Sentința civilă nr. 2524/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a17
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2524/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de 3 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind contestația formulată de către contestatoarea SC P. I. S. împotriva măsurii luate de către lichidatorul judiciar R. I. SS, prin adresa comunicată contestatoarei la data de 14 iunie 2013 cu nr.3397, măsură constând în respingerea cererii formulate de contestatoare privind înscrierea creanțelor la masa credală a debitoarei SC C. I. S., contestația fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de părți prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență, iar față de contestatoare și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că societatea contestatoare nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, astfel cum a fost citată pentru acest termen de judecată, respectiv nu a făcut dovada datei la care s-a depus la dosarul nr._ raportul care conține măsura contestată, nu a depus încă un exemplar din contestație și nici nu a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 120 lei.
Judecătorul sindic, având în vedere faptul că contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei, deși a fost legal citată pentru acest termen de judecată cu această mențiune, din oficiu, ridică excepția nelegalei timbrări a contestației și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin contestația formulată la data de 21 iunie 2013 contestatoarea SC P. I. S. a solicitat înscrierea in tabelul de creanțe al debitoarei Sc C. I. S., a sumei de 601.124,83 lei, echivalentul a 82.890,22 Euro și penalități de întârziere în cuantum de 56.906,25 Euro, reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă achitată cu titlu de avans al apartamentului cu nr. 706, din Blocul A al Complexului imobiliar Tower Park. La data de_ a încheiat un antecontract de vanzare-cumpărare cu societatea Tower S., având ca obiect apartamentul cu nr. 706, din Blocul A al Complexului imobiliar Tower Park, achitând o taxă de rezervare în cuantum de 3.556,80 lei. La data de_, a încheiat cu SC TOWER S. antecontractul de vânzare cumpărare pentru apartament, conform căruia 70% din preț se achita în sistem barter în produse și servicii de publicitate, iar restul de 30% în lei.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, contestatoarea a arătat că, având în vedere faptul că nu a fost părte în acțiunea de anulare a contractului de cesiune formulată de către lichidatorul judiciar R. I. SS în dosarul cu nr._ al Tribunalului Specializat C., acțiune admisă de judecătorul sindic, sentință care nici până în prezent nu a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, consideră că nu curge încă un termen care să poată ridica problema decăderii din dreptul de a formula o cerere de admitere a creanței împotriva debitoarei SC C. I. S., având în vedere faptul că art. potrivit art. 102 alin. 1
vechiul Cod de Procedura Civila, termenul începe sa curgă de la comunicarea actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel. Or, in ceea ce privește Legea nr. 85/2006, aceasta nu face niciun fel de derogare de la dispozițiile Codului de Procedura Civila, art. 7 stipulând expres ca comunicarea oricăror acte de procedura se face prin publicarea acestora in Buletinul Procedurilor de Insolventa. Ca urmare, efectele fata de terți, se fac simțite după comunicarea sentinței. Mai mult, având in vedere faptul ca s-a declarat recurs împotriva sentinței din dosarul mai sus- menționat, pana la rămânerea definitiva și irevocabila a acesteia nu se poate vorbi despre vreo decădere din drepturi.
A mai arătat contestatoarea că este vorba despre oportunitatea clarificării situației patrimoniale reale a debitoarei, care se poate face si prin admiterea contestației sub condiție suspensiva pana la rămânerea definitiva si irevocabila a sentinței pronunțate in dosarul de anulare al cesiunii.
Însă, în cuprinsul declarației de creanță, contestatoarea a motivat de ce a depus declarațiile de creanță, și anume, pentru că aflase recent de prezenta situație, că in dosarul cu nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis acțiunea in anulare promovata de către lichidatorul judiciar R. I. Specialist S. care a avut ca obiect anularea cesiunii intervenite intre societatea Tower S. si Sc Tower Development S. (actuala Sterling I. Development S. ) a proiectului imobiliar cunoscut sub denumirea de TOWER PARK.
Contestatoarea a mai arătat că a formulat si i s-a admis cererea de admitere a creanțelor in tabelul preliminar de creanțe al debitoarei Sterling I. Development S. . Astfel motivul mai presus de voința sa de a depune declarația de creanță față de debitoarea C. este chiar faptul ca până recent, cesiunea dintre societățile mai sus menționate era perfect valabilă. Cum pana in momentul de fata nu s-a publicat sentința prin care s-a admis acțiunea in anulare a contractului de cesiune a proiectului imobiliar, cum nu s-au făcut notificări prin care sa se aducă la cunoștința creditorilor de pe proiectul Park noua situație, si având in vedere faptul ca pentru a se putea valorifica la maxim un astfel de proiect contează fiecare zi, au considerat ca o lămurire cat mai rapida a situației reale a proiectului si un tabel definitiv al creanțelor intocmit in conformitate cu situația reala a acestuia, este in beneficul prezentei proceduri si implicit a tuturor creditorilor si a unui potențial investitor/cumpărător care isi va putea astfel evalua in concret, cu date conforme cu realitatea beneficiile si costurile aferente proiectului imobiliar, fără a aștepta publicarea sentinței. În ipoteza în care lichidatorul judiciar ar fi avut, sau are nelămuriri privitoare la declarațiile de creanță formulate, inclusiv cele privitoare la o cerere de repunere în termen, contestatorii consideră că, în conformitate cu art. 67 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, putea solicita explicații de la debitor, putea să poarte discuții cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informații și documente suplimentare.
Referitor la declarația de creanță, contestatoarea a arătat că
societatea inițiala Tower dezvolta in cursul anului 2007-2008, diverse proiecte imobiliare, printre care proiectul River, si proiectul Tower, doua proiecte distincte care aparțineau insa aceleiași societăți. Pentru dezvoltarea proiectului imobiliar Tower, societatea Tower S. a încheiat un contract de asociere cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară C., în care se prevedea faptul că USAMV pune la dispoziția societății Tower terenul situat pe Calea Mănăștur nr. 56 în vederea ridicării unui ansamblu rezidențial, cu obligația ca societatea dezvoltătoare să ridice un hotel. La final de an 2007, societatea Tower a început să vândă apartamente în stadiul de proiect către persoane interesate, încheind antecontracte de vânzare-cumpărare. Astfel că marea parte dintre contestatori au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu societatea inițiala Tower, achitând diferite sume de bani cu titlu de avans. In cuprinsul contractelor, exista o clauza privitoare la o eventuală cesiune a proiectului către un alt investitor, în care se prevedea faptul că vânzătorul este îndreptățit să cesioneze drepturile sale și să delege oricare dintre obligațiile și angajamentele asumate, urmând a notifica informativ pe cumpărător despre identitatea noului titular de drepturi și obligații. Beneficiarul fiind de acord că prezenta clauză reglementează o delegație perfectă. Ca urmare a cesiunii
proiectului intervenită între Sc Tower S. si Sc Tower Development S., act care este cauza automata a cesiunii promitenților-cumpărători, au fost mutați de pe societatea Tower pe societatea Tower Development S., actualmente Sterling I. Development S. . Este evident ca dacă nu ar fi existat actele dintre societatea cedentă și cesionară, nu ar fi fost cedați/mutați de pe o societate pe alta. Or, cesiunea dintre părți a transmis deopotrivă drepturile și obligațiile aferente întregului proiect rezidențial, lucru menționat expres in contractul de cesiune si act adițional privind novația contractului de asociere din 20 aprilie 2007, încheiat la data de 24 iunie 2008, unde la punctul I lit c, se menționează următoarele: cedentul este interesat să cedeze unele dintre drepturile (cele referitoare strict la ansamblul rezidențial, cele referitoare la ansamblul business au fost cedate societății Tower Business Center S. ) ce-i sunt recunoscute în baza contractului de asociere și să delege obligațiile corelative drepturilor cesionate. Or, drepturile erau cele de a dezvolta ansamblul rezidențial, iar obligațiile aveau legătura si cu acest ansamblu, nu doar cu obligația de a ridica Hotelul pentru USAMV C. . Tot aceste drepturi de a dezvolta ansamblul rezidențial determina deopotrivă dreptul de a incasa de la promitenții cumpărători de apartamente din complexul rezidențial prețul apartamentelor, având insa, deopotrivă, obligația de construire si predare a acestora. Altfel de ce s-ar mai dezvolta un ansamblu rezidențial, daca nu a produce in mod concret efecte juridice si fata de cei care cumpăra apartamente in cadrul acestui proiect. Ca urmare antecontractele de vânzare-cumpărare sunt acte subsecvente, determinate de dreptul societăților de a dezvolta acest proiect imobiliar, deci, sunt in strânsa legătura cu aceste acte. Mai mult, la punctul II al contractului de cesiune menționat mai sus ca urmare a subrogației cesionarului pe poziția cedentului, care devine astfel asociat rezidențial, lit. b a punctului II definește asociatul rezidențial: desemnează pe cesionar, întrucât acesta dobândește drepturi și își asumă obligații în legătură cu Amplasamentul rezidențial. Punctul IV al contractului de cesiune, prevede delegarea obligațiilor. Astfel că cedentul este de acord să delege cesionarului obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în legătură cu Amplasamentul Rezidențial, precum si cele ce ii revin prin efectul Autorizațiilor de construire (..) sa respecte si sa execute întocmai obligațiile ce-i sunt delegate, inclusiv riscurile exercitării drepturilor și executării obligațiilor.
Contestatoarea a mai arătat că prevederile de mai sus sunt reluate in contractul de cesiune din data de_, care reglementează prețul cesiunii. La punctul III al contractului se prevăd următoarele: la negocierea prețului cesiunii părțile au avut în vedere dreptul cedentului de a-și recupera în întregime costurile efective înregistrate de cedent până la data semnării și în continuare până la data de_ în legătură cu executarea contractului de asociere, din beneficiile efective obținute până la data semnării și în continuare, în special, dar fără limitare la sumele încasate și care vor mai fi încasate cu titlu de avans preț în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare imobile, semnate, ori care vor fi semnate în legătura cu Proiectul Tower Park. Având în vedere faptul ca exista aceasta mențiune expresa in contractul de asociere, este evidenta voința părților, si anume ca cesiunea operează si fată de promitenții cumpărători, sumele de bani încasate de la aceștia până la data de_, pe lângă cele încasate deja, vor intra in patrimoniul societății cedente, deci actuala C. I. S. . Astfel că, inclusiv cei care au încheiat contracte direct cu societatea Tower Development au dat, de fapt, avansurile lor societății Tower, si sunt perfect îndreptățiți să devină creditori ai acestei debitoare ca urmare a anularii cesiunii.
Contestatoarea a mai susținut că deși nu are constituita o garanție asupra bunurilor care au revenit in patrimoniul societății C. ca urmare a anularii cesiunii, examinând efectele pe care le produce anularea unui act, principalul fiind repunerea părților in situația anterioara si restituirea bunurilor si prestațiilor efectuate in baza acelor acte anulate, arată faptul că, cauza care a determinat încheierea de antecontracte de vânzare-cumpărare a apartamentelor din complexul Tower Park este contractul de cesiune. Prin contractul de cesiune societatea cesionara s-a subrogat în drepturile și obligațiile societății cedente, ori drepturile asupra autorizațiilor de construcție si asupra proiectului ansamblului rezidențial au
dat deopotrivă dreptul de a vinde apartamentele promitenților - cumpărători, actele încheiate cu aceștia fiind acte subsecvente, în directa legătura si cauza cu actele de cesiune. Odată cu anularea contractelor de cesiune, cu toate ca nu au fost parte in acțiunea de anulare, deși s-ar fi impus o introducere in cauza, chiar in calitate de pârâți, tocmai pentru a evita astfel de neplăceri, principiile de drept care guvernează efectele nulității vin să completeze tocmai astfel de situații, în care numărul sau șirul actelor subsecvente ajunge să se piardă, acte care sunt în strânsă legătură cu actul principal anulat. Odată cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, acest principiu a fost reglementat expres in art. 1.254 Cod civil. Astfel că principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, se referă la regula de drept potrivit căreia anularea (desființarea) actului juridic inițial (primar) atrage și anularea actului juridic subsecvent datorită legăturii lor juridice. Acest principiu privește efectele nulității actului juridic față de terți. Ca urmare, declarațiile de creanța sunt un efect al nulității si al principiilor care o guvernează, fără a avea vreo legătura cu vreun drept de garanție asupra vreunui bun. În același timp, tot ca efect al nulității vine și completează aceasta situație principiul accesorium sequitur principale, care presupune ca anularea actului principal atrage și anularea actului accesoriu. Acest principiu presupune două sau mai multe acte juridice succesive, prin care s-au transmis aceleași drepturi ori s-au constituit sau transmis drepturi aflate în strânsă legătură.
Astfel, odată ce proiectul a fost cesionat cu drepturi si obligații, la o repunere in situația anterioara nu s-ar putea justifica doar revenirea in patrimoniul societății cedente a drepturilor aferente proiectului, fără obligații, ori in momentul de fata, creanțele sunt obligații.
S-a mai arătat că scopul introducerii de către lichidator a acțiunii in anulare în baza art. 79 si 80 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 este anularea actelor care s- au încheiat in frauda intereselor creditorilor, si de a maximiza averea debitorului. Daca s-ar fi deschis procedura insolvenței față de societatea Tower S. in cursul anului 2008-2009, toți creditorii din toate proiectele imobiliare dezvoltate de societate ar fi venit împreuna la masa credală, fără a face vreo distincție intre ei, in baza principului procedurii colective, egalitare și concursuale a insolventei, principii instituite prin art. 3 pct. 23 al Legii nr. 85/2006. Astfel ca toți creditorii ar fi participat împreună la recuperarea creanțelor lor, si inclusiv la distribuiri de sume. Rămânerea pe tabelul de creanțe de la Sterling, fără a se face aplicarea principiilor de drept mai sus menționate privitoare la nulitate, definitivează de fapt frauda. Or, aceasta procedura trebuie sa fie egalitara, colectiva și concursuală, adică să se aplice in mod egal fata de toți creditorii, împreuna, si care sunt egali ca drepturi si obligații ce le revin potrivit rangului lor de preferință.
In ipoteza in care se va considera ca nu are drepturi depline fața de debitoare până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de anulare a cesiunii, contestatoarea a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe sub condiție suspensiva.
La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2013, instanța din oficiu a ridicat excepția nelegalei timbrări a cererii.
Analizând excepția ridicată din oficiu, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997 republicată prevede obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru pentru acțiunile în justiție, iar art. 6 lit. c din același act normativ stabilește faptul că cererile referitoare la procedura insolvenței se timbrează cu 120 de lei.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință contestatoarei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, că are obligația să depună la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei (f.24).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, contestatoarei i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei de timbru, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea cererii acesta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente și având în vedere disp. art. 20
alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a contestației și va anula, ca nelegal timbrată, cererea formulată de contestatoarea SC P. I. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELEL LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția nelegalei timbrări și, în consecință:
Anulează, ca nelegal timbrată, contestația formulată de contestatoarea SC P.
I. S. împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei SC C. I. S. . Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred. NK 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2713/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 2178/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
