Sentința civilă nr. 1092/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1092/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 11 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind contestația formulată de contestatoarea C. B. SA împotriva hotărârii Adunării G. e a Creditorilor SC A G C. S. care a avut loc în data de 20 martie 2013, astfel cum a fost consemnată de către lichidatorul judiciar SP JUDICIAR S. în procesul verbal al ședinței, contestația fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC A G C. S., SP Judiciar S., practician în insolvență d-na Nuna Marinela Corina, cu delegația de reprezentare depusă la dosar la acest termen, lipsind contestatoarea și creditorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 4 aprilie 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar, poziția procesuală exprimată fiind în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii atacate.
De asemenea, se constată că în data de 10 aprilie 2013 contestatoarea a înaintat la dosar, urmare a citație emise, procesul verbal al Adunării G. e a Creditorilor care conține hotărârea atacată, precizând, totodată, faptul că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 (7) din Legea nr.85/2006, fiind o contestație împotriva hotărârii Adunării Creditorilor, astfel că indicarea prevederilor art.122 (3) din Legea nr.85/2006 în cuprinsul antetului contestației reprezintă o eroare.
Se comunică reprezentantei lichidatorului judiciar un exemplar al înscrisurilor depuse de către contestatoare.
Reprezentanta lichidatorului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, judecătorul sindic acordă cuvântul cu privire la contestația ce face obiectul cauzei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea contestației pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin contestația înregistrată la data de 26 martie 2013, contestatoarea SC C. B. S.A a solicitat modificarea hotărârii Adunării G. e a Creditorilor din data de 20 martie 2013, în sensul aprobării strategiei de valorificare a bunului imobil din patrimoniul debitoarei în forma votată de către C. B. SA
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că la data de_, ora 10:30, a avut loc Adunarea G. a Creditorilor SC A G C. S., având pe ordinea de zi "vânzarea prin negociere directa a imobilului, locuința rezidențiala tip P + E + M, in suprafața utila de 153,33 mp. și teren aferent în suprafață de 370 mp. situate în com. Apahida, sat Sanicoara, str. Triaj nr. 80C la prețul de 175.000 lei", bunul vizat este garantat în favoarea sa. La ședința nu s-a prezentat niciun creditor, transmițând voturi prin corespondenta B. T. SA (9,75% din masa credală) și C. B. SA (26,91% din masa credală). Votul C. B. SA cu privire la ordinea de zi a ședinței a fost negativ, în sensul neaprobării propunerii lichidatorului judiciar,
solicitând modificarea modalității de valorificare de la negociere directa la licitație publica, stabilind totodată preturile de pornire agreate, precum și limitele și condițiile de reducere a acestora.
Raportat la voturile exprimate de către creditori, lichidatorul judiciar a concluzionat ca votul C. B. SA nu este valabil, consemnând in cuprinsul procesului-verbal al ședinței următoarele: "Ordinea de zi propusă nu a fost votată favorabil, în condițiile în care votul exprimat de C. B. SA nu este un vot valabil exprimat referitor la ordinea de zi propusa, iar în conformitate cu dispozițiile cuprinse in art. 14 alin. 2 al Legii 85/2006, orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nula, cu excepția cazului în care la ședința participa titularii tuturor creanțelor.
C. testatoarea a menționat, de asemenea, că la data de_ a mai avut loc o Adunare G. a Creditorilor, având exact aceeași ordine de zi, votul său fiind exprimat în același sens, lichidatorul judiciar a înțeles să consemneze aceeași concluzie ca și în cazul prezentului proces-verbal contestat. În ambele situații (atât la data de_, cât și la data de_ ), lichidatorul judiciar a menționat în convocatorul ședinței că "în cazul în care imobilul nu va fi valorificat în condițiile mai sus indicate, lichidatorul judiciar urmează sa reconvoace Adunarea G. a Creditorilor în vederea diminuării prețului de pornire în negociere directa, sau in vederea modificării modalității de vânzare".
Față de aceste aspecte, contestatoarea apreciază că atât modul de abordare a problemei de către lichidatorul judiciar, cât și modalitatea în care a înțeles sa consemneze hotărârea creditorilor sunt abuzive, excedând limitelor legale.
Astfel, ordinea de zi a ședinței viza, în esența, stabilirea/modificarea strategiei de valorificare a bunului imobil garantat in favoarea C. B. SA, lichidatorul judiciar a făcut doar cu o propunere în acest sens, propunere care nu a fost aprobată de către Adunarea G. a Creditorilor, aceasta optând pentru trecerea la licitație publica, stabilind totodată preturile de pornire agreate, precum și limitele și condițiile de reducere a acestora.
S-a mai arătat că potrivit art. 116 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 lichidarea va începe de îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii și depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc ca ansamblu în stare de funcționare sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directa sau o combinație a celor doua, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care optează.
Astfel, legea conferă prerogativa alegerii modalității de vânzare si stabilirii strategiei de valorificare a bunurilor în favoarea creditorilor și nu a lichidatorului judiciar, care este doar un organ de aplicare a legii. Daca s-ar admite interpretarea data de către lichidatorul judiciar voturilor exprimate în ședința din data de_ (in sensul ca nu sunt valabile întrucât nu au fost formulate prin raportare la propunerea efectiva a acestuia), ar însemna ca practicianul în insolvență deține o pârghie prin care poate induce și controla procedura insolvenței în sensul dorit de către acesta, prin artificiul modului de formulare efectiva a ordinii de zi - ceea ce ar lipsi creditorii de prerogativele conferite de legea insolvenței în favoarea lor.
In acest sens, contestatoarea apreciază că interpretarea dată de lichidatorul judiciar prevederilor art. 14(2) din Legea nr. 85/2006 este în acest caz abuzivă și contrară scopului vizat de către legiuitor, prejudiciind în mod vădit creditorii participanți la procedură. Astfel, ordinea de zi vizează stabilirea strategiei de valorificare a bunului garantat din patrimoniul debitoarei, modalitatea prin care lichidatorul judiciar înțelege să includă propunerea sa în formularea efectivă a punctului de pe ordinea de zi a ședinței, nefiind în măsură să obstrucționeze creditorii de la aprobarea strategiei agreate.
C. testatoarea a mai arătat că deși lichidatorul judiciar a aflat încă de la ședința din data de_ poziția sa față de strategia de valorificare propusă, acesta a ales sa o ignore, procedând la reconvocarea ședinței cu aceeași propunere, neaprobată inițial. Mai mult decât atât, lichidatorul judiciar a procedat la această
reconvocare după 3 luni calendaristice de la data ultimei ședințe (ședința in cadrul căreia, conform susținerilor practicianului în insolvență, nu s-a aprobat nici o alta strategie de valorificare), cu vădita intenție de a tergiversa procedura. Astfel, deși deține calitatea de creditor garantat asupra bunului vizat de strategia de valorificare propusa, manifestând un rol activ in stabilirea acesteia, deținând totodată majoritate de adoptare a deciziilor, prin raportare la prevederile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a regăsit in situația în care lichidatorul judiciar obstrucționează dreptul la vot (stabilind ca este nevalabil), ignorând de doua ori consecutiv poziția băncii fata de propunerea sa, prejudiciindu-i implicit interesele. În plus, prin modalitatea de acționare a lichidatorului judiciar, acesta nu face decât sa iși demonstreze reaua-credință în gestionarea prezentului dosar, urmărind tergiversarea procedurii cu văditul scop de a se acumula cheltuieli procedurale și onorarii fixe care să fie imputate ulterior asupra prețului încasat din valorificarea bunului, cu consecința iminentă a lipsirii creditorilor garantați de distribuiri de sume.
În dovedirea acestei intenții, contestatoarea a arătat că lichidatorul judiciar, deși a valorificat un bun din patrimoniul debitoarei in cursul lunii aprilie 2011 (autoturism M1 Land Rover Freelander 2,0 TD, nr. înmatriculare_ ), încasând prețul de 34.770 lei, nici pana în prezent nu a procedat la întocmirea unui raport asupra fondurilor și un plan de distribuire a sumelor obținute din valorificare (deși art. 122 prevede obligativitatea întocmirii unui astfel de raport o data la 3 luni), arătând in cuprinsul fiecărui raport de activitate prezentat ulterior ca un astfel de plan urmează sa fie întocmit. În acest sens, lichidatorul judiciar nu face decât sa ofere premise care sa justifice pe viitor înlocuirea sa pe motive culpabile, in temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Având in vedere cele menționate mai sus, contestatoarea apreciază că votul său exprimat în cadrul ședinței din data de_ este unul valabil, cu atât mai mult cu cat prerogativa stabilirii strategiei de valorificare aparține creditorilor și nu lichidatorului judiciar.
Precizându-și poziția procesuală, lichidatorul judiciar SP JUDICIAR S. în calitate de lichidator judiciar al S.C. A G C. S.R.L. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata și menținerea în întregime a hotărârii atacate.
În motivarea poziției procesuale astfel exprimate, lichidatorul judiciar a arătat că la data de 11 ianuarie 2012, în exercitarea atribuțiilor care ii revin a procedat la convocarea adunării generale a creditorilor pentru data de 20 martie 2013, având următoarea ordine de zi: 1. Vânzarea prin negociere directa, a imobilului, locuința rezidențiala tip P + E + M in suprafața utila de 153,33 mp, si teren aferent in suprafața de 370 mp situate in corn. Apahida, sat Sanicoara, str. Triaj nr. 80C la prețul de 175.000 lei. Prețul urmează sa fie menținut pe o perioada de 120 zile. În cazul in care imobilul nu va fi valorificat in condițiile mai sus indicate, lichidatorul judiciar urmează sa reconvoace adunarea generala a creditorilor in vederea diminuării prețului de pornire in negociere directa sau in vederea modificării modalității de valorificare. În cuprinsul convocatorului, s-a întocmit și o informare pentru creditori, prin care s-au menționat cauzele care au stat la baza convocatorului adunării generale a creditorilor.
S-a mai arătat că creditoarea C. B. a înțeles să nu voteze ordinea de zi propusa de lichidatorul judiciar, hotărârea adoptată fiind cuprinsă în procesul verbal al adunării generale a creditorilor întocmit și înregistrat in condițiile prev. de art. 14 alin. 6 al legii, la dosarul cauzei.
Au fost invocate și dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a ședinței, iar conform alin. 2 al aceluiași articol orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nula, excepție cazul în care la ședința participă titularii tuturor creanțelor. Raportat la aceste dispoziții legale, creditorii pot să exprime un vot valabil doar asupra punctelor cuprinse pe ordinea de zi a adunării generale a creditorilor, orice alta deliberare fiind nula, voința legiuitorului în acest sens fiind clara.
Mai mult, lichidatorul judiciar arătat că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 25 alin. 1 lit. i din Legea nr. 85/2006, una dintre principatele atribuții ale lichidatorului judiciar este vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile legale, iar potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 40 alin. 4 din OUG nr. 86/2006 este o atribuție exclusiva a practicianului în insolvență: vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum și orice proceduri aferente acestora. Ținând cont de aceste prevederi legale, reiese fără nici un dubiu că valorificarea bunurilor debitoarei este o atribuție exclusiva a lichidatorului judiciar și nu a creditorilor cum în mod greșit, susține contestatoarea. De altfel, acest fapt, reiese și din dispozițiile cuprinse in art. 11 alin. 2 teza finală potrivit cărora atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele sale.
Referitor la susținerile creditoarei, cu privire la faptul ca atitudinea lichidatorului judiciar nu face decât sa demonstreze reaua credința, urmărind tergiversarea procedurii cu văditul scop de a se acumula cheltuieli procedurale și onorarii fixe care să fie imputate ulterior asupra prețului încasat din valorificarea bunului, cu consecința iminenta a lipsirii creditorilor garantați de distribuiri de sume, lichidatorul judiciar a arătata că acestea sunt complet eronate, în condițiile în care în prezenta procedură, i s-a confirmat doar un onorar procentual, respectiv 8% din veniturile obținute, fapt pe care creditoarea l-ar fi putut constata cu ușurința daca ar fi studiat dosarul cauzei.
Lichidatorul a mai arătat că tergiversarea cauzei nu-i este imputabilă, ea datorându-se exclusiv modalității în care creditoarea înțelege să-și exercite drepturile care ii revin in cadrul prezentei proceduri.
Analizând contestația formulată de contestatoarea SC C. B. SA, judecătorul sindic reține următoarele:
Lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor debitoarei SC A G C.
S. pentru data de 20 martie 2013, ordinea de zi și votul creditorilor fiind consemnate în procesul verbal al ședinței (f.16).
Din cuprinsul procesului verbal rezultă că nu s-a prezentat nici un creditor, însă au votat prin corespondență creditoarea SC B. T. SA, cu un procent de 9,75% din totalul masei credale care a fost de acord cu vânzarea prin negociere directă propusă de lichidatorul judiciar, și contestatoarea, deținând un procent de 26,91% din totalul masei credale care a înțeles să nu aprobe propunerea lichidatorului judiciar, solicitând valorificarea activului într-o altă modalitate.
Față de votul astfel exprimat, în mod corect lichidatorul judiciar a reținut că ordinea de zi propusă nu a fost votată întrucât nu s-a obținut votul titularilor unei majorități prin valoare a creanțelor prezente la vot conform art.15 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărârii s-a formulat cererea dedusă judecății care însă va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează.
Potrivi art. 14 alin.1, 2 și 7 din Legea nr.85/2006 convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a ședinței. (2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nula, cu excepția cazului în care la ședință participă titularii tuturor creanțelor. (7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.
De asemenea, potrivit art.15 alin.1 din Legea ne.85/2006 cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se
adoptă cu votul favorabil al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente.
Din economia dispozițiilor legale citate, rezultă, pe de o parte faptul că, hotărârile adunării creditorilor pot fi desființate doar pentru motive de nelegalitate, iar votul favorabil necesar pentru adoptare, este cel al majorității, prin valoare, a creanțelor prezente, cvorumul de prezență fiind necesar a fi de minim 30% din valoarea totală a creanțelor.
Astfel, contrar susținerilor contestatoarei și independent de valoarea creanței sale din masa credală, hotărârile adunării creditorilor pot fi desființate doar pentru nelegalitate, astfel încât, în lipsa unor motive de această natură, hotărârea nu poate fi desființată. Desigur, cu atât mai puțin, judecătorul sindic nu poate suplini lipsa unui vot favorabil al majorității creanțelor prezente, cererea contestatoarei de modificare a hotărârii adunării creditorilor prin care a fost respinsă propunerea lichidatorului judiciar este lipsită de orice temei juridic, fiind rezultatul greșitei interpretări a dispozițiilor legale.
În plus, în mod corect a reținut lichidatorul judiciar că orice hotărâre asupra unei chestiuni necuprinse în ordinea de zi, este nulă absolut, dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.85/2006, fiind lipsite de orice echivoc.
A accepta punctul de vedere contrar, susținut de contestatoare, ar însemna că orice creditor care deține minim 30% din masa credală să poată adopta orice hotărâre asupra unei chestiuni netrecute pe ordinea de zi, deși deliberările asupra unor astfel de aspecte este posibilă doar în prezența titularilor tuturor creanțelor.
De altfel, în sensul celor reținute de instanță, sunt și dispozițiile art. 13 alin.3 din Legea nr.85/2006, care deschid creditorului care deține minim 30% din valoarea totală a creanțelor, calea convocării adunării creditorilor, fără însă a înlătura obligația acestuia de a respecta condițiile convocării care, evident, trebuie să cuprindă ordinea de zi supusă dezbaterii, dispozițiile art.14 fiind aplicabile.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reține și dispozițiile art. 116 alin. 2, potrivit cărora lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii și depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca ansamblu în stare de funcționare - sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care optează.
Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, propunerea privind modalitatea de valorificare a bunurilor din averea debitoarei, aparține lichidatorului judiciar care este obligat să prezinte adunării creditorilor modalitatea de vânzare pentru care optează, atât prerogativa convocării adunării creditorilor, cât și cea a vânzării bunurilor, aparținându-i.
În fine, referitor la susținerile vizând o eventuală rea credință a lichidatorul judiciar, acestea nu vor fi analizate întrucât, pe de o parte sunt lipsite de orice dovezi, fiind chiar făcute cu rea credință, cel puțin în ceea ce privește onorariul lichidatorului, care este stabilit doar într-un procent nu și într-o sumă fixă lunară, iar pe de altă parte astfel de susțineri nu-și găsesc locul într-o cerere de genul celei deduse judecății.
Cât privește o eventuală incidență a art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, de asemenea, indicate de către contestatoarea, instanța subliniază că o eventuală analiză din perspectiva acestor dispoziții este o prerogativă a judecătorului sindic care se poate sesiza din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, însă în nici un caz la cererea unui creditor.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 14 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiată contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMLEL LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea SC C. B. SA împotriva hotărârii adoptate de adunarea creditorilor din data de 20 martie 2013.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred. N.K. 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 504/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 1732/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
