Decizia civilă nr. 4877/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4877/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC E. - S. - S. P. S. PRIN ADMINISTRATOR J. C. M. UV I. împotriva sentinței civile nr. 1738 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al T. ui B. -N., privind și pe intimat SC R. L. I. SA B. (F. SC R. L. I. SA), intimat SC E. - S. - S. P. S., intimat O. R. C. DE PE L. T.
B. -N., având ca obiect contestație la tabelul creanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 24 aprilie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.738 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui B. -N. s-a admis contestația formulată de creditoarea SC R.
L. I. SA B., în contradictoriu cu lichidatorul judiciar SCP C. M. UV I. B. al debitoarei S.C. E. SS P. S.R.L. PRUNDU BÂRGĂULUI și, în consecință, s-a dispus înscrierea contestatoarei în tabelul creanțelor debitoarei cu o creanță în cuantum de 655.502 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între creditoarea contestatoare SC R. L. I. SA fosta SC R. L. I. SA în calitate de finanțator și debitoarea SC E. SS P. S. în calitate de utilizator s-au încheiat contractele de leasing nr. 16245/_, nr. 13146/_ și nr. 13147/_ având ca obiect două autovehicule și o remorcă.
Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizator contractele au fost reziliate în temeiul art. 3.5. Secțiunea 3 coroborat cu art. 12.2 Secțiunea 12 din Condițiile generale ale contractului de leasing în data de _
din culpa exclusivă a utilizatorului. Ulterior prin încheierea comercială nr. 2087/_ pronunțată de T. B. -N. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC E. Sim S. P. S. și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar C. M. UV I. .
După deschiderea procedurii creditoarea a depus declarație de creanță pentru suma de 655.502 lei din care suma de 2. ,30 lei reprezentând contravaloarea ratelor de leasing emise și neîncasate iar diferența de 413.726,70 lei reprezintă daune interese ce constau în contravaloarea redevențelor rămase de achitat până la finalizarea contractelor de leasing.
Administratorul judiciar a înscris creditoarea în tabelul creanțelor debitoarei numai cu suma de 2. ,30 lei reprezentând sumele datorate până la data restituirii bunurilor cu suma de 413.426,70 lei cu motivarea că în condițiile în care bunurile au fost restituite finanțatorului s-ar ajunge la o dublă reparație a acesteia și la ruperea echilibrului prestațiilor părților contractante, motiv pentru care creditoarea a formulat prezenta contestație.
Referitor la problema în litigiu s-a reținut că potrivit prev. art. 12.2 din Condițiile generale ale Contractului de leasing "Dacă U. ul se face culpabil de nerespectarea totală sau parțială a clauzelor Contractului de leasing sau a acestor Condiții generale, atunci, având în vedere caracterul esențial al acestor clauze, contractul va fi reziliat ipso jure";.
Iar potrivit prevederilor art. 3.5 al. 2 din Condițiile generale ale Contractului de leasing "U. ul are obligația să restituie locatorului, în mod necondiționat, obiectul contractual, să plătească redevențele scadente și neachitate, penalitățile înregistrate până la acea dată, precum și daunele interese. Daunele interese reprezintă cuantumul valoric al redevențelor rămase de achitat până la finalizarea contractului de leasing și a valorii reziduale înscrise în contract";. În consecință, părțile prin semnarea contractului de leasing au înțeles să stabilească anticipat modalitatea de dezdăunare a părții care este obligată să suporte neexecutarea culpabilă a contractului de către cealaltă parte.
În cauză, a constatat instanța de fond, creditoarea a procedat la notificarea rezilierii contractului de leasing încheiat cu debitoarea constatând că aceasta din urmă nu mai poate achita ratele stabilite contractual din lipsa disponibilităților bănești și că se află într-o situație de desființare culpabilă a convenției sinalagmatice, culpa aparținând debitoarei.
Prin urmare, creditoarea, ulterior notificării rezilierii convenției, a procedat la calcularea sumei datorate, stabilite contractual de părți conform art.
3.5 din condițiile generale, sumele astfel calculate vizând intervalul de timp până la sfârșitul contractului, adică până la împlinirea termenului contractual stabilit de părți. Așadar, creditoarea a făcut dovada faptului că desființarea contractului nu îi este imputabilă, că culpa aparține debitoarei și, prin urmare, se poate susține cu temei că este îndreptățit la obținerea despăgubirilor contractuale.
Având în vedere, că potrivit art.8 din OG nr.51/1997, contractul de leasing precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contract constituie titluri executorii, instanța de fond a constatat că creanța creditoarei care derivă din contractul de leasing al părților se impune a fi înscrisă în integralitate, dispozițiile art.66 al. 1 teza a 2-a din Legea nr.85/2006 referitoare la titlurile executorii aplicându-se în mod corespunzător.
Împotriva acestei sentințe, SC E. SS P. S.R.L. prin administrator judiciar C. M. UV I. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3041C.pr.civ., recurentul a arătat că în urma verificărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 66 si 67 din Legea nr. 85/2006, creanța declarată de creditoare în valoare de 655.502,00 lei a fost acceptată si înscrisă în tabelul preliminar doar parțial, respectiv valoarea de 241.775,30 lei, deși prin cererea de creanță creditoarea a solicitat înscrierea in tabelul creditorilor cu suma de 655.502,00 lei compusa din 241.775.30 lei reprezentând contravaloare facturi emise si neîncasate aferente ratelor de leasing si suma de 413.726,70 lei reprezentând contravaloarea daunelor interese constând în redevențe rămase de achitat până la finalizarea contractelor de leasing.
A arătat recurentul că suma de 413.756,70 lei reprezentând diferența ratelor de leasing prevăzute în scadențar până la momentul finalizării contractului de leasing, cu titlu de daune interese, nu a fost înscrisă în tabelul preliminar, judecătorul sindic dispunând înscrierea în tabel a valorii totale solicitate de contestatoare, respectiv a sumei de 655.502 lei. În opinia recurentului, sentința atacată este netemeinică întrucât a fost interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Referitor la hotărârea recurată, recurentul arată că judecătorul sindic a reținut motive de drept invocate de către contestatoare, înlăturând fără a motiva toate motivele de drept și de fapt invocate de către recurent.
În esență, arată recurentul, este inadmisibil ca S.C. R. L. I. S.A. să obțină valoarea integrală a contractului plus penalități, în condițiile în care i-a fost returnat și bunul supus contractului, iar în cazul în care bunul supus contractului nu ar fi putut fi returnat, locatorul nu ar fi avut nici un temei legal pentru a încasa o anumită valoare în plus față de cea pretinsă în cadrul contestație. Deci, în ambele situații, sumele la care ar fi avut dreptul să fie recuperate sunt aceleași, iar reluarea bunului în posesie înseamnă o îmbogățire fără justă cauză.
Creditoarea S.C. R. L. I. S.A. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În argumentarea acestei poziții, creditoarea arată că suma de 655.502 lei pentru care SC R. L. I. SA (fosta SC R. L. I. SA) a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor debitoarei S.C. E. -S. -S. -P. S.R.L. reprezintă contravaloarea facturilor emise și neîncasate de contestatoare și daune interese ce constau în redevențe rămase de achitat până la finalizarea contractelor de leasing. Creditoarea a mai susținut a achiziționat bunurile la solicitarea expresa a clientului, iar în lipsa acestei solicitări nu ar fi întreprins aceasta acțiune niciodată, deoarece nu era în conformitate cu actele si faptele de comerț pe care le desfășoară.
Invocând dispozițiile art. 1086 și art. 1074 și 1066 C.civ. precum și pe cele cuprinse în contractele de leasing, respectiv art.3.5 alin. 2, creditoarea susține că răspunderea contractuală constă în obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligațiilor sale contractuale. Apoi, având în vedere principiul libertății contractuale și principiul de drept comun conform căruia "Contractul este legea părților", convențiile legal făcute trebuie respectate întocmai de părțile contractante. Răspunderea contractuală implică faptul că debitorul este obligat să execute toate obligațiile contractuale, iar în cazul neexecutării, a unei executări necorespunzătoare sau cu întârziere se cauzează creditorului un prejudiciu pe care debitorul este obligat să îl repare.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Prin sentința civilă nr. 1.738 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui B. -N. s-a admis contestația formulată de creditoarea SC R.
L. I. SA B., în contradictoriu cu lichidatorul judiciar SCP C. M. UV I. B. al debitoarei S.C. E. SS P. S.R.L. PRUNDU BÂRGĂULUI și, în consecință, s-a dispus înscrierea contestatoarei în tabelul creanțelor debitoarei cu o creanță în cuantum de 655.502 lei.
Intre creditoarea contestatoare SC R. L. I. SA fosta SC R. L. I. SA în calitate de finanțator și debitoarea SC E. SS P. S. în calitate de utilizator s-au încheiat contractele de leasing nr. 16245/_, nr. 13146/_ și nr. 13147/_ având ca obiect două autovehicule și o remorcă. Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizator contractele au fost reziliate în temeiul art. 3.5. Secțiunea 3 coroborat cu art. 12.2 Secțiunea 12 din Condițiile generale ale contractului de leasing în data de_ din culpa exclusivă a utilizatorului.
După deschiderea procedurii creditoarea a depus declarație de creanță pentru suma de 655.502 lei din care suma de 241.775,30 lei reprezentând contravaloarea ratelor de leasing emise și neîncasate iar diferența de 413.726,70
lei reprezintă daune interese ce constau î n contravaloarea red evențelor rămase de
achitat până la finalizarea contractelor de leasing
.
Administratorul judiciar a înscris creditoarea în tabelul creanțelor debitoarei numai cu suma de 241.775,30 lei reprezentând sumele datorate până la data restituirii bunurilor si nu a inscris suma de 413.426,70 lei cu motivarea că în condițiile în care bunurile au fost restituite finanțatorului s-ar ajunge la o dublă reparație a acesteia și la ruperea echilibrului prestațiilor părților contractante, motiv pentru care creditoarea a formulat prezenta contestație.
Potrivit prev. art. 12.2 din Condițiile generale ale Contractului de leasing
"Dacă U. ul se face culpabil de nerespectarea totală sau parțială a clauzelor Contractului de leasing sau a acestor Condiții generale, atunci, având în vedere caracterul esențial al acestor clauze, contractul va fi reziliat ipso jure";. Iar potrivit prevederilor art. 3.5 al. 2 din Condițiile generale ale Contractului de leasing
"U. ul are obligația să restituie locatorului, în mod necondiționat, obiectul contractual, să plătească redevențele scadente și neachitate, penalitățile
înregistrate până la acea dată, precum și daunele interese. Daunele interese
reprezintă cuantumul valoric al redevențelor rămase de achitat până la
finalizarea contractului de leasing și a valorii reziduale înscrise în contract
";. Curtea va retine ca suntem în prezenta unei clauze penale excesiv de oneroase care denaturează însăși acordul de voințe clamat de intimata. Deși nu putem nega funcția reparatorie și sancționatorie a clauzei penale - trebuie observat că în maniera în care a fost inserată clauza penală nu mai constituie un mijloc de reparare a unor daune viitoare ci determină un dezechilibru major contractual și reprezintă un mijloc ruinător pentru debitor, care predând bunul a cărei folosință o avea este pus în situația de a achita ratele rămase exact ca și în ipoteza în care ar fi păstrat folosința bunurilor.
Condițiile generale (art. 3.5 al. 2) - stabilesc o clauză penală excesivă care își pierde rolul de a repara un prejudiciu ce l-ar putea suferi creditorului și nu se constituie într-o garanție pentru creditor că va primi la scadență ceea ce i se datorează, cauzând un grav dezechilibru contractual între prestațiile la care părțile sau obligat, prin conduita părții mai puternice din punct de vedere economic, care a și prefigurat condițiile generale pentru contractele de leasing, debitoarea fiind doar în situația aderării la condițiile deja prestabilite. Inserarea unei clauze penale excesive în contracte nu este decât consecința unei "violențe economice"; exercitată de către partea mai puternică din punct de vedere economic asupra părții mai slabe. Fără a pune în discuție existența violenței ca
viciu de consimțământ la perfectarea condițiilor generale, curtea observă că deși este posibilă inserarea unei clauze penale, aceasta prin maniera concretă de perfectare a contractului a fost impusă de partea mai puternică economic într-o, manieră ce ar putea afecta însăși acordul de voințe al părților. Clauza penală nu mai are în cuantumul stabilit menirea de a repara un prejudiciu ci creează un prejudiciu părții mai slabe prin generarea unui dezechilibru contractual în total dezacord cu principiul bunei credințe și cu principiul echității - principii ce guvernează contractul.
Ori din această perspectivă curtea apreciază că se impune revizuirea clauzei contractuale în sensul reducerii acesteia.
Contractul este acordul dintre doua sau mai multe persoane, acord realizat cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Elementul specific contractului este acordul de voințe al parților, adică întâlnirea concordantă a celor două voințe cu scopul de a produce efecte juridice. Acest acord consacră principiul libertății contractuale - în sensul că părțile, în limitele permise de lege, pot încheia orice fel de contracte și pot stabili conținutul acestora. Consecința imediată a liberalismului contractual îl reprezintă principiul forței obligatorii a contractului (principiul pacta sunt servanda). Doctrina clasică adeptă a teoriei autonomiei de voință afirma că voința părților contractante, prin ea însăși, creează contractul și efectele sale. Ori când îți asumi obligații prin contract îți limitezi libertatea de acțiune prin propria voință - și de aceea voința individuală este creatoare de obligații (și nu legea), perspectivă din care s-a afirmat că voința este autonomă. Ori dacă ți-ai asumat obligații acestea devin legea părților, consacrându-se principiul forței obligatorii a contractului.
Fără a nega temeiul autonomiei de voință, trebuie observat că libertatea de a face acte juridice este recunoscută individului, într-un anumit cadru legal. Contractul fiind un acord de voințe trebuie să fie conform cu interesele părților contractante pentru că nimeni nu își poate dori ceva ce nu este conform cu propriul său interes. Ori autorii teoriei solidarismului contractual susțin că interesul este motorul raporturilor contractuale. Astfel odată emis consimțământul la încheierea contractului, fiecare parte își asumă sarcina realizării interesului cocontractantului său și își manifestă încrederea reciprocă în realizarea interesului comun care se generează prin intermediul contractului, ori tocmai această dependență reciprocă este solidarismul contractual - idee care impune menținerea unei stări de echilibru contractual pe durata derulării contractului.
Contractele cu executare succesivă (așa cum este și contractul de leasing) sunt supuse pe durata ființei lor, unor împrejurări aleatorii ale căror origini se află în afara conduitei părților. Schimbarea conditiilor economice avute în vedere de către părți la data încheierii contractului (ipoteze de impreviziune) poate genera o pagubă însemnată pentru una dintre părțile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare ce intervine între prestațiile părților. Ori pentru această leziune aposteriori, independentă de orice conduită a părților, jurisprudența și mai nou legiuitorul au permis revizuirea convențională a contractului și intervenția judecătorului în contract pentru reechilibrarea contractului.
Alături de această formă de revizuire judiciară a contractului, jurisprudența și legea permite judecătorului să intervină pentru reducerea cuantumului clauzei penale ori pentru a sancționa abuzul de drept contractual în cazul unor clauze abuzive - ipoteze ce dezechilibrează contractul prin însăși conduita parții contractante.
Clauza penală a fost definită ca o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de către creditor ca urmare
a neexecutării, executării cu întârziere sau a executării necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Clauza penală are atât o funcție reparatorie (prin stabilirea convențională a unui prejudiciu), cât și o funcție de garanție pentru creditor (funcție cominatorie) că acesta va primi la scadență ceea ce i se datorează (art 1066 din vechiul cod civil). De asemenea există și o funcție sancționatorie a clauzei penale, debitorul fiind sancționat pentru neexecutarea obligațiilor sale.
Raportul de drept dedus judecății s-a născut sub imperiul vechiului cod civil, clauza penală fiind inserată în contractele de leasing încheiate sub imperiul vechiului cod civil. Se impune în primul rând a stabili în raport de forța obligatorie a clauzei penale dacă este permis judecătorului să intervină în mecanismul contractual prefigurat de către părți pentru a modifica clauza penală în sensul diminuării ei atunci când se constată că aceasta este excesivă (sau eventual în sensul augumentării acesteia în raport cu funcția sa reparatorie). În dreptul francez s-a consacrat legislativ dreptul judecătorului de a modifica cuantumul clauzei penale atunci când aceasta este manifest excesivă sau manifest derizorie.
Deoarece în dreptul român această posibilitate nu a fost consacrată expres s-a apreciat inițial în sensul imutabilității clauzei penale, apreciindu-se că numai în ipoteze expres și limitativ prevăzute în anumite acte normative este posibilă această ingerință judiciară în echilibrul contractual.
Posibilitatea mutabilității clauzei penale pe cale judiciară a fost consacrată jurisprudențial. Ea s-a întemeiat pe dispozitiile art 969 al 1 din vechiul cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului. Orice contract își păstrează puterea de lege atâta vreme cât este executat cu bună credință. Buna credință a părților și utilitatea contractului sunt prezumate până la momentul la care prezumția este înlăturată și se constată că buna credință a uneia dintre părți nu mai subzistă și în consecință utilitatea contractului este pusă în discuție. Adică atunci când clauza penală este excesiv de oneroasă ea devine
prejudiciabilă și în acest fel lipsită de utilitate. Principiul forței obligatorii a contractului trebuie interpretat într-o viziune dinamică și flexibilă pe parcursul derulării contractului tocmai în sensul păstrării echilibrului contractual dintre părți, în deplin acord cu principiul bunei credințe și cu principiul echității. Analiza interesului urmărit de părțile contractante la perfectarea actului, trebuie urmărită în mod dinamic în sensul asigurării unui echilibru contractual între părți pe întreaga durată a derulării contractului. În acest fel conținutul contractului nu trebuie privit ca ceva rigid și imuabil, intervenția judecătorului în contracte ne mai constituind un atentat la principiul forței obligatorii ci reprezentând un remediu al dezechilibrului contractual a ce a fost generat în dauna uneia dintre părți.
De asemenea dispozitiile art 970 al 1 din vechiul cod civil impun executarea convențiilor cu bună credință, ori prin consacrarea inclusiv la nivel constituțional a principiului bunei credințe, acesta a fost inglobat în noțiunea de ordine publică. Pe de altă parte clauza penală nu este de ordine publică deoarece apără un interes particular și prin urmare poate fi modificată de către instanță prin valorificarea altor principii de drept care au prevalență în spațiul contractual.
Ori art 970 al 2 din vechiul cod civil obligă părțile la toate consecințele pe care echitatea le dă obligației după natura sa. Prin urmare respectarea principiului echității impune asigurarea unui echilibru contractual. Voința părților trebuie conciliată cu echitatea, cu buna credință, cu echilibrul contractual. Ori atunci când suntem în prezența unui dezechilibru contractual, nu putem accepta ca o parte să obțină profit și o altă să fie păgubită invocând exclusiv rigiditatea legii contractuale.
Prin urmare este posibilă inclusiv în reglementarea vechiului cod civil revizuirea clauzei penale. Noul cod civil are deja o reglementare expresă (art 1541 cod civil) - reglementare izvorâtă atât dintr-o adaptare a contractului la așteptările societății contemporane cât și dintr-o jurisprudență consolidată, anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ. Nu trebuie neglijată nici împrejurarea că materia dreptului comerțului internațional o asemenea revizuire este pe deplin admisibilă.
Curtea apreciază că se impune revizuirea clauzei contractuale în sensul reducerii acesteia la suma de 120.887,65 lei apreciind că în acest fel este pe deplin satisfăcută funcția reparatorie a clauzei penale.
Potrivit art 8 din Legea nr 85/2006 raportat la art 304 pct 9 si art 312 cod pr civ curtea va admite recursul declarat de către SC E. SS P. S.R.L. prin administrator judiciar C. M. UV I. împotriva sentinței civile nr. 1.738 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. -N., pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte contestația formulată de către S.C. R. L. I. S.A. B. și va dispune înscrierea contestatoarei în tabelul creanțelor debitoarei cu o creanță în cuantum de 1.
,65 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de SC E. SS P. S.R.L. prin administrator judiciar C. M. UV I. împotriva sentinței civile nr. 1.738 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte contestația formulată de către S.C.
R. L. I. S.A. B. și dispune înscrierea contestatoarei în tabelul creanțelor debitoarei cu o creanță în cuantum de 1. ,65 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. V. .
| ← Sentința civilă nr. 2907/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2083/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
