Decizia civilă nr. 715/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a3
DECIZIE CIVILĂ Nr. 715/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de S. G. R. S. B. împotriva sentinței civile nr.1008 din 11 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a3 al T. ui B. N. în contradictoriu cu intimații S. U.
S., M. B. având ca obiect contestație la tabelul definitiv al creanțelor.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatului, M. B. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține că deși legal citată ( fila 10) recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 1008 din 11 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a3 al T. ui B. N. a fost respinsă ca neîntemeiată, contestația la tabelul definitiv de creanță formulată de debitoarea SC G. R.
S., în contradictoriu cu intimații M. B. prin primar și lichidatorul judiciar S. I U. S. .
În considerente e reține că prin contestația formulată în dosarul de insolvență nr.7798/ll2/20l0 și transpusă în prezentul dosar asociat pentru
soluționare, debitoarea S.C. G. R. S. B. a contestat creanța cu care creditoarea M. B. a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe, respectiv cu o creanță bugetară în suma de l80.368 lei, solicitând reducerea creanței la suma de 70.830 lei, cu motivarea că a devenit proprietară a clădirilor pentru care datorează impozit doar în august 2006, pentru depozitul materiale și spațiu comercial din Calea Moldovei, B., și la data de_ pentru spațiul comercial din str.Aviator M. B. nr.2,
B. ,însă impozitele au fost calculate începând cu anul 2004, ceea ce nu este legal. S-a anexat la contestație raport de inspecție fiscală din_ decizie de impunere, contracte de vânzare-cumpărare.
In drept s-a invocat art.73 din L.85/2006.
Prin încheierea comercială nr.250/CC/05.ll.20l0 pronunțată de T.
B. -N. în dosar nr._, a fost deschisă procedura generală a
insolvenței la cererea debitoarei SC G. R. S., fiind numit administrator judiciar S. I U. S. . Prin aceeași sentință, au fost stabilite și termenele limită pentru întocmirea tabelului preliminar la ll.0l.20ll, pentru soluționarea eventualelor contestații la l8.0l.20ll și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 25.0l.20ll.
Administratorul judiciar a întocmit în termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței tabelul preliminar de creanțe, la data de ll.0l.20ll, și apoi tabelul definitiv de creanțe la data de 24.0l.20ll, în ambele fiind înscrisă și creditorul M. B., cu o creanță bugetară de l80.368 lei, ambele fiind publicate în BPI din data de ll.02.20ll și respectiv 06.04.20ll.
Contestația la tabelul definitiv de creanță a fost înregistrată la data de l6.02.20l2, o astfel de contestație fiind considerată în termen, în condițiile disp.art. 75 alin.l din L.85/2006, care prevede că " după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prev.la art.73 alin.2 din L.85/2006, și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței uni fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute";.
Din textul legii, rezultă fără echivoc, că doar în aceste situații invocate expres și limitativ poate fi formulată o contestație la tabelul definitiv de creanțe, însă cum debitoarea contestatoare nu a invocat și dovedit o astfel de situație, în temeiul art. ll alin.l lit.i din același act normativ, instanța a respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva sentinței a formulat recurs
S. G. R. S. B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea acesteia spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului arată că în mod eronat s-a calculat impozitul pentru anii 2004 - 2010, recurenta devenind proprietară de drept doar din anul 2006.
Motivarea creditoarei privind prevederile art. 66 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi luate în considerare, din moment ce titlul executoriu emis de ea s-a baza pe calculul impozitului și pentru anii 2004-2006, ani în care obligația plății impozitului revenea fostului proprietar.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare
de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de S. G. R. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1008 din 11 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ /a3 al T. ui B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
pronunțată în ședința publică din 22 ianaurie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
D. | P. A. I. | A. | C. | I. | M. | N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: I. U.
| ← Sentința civilă nr. 3506/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 979/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
