Decizia civilă nr. 3752/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 3752/2013
Ședința publică din data de 01 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC R. E. S. PRIN LICHIDATOR J. S. H. B. R. S. - F. C., împotriva
sentinței civile nr. 361 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimații C. SA și R. I.
M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului R. I. M., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
C. ea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 alin.2 din Legea nr. 85/2006, este legal investită sub aspect general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.361 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat
C. în dosarul nr._ /a1, a fost admisă în parte cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar S. "H. B. R. "; SPRL desemnat să administreze procedu obligat pârâtul C. SA, să plătească suma de 153.314,45 lei, reprezentând întreg pasivul debitoarei SC R.
E. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat
C. .
A fost respinsă cererea în ceea ce îl privește pe pârâtul R. I. M., precum și restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau
de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului au fost invocate de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului C. SA poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În cea ce îl privește pe pârâtul R. I. M., judecătorul sindic a reținut că acesta și-a încetat atribuțiile de administrator la data cesiunii de părți sociale din data de 3 iulie 2012, iar din declarația autentificată sub nr. 996 din 21 martie 2012 de către BNP BEJAN C., reiese că toată activitatea de administrare a societății a fost efectuată de către pârâtul C. SA, ori în cauză nu s-a făcut dovada de către administratorul judiciar că pârâtul R. I. M. ar fi avut obligația de a ține contabilitatea sau de a o preda, dovadă la care era ținut în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului C. SA poate fi încadrată în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele, însă lichidatorul judiciar nu a făcut dovada faptului că pârâtul și R. I. M. ar fi dispus de aceste bunuri în
interes personal sau al altora, având în vedere că pe toată perioada analizată, administrarea societății a fost făcută de pârâtul C. S. I., pârât față de care există suficiente elemente de natură a forma convingerea judecătorului sindic cum că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
Astfel, în urma analizării site-ului M. ui Economiei și Finanțelor rezultă că în ultimul bilanț înregistrat încheiat la_ sunt înscrise în patrimoniul debitoarei active imobilizate în valoare de 752.817 lei, active circulante în valoare de 669.802 lei, din care creanțe în valoare de 527.377 lei și în casă și conturi la bănci suma de 142.425 lei, active care nu au fost identificate de lichidatorul judiciar și nici predate acestuia.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că activele societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar bunurile și suma de bani existentă în casieria debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că acestea au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de actul contabil, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul societăți și sume de bani în casieria debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că potrivit ultimului bilanț contabil publicate pe site- ul actelor contabile ale debitoarei, societatea deținea la data de_ active imobilizate în valoare de 752.817 lei, active circulante în valoare de 669.802 lei din care creanțe în sumă de 527.377 lei și în casă și conturi la bănci suma de
142.425 lei. Aceste bunuri și sume de bani nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Pe cale de consecință, întrucât activul persoanei juridice nu a fost identificat, deși conform actelor contabile exista certitudinea că în patrimoniul debitoarei erau înregistrate contabil bunuri, există prezumția că administratorul statutar, responsabil de starea persoanei juridice, a ascuns activul societății pentru a prejudicia creditorii.
În plus, judecătorul sindic a reținut faptul că pârâtul nu a făcut în apărarea sa vreo dovadă a faptului că bunurile în cauză au fost valorificate în interesul debitoarei. Sumele rezultate urmare valorificării trebuiau să fie folosite în interesul persoanei juridice și, implicit, pentru acoperirea debitelor, în caz contrar orice altă acțiune a administratorului statutar neputând fi catalogată ca fiind făcută în interesul persoanei juridice.
Drept urmare, judecătorul sindic a apreciat că și în ceea ce privește săvârșirea faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv ascunderea activului persoanei juridice, poate fi reținută în sarcina pârâtului C. SA și că suportarea întregului pasiv al debitoarei și din
perspectiva acestor dispoziții legale este întemeiată. De asemenea, având în vedere că pârâtul R. I. M. a făcut dovada faptului că nu a participat la administrarea societății după data de 30 octombrie 2009 (fila 26), obligația de a preda bunurile existente în patrimoniu revenea administratorului statutar, pârâtul C. SA, nefiind dovedită de către lichidatorul judiciar o altă stare de fapt.
În consecință, judecătorul sindic a admis cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar și a obligat pârâtul C. SA să plătească suma de 153.314,45 lei reprezentând întreg pasivul debitoarei SC R.
E. S. și a respins cererea în ceea ce îl privește pe pârâtul R. I. M. .
În ceea ce privește sumele solicitate de către lichidatorul judiciar cu titlul de onorariu lichidator judiciar în cuantum de 6.211,90 lei, a sumei de 3.066,29 reprezentând contribuție fond de lichidare și suma de 214,95 lei nu se includ în pasivul debitoarei SC R. E. S., căci potrivit dispozițiilor art. 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006, în lipsa unor disponibilități bănești în contul debitoarei cheltuielile de procedură se suportă din fondul de lichidare, astfel că judecătorul sindic a respins cererea pentru aceste sume solicitate de către lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta SC R. E.
S. PRIN LICHIDATOR J. S. H. B. R. S. - F. C.
prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate ca netemeinică și nelegală iar în urma rejudecării cauzei admiterea în totalitate a acțiunii formulate de lichidatorul judiciar și pe cale de consecință angajarea răspunderii patrimoniale personale a intimaților pentru acoperirea integrală a pasivului debitoarei falite S.C. R. E. S. până la concurența sumei de 162.807,59 lei din care suma de 153.314,45 lei reprezintă creanțe înscrise în tabelul definitiv de creanțe p, suma de 3.066,29 lei este datorată Fondului de
lichidare, iar suma de 214,95 lei reprezintă cheltuieli de procedură.
În motivare se arată că în fapt prin Sentința nr. 361/_ a Tribunalului Specializat C., instanța a admis în parte acțiunea lichidatorului judiciar al S.C.
E. S.R.L., formulată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, în sensul obligării pârâtului C. S. D. la plata sumei de 153.314,45 lei, reprezentând întregul pasiv al societății debitoare până la deschiderea procedurii insolvenței. Prin sentința re curată, instanța a respins cererea lichidatorului judiciar formulată în contradictoriu cu R. I. M., soluție motivată prin faptul că activitatea societății ar fi fost administrată doar de pârâtul C. S. D. . De asemenea, instanța a respins celelalte pretenții formulate de către lichidatorul judiciar al societății falite în contradictoriu cu pârâții.
Sentința recurată a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ale art. 203 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, și ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ,"
Contrar celor reținute în cuprinsul sentinței recurate, intimatul R. I. M. are obligația de a achita, împreună cu intimatul C. S. D., întregul pasiv al debitoarei falite, întrucât la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv _
, intimatul R. I. M. încă era asociat și administrator al debitoarei.
La data mai sus amintită, cesiunea părților sociale nu era înscrisă în Registrul Comerțului și, prin urmare, nu producea efecte juridice față de terți.
Astfel, potrivit art. 203 alin. (2) din Legea nr. 3111990 a societăților, republicată, cu modificările ulterioare, transmiterea părților sociale produce efecte de la data înscrierii acesteia în Registrul Comerțului. În acest sens, legea prevede la art. 203 alin. (3) că actul de transmitere a părților sociale și actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociați se depun la oficiul
registrului comerțului, cu respectarea art. 204 din Legea societăților. Pe de altă parte, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 2611990, republicată, înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Prin urmare, opozabilitatea erga omnes a cesiunii de părți sociale este condiționată de îndeplinirea a două etape distincte:
Depunerea la ORC a actului constitutiv actualizat și a contractului de cesiune, împreună cu celelalte înscrisuri doveditoare;
Înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunilor cu privire la noii asociați, care se realizează în temeiul Rezoluției directorului ORC, în urma soluționării cererii de mențiuni privind cesiunea părților sociale.
În speță, intimații au devenit asociați și administratori ai debitoarei în anul 2009, ambii având puteri depline de reprezentare a societății și pe termen
neliminat.
În anul 2012, intimatul R. I. M. își cesionează părțile sociale către C.
D., astfel că, în data de_, este depusă la ORC cererea de mențiuni nr.
5. . Această cerere a fost soluționată prin Rezoluția directorului ORC de pe lângă Tribunalul Cluj din data de_ . Astfel, înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii privind ce si unea de părți sociale s-a realizat în data de_, astfel încât această operațiune a devenit opozabilă terților abia de la această dată.
Analizând recursul formulat, C. ea reține următoarele
:
Lichidatorul judiciar H. B. R. SPRL F. C. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC R. E. S. prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâților C. SA și R. I. M. și obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 162.807,59 lei reprezentând pasivul debitoarei rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestora se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că prin sentința pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC R. E. S. . Lichidatorul judiciar a notificat debitoarea și administratorul statutar cu privire la deschiderea procedurii falimentului și obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele si documentele financiar contabile ale debitoarei, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006. Pârâtul R. I. M. i-a comunicat lichidatorului judiciar faptul că nu deține nici un act al debitoarei, toate actele fiind predate actualului asociat, pârâtul C. S. D. cu ocazia cesiunii părților sociale. De asemenea, a menționat că în patrimoniul debitoarei au existat două autoturisme, care au fost înstrăinate de pârâtul C. S. D. .
Lichidatorul judiciar a arătat că gestiunea societății debitoare nu a fost predată, iar în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a apelat la informațiile privind situațiile financiare afișate pe site-ul oficial al M. ui finanțelor P. e, ultimele situații financiare înregistrate la organele financiare fiind depuse în decembrie 2011.
Prin nepredarea documentelor contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitatea de a lua măsuri pentru recuperarea creanțelor și pentru plata pasivului.
Potrivit disp. art.73 alin.1 lit.c și lit.e din Legea nr.31/1990 administratorul este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și
corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
De asemenea, prin faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului documentele contabile de către administratorii statutari aceștia au încălcat prevederile art.35 și 28 alin.1 din Legea nr.85/2006, dând naștere prezumției de neținere a contabilității conform normelor legale.
Lichidatorul judiciar a arătat că a fost împiedicat în realizarea atribuțiilor sale relativ la recuperarea creanțelor și la lichidarea bunurilor din averea debitoarei, datorită nepredării evidențelor contabile. Prin această faptă ilicită, interesele creditorilor debitoarei au fost direct afectate, pentru că lichidatorul judiciar nu a putut identifica nominal creditorii, respectiv eventualele creanțe de încasat, neputând proceda la recuperarea acestora.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, lichidatorul judiciar a arătat că îndeplinirea acestei condiții este evidentă, datorită faptului că din datele financiar-fiscale reiese că debitoarea a deținut bunuri în patrimoniu, însă lipsa evidențelor contabile a condus la imposibilitatea recuperării creanțelor și la identificarea bunurilor societății.
De asemenea, deși prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului s-a stabilit în sarcina pârâșilor depunerea la dosarul cauzei a actelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până în prezent. În consecință, nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor de gestiune contabilă prevăzute de art.28 din Legea insolvenței are semnificația neținerii contabilității conform normelor legale aplicabile.
Conform situațiilor financiare depuse la organele fiscale reiese faptul că debitoarea deține bunuri mobile, fapt ce rezultă și din declarațiile pârâtului R. I.
M., care a menționat că în patrimoniul societății au existat două autoturisme care au fost înstrăinat de pârâtul C. S. D. . Nepredarea bunurilor care figurează în evidențele contabile constituie o prezumție că pârâții au ascuns activele debitoarei.
Judecătorul sindic procedând la examinarea acțiunii astfel formulate a apreciat că sunt incidente disp. art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006 numai în ceea ce îl privește pe pârâtul C. SA și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul R. I. M. .
Principiul care guvernează răspunderea administratorilor potrivit disp. art.73 din Legea nr.31/1990 este cel al răspunderii solidare iar răsturnarea prezumției în ceea ce privește solidaritatea presupune verificarea îndeplinirii condițiilor instituite de legiuitor pentru a deveni eficientă această apărare.
Judecătorul sindic nu a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor respectiv a existenței situațiilor în care solidaritatea poate fi înlăturată limitându- se la valorificarea unui înscris reprezentând o declarație pe propria răspundere a pârâtului C. SA ceea ce echivalează cu omisiunea cercetării fondului litigiului .
Recursul vizează în principal maniera în care a fost înlăturat caracterul solidar al răspunderii pârâților prin raportare la calitatea acestora care a legitimat coparticiparea procesuală în calitate de pârâți iar sub acest aspect recursul a fost apreciat ca fiind fondat.
C. ea reține că verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru răspunderea pârâtului R. I. M. nu a fost realizată și de asemenea cercetarea aspectelor care au determinat înlăturarea răspunderii acestuia, în condițiile în care s-au considerat ca fiind prezent elementele constitutive necesare pentru antrenarea răspunderii celuilalt pârât aflat în raporturi identice cu debitoarea, respectiv a înlăturării solidarității, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei fiind astfel incidente disp. art.312 alin.5 C.pr.civ.
Recursul a fost apreciat din această perspectivă ca fiind fondat astfel că în baza disp. art.312 alin.5 C.pr.civ., C. ea va admite recursul declarat de SC R.
E. S. prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.361 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. R. E. S. prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.361 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Judd.fond. C. G.
| ← Sentința civilă nr. 974/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 2546/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
