Sentința civilă nr. 851/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. ALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.851/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - D. M. D. GREFIER - A. VLAIC
Pe rol pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de antrenare a răspunderii personale materiale formulată de către lichidatorul judiciar S. SPRL, în cadrul procedurii de insolvență deschisă față de debitoarea SC A. M.
S. împotriva pârâților D. D. M. și D. M. D., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, din partea pârâtei D. D. M., concluzii scrise, iar din partea pârâtului D. M. D., completare la concluziile scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus la data de 15 septembrie 2011, lichidatorul judiciar S. I. desemnat să administreze procedura falimentului în forma simplificată a debitoarei SC A. M. S. a solicitat obligarea pârâtei D. D. M. la plata sumei de 5.567.790,58 lei reprezentând pasivul debitoarei așa cum a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor, în baza art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că potrivit balanței contabile a debitoarei aferentă lunii noiembrie 2009, balanță predată practicianului în insolvență cu ocazia deschiderii procedurii insolvenței, societatea înregistra un sold de casă de 1.154.125,39 lei (contul 531). Odată cu deschiderea procedurii de faliment față de debitoare exista obligația predării soldului de casă lichidatorului judiciar în sarcina administratorului statutar D. D.
M., acesta urmând a fi destinat plății creanțelor în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006. În acest sens, lichidatorul judiciar a transmis la data de_ o notă internă societății debitoare prin care i-a solicitat să precizeze condițiile în care urmează a fi predat numerarul reprezentând sold scriptic de casă, în vederea depunerii acestuia în contul unic de insolvență, solicitare care a rămas fără răspuns.
Lichidatorul judiciar apreciază că nepredarea soldului de casă de către pârâtă atrage incidența prev. art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, având în vedere că acest sold reprezintă în fapt numerarul existent în casieria debitoarei. fapta care îi incumbă administratorului constă în deturnarea sau ascunderea unei părți a activului debitoarei,
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru incidența art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel, fapta ilicită constă în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice astfel cum este aceasta prevăzută de art.138 lit.e, iar prejudiciul a fost cauzat debitoarei prin ascunderea sau deturnarea activului persoanei juridice, acesta constând în lipsirea societății de fondurile bănești respective fonduri care erau destinate acoperirii creanțelor societății.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu lichidatorul judiciar a arătat că prin săvârșirea faptei ilicite prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitoarei și indirect în patrimoniul creditorilor acesteia, constând în aceea că patrimoniul debitoarei se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Referitor la vinovăția persoanelor aflate la conducerea debitoarei s-a arătat că fapta imputată pârâtei se poate săvârșit doar sub forma intenției.
Prin întâmpinare, pârâta D. D. M. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, arătând că soldul de casă reținut de lichidatorul judiciar dar nedovedit în concret este în cuantum de 1.154.125,39 lei, iar practicianul în insolvență solicită antrenarea răspunderii pârâtei pentru totalul datoriilor debitoarei în sumă de 5.567.790,58 lei.
Pârâta a arătat că societatea debitoare a fost administrată de-a lungul timpului de alte persoane, acestea semnând contracte comerciale în numele societății.
Invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii numai după ce s-au administrat dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea reglementată de disp. art.138 alin.1 are, așa cum rezultă din interpretarea textului de lege menționat, o natură juridică delictuală, ceea ce presupune obligativitatea dovedirii îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de disp. art.998-999 C.civ. Cum acest text de lege nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere s-a solicitat a fi stabilită, partea care solicită angajarea răspunderii administratorului trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 C.civ. Astfel, lichidatorul judiciar trebuia să facă dovada îndeplinirii cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de
conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în unul din cazurile prevăzute de art.138 lit.a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitor a datoriilor exigibile și culpa persoanei a cărei răspundere se solicită.
Referitor la cea de a doua condiție a angajării răspunderii și anume fapta ilicită prevăzută la lit.e a art.138 din Legea nr.85/2006 și anume deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia, s-a arătat că este o faptă care derogă de la dreptul comun în ceea ce privește forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită, astfel că este necesar ca aceasta să fie comisă cu intenție, întrucât deturnarea sau ascunderea presupune cu necesitat intenția ca formă de vinovăție.
Astfel, lichidatorul judiciar trebuie să dovedească faptul că pârâta ar fi acționat cu intenție în sensul aducerii persoanei juridice în incapacitate de plată și prejudicierii creditorilor acesteia.
Pentru angajarea răspunderii trebuie să se probeze, în mod cumulativ, și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Răspunderea reglementată de art.138 nu reprezintă o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Faptele acestuia trebuie să fi contribuit în mod real la insuficiența activului, fiind necesar să se facă proba că administratorul, prin faptele sale, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Lichidatorul judiciar nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputabilă administratorului și starea de insolvență a debitoarei.
Astfel cum a statuat și C. ea de Apel București, secția V-a Comercială prin Decizia nr.1773/_, răspunderea poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului, insolvență și prejudiciul suferit de creditori. Instanța subliniază și faptul că stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
Pârâta consideră că în cauză nu au fost administrate astfel de probe, lichidatorul judiciar limitându-se doar la enumerarea condițiilor atragerii răspunderii.
Prin notele scrise depuse la dosar, lichidatorul judiciar a arătat că în cuprinsul cererii introductive a tratat în parte fiecare condiție cerută de lege pentru antrenarea răspunderii conform prev. art.138 din legea nr.85/2006. Astfel, a arătat că fapta ilicită constă în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, iar prejudiciul suferit de debitoare este cert prin faptul că societatea a ajuns în încetare de plăți și, totodată, obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea societății. Prin ascunderea sau deturnarea activului persoanei juridice s-a cauzat un prejudiciu constând în lipsirea societății de fondurile bănești respective, fonduri care erau destinate acoperirii creanțelor societății. În ceea ce privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, se poate menționa că prin săvârșirea faptei ilicite prejudiciul se produce direct în patrimoniul societății debitoarei și indirect în patrimoniul creditorilor, constând în aceea că patrimoniul debitoarei se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. În ceea ce privește vinovăția s-a apreciat că fapta imputată pârâtei se poate săvârși doar sub forma intenției.
Totodată, prin cererea introductivă lichidatorul judiciar a subliniat faptul că deși debitoarea înregistra un sold de casă de 1.154.125,39 lei, în acest sens fiind depuse documentele contabile ale societății și cu toate că s-a transmis o notă internă administratorului statutar D. D. M., în vederea îndeplinirii obligației acesteia de a preda soldul de casă, aceasta nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului sau măcar să răspundă în vreun fel. Prin această atitudine nu se poate vorbi decât despre intenție ca formă a vinovăției în ceea ce privește fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice, manifestată expres prin acțiunea de nepredare a soldului de casă, fără prezentarea unor explicații.
Prin precizarea cererii de antrenare a răspunderii depusă la dosar la data de 23 aprilie 2012, lichidatorul judiciar a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâtul D. M. D. în calitate de administrator de fapt și asociat al debitoarei SC A. M. S. .
În motivare lichidatorul judiciar a arătat că prin poziția scrisă depusă de lichidatorul judiciar la dosarul prezentei cauze în data de_ s-a arătat că atât pârâta D. D. M., cât și pârâtul D. M. D. (asociat al SC
A. M. S. deținând 50% din capitalul social al debitoarei) au fost împuterniciți pe conturile SC A. M. S. deschise la Banca Transilvania SA, respectiv la CEC Bank SA și ambii au ridicat însemnate sume de bani din conturile deschise la Banca Transilvania SA, CEC Bank SA, respectiv la BRD Groupe Societe Generale. Sumele ridicate de către pârâți din conturile bancare au fost depuse în casieria SC A. M. S., urmând a se face plăți către diverși furnizori, însă cuantumul plăților a fost mult mai redus decât cel al încasărilor.
Din cele de mai sus reiese că pârâtul D. M. D. a deținut calitatea unui adevărat administrator de fapt al societății. Astfel cum s-a arătat în doctrină, "are calitatea de administrator de fapt/persoana care se amestecă fără drept în exercitarea funcțiilor determinante pentru nea generală a întreprinderii, implicând o participare continuă la această direcțiune, precum și un control efectiv și constant al pieței (afacerilor) societății, prin faptul că dă instrucțiuni salariaților, tratează cu băncile în numele societăților și semnează angajamente în numele societății, definește politica și strategia întreprinderii (s.n.)";.
Astfel cum am arătat și în cuprinsul cererii de antrenare a răspunderii depuse în prezentul dosar în data de_, potrivit balanței contabile a SC A. M. S. aferente lunii noiembrie 2009 (deci aferente perioadei anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței), balanță predată lichidatorului judiciar de societatea debitoare cu ocazia deschiderii procedurii de insolvență, SC A. M. S. înregistra un sold de casă de 1.154.125,39 lei (contul 531).
Odată cu deschiderea procedurii de faliment față de societatea debitoare, exista obligația predării soldului de casă lichidatorului judiciar, acesta urmând să fie destinat plății creanțelor în conformitate cu dispozițiile Legii nr.
85/2006. În acest sens, lichidatorul judiciar a transmis la data de_ o notă internă societății debitoare prin care i-a solicitat să precizeze condițiile în care urmează a fi predat numerarul reprezentând sold scriptic de casă, în vederea depunerii acestuia în contul unic de insolvență. Solicitarea a rămas însă fără răspuns până la acest moment.
S-a apreciat că fapta de a ridica numerar din conturile SC A. M. S. urmată de nepredarea soldului de casă de către administratorul de fapt și asociatul D. M. D. atrage incidența prevederilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, având în vedere că acest sold reprezintă în fapt numerarul existent în casieria societății debitoare. Fapta care îi incumbă pârâtului D. M. D. constă în deturnarea sau ascunderea unei părți a activului societății debitoare.
Referitor la îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru incidența art.138 din Legea nr. 85/2006, s-a arătat că fapta ilicită, condiție pentru angajarea răspunderii în baza art.138 din Legea nr.85/2006 constă în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, astfel cum este aceasta prevăzută de art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește condiția prejudiciului pentru angajarea răspunderii personale a pârâtului D. M. D., se poate constata că averea societății debitoare a suferit un prejudiciu cert prin faptul că persoana juridică a ajuns în încetare de plăți, și totodată, obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Prin ascunderea sau deturnarea activului persoanei juridice s-a cauzat un prejudiciu constând în lipsirea societății debitoare de fondurile bănești respective, fonduri care erau destinate acoperirii creanțelor societății.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, menționăm că prin săvârșirea faptei ilicite, prejudiciul se produce direct în patrimoniul societății debitoare și indirect în patrimoniul creditorilor acesteia, constând în aceea că patrimoniul debitoarei se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului D. M. D., s-a apreciat că fapta imputată acestuia se poate săvârși doar sub forma intenției.
Prin notele scrise depuse la dosar lichidatorul judiciar a precizat faptul că față de o parte din debitorii SC A.
M. S., respectiv față de cei raportat la care existau documente care atestau creanțele înscrise în evidențele contabile, demersurile în vederea recuperării au fost întreprinse de către societatea de avocatură F. și Asociații. În acest sens a fost depusă o situație centralizată realizată de societatea de avocatură, putându-se observa stadiul demersurilor pentru fiecare debitor în parte. S-a menționat faptul că totalul creanțelor față de acești debitori se ridică la suma de 69J566,03 lei.
De asemenea, s-a învederat faptul că există o serie de debitori identificați conform balanței analitice, dar pentru care nu au fost predate lichidatorului judiciar documentele contabile relevante. Pentru acești debitori, dată fiind lipsa documentelor necesare în probațiune nu s-au putut formula acțiuni în pretenții, însă lichidatorul judiciar a procedat la somare, respectiv convocare la conciliere. Valoarea totală a acestor creanțe este de 443.030,81 lei.
La momentul prezent efectiv în patrimoniul debitoarei se mai află două bunuri mobile, respectiv un autovehicul Mercedes Benz Actros (număr de înmatriculare_ ) și o semiremorcă Schwarzmuller (număr de înmatriculare_ ). De asemenea, se află și două bunuri care fac obiectul unor contracte de leasing, respectiv o semiremorcă Schmitz (număr de înmatriculare_ ) și un autocamion TIR (număr de înmatriculare_ ). Bunurile amintite, aflate în custodia administratorului special, au fost sustrase, în acest sens fiind formulată o plângere penală privind furtul acestora.
S-a menționat faptul că valoarea de evaluare a bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare, stabilită conform raportului întocmit în cadrul procedurii falimentului se ridică la: autovehiculul Mercedes Benz Actros a fost evaluat la suma de 29.000 lei (fără TVA), iar semiremorca Schwarzmuller a fost evaluată la suma de 6.300 lei (fără TVA). Prin urmare cuantumul total al valorii acestor bunuri este de 35.300 lei (fără TVA), respectiv 43.772 lei (TVA inclus).
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul D. M. D. solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar arătând că în temeiul prevederilor Legii 31/1990 a societăților comerciale, administratorii răspund pentru toate obligațiile prevăzute în dispozițiile legale sau în actul constitutiv. Totodată și în temeiul prevederilor legale în materie, în cadrul procedurii insolvenței, administratorii sunt răspunzători pentru aducerea societății în stare de insolvență, respectiv pentru încetarea la plăți a societății către creditori.
Pentru admiterea unei astfel de cereri de angajare a răspunderii personale în temeiul art.138, care este o răspundere civilă, trebuiesc întrunite cumulativ condiții răspunderii civile, respectiv: săvârșirea unei fapte ilicite din cele prevăzute de lege, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa persoanei care răspunde. Fapta persoanei trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților
Cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului nu este fondată, întrucât temeiul de drept invocat de către lichidator sancționează membrii organelor de conducere ale persoanei juridice aflată în procedura insolvenței de faptul că au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice. Prin precizarea de acțiune depusă, lichidatorul judiciar susține că pârâtul, în calitate de asociat a societății A. M. S.R.L., a fost împuternicit pe conturile societății aflate în stare de insolvență, că atât acesta cât și soția sa au ridicat de la bancă sume importante de bani, pe care le-a depus în casieria societății urmând a face plăți către diverși furnizori, însă cuantumul plăților a fost mult mai redus decât cel al încasărilor.
În motivarea cererii lichidatorul susține faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, respectiv prejudiciul care este reprezentat de creanțele neachitate către creditori, fapta, persoana vinovată și culpa, iar pârâtul este cel care trebuie să răspundă în solidar cu fosta sa soție pentru întreg pasivul societății în stare de insolvență, în sumă de 5.567.790,5 lei.
De asemenea se apreciază că fapta pârâtului de a ridica numerar din conturile societății fără a preda suma ce figurează în casieria societății în cuantum de 1.154.125,39 lei, administratorului judiciar atrage incidența prevederilor art. 138 lit.e din Legea 85/2006.
Lichidatorul culpabilizează pârâtul în mod cu totul nejustificat și fără a ține însă seama și de faptul că pentru angajarea unei astfel de răspunderi trebuie să existe raport de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și culpa persoanei care răspunde.
Nu sunt reale susținerile lichidatorului referitoare la faptul că pârâtul a deturnat o parte din activul societății și nici faptul că societatea A. M. S. a ajuns în stare de insolvență din culpa acestuia, deoarece a depus toate diligentele și a făcut toate demersurile posibile pentru recuperarea sumelor de bani de la debitori. Întrucât nu s-au efectuat încasările, societatea nu a mai avut posibilitatea de a achita creditele luate de la bănci și datoriile la bugetul de stat.
Se poate observa că administratorul societății A. M. S., văzând incapacitatea de plată a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, la data de_, formându-se astfel dosarul cu nr._ .
Contrar celor afirmate de lichidator că nu poate fi reținută culpa pârâtului în comiterea faptei ilicite sub nici o formă, mai mult chiar, așa cum se susține și de către lichidatorul judiciar, pârâtul a avut doar calitate de împuternicit, accesul nelimitat de finanțele societății l-a avut administratorul societății, motiv pentru care banii din casieria societății nu au fost folosiți de pârât.
Administratorii unei societăți comerciale sunt răspunzători, în temeiul art. 148 alin. 1 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 de îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute in lege si in cadrul dispozițiilor referitoare la contractul de mandat, astfel cum indica art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, la data deschiderii procedurii de insolvență, administratorul judiciar a avut cunoștință despre bilanțul societății și inclusiv despre suma ce figura ca sold de casă și nu a solicitat nicicând banii ce figurau în casierie.
Deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății este o faptă ilicită care se comite de către persoana în cauză prin urmărirea producerii unei daune, or lichidatorul nu face vorbire despre ce daună s-ar fi cauzat prin nepredarea sumei din casierie.
Lichidatorul judiciar face referire doar la litera e din art. 138 prevăzut de Legea insolvenței, însă solicită angajarea răspunderii patrimoniale pentru întregul pasiv al societății în sumă de 5.567.790 lei, cu toate că suma de bani ce figurează ca sold este de 1.154.125,39 lei.
Lichidatorul judiciar a făcut numai afirmații pe care nu le-a dovedit, ori potrivit art. 1169 C civil, cel ce face o afirmație trebuie sa o dovedească actor incumbit probatio, iar prin actele depuse la dosarul cauzei acesta nu a făcut dovada creanței solicitate, cu atât mai mult cu cât nu a făcut nici dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Simpla reproducere a textelor de lege si trimiterea la unele articole din Legea 85/2006, nu poate conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanei pârâte fara a dovedi cele cuprinse de textul de lege.
Lichidatorul judiciar solicită admiterea cererii și angajarea răspunderii personale pentru suma de 5.567,790,58 lei, dar așa cum am afirmat această sumă nu este certă. Potrivit fișei partener, pentru societatea FIRMALUC S.R.L., s-au achitat 60.000 lei, astfel încât soldul final cu care s-a înscris acest creditor pe Tablou s-a modificat scăzând cu suma de 60.000 lei.
Totodată prin adresa primită de la Banca Transilvania reiese faptul că acestui creditor, pârâții i-au achitat personal datoria, fiind executați silit în calitate de giranți, motiv pentru care și suma cu care acest creditor s-a înscris în tabel nu mai subzistă. Suma cu care Banca Transilvania a figurat în tabelul de creanțe era de 11.730,46 lei.
Se poate observa că suma pe care lichidatorul judiciar o solicită prin cererea de antrenare a răspunderii personale nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Pentru admiterea unei astfel de cereri de angajare a răspunderii personale în temeiul art.138, care este o răspundere civilă, trebuiesc întrunite cumulativ următoarele condiții: săvârșirea unei fapte ilicite din cele prevăzute de lege, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa persoanei care răspunde.
Din moment ce una dintre condițiile mai sus enunțate nu este îndeplinită, subsemnatul nefiind răspunzător de prejudiciul creat, gestionarea resurselor societății fiind făcută cu bună credință, restul condițiilor nu mai necesită a fi verificate, acestea trebuind îndeplinite cumulativ, cererea de instituire a răspunderii personale se impune a fi respinsă ca nefondată.
S-a învederat că nu este suficientă susținerea faptului că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile ce le-a avut, ci este necesar ca această să ducă la incapacitatea de plată a societății, respectiv ca această faptă să fi produs starea de insolvența a acesteia. Nici unul dintre actele semnate de pârât sau activitățile legate de realizarea scopului societății ce le-a avut, nu a dus societatea în incapacitate de plată, existând alți factori economici care au contribuit la deschiderea procedurii insolvenței societății.
Așadar, nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu privire la antrenarea răspunderii personale, neexistând persoane culpabile ce ar fi săvârșit acte sau fapte prevăzute de textul sus- mentionat, iar acestea nu pot atrage răspunderea personală decât în condițiile în care ar fi determinat starea de insolventa, ceea ce în cauza nu s-a dovedit. Faptul că societatea se află în încetare de plăți nu poate duce efectiv la concluzia că pârâtul se face vinovat de acesta situație.
Analizând cererea judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit. e din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de
insolventa a debitorului, prin aceea că a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia (lit.e).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Parata este administratorul de drept al debitoarei, iar paratul este un administrator de fapt si asociat al
debitoarei . Atât pârâta D. D. M., cât și pârâtul D. M. D. (asociat al SC A. M. S. deținând 50% din capitalul social al debitoarei) au fost împuterniciți pe conturile SC A. M. S. deschise la Banca Transilvania SA, respectiv la CEC Bank SA și ambii au ridicat însemnate sume de bani din conturile deschise la Banca Transilvania SA, CEC Bank SA, respectiv la BRD Groupe Societe Generale.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În sarcina pârâților au fost reținute de către lichidatorul judiciar fapte care se încadrează în prev. art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În cazul în speță, întrucât s-a dovedit faptul că în contabilitatea debitoarei exista înregistrată suma de 1.154.125,39 lei care însă în materialitatea ei nu a fost identificate, judecătorul sindic apreciază că în speță sunt întrunite cerințele pentru a se dispune angajarea răspunderii pârâtilor conform prev. art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, operând prezumția că o parte din activul persoanei juridice a fost deturnat sau ascuns de către administratorii debitoarei.
Faptele pârâților prin care aceștia au contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâții în calitatea lor de administratori, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, au contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
In fapt se retine ca debitoarea înregistra un sold de casă de 1.154.125,39 lei, în acest sens fiind depuse documentele contabile ale societății, precum si dovada solicitarii adresate de lichidatorul judiciar in vederea predarii acestei sume de bani.
Judecatorul sindic apreciaza ca nepredarea soldului de casă de către pârâti atrage incidența prev. art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, având în vedere că prin aceasta fapta paratii au deturnat, respectiv au ascuns o parte a activului debitoarei . Paratii nu se pot apara de raspundere decat, fie predand suma, fie dovedind destinatia finala a acesteia, insa in speta nu au facut proba care sa conduca la concluzia ca nu au savarsit aceastaq fapta.
In opinia judecatorului sindic, trebuie retinut ca fapta este savarsita cu intentie. Astfel, chiar daca ar fi fost doar in culpa, paratii nu mai pot sa o invoce macar de la momentul notificarii lor pentru a preda soldul de casa al debitoarei.De asemenea se retine ca este dovedit faptul ca paratii au ridicat însemnate sume de bani din conturile deschise la Banca Transilvania SA, CEC Bank SA, respectiv la BRD Groupe Societe Generale.
Judecatorul sindic retine ca prejudiciul a fost cauzat debitoarei prin ascunderea sau deturnarea activului persoanei juridice, respectiv prin lipsirea societății de fondurile bănești respective fonduri care erau destinate acoperirii creanțelor societății.Judecatorul sindic apreciaza ca acest prejudiciu este unul cert si consta exact in suma care reprezinta soldul nepredat de parati, neputand fi extins la intreg pasivul debitoarei.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, judecatorul sindic retine ca, prin săvârșirea faptei ilicite prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitoarei și indirect în patrimoniul creditorilor acesteia, constând în aceea că patrimoniul debitoarei se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile .Astfel, in opinia judecatorului sindic, exista dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputabilă administratorului și starea de insolvență a debitoarei, impunandu-se repararea prejudiciului produs si instituirea raspunderii civile delictuale.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată, precizată și extinsă de către lichidatorul judiciar va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă, dupa cum urmeaza.
În baza prev. art.138 lit. e din Legea nr.85/2006, pârâții vor fi obligați să plătească doar suma de 1.154.125,39 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei SC A. M. S., nu intreg pasivul debitoarei, deoarece, judecatorul sindic apreciaza ca doar in aceste limite exista intrunite cerintele angajarii raspunderii civile ale paratilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea formulată, precizată și extinsă de către lichidatorul judiciar S. SPRL împotriva pârâților D. D. M., dom. în C. -N., str.T. A. nr.42, jud.C. și D. M. D., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. G-ral Traian M. nr.48, ap.6, jud.C. și în consecință:
Obligă, în solidar, pârâții să plătească suma de 1.154.125,39 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei SC A. M. S. aflată în faliment în dosar nr._ al T. alului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 5 ex./2014
| ← Sentința civilă nr. 4458/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3308/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
