Decizia civilă nr. 6125/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 6125/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. A., împotriva sentinței civile nr. 970 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimata SC D. T. S. prin lichidator judiciar C.I.I. N. S. P., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta P. A. avocat Todea Emil.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru lecturarea întâmpinării.
C. e, în raport de solicitarea reprezentantului recurentei, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurenta P. A. avocat Todea Emil.
Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei procesul-verbal de predare a documentelor, încheiat la data de_, altul decât cel existent la dosar și arată că nu mai are de formulat alte cererii în probațiune.
C. ea, în urma deliberării, apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în baza înscrisurilor depuse la dosar respingerea cererii de chemare în judecată față de recurentă prin care s-a antrenat răspunderea patrimonială, motivul admiterii cererii fiind că recurenta nu a predat documentele contabile. Recurenta nu a locuit la aceea adresă, în momentul în
care a aflat de obligația pe care o are, s-a prezentat și a predat documentele contabile. Prin depunerea actelor contabile în fața instanței și a lichidatorului, cererea întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 se impune a fi respinsă, urmând ca în baza actelor depuse să se formuleze o altă cerere. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 970 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. a fost admisă cererea formulata de lichidatorul judiciar C. N. S. P. al debitoarei SC D. T. S., in contradictoriu cu parata P. A. .
A fost obligată parata sa plateasca intregul pasiv al debitoarei SC D. T. S., J_, in suma de 139.410,91 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridica ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului. Natura juridica a raspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o raspundere civila, patrimoniala, iar sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii, intrucat incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat - cuprins in actul constitutiv - atrage raspunderea contractuala a administratorului, iar incalcarea unei obligatii legale atrage raspunderea delictuala a administratorului.
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea indeplinirii unor conditii, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si culpa personala a celui fata de care se antreneaza raspunderea.
In speta dedusa judecatii, creditorii inscrisi in tabelul definitiv de creante au suferit in mod cert un prejudiciu, constand in imposibilitatea incasarii creantelor in cuantum total de 139.410,91 lei, intrucat desi scadente de mai mult timp, aceste creante nu au fost achitate de societatea debitoare, care se afla in incetare de plati.
In acelasi timp, faptele paratei intrunesc conditiile prevazute de art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca aceasta nu a prezentat actele contabile la solicitarea lichidatorului judiciar, desi a fost notificata in acest sens atat la domiciliul sau cat si la sediul social in trei randuri, dupa cum rezulta din dovezile de comunicare depuse la dosar (filele 11-13). Omisiunea de prezentare a documentelor contabile ale societatii stau la baza prezumtiei simple, judecatoresti, ca acestea nu au fost intocmite in conformitate cu prevederile legii ori au fost facute sa dispara de catre administratorul statutar pentru a-si ascunde vinovatia.
In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor, pasiv care, data fiind natura unora din creante inscrise in tabelul definitiv si anume, creante bugetare, in conditiile tinerii contabilitatii societatii debitoare putea fi substantial mai mic intrucat debitele principale nu ar fi atras penalitati si majorari de intarziere. De
asemenea, aceasta lipsa de interes a administratorului in ce priveste tinerea evidentei contabile a societatii este in mod evident culpabila, paratul nefacand dovada unei imprejurari care sa rastoarne aceasta prezumtie de culpa.
Pentru toate considerentele expuse, judecatorul sindic a constatat ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006 pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a paratei, in calitate de fost administrator statutar. Ca urmare, analiza incidentei in cauza a prevederilor art.138 al.1 lit. b din Legea nr.85/2006 nu se impune a mai fi realizata, instanta retinand deja in sarcina paratei savarsirea faptelor prevazute de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
In consecinta, actiunea a fost admisa, parata a fost obligata la plata sumei de 139.410,91 lei, reprezentand pasivul stabilit prin tabelul definitiv al creantelor asupra averii debitoarei.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. A. ,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună reformarea acestui act jurisdictianal cu consecința respingerii acțiunii introductive de instanța, astfel cum a fost aceasta formulata, respectiv: respingerea cererii reclamantei prin care se solicita instanței de judecata antrenarea răspunderii subsemnatei, in calitate de asociata si administrator statutar al S.C. D. T. S.R.L., pentru suma de 139.410,91 lei, reprezentând creanțe ale societății debitoare. Solicita instanței de recurs ca evaluarea temeiniciei si legalității hotărârii atacate sa se realizeze din perspectiva dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod.proc.civ., urmând sa se procedeze la examinarea cauzei sub toate aspectele.
În motivarea recursului se reține că prin sentința atacata a fost admisa cererea reclamantei si s-a dispus obligarea sa la plata către reclamanta a întregului pasiv al debitoarei S.C. D. T. S.R.L., in suma de 139.410.91 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 138 al. 1 lit d din Legea 85/2006, in sensul ca nu a prezentat actele contabile la solicitarea lichidatorului judiciar, desi a fost notificata in acest sens atat la domiciliu cat si la sediul firmei.
Omisiunea de prezentare a documentelor contabile ale societății stau la baza prezumției simple judecătorești ca acestea nu au fost întocmite in conformitate cu prevederile legii ori au fost făcute sa dispară de către administratorul statutar pentru asi ascunde vinovăția.
La baza soluției instanței de fond a stat prezumția ca recurenta nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, fapt ce conduce la existența unui raport de cauzalitate intre presupusa/prezumata fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor, si care data fiind natura acestuia "creanțe bugetare" putea fi mult mai mic prin evitarea penalităților de intarziere.
Apreciază ca fiind netemeinica si nelegala hotărârea atacata pentru următoarele considerente:
Pe de o parte cuantumul creanțelor pretins de către reclamanta, la plata căruia subsemnata a fost obligata de către instanța de fond (139.410,91 lei) către S.C. D. T. S.R.L. nu este unul real.
Instanța de fond a dispus obligarea sa la plata către reclamanta a sumei de 139.410,91 lei cu titlu de întreg pasiv al debitoarei. Toate acestea in condițiile in care in cererea de chemare in judecata se arata ca singurul creditor este DGFP C., iar potrivit " FISEI SINTETICE TOTALE", eliberate de către
A.F.P. C. la data de_ subscrisa datorez statului Ia data eliberării acestei fise suma totala de 42.380 lei, cu titlu de obigatii fiscale, din care suma de
20.385 lei reprezintă debit principal; 13.938 lei reprezintă dobânzi; 5.000 lei reprezintă amenzi; 3.057 lei reprezintă penalități de intarziere.
De asemenea din același inscris provenit de la A.F.P. Clui-N. rezulta ca recurenta are de încasat de la A.F.P. C. suma de 13.221 lei TVA.
Raportat la cele arătate mai sus rezulta ca in realitate S.C. D. T.
S.R.L. are o datorie fata de stat in suma totala de 42.308 lei, in timp ce are de încasat de la stat suma de 13.221 lei cu titlu de TVA.
In aceste condiții, hotărârea instanței de fond de obligare recurentei in calitate de administrator statutar la plata către reclamanta a sumei de 139.410,91 lei, in condițiile in care din înscrisul provenit de la A.F.P. C. la data de_, rezulta ca suma totala pe care S.C. D. T. S.R.L. o datorează catre stat este in cuantum de 42.308 lei, si ca societatea are de incasat de la stat suma 13.221 lei cu titlu de TVA, soluția instanței de fond este una netemeinica si nelegala.
Pe de alta parte prin anexarea la prezentul recurs a situației contabile a
S.C. D. T. S.R.L. (balante, bilanțuri,...) urmează sa fie răsturnata prezumția simpla judecătoreasca, in sensul ca documentele contabile nu au fost întocmite in conformitate cu prevederile legii, si ca au fost făcute sa dispara de catre recurentă, prezumție care sta la baza soluției pronunțate de catre instanța de fond.
Daca însuși deschiderea procedurii insolventei fata de societatea a cărei administrator a fost a fost dispusa cu încălcarea prevederilor legale, apreciază ca hotărârea atacata prin care a fost admisa cererea de antrenare a răspunderii subsemnatei in calitate de administrator statutar este una nelegala si netemeinica.
In situația de fata nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii administratorului, si ca nu exista un raport de cauzalitate intre conduita subsemnatei recurente si prejudiciul pretins de catre reclamanta.
S.C. D. T. S.R.L., nu a mai avut activitate in ultima perioada, iar subsemnata nu am locuit in fapt la adresa unde mi-au fost comunicate notificările, acesta fiind motivul pentru care nu am avut cunostinta despre declanșarea procedurii insolventei fata de societate, si motivul pentru care nu am prezentat actele contabile lichidatorului judiciar.
Pentru prima data a aflat despre starea in care se afla societatea dupa comunicarea hotărârii atacate, si ca ulterior acestui moment m-am prezentat la sediul C.I.I. N. S. P. insa din discuțiile pe care le-a avut cu acesta nu a găsit o rezolvare a situației in care se află, motiv pentru care a raportat la motivele precizate mai sus m înțeles fa formulez prezentul recurs pe care solicită admiterea acestuia astfel cum a fost acesta formulat
Prin înâmpinare, av. N. S. P., lichidator judiciar al SC D. T. S.
a solicitat respingerea recursului formulat de către recurent acesta fiind neintemeiat.
Arată că la data de_, in calitate de lichidator judiciar al SC D. T.
S., a introdus cerere de angajare a răspunderii materiale a asociatului P. A. si obligarea acesteia la plata sumei de 139.410,91 lei reprezentând pasivul debitoarei SC D. T. S. rămas neacoperit, in dosar nr._ /al. Parata desi legal citata, nu s-a prezentat in instanța si nu a depus întâmpinare la dosar, cerere care a fost admisa prin Sentința Civila nr. 970/2013 din data de_ . Sentința a fost publicata in B.P.I nr. 6871 din data de_ .
In ce privește "obiectiunile" formulate împotriva cererii de antrenare a răspunderii administratorilor statutari, dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 sunt indeplinite in prezenta speța - "au ținut o contabilitate
fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea".
A notificat parata, in calitatea ei de fost administrator statutar al debitoarei SC D. T. S., cu privire la deschiderea procedurii insolventei, solicitandu-i totodată si predarea actelor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 85/2006, insa scrisorile recomandate cu confirmare de primire nu au fost ridicate de către aceasta.
Desi recurentul-parat susține ca nu a mai locuit in fapt la adresa unde i- au fost comunicate notificările, acesta fiind motivul pentru care nu a avut cunostinta despre declanșarea procedurii insolventei fata de societate, si motivul pentru care nu a prezentat actele contabile lichidatorului judiciar, cu toate acestea comunicarea Sentinței de atragere a răspunderii patrimoniale care s-a făcut la aceeași adresa i-a parvenit recurentei-parate.
Cuntumul creanțelor inscrise in tabelul definitiv este unul real si se ridica la suma de 139.410,91 lei. Recurenta-parata in recursul declarat face referire doar la creanța solicitata de către A.F.P. C. -N. prin D.G.F.P. C. care este intr-adevar de 42.380 lei, dar in tabelul de creanțe s-au inscris si ITM
C. cu suma de 441 lei, Municpiul C. -N. cu suma de 273 lei si SC BT Leasing Transilvania IFN SA cu o creanța in suma de 96.316,91 lei.
In data de_, aceeași data in care a fost declarat recursul, d-na P.
A. s-a prezentat la sediul lichidatorului si a predat o parte din documente. In urma studierii bilanțului prescurtat din data de_ (ultimul bilanț care de asemenea a fost inregistrat la A.F.P. C. -N. tot in data de_ ) a reieșit ca societatea deținea la acea data stoc de marfa astfel: la rubrica "instalații tehnice si mașini": 25.186 lei, la rubrica "utilaje si mobilier" -26.496 lei si stoc (marfa sau materiale) - 40.761 lei; din bilanț nu reiese natura exacta a acestor bunuri. Stocurile nu au fost predate, recurenta-parata declarând ca in fapt nu mai exista.
Considera ca d-na P. A. a încercat sa prezinte documente care au fost întocmite recent pentru perioade in care contabilitatea nu a fost ținuta in mod corespunzător sau chiar deloc. Documente care nu vin in susținerea cauzei dânsei ci din contra scot la iveala alte motive pentru care fostul administrator al debitoarei nu a dorit colaborarea cu lichidatorul judiciar si anume ascunderea si nepredarea stocurilor de marfa, instalații tehnice si mașini, utilaje si mobilier.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si respectiv culpa personala a celui fata de care se antrenează răspunderea.
Starea de insolventa are ca rezultat direct neplata datoriilor scadente fata de creditori si implicit prejudicierea acestora. In ceea ce privește existenta raportul de cauzalitate intre faptele personale si prejudiciul suferit de averea debitoarei si implicit de către creditori, textul isi găsește aplicabilitatea si in situația in care fapta a constituit doar o condiție favorabila pentru realizarea efectului.
Nepredarea documentelor contabile, netinerea contabilității in conformitate cu dispozițiile legale si mai ales nepredarea bunurilor înregistrate contabil atesta încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, in condițiile in care corecta tinere a registrelor contabile este o obligație stabilita in sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990. In condițiile netinerii contabilității in conformitate cu legea si nepredarea bunurilor se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor.
Fata de cele menționate considera ca recursul este neintemeiat deoarece administratorul societății prin nedepunerea balanțelor la organele financiare si a actelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 85/2006 la dispoziția practicianului in insolventa prezuma săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1, lit. d) din lege, astfel ca, in măsura in care aceste fapte au condus societatea in stare de incetare de plați, poate fi antrenata răspunderea administratorului pentru pasivul debitorului aflat in insolventa.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 (textul legal pe care lichidatorul debitoarei SC D. T. S. și-a întemeiat acțiunea), judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportat de către administratorul societății, dacă se dovedește că acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească întregul pasiv al debitoarei, reținând că aceasta nu a ținut contabilitatea societății a cărei administrator a fost.
În primul rând, recurenta a susținut că suma la plata căreia a fost obligată nu este corectă, creanța datorată către creditoarea Administrația Finanțelor P. e a municipiului C. - N. fiind mai redusă.
C. ea apreciază că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a obligat-o pe recurentă la plata sumei de 139.410,91 lei, acesta fiind întregul pasiv înscris în tabelul definitiv de creanțe împotriva debitoarei, acesta nefiind contestat de către pârâtă în condițiile prevăzute de Legea insolvenței. În prezentul cadru procesual nu pot fi discutate chestiuni referitoare la creanțele înscrise în tabel, supuse prezentei judecăți fiind numai aspectele referitoare la stabilirea persoanelor răspunzătoare la intrarea debitoarei în stare de insolvență.
S-a mai invocat faptul că recurenta nu a locuit la adresa la care i-au fost comunicate notificările, însă curtea observă că la dosarul de fond există dovada efectuării unor demersuri către Serviciul de Evidență a Persoanelor C. - N., acesta indicând adresa de domiciliu a recurentei ca fiind cea la care a fost citată și la care lichidatorul judiciar a trimis notificările prevăzute de Legea 85/2006. Împrejurarea că, în fapt, pârâta locuia la o altă adresă fără a-și stabili în mod legal reședința, cu consecința imposibilității pentru lichidatorul judiciar de a identifica această adresă, nu poate fi invocată în favoarea pârâtei ca propriu comportament culpabil.
În fine, recurenta a susținut faptul că, prin depunerea unor acte contabile la data de_, a răsturnat prezumția aplicată de judecătorul sindic în admiterea acțiunii introductive de instanță.
Cu privire la acest aspect, curtea reține că momentul predării acestor înscrisuri, precum și a ștampilei debitoarei, este ulterior pronunțării sentinței recurate. Mai mult, documentele predate sunt incomplete, bilanțurile prescurtate nefiind însoțite de documente justificative și de listele analitice în care să fi detaliate creanțele deținute împotriva unor terți, rațiunea predării acestor înscrisuri fiind tocmai aceea de a permite lichidatorului judiciar să identifice potențiale creanțe de recuperat pentru a putea plăti debitele către creditorii debitoarei aflate în insolvență. Or, un asemenea scop nu poate fi
atins în lipsa unor documente care să justifice creanțele înscrise în cuantum de 139.410,91 lei deținute împotriva unor terțe persoane și care, eventual, să constituie probe în cadrul unor demersuri inițiate în temeiul art.20 alin.1 lit.l din Legea 85/2006.
În speță, pârâta nu au făcut dovada nici în fața judecătorului sindic, nici în fața instanței de recurs că a întocmit această listă sau că ar deține documente din care s-ar putea identifica potențiali debitori, fapt care prezumă că astfel de documente nu au fost întocmite, neexistând o evidență în acest sens.
De asemenea, instanța de recurs observă că pârâta nu a depus nici balanțele de verificare aferente, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
În lipsa acestor înscrisuri pe care trebuia să le predea, judecătorul sindic a prezumat corect că nu au fost întocmite, întrucât, în caz contrar, ar fi fost depuse.
Într-adevăr, între fapta reținută în sarcina lor și ajungerea în stare de
insolvență există legătură de cauzalitate. Într-adevăr, dacă pârâta care s-a aflat la conducerea debitoarei ar fi ținut contabilitatea la zi, astfel cum avea obligația potrivit art.10 din Legea 82/1991, ar fi putut prezenta și documentele lipsă și, mai mult, ar fi putut să sesizeze dificultățile cu care se confrunta debitoarea
(neîncasarea propriilor creanțe, neplata creanțelor bugetare cu consecința acumulării de datorii, existența unor disponibilități reduse) și să ia măsurile necesare pentru redresare, fiind eliminate astfel premisele intrării în incapacitate de plată și crearea prejudiciului constând în pasivul înregistrat în tabelul de creanțe.
Cu privire la prejudiciul cauzat, curtea reține că legea consideră ca fiind prejudiciu pierderea suferită de creditorii societății (scopul procedurii fiind recuperarea creanțelor deținute de terți împotriva debitoarei), care, în speță, este întreg pasivul înscris în tabelul de creanțe și neacoperit în timpul procedurii.
Cât privește vinovăția, aceasta rezultă din neîndeplinirea unei obligații legale - respectiv din faptul omisiv al neținerii contabilității, culpa aparținându-i pârâtei care s-a aflat la conducerea debitoarei.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că răspunderea administratorului debitoarei SC D. T. S. a fost corect antrenată în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006, astfel că, în temeiul art.8 din Legea 85/2006 și art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta P. A. împotriva sentinței civile nr.970 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | S. | C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: M.C. Botiș
| ← Sentința civilă nr. 189/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2156/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
