Decizia civilă nr. 3886/2013. Ordonanță președințială. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a5
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3886/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul D. M., împotriva Sentinței civile nr. 2262/_, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, în dosarul nr._ /a5, în contradictoriu cu SC M. I. S. PRIN LICHIDATOR J. L. E. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat și motivat, prin depunerea la data de_ a motivelor de recurs, iar la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare, solicitându-se respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2262/_, pronunțată în dosarul nr._ /a5 al Tribunalului B. -Năsăud s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special D. M. și în consecință:
- s-a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată da administratorul special D. M. în dosarul de insolvență nr._ privind pe debitoarea SC M. I. S. - în faliment, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar SCPI L. E. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 348/27.l0.2009 a fost deschisă procedura generală a insolvenței la cererea debitorului SC M. I. S. B., iar ulterior prin sentința comercială nr.640/3.05.20ll s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, în temeiul art.l07 alin.2 lit.b din L.85/2006, întrucât planul de reorganizare propus de către debitoare a fost respins de adunarea generală a creditorilor.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a petentului D. M., conf.prev.art.137 Cod proc.civilă, instanța a apreciat că este întemeiată această excepție pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Petentul D. M. este administratorul statutar al debitoarei SC M. I.
S. însă, potrivit disp.art.107 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006 privind procedura
insolvenței,prin sentința de intrare in faliment,nr.640/03 mai 2011,s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Cererea de ordonanță președințială a fost formulată de petentul D. M. în calitate de administrator special al debitoarei în faliment dar nici în această calitate nu are legitimare procesuală activă, nu este parte în procesul de evaluare și lichidare a bunurilor debitoarei falite, procedură care se întemeiază pe disp.art.ll6-118 din lege.
Potrivit disp.art.ll8 alin.3 din lege, lichidatorul judiciar avea doar obligația de a notifica administratorului special, înainte de convocarea adunării creditorilor, propunerea de vânzare însă petentul nu a contestat această măsură iar adunarea creditorilor, convocată pentru data de 10 septembrie 2012, a aprobat Raportul de evaluare și propunerea de vânzare prezentată de lichidatorul judiciar (f.292-293 dosar insolvență)
De la această dată, administratorul special nu mai poate interveni în procesul de valorificare a bunurilor.
De altfel, potrivit disp.art.18 alin.2 lit.f din Legea nr.85/2006, administratorul special are atribuții limitate după intrarea în faliment, respectiv: participă la inventar,semnând actul,primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului.
In aceste condiții, cererea petentului D. M. s-a respins ca inadmisibilă,pentru lipsa calității procesuale active a acestuia.
Întrucât cererea se soluționează pe această excepție, nu se mai impune analiza pe fond a condițiilor pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma disp.art.581 Cod proc.civilă (care de altfel, nici nu au fost invocate în cerere).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. M. în calitate de administrator special al debitoarei SC M. I. S.
solicitând admiterea prezentului recurs și anularea tuturor formelor de vânzare prin licitație publică asupra imobilului debitoarei SC M. I. S. identificat în CF nr. 53501 B., motivat de faptul că lichidatorul nu a respectat procedurile prevăzute imperativ de prevederile art. 504 alin. 3 și 5 C.proc.civ., obligarea lichidatorului judiciar la refacerea procedurilor de vânzare la licitație publică cu încunoștințarea tutor părților implicate în acest proces.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurentul că art. 18 alin.l din Legea nr. 85/2006 prevede că după ridicarea dreptului de administrare al societății debitoare, administratorul special este acela care reprezintă interesele acționarilor/asociaților. La alineatul 2 lit. c, printre atribuțiile administratorului special se numără și cea de formulare de contestații În cadrul procedurii reglementate de prezenta lege. În consecință, apreciază că nu poate fi vorba de o lipsă de calitate procesuală, atâta timp cât legea insolvenței permite administratorului special să formuleze contestații, care sunt, în primul rând în
interesul asociaților.
De altfel, într-o situație asemănătoare, tot în prezentul dosar de faliment, același complet, deși s-a ridicat din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, a respins această excepție. Practic, recurentul, în calitate de administrator special, a ridicat problema neregularităților evidente pe care primul raport de evaluare a bunurilor societății falite le conținea. S-a admis cererea recurentului și s-a dispus refacerea raportului de evaluare.
Si atunci, ca și acum a fost tot în ipostaza de administrator special. In lipsa altui reprezentant al debitoarei falite, în procedura falimentului, care să exprime în mod real interesele asociaților, cu atât mai mult cu cât valoarea bunurilor societății este cu mult mai mare decât valoarea masei credale, legiuitorul a
acordat dreptul administratorului special să ridice unele probleme, strict cu privire la chestiunile care îl privesc.
În continuare, arată motivele pentru care se impune admiterea recursului, având drept consecință refacerea procedurilor de vânzare la licitație publică a bunurilor SC M. I. S., în condiții de contradictorialitate și transparentă.
Recurentul D. M. este administrator special al societății falite SC M.
I. S. . Această societate deține un imobil în mun. B., identificat în cf nr. 53501 B. . Inițial, s-a efectuat o expertiză de evaluare care a determinat un preț al imobilului mult inferior celui de piață. Ulterior, această expertiză a fost infirmată de către instanța de judecată și s-a trecut la efectuarea unei noi expertize, prețul stabilit fiind de 4.848.400 lei.
După efectuarea și confirmarea acestui raport de expertiză procedura firească ce urma era vânzare a imobilului prin licitație publică.
Recurentul, administrator special, a aflat de la anumite persoane că au fost stabilite termene de licitație și că această procedură este în curs. Nu a fost încunoștințat de către lichidatorul judiciar nici de prețul de pornire, modalitatea de vânzare și nici de ora și locul unde se vor ține aceste licitații publice.
Articolul 504 alin. 3 C.proc.civ. prevede expres că publicația de vânzare se va afișa și la locul unde se află imobilul urmărit. Nici până astăzi nu a fost afișată și nici trimisă la această adresă publicația de vânzare.
Recurentul este, în ceea e privește procedura falimentului administrator special al SC Miliar I. S. . In această calitate, reprezintă, în mod limitat, este adevărat, interesele debitoarei și ale acționarilor. Articolul 504 alin. 5 C.proc.civ. prevede că debitorul va fi Înștiințat despre data, ora și locul vânzării. Aceste dispoziții sunt imperative și trebuie respectate de către lichidatorul judiciar.
Nerespectarea lor atrage nulitatea absolută a vânzării la licitație publică.
Recurentul nu a fost anunțat conform prev. art. 504 alin. 5 C.prc.civ. S-a produs astfel o vătămare care nu poate fi Înlăturată decât prin anularea procedurilor de vânzare Ia licitație publică și reluarea acestor proceduri, în condiții de contradictorialitate cu toate părțile implicate.
Solicită a observa că valoarea creanțelor însumate este de doar 10% din valoarea imobilului. In această situație există interesul legitim ca imobilul să se vândă Ia un preț cât mai mare și cât mai apropiat de valoarea sa reală. Acționarii beneficiază de pe urma unui preț superior celui care acoperă creanțele. Or, în aceste condiții, apare imperios ca să fie respectate drepturile tuturor părților implicate.
Nefiind anunțat de data, ora și locul vânzării, nu a putut participa Ia eventualele licitații publice și nu și-a putut exprima poziția. De asemenea, nu a putut constata eventuale iregularități în procesul de licitație publică. Este evident că i-au fost prejudiciate interesele.
Singura soluție, în acest caz, pentru acoperirea nulității este refacerea procedurilor de vânzare la licitație publică și comunicarea tuturor actelor cu toate părțile implicate.
Că așa stau lucrurile, stau dovadă și dispozițiile art. 562 Cod proc, civ., potrivit cărora "Suma rămasă disponibilă se predă debitorului" De aceea, apreciază că, în sarcina de serviciu a lichidatorului judiciar în cazul de față era și faptul de a fi imparțial, de a acționa echidistant, ca persoană învestită cu autoritate de stat, astfel încât, prin realizarea executării, să nu sporească prejudiciul celui executat.
Altfel, apreciază că se poate vorbi despre o încălcare a art.l, Protocol 1 la CEDO, imixtiunea în dreptul de proprietate al debitorului (în raport și de art.562 c.proc.civ.) fiind evidentă și realizată cu intenție de toți participanții la licitație, prin mijlocirea lichidatorului.
Prin admiterea prezentei ordonanțe nu se prejudiciază În vreun fel drepturile creditorilor. Ea va avea un caracter vremelnic și singura consecință va fi reluarea procedurilor de vânzare în condiții de informare reală, echidistantă a tuturor părților implicate în acest proces, inclusiv a debitorului.
În cauză a formulat întâmpinare L. E. S. B. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. I. S. B.
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică - filele 20-21.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Problema de drept care a fost invocată prin prezentul recurs vizează posibilitatea administratorului special de a interveni în procesul de valorificare a bunurilor.
În acest context, Curtea constată că împotriva debitoarei SC M. I. S.
B. a fost deschisă procedura generală a insolvenței, iar ulterior, prin sentința comercială nr. 640/_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2006, ca urmare a respingerii planului de reorganizare propus de către debitoare.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 2 lit. f din Legea nr. 85/2006, după intrarea în faliment, administratorul special participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului.
Rezultă din dispozițiile legale că, după intrarea în faliment, astfel cum este în cazul de față, administratorul special nu poate interveni în nici un fel în procedura de valorificare a bunurilor debitoarei, astfel încât nu poate contesta măsurile luate de lichidatorul judiciar asupra vânzării prin licitație publică a bunurilor debitoarei, neavând nici o calitate procesuală în acest sens.
Curtea nu poate reține susținerile recurentului în sensul că ar avea calitate procesuală activă într-o astfel de acțiune, raportat la dispozițiile art. 18 alin. 1 și ale art. 18 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, întrucât în situația specială care vizează intrarea în faliment a societății legea reglementează expres care sunt atribuțiile administratorului special la art. 18 alin. 2 lit. f, nefiind incidente dispozițiile legale invocate de recurent.
Prin urmare, Curtea constată că în mod legal și temeinic a considerat instanța de fond că recurentul nu are calitate procesuală activă în cauză, respingând cererea de ordonanță președințială.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D. M., împotriva sentinței civile nr. 2262/_, pronunțată în dosarul nr._ /a5 al Tribunalului B.
-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: I. U.
| ← Sentința civilă nr. 1304/2013. Ordonanță președințială.... | Sentința civilă nr. 1400/2013. Ordonanță președințială.... → |
|---|
