Decizia civilă nr. 575/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 575/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de B. L. I. SA, împotriva sentinței civile nr. 1202 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimata SC R. I. S. prin lichidator judiciar S. V. C. I., având ca obiect contestație la tabel.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de
judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1202 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. -Năsăud s-a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul definitiv de creanțe formulată de creditorul B. L. I. SA în contradictoriu cu lichidatorul judiciar S. I V. C. I., în dosarul de insolvență nr.5253/ll2/20l0 privind pe debitorul S. R. I. S. B. - în faliment.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. l848 din l9.ll.20l0 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr. 5253/ll2/20l0, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S. R. I. S. B. iar ulterior, prin Sentința comercială nr.474 din 29.03.20ll a fost deschisă procedura falimentului debitoarei, prin procedura simplificată, fiind stabilite și termene prevăzute de art.l09 din L.85/2006.
La data de l2.05.20ll creditorul B. L. I. a înregistrat la dosarul de insolvență (f.430) declarația sa de creanță, pentru suma totală de 995.2l3,72 lei, creanța fiind născută anterior deschiderii procedurii insolvenței, însă lichidatorul judiciar a înscris pe acest creditor în tabelul definitiv consolidat de creanțe (f.6l8), întocmit la data de l8.ll.20ll și afișat la data de 22.ll.20ll (f.6l9). Acest tabel definitiv consolidat a fost publicat și în BPI nr. l2373 din l8.ll.20ll (f.622).
Contestația la tabelul definitiv consolidat a fost înregistrată doar la data de 02.l2.20ll, cu depășirea termenului prev.de art. 2l alin.2 rap.la art.73 alin.2 din lege.
Cu toate acestea, la termenul din data de 25.05.20l2 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației împotriva
tabelului definitiv - tabel definitiv care a fost afișat la data de 23.03.20ll (f.408), reținându-se că creditorul nu a formulat în termenul legal declarația sa de creanță pentru creanța născută anterior deschiderii procedurii
insolvenței.
Deși lichidatorul judiciar a înscris o parte din creanța solicitată în tabelul definitiv consolidat, cu încălcarea regulilor privind termenele de depunere a cererii de creanță, tribunalul nu va înlătura această creanță din tabelul definitiv consolidat întrucât contestatoarei nu i se poate înrăutăți situația în propria sa cale de atac, fiind aplicabil principiul non reformatio in peius .
Referitor la fondul contestației, aceasta se analizează ca fiind o contestație la tabelul definitiv, care este admisibilă, în principiu, în temeiul art.75 alin.l din L.85/2006, care prevede că " după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prev.la art.73 alin.2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii unui fals, dol au unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute";.
In speță, contestatoarea nu a dovedit existența unui fals, dol sau unei erori esențiale, astfel că s-a respins ca neîntemeiată contestația sa la tabelul definitiv de creanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. L. I. SA solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate de către B. L. I. SA si înscrierea întregii creanțe in tabelul definitiv al debitoarei.
In susținerea poziției procesuale, recurenta arată, în esență, că hotărârea recurată este nelegală întrucât deși a fost înscrisa în Tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, fiind repusa in termenul legal in temeiul art.l03 C.pr.civ coroborat cu prevederile art.76 teza 1 raportat la art.61, 62 si art.28 alin.l lit.c din Legea 85/2006., având în vedere ca fata de B. L.
SA, notificarea deschiderii procedurii s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin 3 din Legea nr. 85/2006, în tabelul definitiv a fost înscrisa de către lichidatorul judiciar doar cu o parte din suma solicitata de 995.213,72 lei, respectiv doar cu suma de 272.400 lei, motivat de faptul ca pentru contractul de leasing nr.64489/_ contravaloarea Facturii fiscale nr.B. SI768171l9.1O.201O în valoare de 14.764,37 lei nu a fost
acceptată.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a statuat că motivele de contestație invocate de către recurentă nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art.75 alin.l din L.85/2006 întrucât lichidatorul
judiciar nu mai avea abilitarea legala de a verifica creanța a cărei înscriere s- a solicitat după admiterea cererii de repunere în termen.
Analizând recursul declarat de către recurenta B. L. I. SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei la data de 18 noiembrie 2011 și depus la dosar la data de 22 noiembrie 2011 (publicat în BPI nr. 12373 din_ ) creanța creditoarei B. L. I. SA a fost diminuată cu suma de 737.578,37 lei.
La data de_, creditoarea a înțeles să conteste decizia luată de către lichidatorul judiciar al debitoarei.
Potrivit art.21 alin.2 și 3 din Legea nr.85/2006, împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, debitorul persoana fizică, administratorul special oricare dintre creditori și orice altă persoană interesată pot face contestație în baza art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestația urmând a fi înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin.1 conform prevederilor art.21 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
Analizând dispozițiile legale enunțate, Curtea constată că judecătorul sindic a reținut în mod corect că termenul pentru formularea contestațiilor curge de la data la care a fost depus raportul de activitate la dosarul cauzei și nu de la data la care acest raport a fost depus spre publicare la BPI sau de la data publicării acestuia.
Textul art.21 alin.3 stabilește în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul pentru înregistrarea contestației pentru persoanele interesate, respectiv de 3 zile de la depunerea raportului prevăzute la alin.1.
Legiuitorul folosește în alin.1 a art.21 din Legea nr.85/2006 vocabula
"depune"; doar în ceea ce privește raportul care se depune la dosarul cauzei, pentru BPI menționându-se că se publică un extras.
Dispoziția de trimitere, în consecință, nu poate fi interpretată decât în raport de conținutul normei la care se trimite și care în mod expres stabilește doar momentul depunerii ca moment de început al curgerii termenului.
Aserțiunile recurentei referitoare la nelegala interpretare a dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006 de către prima instanță prin omisiunea raportării acestora la prevederile art.7 din Legea nr.85/2006 nu pot fi primite.
Dispozițiile art.7 din Legea privind procedura insolvenței, au instituit regula în ceea ce privește citarea părților și comunicarea actelor de procedură, a convocării și a notificării prin buletinul procedurilor de insolvență în privința tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate .
Justificarea instituirii regulilor prevăzute de art.7 alin.1 în raport de numărul mare al părților participante la procedură și la numărul mare de acte de procedură pentru asigurarea celerității procedurii nu poate fi realizată în detrimentul asigurării exercitării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pentru acele persoane interesate să participe la procedură dar pentru care nu devin incidente normele derogatorii.
Legiuitorul însă a fost obligat să stabilească un echilibru între respectarea principiului celerității și accesul efectiv la justiție așa cum apare acesta garantat de art.21 din Constituția României.
Stabilind un termen scurt care nu se raportează la momentul publicării actului de procedură în BPI legiuitorul a urmărit tocmai asigurarea unui acces efectiv la procedura insolvenței a tuturor persoanelor vizate sau interesate prin raportare la un moment care să fie același pentru toți cei vizați de art.21 alin.2 respectiv cel al înregistrării raportului ce se dorește a fi contestat.
Lipsa unui termen pentru depunerea raportului de către administratorul judiciar nu poate fi apreciată ca o împrejurare în raport de care dispoziții exprese și clare care stabilesc termene precise să fie ignorate.
Considerentele evidențiate au relevat că judecătorul sindic a realizat o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale determinate ca incidente, reținând că în raport de data depunerii raportului,_, înregistrarea contestației la_, apare ca fiind tardivă.
De altfel, chiar dacă am admite că termenul de formulare a contestației curge de la momentul publicării în BPI, Curtea constată că nici acest termen nu a fost respectat de către contestator și că și în raport de data publicării, contestația apare ca tardivă.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al contestatorului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act juridic care pretinde că îi vatămă drepturile.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33),
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează termenele pentru promovarea contestației.
Prin urmare, contestatoarea putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu va respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea contestației, aceasta va fi respinsă ca tardivă.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că principiul egalității armelor presupune ca fiecare parte la un proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, să aibă posibilitatea de a se familiariza cu probele dosarului, etc.
Curtea apreciază că stabilirea termenului de contestare a raportului ca fiind de 3 zile de la depunerea acestuia nu poate îngrădi partea în a-și formula apărarea, a cunoaște probele dosarului sau de a combate argumentele invocate de partea adversă, întrucât legiuitorul nu a îngrădit drepturile procesuale a părții în derularea procedurii ci a stabilit doar un termen de exercitare a unei contestații prin raportare la un moment bine determinat: depunerea raportului.
Prin urmare, Curtea apreciază că în limita marjei de apreciere existente, principiul egalității armelor a fost respectat, contestatorul fiind ținut la respectarea normelor juridice imperative aplicabile.
Chiar dacă potrivit Legii privind procedura insolvenței, creditoarea putea să conteste măsura luată de către lichidatorul judiciar prin raportul
întocmit potrivit art.21 din lege, Curtea observă că recurenta a înțeles să invoce și prevederile art.73 și 75 din același act normativ.
Curtea constată că întrucât ceea ce se contestă este neînscrierea corectă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, contestația formulată nu putea fi fundamentată decât pe prevederile art.75 din LPI.
Potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a statuat că ipoteza normei legale enunțate anterior nu este îndeplinită întrucât nu au fost evidențiate falsul, dolul sau eroarea esențială care a determinat înscrierea și nici eventuale titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, întreaga construcție juridică a contestației fiind fundamentată pe prevederile contractuale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. L. I. SA împotriva sentinței civile nr.1202 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B.
-Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond U. I.
| ← Sentința civilă nr. 365/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 11390/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
