Decizia civilă nr. 3257/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3257/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții T. M. A. si
B. M., împotriva sentinței civile nr.3395 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Specializat C., privind și pe creditor D. A J. C. ÎNR. A. A M. T., reclamant C. R. A.
D., intimat O. C., intimat JUDECĂTORIA TURDA, intimat TRIBUNALUL CLUJ, intimat CURTEA DE APEL CLUJ, intimat SC X. T. SRL PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D., lichidator C. R. A. D., intimat SC X. T. SRL, intimat SC X. T. SRL PRIN ADMINISTRATOR B. M., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ /a1 antr.rasp.dep.de C. R. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O.
I. în reprezentarea intereselor recurenților, lipsă fiind restul părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este legal timbrat, lipsind o diferență de taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Se mai învederează faptul că la data de 14 martie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar.
C., efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentantul recurenților învederează instanței că va depune chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru până la sfârșitul dezbaterilor.
C. ia act de obligația asumată de reprezentantul recurenților, după care îi comunică acestuia un exemplar din întâmpinare.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C., după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar.
În esență, arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, prin faptul că în motivarea acesteia au fost preluate aspectele invocate de lichidator prin întâmpinare, fără a ține cont de argumentele
aduse în apărare pârâți. Referitor la incidența art. 138 lit.a și d din Legea nr. 85/2006, arată că aceasta nu a fost probată de reclamantă. Nu există un raport de cauzalitate între faptele celor doi asociați și intrarea în insolvență a societății, împrejurare ce rezultă din documentația contabilă exhaustivă depusă la dosarul de fond.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurenților învederează faptul că sumele de 6.762,68 lei, 1911 lei, 1139 lei și 368 lei au fost utilizate în vederea achitării serviciilor prestate de firma de contabilitate, împrejurare ce rezultă din actele de la dosarul de fond.
C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.3395 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Specializat C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. M. A., invocată de acesta.
S-a admis cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R.
A. D. al debitoarei S.C. X. T. S., în contradictoriu cu pârâta B.
M. .
A fost obligată pârâta să plătească o parte din pasivul debitoarei S.C.
X. T. S., J_, în sumă de 20.745 lei.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. X. T. S.
, în contradictoriu cu pârâtul T. M. A. .
A fost obligată debitoarea S.C. X. T. S. la plata către pârâtul
T. M. A., a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a lichidatorului judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. X. T. S. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și
prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Prin sentința comercială nr. 390/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la_ în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
Judecătorul sindic a reținut că pentru verificarea incidenței dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 prezintă relevanță situația economică a debitoarei de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva acesteia, _
, astfel cum rezultă din actele contabile întocmite până la acea dată sau în orice caz întocmite pentru activitatea economică desfășurată de către debitoare până la acea dată. Prin urmare, nu pot fi avute în vedere datele din balanța de verificare a activității economice a debitoarei de până la data de_, întrucât acestea privesc o perioadă situată după data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Ceea ce prezintă relevanță în speță, este activitatea debitoarei de până la data deschiderii procedurii insolvenței, eventuala săvârșire a unor fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 de către pârâți neputând fi înlăturată prin demersuri ulterioare ale acestora.
În consecință, s-a avut în vedere situația economică a debitoarei de la data deschiderii procedurii insolvenței astfel cum a rezultat din bilanțul prescurtat la data de_ doar în ce privește datele aferente perioadei de până la_ (filele 290-300), în care sunt reflectate suma de 17.372 lei în casă și conturi la bănci, suma de 368 lei reprezentând active imobilizate, constând în imobilizări financiare, această din urmă sumă regăsindu-se ca atare și în evidența aferentă perioadei de până la_ .
Din suma de 17.372 lei, evidențiată în bilanțul contabil la_, doar restul de 2353 lei a fost cuprinsă în evidența din_, fără însă a fi depuse la dosar documentele contabile primare din care să rezulte utilizarea diferenței în interesul debitoarei și data la care această utilizare a avut loc. Restul de 2353 lei a fost identificat în contul debitoarei la Trezoreria T. (fila 314), lichidatorul judiciar reducându-și cuantumul pretențiilor în mod corespunzător, prin scăderea acestei sume din totalul la plata căruia a solicitat să fie obligați pârâții.
În ce privește creanțele debitoarei, acestea figurează în evidența contabilă a debitoarei ca fiind în cuantum de 212.515 lei la_, și în cuantum de 5358 lei la_, cu privire la această din urmă sumă lichidatorul judiciar invocând fapta culpabilă a pârâților prin precizarea de acțiune depusă la dosar (filele 306-310), împrejurare ce a fost avută în vedere în baza principiului disponibilității.
În ce îl privește pe pârâtul T. M. A., judecătorul sindic a reținut că acesta are calitate procesuală activă în cauză față de dispozițiile art. 138 alin.
1 din Legea nr. 85/2006, care permit antrenarea răspunderii oricărei persoane pentru cauzarea stării de insolvență a debitoarei, iar nu doar a membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, astfel că nu prezintă relevanță sub acest aspect faptul că calitatea acestui pârât de administrator al debitoarei a încetat la_, după cum invocă prin întâmpinare (fila 26). Împrejurarea dacă acest pârât a cauzat sau nu starea de insolvență a debitoarei prin săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, invocate de lichidatorul judiciar ca și temei juridic al cauzei de față, privește fondul cererii, iar nu calitatea procesuală a părților, ca și condiție a acțiunii civile.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. M. A., invocată de acesta.
Având în vedere faptul că pârâtul nu a mai avut calitatea de administrator al societății debitoare începând cu_, iar cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar este întemeiată pe evidențele contabile ale debitoarei la data de_, raportat la suma existentă la această dată în casă și în conturi la bănci ale debitoarei, și raportat la activele imobilizate, constând în imobilizări financiare evidențiate în contabilitatea debitoarei atât pentru data de_, cât și pentru_, precum și raportat la creanțele care figurau nerecuperate la această din urmă dată, judecătorul sindic a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea pârâtului în cauză, neputându-se reține față de aspectele invocate în susținerea acțiunii, că acesta ar fi cauzat în vreun fel starea de insolvență a debitoarei.
În cazul în speță, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane, și ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a constatat că pârâta i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006, după cum a rezultat din procesul verbal încheiat între pârâtă și lichidatorul judiciar la_ (filele 36-37), copia acestora fiind depusă la dosar (filele 38-286), iar raportat la conținutul actelor contabile nu s-a pus în evidență o altă eroare în modul de ținere a contabilității debitoarei,
decât cea privind neefectuarea demersurilor pentru recuperarea creanțelor acestei societăți, care poate fi reținută doar în sarcina pârâtei.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtei întrunește condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar, respectiv sumele cu care figura în evidența de până la_, suma de 17.372 lei în casă și conturi la bănci, suma de 368 lei reprezentând active imobilizate, constând în imobilizări financiare, această din urmă sumă regăsindu-se ca atare și în evidența aferentă perioadei de până la_, din cea dintâi sumă doar restul de 2353 lei fiind identificat în contul debitoarei la Trezoreria T. .
Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Totodată, s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 în ce o privește pe pârâtă, raportat la faptul că diferența dintre cuantumul creanțelor debitoarei de 229.887 lei, ce figura în evidențele acesteia la_, și restul de 5358 lei, care a fost înscris în evidența din_, nu a fost justificat din perspectiva existenței unor încercări ale debitoarei de a recupera aceste creanțe, a căror realizare ar fi permis prevenirea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâta se impune a fi obligată la plata unei părți din pasivul debitoarei în cuantum de 20.745 lei.
Pentru considerentele arătate, s-a admis cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. X. T.
S., în contradictoriu cu pârâta B. M., va obliga pârâta să plătească o parte din pasivul debitoarei S.C. X. T. S., J_, în sumă de 20.745 lei, și va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. X. T. S.
, în contradictoriu cu pârâtul T. M. A. .
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât pârâtul a avut câștig de cauză, și reținând că lichidatorul judiciar a formulat cererea ca titular al acțiunii conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, dar în exercitarea atribuției de conducere a activității debitoarei, iar nu în nume propriu, cu observarea dispozițiilor art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a obligat debitoarea S.C. X. T. S. la plata către pârâtul T.
A., a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 3/_, înlăturând chitanța nr. 8/_, ca având mențiuni ilizibile privind suma pentru care a fost emisă, și întrucât apărarea ambilor pârâți s-a realizat prin același apărător ales, cu solicitarea cheltuielilor de judecată, reținându-se că onorariul a fost achitat de către pârât pentru activitatea realizată de avocat pentru fiecare dintre cei doi pârâți. Întrucât pârâta nu a avut câștig de cauză, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea
pârâtei de obligare a lichidatorului judiciar C. R. A. D. al debitoarei S.C. X. T. S. la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții T. M. A.
, si B. M.,
solicitând admiterea recursului și casarea în parte a hotarârii atacate, ca netemeinica si nelegala.
În motivele de recurs se arată că hotarârea recurata este nelegala si netemeinica, întrucât instanta de fond a preluat pur si simplu ca pertinente cauzei doar argumentele lichidatorului judiciar, fara sa tina cont de nici unul din motivele prin care a incercat sa demonstreze ca societatea debitoare a ajuns in stare de insolventa datorita cauzelor obiective .
Critica hotararea recurata si prin modul ambiguu in care judecatorul sindic obliga pe debitoare la plata cheltuielilor de judecata, in conditiile in care aceasta nu mai are personalitate juridica, iar reprezentarea acesteia este facuta de lichidatorul judiciar.
In legatura cu numerarul din casierie la care face referire reclamanta, mentionează ca a fost folosit pentru plata firmei de contabilitate in vederea depunerii bilanturilor pentru anii 2008-2009 si 2010 si pentru tinerea contabilitatii in conformitate cu legea.Suma de 17.372 lei rezulta din totalul sodurilor bancare si cele din casa in lei, euro si USD; la Eurombank apare in balanta in contul 512.1d suma de 6.762,68 lei, iar la o cercetare mai atenta, aceasta suma a apare ca preluata de pe un extras de cont inca din anul 2005, conform balantelor de verificare, aceste sume fiind folosite la acea vreme pentru cheltuieli curente ale firmei; din cauza ca Eurombank si-a lichidat filiala din T., a lipsit posibilitatea de a obtine extrasele de cont actualizate, asa explicandu-se ca aceasta suma a continuat sa apara in toate balantele din contul 512 iar acest cont a fost inchis in anul 2006.
In ceea ce priveste sumele de 1.911 lei si 1.139 lei, aflate in conturile 51251 si 51252 din balanta de verificare, acestea reprezinta plati catre bugetul de stat, in curs de decontare, iar toate conturile societatii au fost inchise in lunile martie si aprilie 2008, aceasta operatiune fiind dovedita cu extrasele de cont depuse la dosarul cauzei.
In ceea ce priveste sumele invocate in contul de creante, mentionam ca acesta include si imobilizarile financiare de la capitolul active imobilizate, in valoare de 368 lei. De asemenea, in acest cont mai figureaza suma de 3017 lei, care reprezinta plati efectuate la furnizori, in baza facturilor proforme (cazul Hotelului Ana din Poiana Brasov catre (care a fost facuta plata, dar a caror factura fiscala nu apare inregistrata in contabilitate).
In afara de aceste sume pe care consideră ca le justifică, toate celelalte sume au fost achitate de catre clientii care apar in acest cont, afirmatiile lichidatorului judiciar cu privire la recuperarea creantelor fiind astfel nejustificate.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage in mod automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestuia, prevazand insa posibilitatea atragerii raspunderii numai dupa s-au produs dovezi in acest sens, conform art. 1169 Cod civil.
Responsabilitatea civila a administratorului este o responsabilitate subsidiara dar integrala atat pentru damnum emergens cat si pentru lucrum cessens.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din legea insolventei, rezulta ca sunt raspunzatori civil membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa prin una din faptele enumerate.
In cazul creditorilor, prejudiciul consta in diminuarea valorii reale a creantelor pe care acesta le detine fata de debitoare.
Principalele cauze si imprejurari care au cauzat starea de incetare de plati sunt pierderea unor clienti externi in special cei din SUA, criza economica si socul cresterii preturilor la furnizori (hoteluri si restaurante), cresterea costurilor la transport auto, cresterea costului cu salariile, in timp ce pretul de vanzare al preturilor la export a ramas neschimbat, aspecte pe care nici instanta si nici lichidatorul judiciar nu le-au luat in considerare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. R. A. D., lichidator judiciar al SC X. T. SRL solicită respingerea recursului.
Deliberând curtea reține următoarele:
Pentru verificarea incidenței dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 prezintă relevanță situația economică a debitoarei de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva acesteia,_, astfel cum rezultă din actele contabile întocmite până la acea dată sau în orice caz întocmite pentru activitatea economică desfășurată de către debitoare până la acea dată.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că nu pot fi avute în vedere datele din balanța de verificare a activității economice a debitoarei de până la data de_, întrucât acestea privesc o perioadă situată după data deschiderii procedurii insolvenței .
Ceea ce prezintă relevanță în speță, este activitatea debitoarei de până la data deschiderii procedurii insolvenței, eventuala săvârșire a unor fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 de către pârâți neputând fi înlăturată prin demersuri ulterioare ale acestora.
Din bilanțul prescurtat la data de_ relevat în ce privește datele aferente perioadei de până la_ (filele 290-300 sunt reflectate suma de
17.372 lei în casă și conturi la bănci, suma de 368 lei reprezentând active imobilizate, constând în imobilizări financiare, această din urmă sumă regăsindu-se ca atare și în evidența aferentă perioadei de până la_ .
Din suma de 17.372 lei, evidențiată în bilanțul contabil la_, doar restul de 2353 lei a fost cuprinsă în evidența din_, fără însă a fi depuse la dosar documentele contabile primare din care să rezulte utilizarea diferenței în interesul debitoarei și data la care această utilizare a avut loc. Restul de 2353 lei a fost identificat în contul debitoarei la Trezoreria T. (fila 314)
Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului
personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru "cauza";
interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății
se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele
imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator, transferul fără contrapartidă
a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante
îl poate apăra pe administrator de răspundere. Soluția pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei .Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu
insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar. Nepredarea valorilor înscrise în bilanț și sumei evidențiate în contul "casa în lei și banci ";, constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâții au săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Utilizarea de către administratorul statutar B. M. a sumelor de bani aparținând debitoarei, în interes personal a constituit un factor determinant stării de insolvență și de agravare a pasivului, prin neonorarea la scadență a obligațiilor fiscale fiind acumulate majorări și dobânzi penalizatoare substanțiale. Acționând în această manieră pârâta a subordonat interesul social față de interesul său personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări.
Apărările evocate în cererea de recurs nu pot fi validate. Explicațiile
oferite pentru a justifica ieșirea din patrimoniul debitoarei a valorilor înscrise în bilanț nu au suport probator . Sunt, de asemenea, lipsite de substanță și apărările privitoare la măsura complinirii pasivului cu sumele reprezentând creanțele nerecuperate în valoare de 20.745 lei. Diferența dintre cuantumul creanțelor debitoarei de 229.887 lei, ce figura în evidențele acesteia la _
, și restul de 5358 lei, care a fost înscris în evidența din_, nu a fost justificat din perspectiva existenței unor încercări ale debitoarei de a recupera aceste creanțe, a căror realizare ar fi permis prevenirea stării de insolvență a debitoarei.
Așa fiind ,în baza art. 312 C.proc.civ curtea va respinge recursul declarat de pârâții T. M. A. si B. M., împotriva sentinței civile nr.3395 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Specializat C., pe care o va menține în întregime.
Pentru a dispune în acest sens va avea în vedere împrejurarea că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C.proc.civ. Lichidatorul judiciar a formulat cererea ca titular al acțiunii conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, dar în exercitarea atribuției de conducere a activității debitoarei, iar nu în nume propriu dispozițiile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 fiind incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții T. M. A. si B. M. ,
împotriva sentinței civile nr.3395 din_, pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. B. S. | AL H. | G. | A. N. | A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Oros V.
| ← Decizia civilă nr. 2546/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2296/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
