Sentința civilă nr. 85/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a3
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 85/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: I. P. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind examinarea cererii de anulare a transferului patrimonial formulată de către reclamanta SC T. A. SS, prin lichidatorul judiciar
P. O. I. în contradictoriu cu pârâții SC T. A. SS, C. A. și N. A., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar P.
O. I., practicianul în insolvență M. Mălăescu. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 10 ianuarie 2013 lichidatorul judiciar a înregistrat la dosar un răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta C. A., cu acte anexă.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Judecătorul sindic unește cu fondul excepțiile invocate de către pârâta
C. A. și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în susținerea cauzei pe fond, precum și cu privire la excepțiile unite cu fondul cauzei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar, raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. A., arată că prin documentele anexate acțiunii a demonstrat faptul că bunul ce face obiectul acestei acțiuni exista înregistrat în patrimoniul societății debitoare; cel puțin la nivelul anului 2008 se calculaseră impozitele aferente acelui bun. Prin întâmpinare, pârâta C.
A. nu a depus nici un document în probarea celor afirmate în sensul că bunul nu ar fi existat niciodată. Administratorul debitoarei avea cunoștință de faptul că bunul se află în patrimoniul debitoarei. În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de către aceeași pârâtă, atâta timp cât se poate demonstra că bunul exista în patrimoniul societății debitoare, interesul lichidatorului judiciar este de a readuce bunul în patrimoniu astfel încât să se poată reda patrimoniului societății. În plus, din documentele deținute, respectiv adresa primită de la Consiliul local al municipiului C. -N. ,
rezultă că la nivelul anului 2011 bunul se afla în patrimoniul societății și nici Primăria nu i-a putut pune la dispoziție documente în sensul că acel bun a ieșit din patrimoniul societății. A efectuat o adresă către Serviciul de Înmatriculare care i-a comunicat faptul că la acea dată bunul se afla înmatriculat pe numele lui N. A. .
Pe fond, reprezentanta lichidatorului judiciar susține acțiunea astfel cum a fost formulată. A arătat faptul că din adresa primită de la Consiliul local al municipiului C. -N. rezultă că bunul se afla, la nivelul anului 2011, în patrimoniul societății. În cursul lunii martie 2012, aceasta a fost înmatriculat pe numele lui N. A. . Atât cumpărătoarea cât și administratorul SC T. A. SS au același domiciliu, respectiv sediu. Cumpărătoarea știa despre starea financiară a debitoarei, respectiv de starea de insolvență a societății debitoare. Sunt întrunite prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 iar în condițiile în care între cele două persoane se poate stabili o relație de rudenie, se prevalează și de prevederile art. 84, al. 2 din Legea nr. 85/2006. Solicită anularea tranzacției prin restituirea bunului iar în condițiile în care bunul nu mai există, să fie obligată pârâta la restituirea contravalorii lui.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Specializat C., în data de 7 mai 2012, lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC T. A. SS i-a chemat în judecată pe pârâții SC T. A. SS, C. A. și N. A., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tranzacției efectuată de către SC T. A. SS constând în vânzarea autoturismului marca Seat Ibiza, serie șasiu VSSZZZ6LZRO83815, serie motor 0., obligarea pârâților la restituirea în natură a autoturismului vândut, iar în situația în care acesta nu mai există, obligarea pârâților la restituirea către debitoare a contravalorii autoturismului înstrăinat. Totodată, s-a solicitat numirea unui curator în condițiile art. 3, pct. 26 din Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul că debitoarea nu este reprezentată de un administrator special.
În motivarea acțiunii, lichidatorul judiciar a arătat că în data de 22 martie 2011, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului C.
-N. reprezentată prin DGFP C. a introdus o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului SC T. A. SS . În data de 20 iunie 2011, Tribunalul Specializat C. a dispus deschiderea procedurii
insolvenței, în formă generală, împotriva debitoarei și numirea, în calitate de administrator judiciar, al lui SC T. A. SS, pe P. O. I. . În îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin lichidatorul judiciar a procedat printre altele la analizarea tranzacțiilor efectuate de către societate, în scopul de a identifica posibilele transferuri frauduloase a bunurilor din patrimoniul debitoarei. Dat fiind faptul că administratorul statutar al societății nu a colaborat cu lichidatorul judiciar și nu a pus la dispoziția acestuia documentele financiar-contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, au fost efectuate demersurile necesare în vederea identificării bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare. Astfel, s-a procedat la emiterea unei adrese către Consiliul local C. -N. în vederea descoperirii unor eventuale bunuri în patrimoniul debitoarei. Ca urmare a răspunsului primit de la această instituție, s-a descoperit existența în baza impozabilă a debitoarei a unui autoturism marca Seat Ibiza. În lipsa unor documente contabile referitoare la societatea debitoare, s-a procedat la emiterea unei adrese către DRPCIV C., în vederea furnizării unor informații cu privire la actualul proprietar al autoturismului și pentru a afla totodată dacă acest autoturism a fost înstrăinat și înmatriculat pe numele unei alte persoane. Din răspunsul primit de la DRPCIV C., a reieșit faptul că actualmente autoturismul marca Seat Ibiza, serie șasiu VSSZZZ6LZ7RO83815, serie motor 0. este înmatriculat pe numele pârâtei N. A. . Referitor la tranzacția efectuată între S.C. T. A.
SSR.L. și pârâta N. A., constând în vânzarea autoturismului cu datele de identificare menționate, există numeroase indicii a faptului că aceasta a fost încheiată în mod fraudulos, fiind incidente dispozițiile art. 79,
80 din Legea nr. 85/2006. În primul rând, din analizarea documentelor depuse în probațiune se poate observa cu ușurință faptul că transferul dreptului de proprietate a avut loc în așa numita perioadă suspectă și anume în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, perioadă pentru care legea instituie o prezumție de fraudă. În cazul de față, această prezumție relativă este însă consolidată de numeroase alte indicii care denotă caracterul fraudulos al acestei tranzacții. Astfel, între administratorul statutar al societății și cumpărătorul autoturismului există anumite elemente care dezvăluie cu o probabilitate foarte mare o legătură de rudenie. În acest sens a fost învederată identitatea între domiciliul pârâtei N. A. în calitate de cumpărător și al pârâtei C. A. în calitate de administrator statutar al
S.C. T. A. SSR.L. și anume C. -N., S. M. V., nr. 58. Aceasta este și adresa sediului societății debitoare. Tot un element care ar putea dovedi o legătură de rudenie între cele două pârâte îl reprezintă și prenumele comun al acestora și anume A. . Așadar, este de la sine înțeles că la momentul perfectării tranzacțiilor detaliate, atât reprezentanții societății
cât și dobânditorii bunurilor cunoșteau urmarea producerii stării de insolvență, contractele încheiate fiind astfel o modalitate frauduloasă de a diminua efectele negative ale producerii stării de insolvență. Pe de altă parte, având în vedere faptul că tranzacția a avut loc în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în speță fiind astfel incidente dispozițiile art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006, perioadă pentru care operează prezumția relativă de fraudare a intereselor creditorilor, nici măcar nu este necesară dovedirea vreunei legături subiective între părțile implicate, atâta timp cât această prezumție nu este răsturnată. Atât jurisprudența cât și doctrina de specialitate denumesc intervalul cuprins în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii perioada suspectă. Asupra acestei perioade planează suspiciunea de fraudă, având în vedere faptul că este de așteptat ca debitorul aflat în stare de insolvență sau care prevede producerea acestei stării în viitorul apropiat, să încerce să minimalizeze efectele negative ale insolvenței față de sine. Mecanismele de evitare ale acestor repercusiuni se materializează de cele mai multe ori în externalizarea frauduloasă a activelor societății, diminuând astfel activul societății. Toate aceste mijloace frauduloase au ca efect prejudicierea creditorilor. Tocmai în sensul evitării unor atare consecințe, legea insolvenței reglementează o acțiune în anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în perioada suspectă. Aceste acțiuni au ca scop reîntregirea patrimoniului societății debitoare, în vederea repunerii creditorilor în poziția de concurs egal față de masa bunurilor de împărțit. Având în vedere scopul urmărit de aceste acțiuni în anulare, frauda nu trebuie dovedită, ea fiind prezumată de lege. În aceste condiții, elementele care indică aproape cu certitudine o legătură probabil chiar de rudenie între părțile implicate în această tranzacție nu vin decât să consolideze prezumția relativă instituită de lege, transformând-o practic într-o prezumție absolută, făcând imposibilă astfel răsturnarea ei, intenția de fraudare a intereselor creditorilor fiind în aceste condiții evidentă. Astfel, lichidatorul judiciar a considerat că aceste tranzacții au fost încheiate în mod fraudulos, cu intenția fraudării creditorilor societății aflate în stare de insolvență, în speță fiind incidente prevederile art. 80, al. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006, conform cărora pot fi anulate actele încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile. Prin urmare, se poate considera că părțile contractante au încheiat cu rea-credință actele contestate, având ca intenție fraudarea intereselor creditorilor societății, constând în vânzarea autoturismului Seat Ibiza, serie șasiu VSSZZZ6LZ7RO83815, serie motor 0.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta CSEGEZY A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâtelor, solicitând respingerea acțiunii pe acest motiv. Potrivit dispozițiilor art. 79 raportat la art. 80, al. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Astfel, se poate observa că lichidatorul judiciar, în mod eronat s-a îndreptat împotriva pârâtelor, întrucât dreptul de proprietate asupra autoturismului marca SEAT IBIZA ce face obiectul acțiunii în anulare nu a făcut parte niciodată din patrimoniul societății debitoare. Prin urmare, lichidatorul judiciar se află în eroare cu privire la tranzacția atacată, întrucât este cu neputință ca debitoarea să fi transmis dreptul de proprietate cu privire la autoturismul ce face obiectul prezentei acțiuni în anulare în favoarea pârâtei N. A., având în vedere că autoturismul respectiv a existat în patrimoniul societății S.C. M. GE CENTER S.R.L. de la care pârâta N. A. a dobândit în mod legal dreptul de proprietate. Pe cale de consecință, tranzacția a cărei anulare se cere ca fiind frauduloasă și încheiată pentru diminuarea efectelor negative ale procedurii de insolvență nu este identificată în concret de către lichidatorul judiciar, aspect care confirmă, de asemenea, împrejurarea că nu există o tranzacție între debitoarea S.C. T. A. SSR.L. și pârâta N. A. cu privire la autoturismul indicat. Totodată, raportat la inexistența raportului juridic atacat de către lichidatorul judiciar, respectiv tranzacția efectuată între
S.C. T. A. SSR.L. și pârâta N. A., constând în vânzarea autoturismului cu datele de identificare arătate, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii în anulare. Astfel, dreptul conferit de lege lichidatorului de a promova o acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 80, al. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006 are ca scop anularea operațiunilor comerciale încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii făcute în frauda creditorilor, având ca finalitate readucerea în patrimoniul societății debitoare a drepturilor patrimoniale care au fost excluse din patrimoniul acesteia, în încercarea de a eluda efectele deschiderii proceduri de insolvență. În acest sens, nu există un drept patrimonial care să poarte asupra autoturismului indicat și care să fi părăsit patrimoniul debitoarei în perioada aferentă celor trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitoarei S.C. T. A. SSR.L., astfel încât prezenta acțiune este lipsită de finalitatea avută în vedere de către legiuitor, respectiv readucerea la masa
credală a bunurilor scoase în mod fraudulos din patrimoniul debitorului în scopul protejării intereselor creditorilor. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006, pentru admisibilitatea unei acțiuni în anulare întemeiată pe art. 80, al. 1, lit. c este necesar să fi existat transferul unui bun din patrimoniul debitorului către un terț în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței realizat cu intenția tuturor părților contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor. Așa cum s-a arătat, prin prezenta acțiune lichidatorul judiciar se îndreaptă în mod eronat împotriva debitoarei cu o acțiune în anularea unei tranzacții de care debitoarea este străină. A. turismul marca SEAT IBIZA serie șasiu VSSZZZ6LZ7RO83815 a cărui restituire în natură sau prin echivalent este solicitată, a fost înstrăinat de către S.C. M. GE CENTER
S.R.L. în calitate de proprietară, în favoarea pârâtei N. A. în schimbul plății unui preț, autoturismul fiind înmatriculat în prezent pe numele pârâtei
N. A., așa cum se afirmă și în acțiunea lichidatorului judiciar. Astfel, se poate observa că în mod neîndoielnic această tranzacție nu poate face obiectul măsurilor luate în cadrul procedurii de insolvență privind-o pe debitoarea S.C. T. A. S.R.L. Referitor la susținerile lichidatorului judiciar cu privire la prezumția relativă de fraudare a intereselor creditorilor care planează asupra tuturor actelor încheiate de debitoare în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, pârâta a arătat că potrivit art. 85, al. 3 din Legea nr. 85/2006 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, însă această prezumție produce efecte doar cu privire la debitorul aflat în insolvență, nu se extinde și asupra terțului dobânditor. Ca atare, pentru incidența dispozițiilor art. 80, al. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006 pe care lichidatorul își întemeiază acțiunea nu este suficientă invocarea unei prezumții relative de fraudă din partea debitorului, prezumție susceptibilă de probă contrară, fiind necesară și dovedirea intenției frauduloase cu care a acționat terțul, concretizată în complicitatea acestuia la frauda debitorului. În ceea ce privește petitul referitor la numirea unui curator special, pârâta a solicitat să se procedeze la numirea acestuia în condițiile art. 3, pct. 26 din Legea nr. 85/2006.
Prin răspunsul la întâmpinare, lichidatorul judiciar a arătat, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă că în exercitarea atribuțiilor ce îi revin odată cu deschiderea procedurii insolvenței și cu numirea sa în această funcție a procedat la notificarea pârâtei C. A.
, având calitatea de unic asociat și administrator statutar al debitoarei, cu privire la deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății pe care o administrează, precum și la învederarea obligațiilor ce îi revin în cadrul procedurii insolvenței. Deși pârâta C. A. nu și-a însușit conținutul
notificărilor care i-au fost adresate, această împrejurare nu înseamnă că aceasta nu a cunoscut dificultățile financiare ale societății, precum și deschiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia. Dovada de necontestat a acestui fapt sunt apărările formulate de către pârâtă, prin reprezentantul său legal, la acțiunile promovate de către lichidatorul judiciar. Chiar dacă era în cunoștință de cauză cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și implicit cu privire la obligațiile ce îi incumbă în procedură, administratoarea statutară a debitoarei nu s-a conformat obligațiilor legale, refuzând să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile ale societății. În aceste condiții, lichidatorul judiciar a efectuat demersurile necesare în vederea culegerii unor informații relevante cu privire la patrimoniul debitoarei. Printre măsurile întreprinse, s-a procedat la emiterea unei adrese către Consiliul local C. -N. în vederea descoperirii unor eventuale bunuri în patrimoniul debitoarei. Prin răspunsul primit de la această instituție s-a comunicat, în data de_, existența în baza impozabilă a debitoarei SC T. A. SS a unui autoturism marca Seat Ibiza, fapt atestat de documentele depuse prezentei în probațiune. În lumina informațiilor furnizate prin adresă oficială de către Consiliul local C. -N., se ridică un mare semn de întrebare cu privire la veridicitatea afirmațiilor pârâtei care în cuprinsul întâmpinării, a susținut cu vehemență faptul că autoturismul care face obiectul acțiunii în anulare nu a făcut parte niciodată din patrimoniul societății debitoare. În vederea furnizării unor informații cu privire la actualul proprietar al autoturismului și pentru a afla totodată dacă acest autoturism a fost înstrăinat și înmatriculat pe numele unei alte persoane, s-a procedat la emiterea unei adrese către Direcția Regim Permise Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. . Prin răspunsul primit de la DRPCIV C., s-a comunicat faptul că în data de_, autoturismul marca Seat Ibiza, serie șasiu VSSZZZ6LZ7RO83815, serie motor 0. figura înmatriculat pe numele pârâtei N. A. . Printr-un raționament logic construit pe baza informațiilor furnizate de către cele două instituții, o pondere importantă având cronologia evenimentelor (în data de_, autoturismul figura în baza impozabilă a Consiliului local C. -N. în patrimoniul SC T. A. S.
S., iar în data de_ autoturismul figura înmatriculat pe numele pârâtei
N. A., în baza DRPCIV C. ), dar și prevalându-se de prezumția de fraudă instituită de lege cu privire la transferurile patrimoniale efectuate de către societatea debitoare în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar a apreciat că în privința înstrăinării autovehiculului marca SEAT IBIZA, sunt incidente dispozițiile art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006. În condițiile în care pârâta a susținut că autoturismul în cauză nu a făcut niciodată parte din patrimoniul SC T. A. SS, iar pârâta N. A.
a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia de la SC M. GE CENTER
S. (societate de asemenea deținută și administrată de către pârâta C. A.
), lichidatorul judiciar dorește să i se pună în vedere pârâtei să își dovedească afirmațiile, sens în care să depună la dosarul cauzei documentele în baza cărora SC M. GE CENTER S. a achiziționat autoturismul, precum și documentele care au stat la baza înstrăinării acestuia. Lichidatorul judiciar a solicitat documentele la care a făcut referire, instituțiilor care dețin aceste informații, respectiv Consiliului local C. -N. și Direcției Regim Permise Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C., însă până la acest moment, nu a primit un răspuns. Concluzionând cele expuse, lichidatorul judiciar a arătat că informațiile furnizate nu au făcut altceva decât să întărească prezumția de fraudă instituită chiar de lege. Din moment ce administratoarea statutară a societății refuză să predea documentele contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar și-a întemeiat acțiunea pe informațiile furnizate, prin adresă oficială, de către instituțiile sesizate tocmai în acest scop. Referitor la excepția lipsei de interes invocată de pârâtă lichidatorul judiciar a arătat că, raportat la cele învederate anterior, în măsura în care a fost făcută dovada existenței în patrimoniul debitoarei SC T. A. SS a autoturismului marca SEAT IBIZA, dar și a înstrăinării acestuia cu intenția de fraudare a intereselor creditorilor, interesul lichidatorului judiciar de a readuce în patrimoniul societății falite bunul înstrăinat este de netăgăduit. Interesul lichidatorului judiciar oglindește însuși interesul societății debitoare, reprezentat de stingerea masei pasive, precum și interesul creditorilor, concretizat în posibilitatea reală de recuperare a creanțelor. Referitor la intenția de fraudare a terțului dobânditor lichidatorul judiciar a arătat că prin întâmpinarea depusă, administratoarea statutară a contestat admisibilitatea acțiunii în anulare, considerând că în speță nu este îndeplinită condiția intenției de fraudare din partea terțului dobânditor, identificat în persoana lui N. A. . În combaterea acestor afirmații, au fost reiterate cele învederate în cuprinsul acțiunii, când s-a atras atenția asupra faptului că între administratorul statutar al societății și cumpărătorul autoturismului există anumite elemente care dezvăluie cu o probabilitate foarte mare o legătură de rudenie. Această concluzie a fost conturată în viziunea lichidatorului judiciar de identitatea domiciliului pârâtei N. A., având calitatea de cumpărător, cu cel al pârâtei C. A. în calitate de administrator statutar al S.C. T. A. S.
S.R.L. și anume C. -N., str. M. V., nr. 58, aceasta fiind și adresa sediului social al societății debitoare. Un alt element care ar putea dovedi o legătură de rudenie între cele două pârâte îl reprezintă și prenumele comun al acestora și anume A. . Pentru a spulbera orice îndoială cu privire la identitatea cumpărătorului și legătura acestuia cu administratorul statutar al
debitoarei, precum și pentru a avea un temei legal pentru cele afirmate, se dorește să i se pună în vedere Direcției Județene de Evidentă a Persoanelor C. să depună la dosarul cauzei documentele care atestă datele de identificare ale pârâtelor N. A. și C. A., precum și informațiile referitoare la datele de stare civilă a acestora. Odată dovedită legătura de rudenie dintre cele două pârâte, care cel mai probabil este de mamă-fiică, lichidatorul judiciar se prevalează de dispozițiile art. 84, al. 2 din Legea privind procedura insolvenței, prin care se instituie o prezumție de fraudă asupra terțului subdobânditor care este soț, rudă sau afin până la gradul IV inclusiv al debitorului. În aceste condiții, sarcina probei este răsturnată, astfel încât pârâta N. A. trebuie să demonstreze că a fost de bună credință la momentul achiziționării automobilului.
În primul rând, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. A., aceasta urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată. Calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte este dată tocmai de susținerile lichdiatorului judiciar cum că aceasta ar fi fost parte în tranzacția a cărei anulare se cere, vizând autoturismul ce făcuse parte din patrimoniul societății debitoare și care acum figurează pe numele ei. Modul cum a intrat această pârâtă în proprietatea acelui autoturism, de la cine l-a cumpărat și dacă bunul făcuse sau nu parte din patrimoniul societății debitoare, sunt chestiuni ce țin de fondul cauzei și în funcție de probele ce vor fi administrate, aceste susțineri, acceptate sau nu, vor duce la respingerea sau admiterea pretențiilor, pe fondul lor.
În mod asemănător, interesul în promovarea prezentei cereri constă în încercarea de aducere a bunului presupus întrăinat în dauna intereselor creditorilor, în patrimoniul societății, pentru a satisface, ulterior, creanțele declarate și acceptate. Dacă bunul a fost sau nu înstrăinat de către debitoare și în primul rând, dacă acesta a făcut parte din patrimoniul debitoarei, sunt chestiuni ce țin de fondul cauzei, trebuind să fie tratate ca atare și nu pe calea unei excepții
În al doilea rând, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N. A., aceasta va fi respinsă ca fiind invocată ce nu are calitatea procesuală activă necesară pentru a face așa ceva. Excepția lipsei calității procesuale pasive poate fi invocată doar de către partea interesată în cauză, respectiv de către acel pârât. Excepția lipsei calității procesuale pasive, ce nu îl privește în mod direct, nu poate fi invocată de către un alt pârât, în condițiile în care nu este reperezentatnul legal al celui față de care s-a invocat excepția (minor, pus sub interdicție etc.). Un pârât nu poate fi socs din proces de către un alt pârât, în condițiile în care nici primul și nici reclamantul nu doresc acest lucru.
În al treilea rând, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei societatea aflată în insolvență, aceasta va fi admisă și acțiunea respinsă față de ea, pentru acest motiv. În orice litigiu promovat, nicio parte nu poate avea dublă calitate, de reclamant și de pârât. Într-o acțiunea având ca obiect anularea unor transferuri patrimoniale încheiate de către societatea debitoare și terți, prima va avea întotdeauna calitatea de reclamant. Lichidatorul judiciar nu acționează, în baza art. 80, al. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006, în nume propriu. Legea insolvenței îi dă administratorului/lichidatorului judiciar calitatea de reprezentant al societății aflate în insolvență, el acționând ca un adevărat administrator al afecerilor acesteia. Pentru a putea acoperi pasivul debitoarei și a satisface interesele creditorilor, lichidatorul judiciar are posibilitatea să ceară anularea transferurilor patrimoniale încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor sau de a le leza acestora drepturile. Prin urmare, societatea debitoare este de fapt reclamant în acest litigiu, reprezentată fiind de către administratorul judiciar.
În fine, pe fondul cauzei, acțiunea va fi respinsă, ca neîntemeiată. Lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat anularea unei presupuse tranzacții prin care un bun, ce figura la un moment dat în patrimoniul societății debitoare, apare acum ca figurând pe numele unei alte persoane. Însă, lichidatorul judiciar nu a arătat când a fost încheiat acel contract și care a fost prețul pentru care a fost înstrăinat autoturismul. Prin urmare și în ipoteza în care argumentele aduse în susținerea acțiunii ar putea fi acceptate de către judecătorul sindic, acesta nu ar avea cum să anuleze o convenție ale cărei date nu sunt cunoscute. Aceasta, cu atât mai mult cu cât pârâta C. A. a făcut dovada că autoturismul pe care l-a cumpărat se afla în patrimoniul unei alte societăți, respectiv SC Master Finance Group IFN SA care l-a vândut ulterior către SC M. ge Center S. (fila 20). Deci, este foarte probabil ca autovehiculul în discuție, marca Seat Ibiza, serie șasiu VSSZZZ6LZRO8315, serie motor 0. să fi suferit înstrăinări succesive, ce l-a rândul lor ar fi trebuit aduse în discuția judecătorului sindic. Într-un astfel de litigiu, nu se poate face abstracție de toate operațiunile prin care a trecut bunul respectiv, chestiunea bunei sau relei credințe, raportat la existența intenției de fraudare a creditorilor, trebuind să fie analizată în raport cu toți foștii proprietari.
Dacă nu poate fi refăcut, cu exactitate, traseul parcurs de un bun ce făcuse parte din patrimoniul debitoarei, până la ultimul dobânditor, atunci lichidatorul judicar are două posibilități: fie să introducă o acțiune în revendicare dacă are date suficiente că acel bun a ajuns, în mod fraudulos sau nelegal în posesia deținătorului actual, fie, în situația în care nu a primit acte
suficiente de la administratorul statutar, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu acel bun, să introducă o acțiune în răspundere patrimonială față de acesta, pe motiv că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau pe motiv că și- a însușit, în mod nelegal, bunuri din patrimoniul debitoarei sau că a dispus de acestea în interes personal sau în interesul altora.
Desigur, celelalte argumente aduse în susținerea acțiunii, a existenței intenției de fraudare a intereselor creditorilor debitoarei dedusă din presupusa legătură de rudenie dintre pârâtele persoane fizice, nu vor mai fi analizate, judecătorul sindic neavând la ce să raporteze aceste susțineri.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. A. și a lipsei de interes în promovarea acțiunii, ca neîntemeiate.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N. A., ca fiind solicitată de către o persoană care nu are calitatea procesuală activă pentru a face așa ceva.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC T. A.
S. și respinge acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. A. SS, P. O. I., față de aceasta, pentru acest motiv.
Respinge acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. A. SS, P. O. I., în contradictoriu cu pârâtele C. A. și N. A., ambele domiciliate în C. -N., str. M. V., nr. 58, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 3586/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... | Decizia civilă nr. 3250/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
