Decizia civilă nr. 9657/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr._ /a2
DECIZIA CIVILĂ NR.9657 /2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursul promovat de recurentul C. T. împotriva Sentinței civile nr. 1361/2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. la data de_ în dosarul nr._ /a2 parte civilă OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI privind și pe intimații T. A., SC Ț. C. S., SC Ț. C. S. PRIN LICHIDATOR J. S., creditor A.
C. -N., creditor I. C., creditor SC F. DE F. A E. E. T.
N., creditor J. P. A., creditor M. C. -N., creditor SC G. SA,
creditor SC P. | DI S. | S., având ca obiect contestație _ | |
tab.dep.de C. | T. | . |
/a2 contest. la
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, C. ea constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de _
, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. EA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1361/2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. la data de_ în dosarul nr._ /a2 s-a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, formulată de contestatorul C. T. .
S-a admis excepția tardivității contestației formulate de contestatorul C.
T., invocată de intimatul Ț. A. și de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.
S-a respins, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul C. T., în contradictoriu cu intimatul Ț. A. și cu lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei
S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că, contestația ce face obiectul dosarului de față a fost formulată de către contestatorul C. T. la_, aceasta fiind atât data trimiterii contestației prin fax de către contestator, cât și data înregistrării acesteia pe rolul tribunalului (fila 1).
Totodată, din cuprinsul contestației a rezultat că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006, fiind îndreptată împotriva unei măsuri luate de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L. prin raportul de activitate al acestuia publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5167/_, respectiv împotriva poziției lichidatorului judiciar în ce privește declarația de creanță precizată de intimatul Ț. A. .
Astfel, în această privință, prin raportul de activitate contestat, lichidatorul judiciar a reținut că este întemeiată cererea de admitere a creanțelor precizată de
intimatul Ț. A., concluzionând că creanța în sumă totală de 1.047.000 lei urmează a fi înscrisă la masa credală după expirarea termenului de contestații prevăzut de art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006 (filele 273-284, dosar nr._, vol. II).
Acest raport de activitate a fost depus la dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., la_ și a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 5167/_ (filele 295- 297, dosar nr._, vol. II).
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1-3 din Legea nr. 85/2006,
"administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate. În raportul prevăzut la alin. (1) se va menționa și remunerația administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu menționarea modalității de calcul a acesteia. Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar";, iar "contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)";.
Față de acestea, judecătorul sindic a constatat că contestația ce face obiectul dosarului de față a fost formulată de către contestatorul C. T. la_, cu depășirea termenului de 3 zile de la depunerea la dosar a raportului de activitate al lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.,_, termen prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Astfel, față de data depunerii la dosar a raportului de activitate prin care a fost luată măsura contestată,_, ultima zi a termenului de contestare a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 101 alin. 1 Cod proc.civ., era data de_ .
La termenul de judecată din_, contestatorul a fost reprezentat prin avocat C. Galu, iar lichidatorul judiciar, reprezentat prin practician în insolvență a susținut raportul de activitate, arătând în ceea ce privește cererea de admitere a creanței precizată formulată de către creditorul Ț. A., că apreciază că aceasta este întemeiată și prin urmare apreciază că se impune admiterea acesteia (fila 298, dosar nr._, vol. II). Față de această din urmă împrejurare, judecătorul sindic reține că contestatorul a avut în mod efectiv posibilitatea de a lua la cunoștință despre data depunerii raportului de activitate la dosar și despre faptul că se afla în ultima zi de formulare a contestației și, prin urmare, să formuleze în aceeași zi contestație.
În aceste condiții, trebuie să fie avută în vedere cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, formulată de către contestator oral la termenul de judecată din_ . Totodată, judecătorul sindic a reținut că la același termen de judecată, intimatul Ț. A. a invocat excepția tardivității cererii de repunere în termen.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1 și 2 Cod proc.civ., "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În
acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării";.
În susținerea cererii de repunere în termen, contestatorul a invocat faptul că a fost împiedicat să formuleze anterior datei de_ contestația, întrucât nu a putut studia raportul de activitate prin care a fost luată măsura contestată, acesta fiind depus la dosar doar la_ și publicat în BPI la_ . În ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, judecătorul sindic constată că sunt întemeiate apărările intimatului, întrucât cererea de repunere în termen a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen prevăzut de art. 103 Cod proc.civ. Astfel, chiar dacă am reține că în fapt contestatorul a fost împiedicat să formuleze contestația în termenul prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, totuși această împiedicare ar fi încetat cel târziu la data formulării efective a contestației, _
, dată de la care contestatorul ar fi avut la dispoziție un termen de 15 zile pentru formularea cererii de repunere în termenul de formulare a contestației în condițiile art. 103 Cod proc.civ. O astfel de cerere nu a fost formulată însă de către contestator decât mult mai târziu, cu depășirea acestui termen, respectiv la termenul de judecată din_, împrejurare față de care, în baza principiului disponibilității, intimatul a invocat în mod întemeiat tardivitatea cererii de repunere în termen.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, formulată de contestatorul C.
T. .
În continuare, judecătorul sindic a reținut că nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul că termenul de formulare a contestației nu putea să curgă decât începând cu data de_ întrucât aceasta este prima zi lucrătoare următoare depunerii raportului la dosar. Astfel, dispozițiile art. 101 alin. 1 și 5 Cod proc.civ., stabilesc că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul";, iar
"termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare";. Astfel, legea nu conține dispoziții pe baza cărora să se poată distinge în ce privește începerea curgerii termenului procedural, în funcție de ziua săptămânii, indiferent dacă aceasta este sau nu o zi nelucrătoare, termenul calculându-se pe zile libere, deci indiferent dacă prima zi liberă a termenului ar fi o zi nelucrătoare, legea nedistingând în acest sens. Singura distincție făcută de lege este în ce privește ziua în care se împlinește termenul, doar pentru aceasta operând o prorogare până la prima zi de lucru următoare, în cazul în care este o zi nelucrătoare, fie că este o zi de sărbătoare legală sau o altă zi când serviciul este suspendat. În aceste condiții, trebuie să fie aplicat principiul de interpretare a legii fără distincție acolo unde ea nu distinge, ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Susținerile contestatoarei în sensul că oricâtă diligență ar avea cineva, nu ar putea lua cunoștință sâmbăta de un act de procedură depus vineri la dosar, ar fi putut fi avute în vedere doar în considerarea unei cereri de repunere în termen, o astfel de cerere fiind însă formulată cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 103 alin. 2 Cod proc.civ., după cum s-a arătat mai sus.
Nici dispozițiile art. 93 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, invocate de către contestator, nu pot justifica înlăturarea aplicării prevederilor art. 101 alin. 1 Cod proc.civ., circuitul intern al actelor înregistrate la dosar putând influența posibilitatea contestatorului de a studia acele acte, ceea ce ar fi putut justifica în unele condiții o repunere în termenul de formulare a
contestației, dacă o astfel de cerere ar fi fost formulată în termenul prevăzut de art. 103 alin. 2 Cod proc.civ.
Nici data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a raportului prin care a fost luată măsura contestată, nu poate fi avută în vedere ca punct de începere a curgerii termenului de formulare a contestației împotriva acestei măsuri, unei asemenea soluții opunându-i-se dispozițiile imperative ale art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Împrejurarea că raportul de activitate al lichidatorului judiciar al debitoarei a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență după data depunerii acestuia la dosar ar putea justifica repunerea contestatorului în termenul de formulare a contestației, însă unei astfel de soluții în speță i se opune, după cum am arătat, neîntrunirea condiției formulării cererii de repunere în termen în 15 zile de la data încetării împiedicării.
Nu a putut fi primită nici susținerea contestatorului în sensul că nu a contestat o măsură a lichidatorului judiciar, ci actul de admitere a creanței intimatului, astfel că termenul de contestație ar fi de 5 zile de la publicarea în BPI. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite condițiile alineatului 1 al aceluiași articol de lege, contestația nefiind îndreptată împotriva tabelului preliminar al creanțelor. Astfel, tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei a fost definitivat la o dată mult anterioară întocmirii raportului de activitate în speță, respectiv la_, prin încheierea comercială nr. 8351/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la acea dată în dosarul nr._ . După acea dată, contestatorul nu mai putea să conteste tabelul preliminar al creanțelor în termenul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, ci doar creanțele înscrise în tabelul definitiv, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Or, contestația ce face obiectul dosarului de față nu este îndreptată împotriva tabelului definitiv al creanțelor în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, ci împotriva unei măsuri a lichidatorului judiciar al debitoarei, luate prin raportul de activitate depus la dosarul procedurii de insolvență la_ . Dealtfel, contestatorul însuși și-a întemeiat contestația, formulată prin avocat, pe dispozițiile art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006
De altfel, și raportat la obiectul ei, contestația este supusă regimului dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, întrucât este îndreptată împotriva unei măsuri a lichidatorului judiciar luate în exercitarea atribuției acestuia prevăzute de art. 25 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, s-a admis excepția tardivității contestației, invocată de intimatul Ț.
A. și de lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., și în consecință, a respins, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul C. T., în contradictoriu cu intimatul Ț. A. și cu
lichidatorul judiciar J. S. al debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. Ț. COMPIMEX S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul C. T., solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii pronunțate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea sa pe fond
.
În motivarea recursului s-a arătat că, depunerea de către lichidator a raportului de activitate s-a făcut într-o zi de vineri, 22 aprilie 2013. Documentul nu a fost comunicat în această zi contestatorului sau oricărei alte păți interesate în procedură, ținând cont că raportul conținea două cereri de admitere a creanțelor lui Ț. A., înscrisuri care afectează participația oricărui creditor la masa credală.
Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 și art. 102 din C.pr.civ., termenele se socotesc pe zile libere și încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură.
Se arată că lichidatorul a depus raportul de activitate la dosarul nr. _
/a2 la data de 22 martie 2013 (într-o zi de vineri). Prima instanță a hotărât în mod nelegal că ziua în care începe să curgă termenul de contestare a fost aceea de sâmbătă, 23 martie 2013. Ziua următoare a fost duminică, adică și ea nelucrătoare.
Menționează că acest înscris nu a fost comunicat decât în 25 martie 2013, când a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență. Or, potrivit art. 102 alin. 1 din C.pr.civ., termenele nu încep să curgă decât la data comunicării actelor de procedură, cu atât mai mult cu cât înscrisul nu reprezintă o hotărâre judecătorească. Susține că termenul nu putea începe să curgă decât luni, 25 martie 2013, în prima zi lucrătoare următoare depunerii raportului la dosar, ziua în care a și fost publicat raportul în BPI.
Potrivit art. 21 alin. 1 și 3 din LPI, "Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență.
Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)".
Potrivit art. 7 alin. 1 din LPI, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. în lipsa unei comunicări directe către părți sau a publicării în BPI, termenul nu putea să curgă începând cu 23 martie 2013, ci numai în prima zi lucrătoare de după zilele de sâmbătă și duminică. Orice altă argumentație ar induce concluzia că termenele procedurale pot începe să curgă chiar în lipsa comunicării sau publicării documentelor, ceea ce este nelegal si absurd.
Oricâtă diligentă ar avea cineva, nu poate lua cunoștință sâmbătă, zi nelucrătoare, de un act de procedură depus vineri la dosar, care a parcurs circuitul actelor în instanță (registratură, arhivă, președinte instanță, judecător învestit cu soluționarea cauzei), care nu i-a fost comunicat în mod direct, care nu a fost publicat în BPI și la care nu avea în mod obiectiv acces înainte de ziua de luni.
Potrivit art. 93 alin. 3 din Regulamentul de organizare al instanțelor, celelalte cereri si acte de orice natură (celelalte cereri decât cererile de chemare în judecată, adică si raportul de activitate al lichidatorului), inclusiv corespondența cu caracter administrativ, sosite prin poștă, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare, se înregistrează în registrul general de dosare, registrul de intrare - ieșire a corespondentei administrative ori în registrul de evidentă a petițiilor si se prezintă, după caz, președintelui instanței sau, atunci când cererea privește un dosar aflat pe rolul instanței, completului căruia i-a fost repartizată cauza. în cazul în care o cerere sau un act privește un dosar aflat pe rolul instanței în ziua depunerii lui, după înregistrare, grefierul registrator îl va preda direct grefierului de ședință.
Recurentul menționează că termenul a început să curgă abia luni, 25 martie 2013, în prima zi lucrătoare după depunerea documentului, adică aceeași zi în care a fost și publicat raportul în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Raportul a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 25 martie 2013 (luni). Contestația a fost depusă la data de 27 martie 2013, a treia zi de Ia publicarea sa în Buletinul procedurilor de insolvență si de la momentul în care părțile aveau acces la dosar.
Așadar, în ziua de vineri, 22 martie 2013, când a fost depus raportul de activitate la dosar, nicio parte nu putea lua cunoștință de el, întrucât nu avea acces la dosarul cauzei.
Așa cum rezultă, nici chiar în Buletinul Procedurilor de Insolvență nu a fost publicat în ziua depunerii la dosar, în ziua de vineri 22 martie 2013, ci în ziua de luni, 25 martie 2013, ceea ce creează convingerea că documentul a fost depus târziu la instanță, fiind imposibilă astfel studierea sa.
Ca atare, termenul nu putea curge decât începând cu ziua de luni, 25 martie 2013, atât prin raportare la momentul depunerii sale la dosar, cât si prin raportare la momentul publicării sale în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Admiterea excepției tardivității s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 101 și art. 102 din C.pr.civ., aplicate la art. 21 alin. 1 și 3 din LPI, motiv pentru care solicită ca în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 din C.pr.civ. să dispună casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare.
Nelegalitatea admiterii excepției tardivității prin raportare la calificarea actului înscris la punctul III din BPI. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ. Se susține că în cauză nu a contestat o măsură administrativă a lichidatorului, ci actul de admitere a creanței solicitată de Ț. A. de la punctul III din Buletin. Ca atare, termenul de contestației este de 5 zile de la publicarea în BPI.
Un alt aspect important de subliniat și care are relevanță cu privire la dimensiunea termenului de contestație este acela că raportul conține două tipuri de informații, care trebuie analizate din punct de vedere juridic în mod diferit.
Pe de o parte, măsurile ordinare dispuse de către lichidator privind cursul procedurii insolvenței, care nu au fost contestate de noi, așa cum rezultă din motivele invocate, iar pe de altă parte încuviințarea de către lichidator a cererii de admitere a pretinselor creanțe ale lui Ț. A. asupra averii debitoarei.
Așa cum a arătat prin contestația formulată, recurentul nu a avut în vedere măsurile administrative ale lichidatorului. A fost contestată doar partea a doua a raportului, respectiv încuviințarea de către lichidator a cererii de admitere a pretinselor creanțe ale lui Ț. A. asupra averii debitoarei.
Prima critică de nelegalitate este aceea că instanța a soluționat contestația fără ca cele două cereri de creanță (din 28 ianuarie si 4 februarie 2013), formulate de către Ț. A., să fi fost depuse la dosar, deși a solicitat în mod expres acest lucru la termenul de judecată din 10 mai 2013.
După cum se știe, atât în procedura generală a insolvenței, cât și în procedura generală sau simplificată de faliment, creditorii pot solicita să-și înscrie creanțele în tabelul definitiv asupra averii debitoarei.
In cazul de față, lichidatorul a verificat creanțele lui Ț. A. și le-a admis prin raportul de activitate nr. 5167 din 25 martie 2013, deși avea cunoștință că pretinsele creanțe sunt urmarea anulării unor transferuri patrimoniale efectuate către Ț. A. .
A doua critică de nelegalitate pe care o formulează este aceea că prima instanță nu a observat că, în lipsa unei reglementări speciale pentru admiterea unei cereri de creanțe după ce există deja tabelul definitiv, urmare a anulării unui transfer patrimonial, termenul de contestare este cel prevăzut în reglementarea generală. Atunci când legea specială nu reglementează, se aplică legea generală. Or, în cazul de față, legea generală în privința admiterii unei creanțe este aceea a art. 73 alin. 2 din LPI, potrivit căruia termenul de contestare este de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
O altă interpretare ar conduce la concluzia că modalitatea folosită de lichidator în acest caz ar constitui o derogare de la modul în care sunt admise creanțele la masa credală. Nu a fost intenția legiuitorului ca unele creanțe să
poată fi contestate în termen de 5 zile de la publicarea în BPI, iar altele, precum cele din speța de față, în 3 zile de la depunerea raportului de activitate, și nu de la publicarea în BPI.
Or, potrivit art. 73 din lege, debitorul (care în cazul de față susține prin lichidator majorarea creanțelor asupra averii sale, deși este evident împotriva intereselor sale), creditorii și orice persoană interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul de creanțe, în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Termenul de 3 zile de la depunerea raportului de activitate la dosar nu poate fi aplicat în prezenta contestație întrucât nu este contestat modul în care si-a îndeplinit atribuțiile curente din falimentul debitoarei (astfel cum se reglementează în art. 20 alin. 1 din lege), ci este contestată admiterea creanțelor lui Ț. A. .
Admiterea cererilor de creanțe are ca efect modificarea tabelului de creanțe și modificarea participațiilor creditorilor la masa credală, astfel încât nu se poate susține că aceasta poate fi asimilată unei simple măsuri administrative a lichidatorului. Ca atare, termenul de contestare a admiterii creanței nu poate fi redus de la 5 zile la 3 zile, doar pentru că admiterea cererii a fost înscrisă în raportul de activitate a lichidatorului. Natura juridică a actului de admiterea creanței nu poate fi schimbată, o astfel de măsură trebuie să se facă prin comunicarea sa către toate persoanele interesate, pentru a putea fi contestată. Or, în cazul de față, este evident că intenția lichidatorului și a intimatului a fost ca admiterea creanțelor să se facă în mod ocult, astfel încât să fie diminuate șansele de contestare. Deși chiar lichidatorul a solicitat anularea unui transfer patrimonial, iar sancțiunea art. 82 alin. 3 din LPI este indubitabilă, tot lichidatorul a fost cel care i-a admis creanța lui Ț. A., cu încălcarea
flagrantă a legii.
In consecință, și pentru aceste aspecte, excepția tardivității este neîntemeiată și ar fi trebuit să fie respinsă. Ca atare, hotărârea primei instanțe este nelegală.
Reaua-credință a intimatului în formularea cererii de creanță și a lichidatorului în admiterea acesteia.
Este regretabil că prin acest artificiu, profund nelegal, lichidatorul a manipulat procedura insolvenței în acest dosar în favoarea unui creditor a cărui creanță a fost deja declarată de către instanțele judecătorești ca fiind nedovedită.
Răspunsul lichidatorului la cererea de creanță a intimatului ar fi trebuit să fie unul legitim, în baza art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. De fapt, lichidatorul a ignorat complet legea, și a dat curs unei cereri de creanță care alterează fundamental participația creditorilor la masa credală.
Mai mult, lichidatorul a fost părtinitor în favoarea intimatului și împotriva intereselor debitoarei pe care o reprezintă - Ț. C., nu numai atunci când a admis cererea prin care sporește semnificativ datoria societății pe care o reprezintă, urmare a anulării unor transferuri frauduloase, dar și atunci când a
invocat excepția tardivității (determinată de propria sa faptă), prin care și-a păstrat măsura admiterii creanței.
Intimatul-pârât Ț. A., a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat, ca nefondat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC T. C. S. - solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat
.
Analizând recursul declarat de către recurentul C. T. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al contestatorului C. T. vizează măsura adoptată de către lichidatorul judiciar al debitoarei respectiv înscrierea la masa credală a creanțelor intimatului T. A. . Măsura contestată de către contestator a fost menționată în raportul întocmit și depus de către administratorul judiciar al debitoarei la data de_ . Prin raportul de activitate contestat, lichidatorul judiciar a reținut că este întemeiată cererea de admitere a creanțelor precizată de
intimatul Ț. A., concluzionând că creanța în sumă totală de 1.047.000 lei urmează a fi înscrisă la masa credală.
Probele existente la dosar evidențiază că la data de_, contestatorul a înregistrat contestația, fundamentată pe prevederile art.21 alin.3 din LPI
Raportul de activitate a fost depus la dosar la data de_ și a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 5167/_ (filele 295-297, dosar nr._, vol. II).
În raport de data depunerii la dosar a raportului de activitate prin care a fost luată măsura contestată,_, ultima zi a termenului de contestare a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 101 alin. 1 Cod proc.civ., era data de_ .
C. ea constată că judecătorul sindic a reținut în mod corect că întrucât la termenul din data de_, reprezentantul legal al contestatorului a fost prezent iar lichidatorul judiciar al debitoarei a susținut raportul de activitate, arătând că în ceea ce privește cererea de admitere a creanței apreciază că aceasta este
întemeiată și prin urmare se impune admiterea acesteia (fila 298, dosar nr. _
, vol. II) acesta a avut în mod efectiv posibilitatea de a lua la cunoștință despre data depunerii raportului de activitate la dosar și despre faptul că se afla în ultima zi de formulare a contestației și, prin urmare, să formuleze în aceeași zi contestație.
Potrivit art.21 alin.2 și 3 din Legea nr.85/2006, împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, debitorul persoana fizică, administratorul special oricare dintre creditori și orice altă persoană interesată pot face contestație în baza art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestația urmând a fi înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin.1 conform prevederilor art.21 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
Analizând dispozițiile legale enunțate, C. ea constată că judecătorul sindic a reținut în mod corect că termenul pentru formularea contestațiilor curge de la data la care a fost depus raportul de activitate la dosarul cauzei și nu de la data la care acest raport a fost depus spre publicare la BPI sau de la data publicării acestuia.
Textul art.21 alin.3 stabilește în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul pentru înregistrarea contestației pentru persoanele interesate, respectiv de 3 zile de la depunerea raportului prevăzute la alin.1.
Legiuitorul folosește în alin.1 a art.21 din Legea nr.85/2006 vocabula
"depune"; doar în ceea ce privește raportul care se depune la dosarul cauzei, pentru BPI menționându-se că se publică un extras.
Dispoziția de trimitere, în consecință, nu poate fi interpretată decât în raport de conținutul normei la care se trimite și care în mod expres stabilește doar momentul depunerii ca moment de început al curgerii termenului.
Aserțiunile recurentului referitoare la nelegala interpretare a dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006 de către prima instanță prin omisiunea raportării acestora la prevederile art.7 din Legea nr.85/2006 nu pot fi primite.
Dispozițiile art.7 din Legea privind procedura insolvenței, au instituit regula în ceea ce privește citarea părților și comunicarea actelor de procedură, a convocării și a notificării prin buletinul procedurilor de insolvență în privința
tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate .
Justificarea instituirii regulilor prevăzute de art.7 alin.1 în raport de numărul mare al părților participante la procedură și la numărul mare de acte de procedură pentru asigurarea celerității procedurii nu poate fi realizată în detrimentul asigurării exercitării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pentru acele persoane interesate să participe la procedură dar pentru care nu devin incidente normele derogatorii.
Legiuitorul însă a fost obligat să stabilească un echilibru între respectarea principiului celerității și accesul efectiv la justiție așa cum apare acesta garantat de art.21 din Constituția României.
Stabilind un termen scurt care nu se raportează la momentul publicării actului de procedură în BPI legiuitorul a urmărit tocmai asigurarea unui acces efectiv la procedura insolvenței a tuturor persoanelor vizate sau interesate prin raportare la un moment care să fie același pentru toți cei vizați de art.21 alin.2 respectiv cel al înregistrării raportului ce se dorește a fi contestat.
Lipsa unui termen pentru depunerea raportului de către administratorul judiciar nu poate fi apreciată ca o împrejurare în raport de care dispoziții exprese și clare care stabilesc termene precise să fie ignorate.
Considerentele evidențiate au relevat că judecătorul sindic a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale determinate ca incidente, reținând că în raport de data depunerii raportului,_, înregistrarea contestației la_, apare ca fiind tardivă.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție C. ea înlătură liberul acces al contestatorului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act juridic care pretinde că îi vatămă drepturile.
C. ea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33),
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează termenele pentru promovarea contestației.
Prin urmare, contestatorul putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu va respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea contestației, aceasta va fi respinsă ca tardivă.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că principiul egalității armelor presupune ca fiecare parte la un proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, să aibă posibilitatea de a se familiariza cu probele dosarului, etc.
C. ea apreciază că stabilirea termenului de contestare a raportului ca fiind de 3 zile de la depunerea acestuia nu poate îngrădi partea în a-și formula apărarea, a cunoaște probele dosarului sau de a combate argumentele invocate de partea adversă, întrucât legiuitorul nu a îngrădit drepturile procesuale a părții în derularea procedurii ci a stabilit doar un termen de exercitare a unei contestații prin raportare la un moment bine determinat: depunerea raportului.
Prin urmare, C. ea apreciază că în limita marjei de apreciere existente, principiul egalității armelor a fost respectat, contestatorul fiind ținut la respectarea normelor juridice imperative aplicabile.
Cât privește cererea de repunere în termenul de formulare a contestației, C. ea reține că în mod corect judecătorul sindic a reținut că aceasta este tardiv formulată. Astfel, se poate observa că cererea de repunere în termen este formulată la data de 10 mai 2013 cu motivarea că nu a putut formula în termen contestația la raportul întocmit de către lichidatorul judiciar întrucât nu l-a putut studia.
C. ea reamintește că potrivit art. 103 alin. 1 și 2 Cod proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Întrucât contestatorul a înțeles să se prevaleze în susținerea cererii de repunere în termen de prevederile art.103 alin.2 CPC fraza finală invocând că s-a aflat în imposibilitatea studierii raportului contestat iar reprezentantul legal al acestuia a luat la cunoștință de conținutul raportului la data de_ cu prilejul susținerii sale în ședința de judecată, C. ea constată că cererea a fost formulată cu nesocotirea termenului prevăzut astfel că cererea apare ca tardivă. Și este așa întrucât chiar dacă am reține că în fapt contestatorul a fost împiedicat să
formuleze contestația în termenul prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, totuși această împiedicare a încetat cel târziu la data formulării efective a contestației,_, dată de la care contestatorul ar fi avut la dispoziție un termen de 15 zile pentru formularea cererii de repunere în termenul de formulare a contestației în condițiile art. 103 Cod proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din LPI îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul C. T. împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 10 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
A. | M. C. | M. S. | D. B. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Oros V.
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului declarat de C.
T., cu consecința casării sentinței civile nr. 1361/_ din dosar nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006, apreciez faptul că aspectele critice invocate de către recurent sunt întemeiate. Astfel, termenul reglementat de art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006 nu garantează dreptul părții la un proces echitabil, deoarece nu marchează un moment obiectiv de la care acest termen începe să curgă.
Potrivit textului enunțat ,,contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1),,. În condițiile în care nu există un termen reglementat pentru depunerea raportului enunțat, consider că textul instituie o sarcină excesivă și nefirească pentru creditor, aceea de a verifica în fiecare zi dosarul procedurii de insolvență pentru a sesiza eventuala depunere a raportului. Această obligație excede limitelor unui proces echitabil deoarece depunerea raportului la dosar nu constituie o modalitate de comunicare a acestuia și nu permite cunoașterea efectivă a conținutului de către cei interesați în formularea unei eventuale contestații.
Singurul reper obiectiv specific procedurii de insolvență care poate marca debutul curgerii unui termen este publicarea raportului in Buletinul Procedurii de Insolvență, așa încât creditorii să poată cunoaște conținutul favorabil sau nefavorabil și pentru a marca începutul obiectiv al curgerii unui termen pentru contestarea acestuia.
În acest context, de amintit este că, potrivit jurisprudenței constante CEDO, principiul egalității armelor ca o componentă a dreptului la un proces echitabil cere ca "fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă,,.
Acest principiu cere ca o parte la procedură să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei, să își expună punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea acestor probe, într-o formă și într-un interval de timp adecvate, iar orice termen pentru formularea unei contestații să aibă un caracter obiectiv și previzibil.
Așa fiind, opinez în sensul în care, pentru a respecta principiului celerității procedurii si exercitării cu buna credință a obligației sale de a aduce la cunoștința creditorilor îndreptățiți măsurile efectuate în procedură, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să efectueze o minimă formă de publicitate, fie prin publicare în B.P.I., fie prin notificarea directă a creditorilor, în aceeași zi în care a si depus raportul la dosar, pentru a asigura creditorilor dreptul efectiv de a lua la cunoștința si de a contesta, în termenul prevăzut de lege. În cazul concret analizat, raportul a fost depus la dosar în data de_, într-o zi de vineri, fiind publicat în BPI in_ . Contestația a fost formulată la data de_, în termen de trei zile de la publicarea raportului în B.P.I., așa încât nu se poate reproșa creditorului vreo lipsă de diligență.
Ca atare, consider că acțiunea a fost formulată în termen, cererea de repunere în termen fiind lipsită de obiect și interes, aceleași considerente fiind valabile și în privința criticilor conform cărora termenul de contestare ar fi de 5 zile de la publicarea în BPI, în acord cu prev. art. 73 alin. 2 din LPI. De altfel, distincția făcută de către recurent consider că nu poate fi primită, prin raportare la disp. art. 21 alin. 2 din LPI, precum și la normele legale pe care însuși recurentul-reclamant le-a indicat în cererea cu care a învestit judecătorul sindic.
Drept consecință, opinez în sensul în care, în baza prev. art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., se impunea admiterea recursului, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
JUDECĂTOR
M. B.
| ← Decizia civilă nr. 8098/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Decizia civilă nr. 6616/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
