea actului separat nu poate influența valabilitatea si/sau eficacitatea prezentului contract" - clauza VI pct. 1 teza II din cele două convenții.
Pârâta a mai susținut că nici la momentul de față nu are cunoștință de conținutul contractului de cesiune din data de_ încheiat între societatea cedentă SC C. I. S. (fosta SC T. S. ) și cesionarii SC T. DS și SC
B. C. S., acesta nefiindu-i niciodată comunicat.
S-a invocat de asemenea lipsa de temei juridic pentru anularea contractelor de cesiune din data de_, înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din_ și a tuturor actelor adiționale anexe, încheiate între pârâtul de rândul I și pârâții de rândul II-IV. Reclamanta nu a înțeles să dezvolte motivele de drept pentru care solicită anularea celor două contracte de cesiune din data de_, făcând trimitere în acest sens la temeiurile de fapt și de drept menționate în acțiunea introductivă cu privire la anularea convenției de cesiune din data de_ care, așa cum s-a arătat, nu îi este opozabilă și, prin urmare, nu poate influența valabilitatea convențiilor încheiate de subscrisa.
În plus, niciuna dintre prevederile invocate prin acțiunea introductivă, respectiv art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, nu pot constitui temeiuri valide pentru anularea celor două contracte de cesiune din data de_ . Astfel, nu poate fi reținut cazul prevăzut la art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, deoarece acesta presupune ca prețul stabilit în actele încheiate să poată fi considerat drept disproporționat în raport cu valoarea reală a lucrului vândut. Cu toate acestea, în practica judiciară s-a reținut că, în cazul în care prețul este sincer și serios, contractul de vânzare-cumpărare este valabil chiar dacă prețul este mult inferior ori superior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părțile sunt libere să determine prețul, astfel că valoarea lucrului vândut trebuie raportată și la subiectivismul părților, interesele economice ale acestora, influențele pieței.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale acțiunii în anulare reglementată de art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006, în doctrină și jurisprudență, pârâta a arătat că s-au conturat următoarele: actul juridic a cărui anulare se solicită să fie un act fraudulos (frauda debitorului insolvent). Această condiție impune ca prin actele juridice încheiate debitoarea să fi urmărit fraudarea intereselor creditorilor, indiferent dacă terțul dobânditor a avut sau nu un asemenea scop, terțul putând să fie și de bună credință. Actul juridic a cărui anulare se solicită să aibă ca efect prejudicierea creditorilor. Această condiție nu prezumă existența prejudiciului, reclamantul având obligația să facă dovadă existenței acestuia. Complicitatea terțului dobânditor la fraudă. Reaua credință a terțului dobânditor nu este necesar să fie dovedită, legea prevăzând că acțiunea în anulare este admisibilă chiar dacă terțul dobânditor a fost de bună credință. Să nu fi intervenit decăderea. Potrivit art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea în anulare poate fi introdusă în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. 1 lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței. Orice acțiune în anulare formulată în afara acestor termene va fi respinsă ca fiind tardivă. Actul a cărui anulare se cere să fi fost încheiat în perioada suspectă, perioadă ce se situează înaintea deschiderii procedurii insolvenței. Această perioadă rezultă din formularea art. 79 din lege, care se referă la "cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii", precum și din termenele stabilite de art. 80 din lege pentru fiecare situație reglementată.
Cât privește cererea de repunere a părților în situația anterioară, în sensul revenirii dreptului de superficie din patrimoniul cesionarilor SC T. DS și SC T. B. C. S. în patrimoniul cedentei debitoare SC C. I. S. (fosta SC T. S. ), pârâta arată că așa cum rezultă chiar din titlul actului adițional nr. 4 la contractul de asociere din_, acesta reprezintă un "act de constituire drepturi de superficie și drepturi de servitute" direct în favoarea SC T. DS și SC T.
C. S., nepunându-se în discuție preexistenta acestor drepturi în patrimoniul SC C. I. S. (fosta SC T. S. ), care, de altfel, nici nu a fost parte a acestei convenții. Atâta vreme cât dreptul în discuție nu a existat niciodată în patrimoniul SC C. I. S. (fosta SC T. S. ), în mod evident este exclusă ipoteza unei repuneri în situația anterioară în sensul "revenirii" acestui drept.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, interveninenții V. B. M. prin împuternicit V. A. Viorica, F. Ana, T. A. P., C. I. V., S.
, C. I. prin împuternicit Trif Susana, T. I. A., T. B. R., F. O.
, B. Ana C., M. C. -R., S. E., C. V., B. N., Muți Darius, Itu
Claudia, Fechete Vasile, P. andron Titus, Cioltean Livial Genu, M. I. -Valer, Chiurbe V. Alb lautra Roxana căsătorita Abrudan, R. L. Corneliu, in calitate de promitenti cumpărători, au solicitat instanței respingerea cererii in anulare a contractului de cesiune din data de_ dintre SC C. I. S. (fosta SC T.
S. ) si SC S. I. D. formulata de către lichidatorul judiciar R. I.
SS, obligarea paratelor SC S. B. C. S., SC S. I. D.
S. pe de o parte si U. de Ș. A. si M. V. C. pe de alta parte, in calitate de asociate in baza contractului de asociere din data de_, la respectarea contracului de asociere incheiat intre acestea, obligarea paratei SC
S. I. D. la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către aceasta si anume de finalizare si predare a apartamentelor, iar in caz de refuz al acesteia sa dispuneți in baza art. 1528 alin.l Cod civil, ca lucrarea sa fie executata de interveninenți, pe cheltuiala debitoarei.
În motivarea cererii interveninenții au arătat că au incheiat antecontracte de vanzare-cumparare cu societatea SC T. DS, actuala SC S. I. D.
, care are calitatea de parata in dosarul sus-mentionat. Ca urmare a cesiunii intervenite în cursul anului 2009 între SC T. S. și SC T. DS, antecontractele de vânzare-cumpărare fiind preluate de cea din urmă societate, în prezent societatea pârâtă, SC S. I. DS, are astfel obligația finalizării construcției și predarea apartamentului. Ca urmare a promovării acțiunii lichidatorului prin care acesta solicită anularea contractului de cesiune din data de
_ dintre societățile mai sus menționate, în situația admiterii acțiunii, realizarea antecontractelor de vânzare-cumpărare nu ar mai fi posibilă, întrucât nu îndeplinim condițiile prevăzute de art. 931din Legea 85/2006 a insolvenței. Mai mult decât atât, în momentul de față, societatea T. se află în faliment în dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Comercial C., deci în fază finală a existenței sale ca și entitate juridică. Admiterea acțiunii lichidatorului va avea ca și consecință dobândirea calității de creditori, direct in aceasta procedură a falimentului, fiind astfel lipsiți de faza anterioară dispunerii intrării în faliment, și anume procedura generală de care a beneficiat debitorul, precum și o parte din creditorii săi, creându-se astfel in mod vădit o disproporție între mijloacele de apărare de care au dispus creditorii T. încă din faza procedurii generale a insolvenței, și drepturile cu adevărat restrânse și disproporționate pe care le-am avea noi ca urmare a admiterii acțiunii principale a prezentului dosar.
De asemenea, s-a solicitat să se aibă în vedere și impactul pe care îl va avea închiderea procedurii insolvenței debitorului T., având în vedere faptul că debitorul va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment. Mai mult decât atât, având in vedere faptul ca o admiterea unei astfel de acțiuni va face imposibila realizarea obligației de vânzare a apartamentelor de către societatea S. la datele la care aceasta s-a obligat fata de noi prin contract.
In ceea ce privește paratele SC S. I. D., S. B. C. si
U. de Ș. A. si M. V. C., interveninenții au solicitat obligarea paratelor mai sus menționate la menținerea si executarea cu buna-credinta a contractului de asociere incheiat intre acestea, având in vedere faptul ca neintelegerile dintre acestea, duc la o amânare evidenta a executării contractelor.
Fata de parata SC S. I. DS s-a solicitat obligarea acesteia sa isi execute conform prevederilor contractuale obligația de vânzare a apartamentelor, iar in cazul in care aceasta va refuza sa isi execute obligația de a face, sa dispuneți ca lucrarea sa fie efectuata de către noi, prin intermediul unei firme specializate, insa in contul societății S., in baza art. 1528 alin.1 Cod Civil.
În ședința publică din data de_ cererea de intervenție în interes propriu a fost anulată ca netimbrată.
Referitor la excepțiile invocate, excepția lipsei de interes a fost unită cu fondul cauzei, iar excepția lipsei de obiect a fost soluționată în ședința publică din 6 octombrie 2011.
Analizând probatoriul administrat în cauză, judecătorul sindic reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare de către pârâta SC S. I. DS (fostă T. DS ), judecătorul sindic o va respinge ca neîntemeiată întrucât interesul titularului cererii de chemare în judecată de a formula cererea, decurge din însăși conținutul textelor care reglementează acțiunea în anularea actelor frauduloase respectiv disp. art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006, acțiunea având ca scop maximizarea averii debitoarei prin restituirea acelor prestații care se dovedesc a fi frauduloase și care aduc atingere drepturilor creditorilor înscriși la masa credală a debitoarei.
Cât privește susținerea pârâtei SC S. I. DS că cererea de chemare în judecată nu ar conține un capăt de cerere expres privind repunerea părților în situația anterioară, ceea ce conduce la lipsa unui interes în sens procesual, este lipsită de orice temei juridic, întrucât, interesul reprezintă scopul și finalitatea urmărită de către titularul demersului judiciar inițiat, astfel încât lipsa unui eventual capăt de cerere în sensul celor arătate, nu conduce la inexistența interesului. În plus, prin însăși cererea de chemare în judecată, titularul acesteia a solicitat repunerea părților în situația anterioară.
Referitor la excepția lipsei de interes a acțiunii, respectiv a cererii în anulare a contractului de cesiune încheiat la_ și aceasta este neîntemeiată, considerentele expuse anterior fiind în egală măsură valabile și sub acest aspect, cu precizarea suplimentară că prin completarea acțiunii în anulare depusă de către lichidatorul judiciar la data de 13 aprilie 2011, s-a solicitat și anularea contractelor
de cesiune din data de_ înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din_, susținerile pârâtei fiind așadar neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic reține că între pârâta de rd. I și pârâtele de rd. II și III s-a încheiat la data de_ un act juridic intitulat "Contract de cesiune";, prin care cedentul, în speță pârâta de rd.I, a transmis cesionarului rezidențial, respectiv pârâta de rd. II, drepturile ce-i sunt recunoscute de către pârâta de rd. IV, prin contractul de asociere privind terenul identificat ca fiind
"Amplasamentul rezidențial"; precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire ce sunt recunoscute prin autorizațiile de construire_ . De asemenea, cedentul a transmis aceluiași cesionar cota de 65% din drepturile ce-i sunt recunoscute de către pârâta de rd. IV prin contractul de asociere privind terenul care este identificat ca fiind a";Amplasamentul I";, precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire, ce sunt recunoscute prin autorizația de construire nr. 1993/2007 pentru construirea hotelului. Totodată, cedentul a fost de acord să delege obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere precum și cele care-i revin prin efectul autorizației de construire, cesionarului rezidențial alături de cota de 65% din obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere.
În același timp, cedentul a transmis cesionarului business, adică pârâta de rd. III drepturile ce-i sunt recunoscute de către pârâta de rd. IV, prin contractul de asociere privind "amplasamentul business"; precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire conferite prin autorizațiile de construire nr. 1989 și 1990/2007. Aceleiași pârâte de rd. III i s-a transmis cota de 35% din drepturile ce-i sunt recunoscute cedentului de către pârâta de rd. IV prin contractul de asociere privind amplasamentul, precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire conferite prin autorizația de construire nr. 1993/2007 alături de delegarea obligațiilor pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în legătură cu amplasamentul business, precum și cele care îi revin prin efectul autorizațiilor de construire nr. 1989 și 1990/2007. De asemenea, cedentul a delegat cota 35% din obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în legătură cu
"amplasamentul 1"; precum și cele care îi revin prin efectul autorizației de construire nr. 1993/2007.
Prețul cesiunii a fost reglementat în condițiile financiare ale cesiunii de drepturi și a delegării de obligații, fiind egal cu 5% din profitul brut care va fi obținut de beneficiar prin dezvoltarea finală dar care nu poate fi inferior sumei de 1 milion de euro.
În preambulul acestui contract care face obiectul acțiunii în anulare s-a menționat faptul că acesta face parte și se interpretează în acord cu Contractul de cesiune și Actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007 încheiat la data de 24 iunie 2008 și înregistrat la USAMV C. N. sub nr. 7132 din_ și actul Contract de cesiune și Act adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007 încheiat la data de 24 iunie 2008 și înregistrat la USAMV C. N. sub nr. 7141 din_ .
Prin cele din urmă contracte, debitoarea respectiv pârâta de rd.I a transmis cesionarelor, respectiv pârâtelor de rd. II și III drepturile ce i-au fost recunoscute de către pârâta de rd. IV, prin contractul de asociere privind amplasamentul rezidențial precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire recunoscute prin autorizațiile de construire nr._ precum și drepturile ce-i sunt recunoscute de pârâta de rd.IV din contractul de asociere privind amplasamentul 1 precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire ce-i sunt recunoscute prin autorizația de construire nr. 1993/2007 în cote de 65% în favoarea pârâtei de rd. II și respectiv 35% în favoarea pârâtei de rd. III.
Cât privește natura juridică a contractelor atacate, instanța reține că titlul acestora dat de către părțile contractante corespunde atât intenției părților cât și clauzelor asumate, astfel încât alegațiile pârâtei SC S. I. DS, potrivit cărora contractul de cesiune nu ar reglementa cesiunea, nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât aceste alegații ignoră faptul că titularul cererii de chemare în judecată a completat cererea, solicitând și anularea contractelor din data de_ .
În același sens, susținerea că actul juridic nu reglementează cesiunea este contrară însăși clauzelor contractuale asumate, în sensul că prin actul încheiat la data de 15 iulie 2008, părțile au arătat explicit care sunt drepturile pe care au înțeles să le transmită și obligațiile pe care le-au delegat, stabilind totodată și prețul cesiunii, așa cum s-a arătat și în cele ce preced.
De asemenea, referitor la pretinsa inadmisibilitate invocată de pârâta de rd. IV în ceea ce privește cererea în anulare a contractelor de cesiune din data de_, această apărare nu poate fi reținută, întrucât în chiar cuprinsul celor două contracte, în cap. VI - Condiții financiare ale cesiunii - delegării, părțile semnatare, inclusiv pârâta de rd. IV USAMV C. N. au convenit asupra faptului că, condițiile financiare vor fi negociate și reglementate într-un act separat care nu este disponibil și nici opozabil beneficiarului.
Cu toate acestea însă, instanța are în vedere faptul că actul de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 conține în preambulul său mențiunea că acesta face parte integrantă și se interpretează în acord cu cele două acte. Astfel, împrejurarea că prin cele două acte juridice nu au fost negociate condițiile financiare ale operațiunii, nu este de natură să conducă la inadmisibilitatea cererii în anularea acestor contracte, întrucât potrivit convenției părților, contractul de cesiune din data de 15 iulie 2008, face parte din cele două acte încheiate anterior, respectiv la data de 24 iunie 2008, astfel încât, existența contractului de cesiune din 15 iulie 2008 este condiționată practic de existența celor două acte juridice, ceea ce face posibilă analiza celor trei acte juridice din perspectiva disp. art. 80 din Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul că practic cele trei acte reprezintă un tot unitar care au stat la baza raporturilor juridice dintre pârâtele în litigiu.
Astfel, față de cele reținute, alegațiile pârâtei că cele două contracte nu reprezintă transferuri de drepturi patrimoniale, nu pot fi reținute, însăși actele juridice analizate reglementând maniera în care debitoarea a transmis cesionarilor drepturile sale, care nu pot fi calificate decât ca fiind patrimoniale, datorită faptului că prin dobândirea lor se urmărea valorificarea în vederea obținerii unui profit, acesta fiind de altfel scopul pentru care o societate comercială se înființează și încheie tranzacții. De altfel, este cunoscut că dreptul patrimonial este dreptul subiectiv civil care are un conținut economic, fiind evaluabil în bani.
În cauză, natura drepturilor transmise prin cele două acte încheiate la data de
24 iunie 2008, este desigur una patrimonială, ceea ce conduce la concluzia că analiza acestora prin prisma dispozițiilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată, este pe deplin admisibilă.
Referitor la inaplicabilitatea principiului anulării actului subsecvent, instanța reține, așa cum de altfel s-a precizat și în cele ce preced, că actele analizate reprezintă un tot unitar, clauzele interpretându-se unele prin altele, conform convenției părților și, în plus, nici în cererea de chemare în judecată inițială și nici în completarea acesteia, titularul demersului judiciar nu s-a prevalat de acest principiu, astfel încât apărările pârâtei sub acest aspect, sunt neavenite.
Față de contractul astfel încheiat, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, cel din urmă text fiind invocat prin precizarea depusă la data de 17 mai 2011.
Conform art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar potrivit art. 80 alin.1 lit. c din același act normativ, acțiunea poate fi formulată pentru acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Dispozițiile legale enunțate vizează, așadar, orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, fiind astfel în contradicție cu
principiul egalității între creditori care guvernează procedura insolvenței, în timp ce lit. c) vizează operațiuni comerciale încheiate în aceeași perioadă, cu intenția părților de a frauda interesele creditorilor.
Așadar, analiza operațiunii încheiate se impune a fi efectuată din perspectiva ambelor texte de lege. Astfel, dispozițiile legale mai sus expuse evocă, pe de o parte, ipoteza anulării actului, care se dovedește a fi dezechilibrat din perspectiva prestației debitorului și a prestației corelative a terților dobânditori, iar pe de altă parte, din perspectiva celei de a doua dispoziții legale, care relevă situația actului încheiat de debitoare în frauda intereselor creditorilor.
Dispozițiile legale relevate, legitimează administratorul judiciar sau lichidatorul să exercite acțiunea în anulare a actului perfectat de debitoare, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii pe considerentul dezechilibrului vădit între prestația efectuată de debitor și cea primită.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură, pârghiile menite să dea eficiență principiul maximizării averii debitoarei, destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor declarate la masa credală.
Probatoriul administrat în cauză, în concret expertiza financiar contabilă efectuată, a relevat cu caracter indubitabil asupra împrejurării că, la momentul încheierii contractului a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestațiilor terților, pârâți de rd. II - IV, disproporție generată de subevaluarea activului preluat de cesionari și supraevaluarea pasivului. Cu alte cuvinte, operațiunea de cesiune s-a realizat în dauna creditorilor întrucât s-a micșorat averea debitoarei prin mărirea excesivă a pasivului debitoarei și, respectiv prin transmiterea activelor vandabile ale debitoarei în favoarea societăților cesionare.
În acest sens instanța reține din cuprinsul probei de specialitate că la data semnării contractului de cesiune (_ ), valoarea înregistrata în contabilitate a producției în curs de execuție pentru proiectul "Park"; era în sumă de 21.318.200,45 lei, cu o datorie/obligație aferenta proiectului de 22.492.017,80 lei. În realitate însă la aceea dată, valoarea proiectului era compus din cheltuieli directe aferente proiectului "Park"; in valoare de 16.130.878.88 lei și din cheltuieli indirecte atribuite proiectului pana la data de_, în valoare totală de 5.187.321,57 lei pentru care nu s-au găsit anexe din care să rezulte componenta lor.
În plus, deși cesiunea a avut loc la data de_, în perioada_ -_ au fost înregistrate pe seama acestui proiect cheltuieli directe în valoare de 39.830.956,65 lei din care a fost cuprinsa pe valoarea proiectului "Park"; doar suma de 35.937.904,04 lei (1.811.961,26 lei + 34.125.942,83 lei), deci mai puțin cu suma de 3.893.052,61 lei, deși la data de_ erau cuprinse în producția în curs de execuție cheltuieli mai mari cu suma de 5.187.321,57 lei astfel că la data de_, s-a efectuat o reglare a înregistrărilor făcute pe producția în curs cu explicația
"producție în curs anul 2007-2009";.
În aceste condiții, expertul contabil a concluzionat că valoarea proiectului înregistrat in evidenta contabila pe seama contului contabil 331. PARK (producție in curs de execuție) era în suma de 57.256.104,49 lei.
Referitor la datorii/obligații înregistrate în contabilitate ca pasive cedate aferente proiectului la data înregistrării efective a cesiunii (_ ), expertul a reținut că acestea erau în suma de 57.256.104,59 lei, dar in realitate erau de 57.781.784,77 lei compuse din: valoarea avansurilor încasate in contul apartamentelor 419.PARK, în sumă de 16.142.315,96 lei, valoarea avansurilor 419.MOX în sumă de 14.790.761,06 lei, datoria fata de MOX INC 401.00491 în valoare de 15.971.377,32 lei, datoria fata de Bocșa N. 401.00492 în sumă de 2.287.456,20 lei, datoria fata de S.C. ANFIETEATRUL S.R.L 401.00356 în sumă de 78.540,00 lei, datoria fata de MOX REALITY INC 401.00489 în valoare de 4.257.205,45 lei, datoria fata de NEW LELAND D. LLC 401.00488 în sumă de 2.596.601,04 lei, datoria fata de MOX CONSTRUCTION S. 401.00124 în sumă de 1.031.197,38 lei, datoria fata de - creditori diverși - Minai Chezan 462.01. PARK în sumă de 468.028,51 lei și alți furnizori de servicii pentru proiectul Park neachitați în valoare de 158.301,85 lei, rezultând un total în cuantum de 57.781.784,77 lei.
In aceasta situație societatea cedentă a rămas cu datorii in valoare de 525.680,28 lei care nu-i aparțin din moment ce activul care le-a încorporat a fost cedat.
În plus, expertul a reținut faptul că, nu toate cheltuielile aferente proiectului
"Park"; au fost însoțite de documentele legale din care sa rezulte prestarea serviciilor și nici contabilizarea producției în curs de execuție aferente proiectului "Park"; nu a fost efectuata în conformitate cu reglementările legale în domeniu. Prin eliminarea acelor cheltuieli din producția în curs de execuție și implicit din pasivele cedate situația se prezintă astfel: total cheltuieli directe înregistrate pe proiect "Park"; în valoare de 55.961.835,53 lei din care se scad cheltuielile fără documente justificative în sumă de 25.112.640,01 lei la care se adaugă cheltuielile indirecte înregistrate în sumă 1.294.268.96 lei, rezultând un total în sumă de 32.143.464,48 lei în timp de pasivul/obligațiile aferente acestuia se ridicau la suma de 57.781.784,77 lei din care se scade corespunzător suma de 25.112.640,01 lei, rezultând un total de 32.669.144,76 lei.
Astfel, din cele constatate de expertul contabil în urma analizei evidenței contabile, rezultă faptul că valoarea proiectului "Park"; în urma înlăturării cheltuielilor neînsoțite de documentele prevăzute de Codul fiscal din care să rezulte prestarea efectivă a acestora la data de_ era de 32.143.464,48 lei. În plus, prin necuprinderea cotei părți din cheltuielile indirecte pe seama proiectului "Park"; a fost distorsionata valoarea reala a proiectului.
Concluzia expertului rezultată din informațiile furnizate de evidența contabilă întocmită de societate, nu reflecta valoarea corecta a elementelor de activ, respectiv de pasiv, iar cesionarea proiectului "Park"; nu s-a efectuat la o valoare corecta, impunându-se o evaluare atât a activelor cesionate, cat și a pasivelor cesionate.
Pe de altă parte, expertul a reținut faptul că cesiunea s-a operat in contabilitate in data de_, iar producția în curs de execuție în valoare de 34.125.942,83 lei s-a operat în contabilitate în data de_ . În această situație producția în curs la data de_ avea valoare negativa in suma de 34.125.942,83 lei. Astfel, concluzia care se desprinde este că acea reglare a producției în curs de execuție cu mențiunea "înregistrare producție în curs cf. raport 2007-2009" a fost
"ajustată"; după sumele trecute la cesiune la data de_ și nu după realitate.
De asemenea expertul contabil a reținut că înregistrarea producției în curs de execuție nu s-a făcut conform reglementarilor în vigoare, respectiv lunar, și prin metodele adecvate prevăzute de legislația în vigoare. Astfel, dacă pentru cheltuielile directe au fost deschise conturi analitice distincte, rezultând astfel date certe, pentru repartizarea cheltuielilor indirecte nu s-a identificat niciun document justificativ din care să rezulte care a fost cuantumul lor și in ce mod au fost repartizate pe proiecte. Nu s-a găsit între documentele expertizate nici o situație anexata contractului de cesiune sau notei contabile de înregistrare a cesiunii din care sa rezulte faza în care se găseau lucrările executate la data de_, dacă se încadrau sau nu cheltuielile înregistrate pe proiectele respective în planul de finanțare potrivit cu stadiul lucrărilor, pentru a aprecia dacă cheltuielile indirecte au fost cuprinse corect, care era valoare reală a lucrărilor în curs de execuție la data cedării, nefiind realizată o evaluare a activelor cedate la valoarea lor de piața așa cum precizează Codul fiscal.
Așadar, valoarea pasivelor ce trebuiau cedate era mai mare decât valoarea activelor cedate situație care arată că valoarea activelor cedate nu a fost stabilita corect. In aceasta situație in sarcina cedentului au rămas de făcut plați pentru active care nu-i mai aparțineau.
Astfel, din anexa nr.17 regăsită la înregistrarea producției în curs de execuție în luna decembrie 2009, rezultă că au rămas nerepartizate cheltuieli in valoare de 7.975.540,74 lei (f.100 vol. III). Însă din situația întocmită de expert (anexa 18 - fila
101 vol. III) rezultă că nici aceasta suma nu este corectă deoarece în balanțele examinate care au fost anexate la bilanțurile anilor 2007-2009 rezulta alte cifre, respectiv o suma nerepartizată în cuantum de 10.499.544,86 lei.
Față de situația prezentată, expertul a concluzionat că cu aceste cheltuieli s-a diminuat profitul societății, dar nu s-a putut determina suma care ar fi revenit sub forma de cheltuieli indirecte pe proiectului cesionat.
În aceste condiții opinia expertului contabil a fost în sensul că prin cesionarea proiectului "Park"; a fost decapitalizată societatea analizată atât prin prisma pasivelor cedate (care in realitate sunt mai mari), cat și prin neevaluarea activului cedat. De asemenea valoarea activului a fost subevaluată prin necuprinderea cheltuielilor indirecte aparținătoare activului cesionat și care a dus implicit la înregistrarea de pierderi care au rămas în seama societății cedente. Aceste cheltuieli indirecte au ajuns direct în contul de profit și pierderi pe care l-a diminuat. Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reține faptul că, prin prisma dispozițiilor art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.79 și 80,
putând fi răsturnată de pârâtă.
Din această perspectivă, respectiv a disproporției dintre prestații evidențiată în expertiza efectuată în cauză, actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material din cauza disproporției vădite între contraprestații.
Referitor la disp. art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că prin înregistrarea în contabilitatea debitoarei a unor datorii nejustificate, evidențiate în cuprinsul expertizei și analizate în cele ce preced și astfel încărcarea fictivă a cheltuielilor debitoarei, s-a urmărit lezarea drepturilor creditorilor, ceea ce conduce la incidența în cauză a dispozițiilor legale arătate. Pe de altă parte trebuie menționat faptul că transferurile care au avut loc între debitoare și persoanele juridice străine MOX INC, NEW LELAND D. LLC, MOX REALITY INC, precum și cu persoana fizică independentă BOCȘA N. și pentru care au fost înregistrate în cantabilitatea debitoarei cheltuieli aferente producției în curs de dezvoltare, au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, cu titlu exemplificativ fiind hotărârile pronunțate în dosarele:_ ,_ ,_, precum și sentința nr.5140/2011, pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru toate considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art.81 și 83 din Legea nr.85/2006, acțiunea în anulare exercitată de lichidatorul judiciar urmează a fi admisă, cu consecința anulării contractului de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC T. DS ), SC S. B.
C. S. (fostă SC T. B. C. S. ), în calitate de cesionare, contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7141 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. D.
S. (fostă SC T. DS ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI
M. V. C. N., în calitate de beneficiar, precum și contractului de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7132 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C.
I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. B. C. S. (fostă SC T. B. C. S. ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI
M. V. C. N., în calitate de beneficiar, și a repunerii părților în situația anterioară.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată și caracterul accesoriu a intervenției în interesul pârâtei, în temeiul art.49 și urm. C. pr. civ., va respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții M. V. H. O., B. D. și B. A. I., D.
I. L. și I. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge excepția lipsei de interes a reclamatului.
Admite acțiunea în anulare completată și precizată, formulată de reclamantul lichidator judiciar R. I. SS în contradictoriu cu pârâtele SC C. I.
S. prin administrator special B. M., domiciliată în C. N., str. R., nr.103, jud. C., SC S. I. DS (fostă SC T. DS ) cu sediul în C. N., str. R., nr.103, jud. C., SC S. B. C. S. (fostă SC T. B.
C. S. ) cu sediul în C. N., str. R., nr.103, jud. C. și U. DE Ș.
A. ȘI M. V. C. N. cu sediul în C. N., C. M., nr.3, jud. C. și, în consecință:
Anulează contractul de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. D.
S. (fostă SC T. DS ), SC S. B. C. S. (fostă SC T. B. C. S.
), în calitate de cesionare, contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7141 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC T. DS ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N., în calitate de beneficiar, precum și contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7132 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S.
), în calitate de cedent și SC S. B. C. S. (fostă SC T. B. C. S. ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N., în calitate de beneficiar, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții M. V. H. O., domiciliat în C. N., str. A., nr.59, ap.27, jud. C. B. D. și B. A. I., ambii domiciliați în C. N., aleea P., nr.32, ap.5, jud. C., D. I. L. domiciliat în C. N., str. B., nr.10/16, jud. C.
și I. G. domiciliat în C. N., C. F., nr.4, ap.31, jud. C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 31 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
N. K. | A. | VLAIC |
Red. 10 ex. NK/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 276/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... | Decizia civilă nr. 10709/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
