Sentința civilă nr. 1215/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R.
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 1215/2013 Ședința publică din data de 22 aprilie 2013
Instanța este constituită din: Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind contestația formulată de către contestatorii VB L. R.
I. S.A. și V. B. de A. S.R.L. împotriva tabelului preliminar al creditorilor, formulată în cadrul procedurii insovenței debitoarei SC T. I.
E. S. C. -N., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar, practicianul în insolvență Dogaru C. . Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar, în data de 22 februarie 2013, din partea contestatoarei V. B. de A. S.R.L., dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și în original, timbru judiciar în valoare de 0,3 lei și în data de 15 aprilie 2013, din partea lichidatorului judiciar, o întâmpinare.
Reprezentantul lichidatorului judiciar declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, judecătorul sindic, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea contestației conform motivelor invocate pe larg în întâmpinare.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată în data de 4 februarie 2013, la Tribunalul Specializat C., contestatoarele SC VB L. I. SA și SC VNL B. DE A.
S. au contestat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC T. I. E. S., solicitând înscrierea în acest tabel cu întreaga creanță solicitată în cuantum de 10.582,20 lei reprezentând prețul folosinței bunului până la momentul predării acestuia.
În motivarea contestației, contestatoarele au arătat că între debitoare, în calitate de utilizator și SC VB L. R. I. SA, în calitate de proprietar/finanțator/locator s-a încheiat contractul de leasing nr. 43161 având ca obiect dreptul de folosință al unui autovehicul marca Ford Fusion cu nr. de înmatriculare_ . Contestatoarele au formulat o cerere de înscriere la masa credală a creanței certe, lichide și exigibile în cuantum de 10.582,20 lei reprezentând prețul folosinței bunului până la momentul predării acestuia. Prin notificarea privind cererea de prorogare a definitivării tabelului nr. 001.4.1/_ emisă în data de_ administratorul judiciar DOGARU C. le-a adus la cunoștință faptul că nu a înscris creanța declarată prin cererea formulată pe motiv că este incertă, nelichidă și neexigibilă. Contestatoarele au arătat că debitoarea S.C. T. I. E.
S.R.L. este în culpă în executarea obligațiilor contractuale, prin neachitarea la termen a ratelor de leasing. Pentru acest motiv, contractul de leasing a fost reziliat, iar autovehiculul a fost restituit, conform procesului-verbal de reposesie din data de_ . Utilizatorul își asumă toate obligațiile contractuale pentru întreaga perioadă contractuală, însă rezilierea contractului de leasing nu exonerează utilizatorul de toate obligațiile ajunse la scadență până la data restituirii bunului și a cheltuielilor implicate de încetarea contractului. Prin intervenirea rezilierii, contractul nu își mai produce efectele pentru viitor, însă rămân aplicabile toate celelalte dispoziții contractuale, inclusiv cele ce instituie clauza penală - art. 8.7 din Condițiile generale. În conformitate cu prevederile art. 8, pct. 8.7 din contractul de leasing, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând, fără a fi limitate, cheltuielile efectuate de către locator și/sau broker cu încetarea contractului, recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăți sunt efectuate de către locator și de identitatea creditorului, plății cheltuielilor, taxe vamale, cheltuielilor de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării contractului, cheltuieli legate de recuperarea și/sau executarea silită a debitelor restante, cheltuielile efectuate în legătură cu prezentul contract… și alte cheltuieli aferente încetării contractului, sunt în sarcina utilizatorului. Obligația de achitare a ratelor, subzistă chiar și după restituirea bunului, obiect al contractului de leasing, întrucât contractul de leasing i-a conferit utilizatorului numai un drept de folosință, însă atâta timp cât și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Faptul că bunul aferent contractului de leasing a fost predat, nu absolvă debitorul de obligația de a achita prețul folosinței acestuia până în momentul predării lui și cheltuielile ocazionate de recuperarea acestuia, fapt prevăzut expres și de lege, întrucât art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind
operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr. 287/2006 unde se prevede că: "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing";. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 10, lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr. 287/2006, utilizatorul "își asumă pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi (71 inclusiv riscul pieirii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrala a valorii contractului de leasing"; coroborate cu dispozițiile generale reglementate de art. 1.270 cod civil ce consacră principiul forței obligatorii a contractului. Debitoarea a acceptat si plata daunelor interese. Contrar mențiunilor administratorului judiciar, la data restituirii autovehiculului, debitorul înregistra la contractul de leasing nr. 43161, un debit total de 7.577,17 lei reprezentând contravaloarea a trei rate de leasing restante, taxe de somație, cheltuieli de recuperare și cinci rate de asigurare casco restante. Toate acestea au fost consemnate și în cuprinsul procesului-verbal de reposesie încheiat în data de_ . Ca urmare a neachitării ratelor restante au fost emise ulterior taxe de somație și cheltuieli de recuperare, creanța totalizând la data prezentei 10.582,20 lei. Raporturile juridice născute la data semnării și acceptării contractului de leasing nu se sting odată cu predarea bunului, ci ele continuă până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate prin semnarea și exprimarea acordului față de toate clauzele contractuale. În conformitate cu dispozițiile art. 1.272 Cod civil
"Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului după natura lui"; coroborat cu dispozițiile art. 1.271 Cod civil care reglementează principiul impreviziunii în contracte, "Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă";, S.C. T. I. E. S.R.L. rămâne în continuare ținută la executarea obligațiilor născute din sau în legătură cu contractul de leasing. Potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului și a echilibrului contractual, legiuitorul reglementează în cuprinsul art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr. 287/2006 sancțiunea
aplicabilă "utilizatorului care timp de două luni consecutive nu-și execută obligațiile de plată a ratelor rezilierea contractului de leasing care atrage imediata restituire a bunului pe riscul și pe cheltuiala utilizatorului, cu obligarea sa la plata ratelor scadente cu daune interese. În aceasta situație, daunele-interese se vor situa la nivelul prejudiciului efectiv suferit de finanțator, care practic nu poate fi mai mic decât mărimea ratelor ramase de achitat. Raportat la data restituirii bunului, contestatoarele au menționat că singurele facturi emise după data de_ reprezintă o taxă de somație și trei facturi reprezentând cheltuieli de recuperare generate tot de reposesia bunului și închiderea anticipată a contractului de leasing. Aceste facturi au fost emise în conformitate cu prevederile contractului de leasing semnat și acceptat de către părți. Astfel, societatea debitoare a semnat și acceptat contractul de leasing în deplină cunoștință de cauză, iar acesta își produce efectele conform principiului relativității efectelor contractului față de părțile contractante. Astfel, facturile emise sub denumirea "diverse";, cuprind cheltuielile aferente demersurilor efectuate în scopul recuperării bunului și a debitului restant, dat fiind faptul că debitoarea nu s-a conformat dispozițiilor contractuale și le-a pe contestatoare să apeleze la serviciile unei societăți specializate în scopul soluționării diferendului apărut, în sensul achitării sumelor restante ori al predării obiectului în leasing. Aceste facturi sunt emise în baza Condițiilor generale de leasing care în art. 4.5 prevede în mod expres faptul că "Locatorul și/sau B. ul are/au dreptul să solicite Utilizatorului achitarea tuturor costurilor și cheltuielilor suportate de Locator și/sau B. în legătură cu solicitarea și realizarea acestor pretenții";. De altfel, din procesul-verbal de reposesie reiese că bunul a fost ridicat prin intermediul societății împuternicite în mod expres în acest sens. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 4, pct. 4.1. din contractul de leasing
"Utilizatorul este exclusiv răspunzător pentru efectuarea la termen a plății. Faptul că Utilizatorul nu a primit factura originală sau refuză să primească factura nu reprezintă o justificare pentru o plată întârziată și nu îl exonerează de la plata sumelor datorate Locatorului și/sau B. ului. Locatorul/B. ul nu este obligat să-i reamintească Utilizatorului datele la care sunt scadente plățile datorate de către acesta. Utilizatorul este obligat să acționeze cu bună- credință, iar în cazul nerecepționării în termen rezonabil a facturilor emise de către Locator/B., sa înștiințeze Locatorul asupra acestui fapt";. Societatea debitoare și-a asumat odată cu semnarea și acceptarea contractului de leasing toate obligațiile de plată prevăzute în contract. Mai mult, dispozițiile art. 8.7 din contract prevăd în sarcina utilizatorului, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând fără a se limita la cheltuielile efectuate de către
locator și/sau broker cu încetarea contractului, recuperarea bunului
și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăți sunt efectuate de către locator și de identitatea creditorului plății cheltuielilor, taxe vamale, cheltuielilor de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării contractului, cheltuieli legate de recuperarea și/sau executarea silită a debitelor restante, cheltuielile efectuate în legătură cu prezentul contract... și alte cheltuieli aferente încetarii contractului. Facturile ce reprezintă taxa de somație sunt emise tot în baza Condițiilor generale de leasing care în art. 4.6 prevăd în mod expres că "În cazul în care Utilizatorul întârzie plata oricăror debite care rezultă din prezentul Contract și/sau din contractul de asigurare, Locatorul înștiințează/somează/notifică Utilizatorul în vederea achitării oricăror sume restante, Utilizatorul este obligat să achite Locatorului costurile acestei acțiuni și să suporte taxele pentru emiterea înștiințărilor de plată";. Creanța este certă, deoarece este constatată prin facturile, emise și neachitate conform contractelor de leasing. Aceste facturi, depuse la dosarul cauzei sunt emise conform contractului de leasing, contract de leasing ce reprezintă, de fapt, izvorul obligației de achitare ratelor de leasing restante, a ratelor prime de asigurare precum și a altor cheltuieli. Debitoarea a cunoscut și acceptat încă de la încheierea contractului de leasing cuantumul fiecărei rate de leasing, precum și termenul scadent al acesteia, având posibilitatea să le achite, în baza scadențarului emis către aceasta încă de la încheierea contractului de leasing. Astfel potrivit art. 4, pct. 4.1. din contractul de leasing: "Utilizatorul are obligația să achite ratele de leasing, primele de asigurare la termenul și la valoarea stabilită conform planului de eșalonare a ratelor."; Potrivit art. 379, al. 3 C.pr.civ, existența creanței rezultă din însăși actul de creanță, mai precis contractele de leasing, precum și din alte acte, chiar neautentice - facturi emise și neachitate de către debitor sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță"; (art. 379, al. 4 din C.pr.civ.), în speță, contractul de leasing încheiat cu societatea debitoare. Astfel, utilizatorul are obligația să îi despăgubească integral pe locator și după caz, pe broker, pentru toate cheltuielile menționate la art. 8.7 și art. 8.8 din contractul de leasing, ocazionat de încetarea contractului de leasing înainte de termen. Creanța este exigibilă deoarece termenele de plată au expirat, iar pentru plata acesteia contestatoarele pot obține intervenția coercitivă a forței publice. În consecință, creanța solicitată îndeplinește toate condițiile legale privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea, deoarece societatea debitoare nu și-a respectat obligațiile contractuale. Potrivit dispozițiilor art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr. 287/2006 "Dacă în contract
nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing" Potrivit principiului forței obligatorii a contractului între părți, acestea sunt ținute să-și execute obligațiile contractuale asumate. Obligativitatea contractului prezintă o deosebită importanță, nu numai pentru raporturile dintre părți, dar și pentru certitudinea și eficiența raporturilor juridice în general; ea nu decurge numai din voințele individuale ale părților ci constituie un adevăr imperativ social.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 15 aprilie 2013 (filele 31- 33), lichidatorul judiciar DOGARU C. a solicitat respingerea contestației în sensul menținerii măsurii de excludere a creanței chirografare în valoare de 10.582,20 lei, înscrisă în favoarea doar a unuia dintre contestatori și anume SC VB L. R. I.F.N. S.A. la poziția 4 din tabelul preliminar al creanțelor.
În susținerea poziției procesuale lichidatorul judiciar a arătat că în ceea ce privește afirmațiile referitoare la art. 8, pct. 8.7 din contractul de leasing reziliat în data de_ deci cu 30 (treizeci) de luni, adică 911 zile înainte de deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitorului T. I. E. S.R.L., în sensul că acest articol ar constitui o clauză penală și ar subzista obligația de achitare a ratelor în continuare și după restituirea bunului acestea sunt nefondate. La art. 8, pct. 8.7. citat se prevăd obligații ale utilizatorului ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului în concordanță cu celelalte puncte ale articolului, iar la art. 8, pct. 8.9 se menționează expres că "dacă Utilizatorul nu va restitui Bunul, Locatorul are dreptul să recupereze Bunul de la Utilizator, sau să facă demersurile necesare pentru a-1 împiedica pe utilizator să folosească în continuare bunul în mod abuziv; cheltuielile efectuate de Locator pentru recuperarea Bunului, inclusiv tractarea și depozitarea, vor fi suportate de Utilizator". Or, în acest caz, nu au existat cheltuieli de recuperare întrucât bunul a fost predat de bunăvoie și pe cheltuiala utilizatorului neexistând nici un fel de cheltuieli pe care locatorul să le fi făcut pentru a-și "recupera"; bunul. De altfel, unul dintre contestatori recunoaște chiar în contestație că la data restituirii autovehiculului, debitorul înregistra la contractul de leasing nr. 43161 un debit total de 7.577,17 lei reprezentând contravaloarea a trei rate de leasing restante, taxe de somație, cheltuieli de recuperare și cinci rate de asigurare casco restante. În ceea ce privește afirmațiile contestatorilor
privind apelarea la serviciile unei societăți "specializate"; în scopul soluționării diferendului apărut, în sensul achitării sumelor restante ori al predării obiectului în leasing acestea sunt menite să inducă în eroare instanța întrucât nu a apărut niciun fel de "diferend";, utilizatorul înștiințându-l de bunăvoie pe locator despre imposibilitatea achitării unei rate la termen și neopunându-se niciun moment predării obiectului în leasing. În ceea ce privește caracterul cert al creanței pretinse, lichidatorul judiciar a arătat că o creanță nu este certă atunci când ea nu este constatată printr-un titlu de creanță sau printr-un act emanat de la debitor sau recunoscut de acesta, așa cum prevăd dispozițiile art. 662 N.C.pr.civ. în condițiile în care acesta a negat că suma reprezentând "cheltuielile de recuperare"; reprezintă obligație de plată. Cu alte cuvinte, dacă suma solicitată de un creditor ca o creanță față de debitor pentru a fi înscrisă în tabelul de creanță rezultă numai dintr-o
"notă de debitare";, acest document nu poate reprezenta un titlu de creanță și nu poate fi opozabil debitorului deoarece el reprezintă un document care circulă în contabilitatea emitentului, dar nu este opozabil terților și prin urmare debitorului, iar pentru această sumă emiterea unei facturi fiscale nu are nicio relevanță atâta timp cât debitorul nu recunoaște această obligație de plată. În ceea ce privește caracterul lichid al creanței pretinse s-a menționat că potrivit art. 662 N.C. pr.civ. "creanța este lichidă atunci când are un cuantum foarte bine determinat, când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală";. Or, în cazul de față, creanța pretinsă nu are un cuantum bine determinat (nefiind nevoie de cheltuieli de recuperare ori de reposesie), nu este determinată prin însuși actul de creanță (conform art. 8, pct. 8.5 utilizatorul garantează îndeplinirea obligațiilor contractuale cu dreptul său de folosință asupra bunului. În cazul întârzierii plății cu o lună a unei rate de leasing utilizatorul va pierde imediat dreptul de folosință asupra bunului). În cazul de față, locatorul, deși încunoștințat de către debitor de întârzierea unei singure rate lunare de leasing a așteptat încă două luni nepermițând utilizatorului predarea directă a bunului ci printr-o așa-zisă firmă "specializată"; în recuperări fapt ce face imposibilă determinarea sumei pretinse. Creanța nu este determinată prin alte acte neautentice fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță. Cu privire la caracterul exigibil al creanței pretinse s-a arătat că aceasta înseamnă o creanță cu scadența împlinită, deci a cărei executare poate fi cerută imediat
de către creditor atunci când ea nu a fost achitată până la termenul de scadență convenit. În situația de față debitorul are înregistrați în contabilitate, conform balanței de verificare subanalitice din_ doi creditori distincți (cei doi contestatori) conform documentelor primite și recunoscute a căror valoare de creanță însumată este de 4.009,22 lei și nu în cuantum de 10.582,20 lei și deci cu alte cuvinte nu avea cum să cunoască sau să ghicească pretențiile celor doi creditori, realitatea acestor pretenții și cu atât mai puțin să aibă la cunoștință de vreun termen de plată "convenit"; ori de exigibilitatea acestor "creanțe" pretinse. De asemenea, din verificările efectuate, lichidatorul judiciar a constatat existența la dosarul cauzei a unei singure cereri de înregistrare a creanței depusă în termen în data de_, dar care vizează doi creditori distincți (cei doi contestatori) din dosarul de față, deși taxa judiciară de timbru achitată conform chitanței nr. 2. (4), în original pentru doar unul dintre ei și anume VB L. R. I.F.N. S.A. este de 120 lei, iar cea de timbru judiciar de 0,50 lei ceea ce înseamnă că nu a achitat contestatorul V. B. de A. S.R.L. nici taxa de timbru judiciar și nici taxa judiciară de timbru deși lichidatorul judiciar a precizat și publicat în Bublicat în buletinul procedurilor de insolvență prin notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență nr. 001/_ obligativitatea potrivit Legii nr. 85/2006 a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 120 lei și timbru judiciar de 0,30 lei. Pentru acest motiv, lichidatorul judiciar a invocat pentru creditorul V. B. de A. S.R.L. excepția netimbrării cererii de înregistrare a creanței, arătând că în aceeași situație a fost și în ceea ce privește contestația la tabelul creditorilor unde prin aceeași "metodă"; două persoane juridice distincte au încercat achitarea pe "jumătate"; a taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar prevăzute de lege, dar ca urmare a solicitării instanței V. B. de A. S.R.L. a depus în data de_ chitanța nr. 387278/_ în valoare de 120 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,30 lei doar pentru contestația prezentă și nu și pentru cererea de înregistrare a creanței, obligativitate impusă de prevederile Legii nr. 85/2006 motiv pentru care pentru acest creditor care deși legal citat a făcut dovada achitării taxei de timbru judiciar într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de lege, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 20, al. 2 și al. 3 din Legea nr. 146/1997, lichidatorul judiciar invocând excepția netimbrării cererii de înregistrare a creanței precum și excepția lipsei formulării distincte a cererii de înregistrare a creanței potrivit prevederilor art. 65 din Legea nr. 85/2006.
Analizând contestațiile formulate de către contestatoarele SC VB L.
R. I. SA și SC V. B. DE A. S., judecătorul sindic le va respinge, ca neîntemeiate.
În primul rând, în ceea ce privește contestația contestatoarei SC V. B. DE A. S., aceasta este neîntemeiată, deoarece declarația sa de creanță a fost respinsă de către lichidatorul judiciar, pe motiv că nu a fost timbrată. Dovada plății taxei judiciare de timbru nu a fost făcută nici acum, deși lichidatorul judiciar le-a pus în vedere, tuturor creditorilor, prin notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 7370 din data de 23 mai 2012 (filele 62, 63 din dosarul de insolvență), obligativitatea plății, pentru declarațiile de creanță pe care le vor formula, a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 120 lei și a unui timbru judiciar în sumă de 0,3 lei. Or, taxa judiciară de timbru pentru declarația de creanță inițial formulată a fost plătită doar odată, de către creditoarea SC VB L. R. I. SA, singura trecută în tabelul creditorilor publicat și în Buletinul procedurilor de insolvență din data de 10 iulie 2012 (filele 95, 96, 101, 102, 105 din dosarul de isnolvență).
În ceea c eprivește contestația formulată de către contestatoarea SC VB L. R. I. SA, aceasta va fi rerspinsă, la rândul ei, ca neîntemeiată. Cheltuielile făcute de către contestaotare cu recuperarea bunului nu au fost dovedite în nici un fel, ele nefiind necesare. Bunul a fost predat de bunăvoie de către utilizator, ce a înștiințat-o pe creditoare imediat ce nu a mai putut suporta ratele de leasing, fiind de acord cu predarea bunului ce a făcut obiectul convenției. Faptul că au mai trecut două luni până când creditoarea a intrat în posesia efectivă a bunului i se datorează doar ei. La declarațiile de creanță depuse la dosarul de insolvență, pe lângă contractul de leasing și condițiile generale ale acestuia nu se regăsesc decât facturi emise, în mod unilateral de către debitoare, ce nu pot constata prin ele însele existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, ele nefiind acceptate de către debitoare. Creditoarea nu a făcut dovada faptului că i-ar fi cerut debitoarei predarea bunului iar aceasta nu s-ar fi conformat. Anexată contestației este un proces- verbal de predare-primire a autovehiculului, încheiat în data de 14 octombrie 2009 (fila 8), din care rezultă faptul că bunul ce a făcut obiectul leasingului a fost predat, făr nicio obiecție către SC Millennium Services Securities S., ce a acționat ca împuternicită a debitoarei în această operațiune. Faptul că a dorit creditoarea să-și externalizeze o parte din servicii (în speță preluarea bunului în urma nefinașlizării contractului de leasing) către o societate distinctă, o privește. Debitoarea a predat bunul celui care s-a prezentat în numele creditoarei pentru a-l lua, acest împuternicit nefăcând nimic altceva decât să intre în posesia autovehiculului și să semneze pentru această operațiune, încheind procesul-verbal aferent. Dacă s-ar fi prezente însuși un angajat al creditoarei, s-ar fi întâmplat același lucru. La dosar nu există niciun act din care să rezulte că ar fi fost probleme ivite între părți după ce
imposibilitatea continuării contractului a devenit evidentă, discuții purtate în contradictoriu cu privire la continuarea derulării contractului sau cu privire la locul data și modalitatea de predare a autoturismului de către utilizator. Utilizatorului nu i se pot pune în sarcină cheltuielile efectuate de către debitoare pentru închiderea, finalizarea contractului sau predarea bunului ce nu au fost făcute din culpa sa. Singura culpă a debitoarei a fost aceea că nu
și-a respectat obligațiile asumate, constând în plata, până la sfârșit, a ratelor de leasing, ea neputând suporta, ca și despăgubiri, decât acele cheltuieli normale făcute de către societatea de leasing pentru închiderea contractului și acceptate de către lichidatorul judiciar, conform sumelor de bani trecute în tabelul creanțelor debitoarei. Faptul că nu a dorit contestatoarea să intre în posesia bunului decât la câteva luni după ce a fost înștiințată de către utilizator că nu mai poate plăti ratele, este o chestiune ce o privește, neputând pretinde contravaloarea ratelor aferente acestor luni. Cu privire la taxele de somație și cheltuielile de recuperare, așa cum s-a arătat, ele nu era necesar să fi fost făcute (dacă totuși s-au făcut), debitoarea fiind de bună- credință și cooperantă în ceea ce privește obligația ei de restituire a bunului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge contestațiile formulate de către contestatoarele SC VB L.
I. SA și SC V. B. DE A. S., ambele având sedil procesual ales în B., str. prof. Dr. Victor B., nr. 3, sector 5 împotriva tabelului preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC T. I. E.
, ca fiind neîntemeiate.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 2612/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2611/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
