Sentința civilă nr. 2611/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2611/2013
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: E. B.
GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind examinarea contestației formulate de către contestatorul SA împotriva tabelului preliminar de creanțe declarate împotriva debitoarei SC R. S. întocmit de către administratorul judiciar al debitoarei, CASA DE I. T. S. - F.
S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorului, domnul av. Bujiță Aurel și reprezentantul administratorului judiciar desemnat să administreze procedura debitoarei SC R. S., practician în insolvență D. Partig, cu împuternicire depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul contestatorului și reprezentantul administratorului judiciar învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Judecătorul sindic, deliberând, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fondul contestației.
Reprezentantul contestatorului învederează instanței că susține contestația așa cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia, pentru motivele invocate în scris. Apreciază că fiecare înscriere în situația financiară a debitoarei reprezintă o recunoaștere a existenței creanței contestatorului și a celorlalți creditori cu privire la suma cu care a fost creditată societatea, motiv pentru care susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere momentul la care s-a născut dreptul de a solicita creanța și momentul la care s-a creditat societatea debitoare, cu referire și la dispozițiile ultimului articol din Noul cod civil care face trimitere la calculul termenului de prescripție în funcție de legea în vigoare la momentul la care a început termenul de curgere a prescripției. Învederează instanței că a mai existat o speță similară cu prezenta cauză în care instanța a respinsă cererea de înscriere în tabelul creditorilor cu suma cu care s-a creditat respectiva debitoare pe motivul că s-a prescris dreptul, având în vedere faptul că creanța respectivă era din anul 2005, însă recursul a fost admis de către instanța de control, astfel încât în acea speță persoanele care au creditat societatea au calitatea de creditori, tocmai pornind de la dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 și situațiile financiare în care acea sumă era recunoscută. Afirmă că regulamentul de aplicare a directivei în materie de contabilitate, respectiv în momentul aplicării Directivei nr. 3055/2009, precum și la cel anterior din anul 2005, este o prevedere expresă cu privire la modul în care se procedează în cazul creanțelor prescrise, motiv pentru care apreciază că atâta vreme s-a procedat la înscrierea în situațiile financiare ale debitoarei a existenței datorie ne aflăm în prezența recunoașterii datoriei, moment de la care va curge un nou termen de prescripție.
Reprezentantul administratorului judiciar învederează instanței că susține poziția procesuală exprimată și în scris cu privire la contestația dedusă judecății. Învederează instanței că în fapt contestatorul a creditat societatea debitoare cu o sumă de bani, însă pentru o parte din aceste creditări a intervenit prescripția extinctivă întrucât sunt creditări făcute în cursul anilor 2008 și 2009 care s-au prescris practic în cursul anului 2012. În ceea ce privește sumele de bani pentru care nu a intervenit prescripția, arată că s-a operat înscrierea acestor sume în tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC R. S., în sensul că contestatorul a fost înscris în acest tabel cu suma de
189.098 lei, în temeiul dispozițiilor art. 123 pct. 9 litera a din Legea nr. 85/2006. Raportat la susținerile contestatorului, apreciază că nedepunerea unor diligențe sau nerespectarea unor obligații legale privind înscrierea în contabilitatea debitoarei a unor sume de bani nu pot reprezenta datorii prin faptul că există o recunoaștere, respectiv o acoperire a unor neregularități, deci practic sunt datorii înregistrate fără temei în contabilitatea firmei și care nu pot avea efectul unei recunoașteri. Afirmă că nu se poate susține că există prezumția că
tot ce figurează în contabilitatea unei societăți comerciale trebuie înscris în tabelul preliminar al creanțelor întrucât administratorul judiciar și judecătorul sindic au atribuțiile de a verifica dacă aceste înscrieri sunt corecte și dacă corespund sau nu realității, în acest sens fiind și prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 care sancționează înscrierile contabilitate care nu sunt în conformitate cu legea. Pentru toate aceste motive apreciază că înscrierile din bilanțul anual și din balanța analitică nu pot avea valoarea unor recunoașteri de datorie, sens în care solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația formulată la data de 21 iunie 2013 contestatorul SA, a solicitat instanței admiterea contestației, si pe cale de consecința sa dispuneți inscrierea sa in tabel cu suma in cuantum de 773.550 RON, reprezentand creditare societate, conform contractelor de creditare nr. 1459/_ ,1898/_, 2/_ .
În motivare, contestatorul a arătat că are calitatea de creditor chirografar al societății debitoare R. S., având o creanța fata de aceasta societate in cuantum de
773.550 RON, asa cum rezulta din contractele de creditare nr. 1459/_, 1898/_ si 2/_, din chitanțele eliberate de societate, precum si din situații financiare anuale ale societății debitoare R. S. .
În baza contractului de creditare nr.1459/_, a împrumutat societatea debitoare cu suma de 820.000 lei.
Contestatorul a mai arătat că la data de_ a perfectat contratul de creditare nr. 1898 pentru suma de 145.000 lei, iar la data de_ s-a incheiat contractul nr. 2, prin care a împrumutat societatea debitoare cu suma de 192.600 lei. Asa cum rezulta din evidentele contabile, societatea debitoare îi mai datorează suma de 773.550 RON.
De asemenea, contestatorul a mai arătat că administratorul judiciar, in mod eronat, prin raportul de verificare al creanțelor a statuat ca "analizând cererea, documentele puse la dispoziție si evidentele contabile ale debitoarei]...a constatat ca pentru o parte din creditările efectuate a intervenit cursul prescripției extinctive."
Termenul de prescripție este perioada legala de timp in care poate fi exercitat dreptul material la acțiune, acest termen fiind susceptibil de intrerupere sau suspendare.
Legiuitorul a prevăzut in mod limitativ cazurile in care termenul de prescripție se întrerupe, instituția întreruperii termenului de prescripție fiind reglementata din motive de echitate, întrucât se pot imagina situații când nu exista vreun impediment in calea exercitării dreptului la acțiune, dar pasivitatea celui îndreptățit la acțiune este justificata, ea fiind determinata de atitudinea celeilalte parii, care de exemplu, recunoaște debitul pretins de partea indreptatita la acțiune.
In aceasta situație, se modifica cursul firesc al prescripției, modificare ce se caracterizează prin inlaturarea prescripției începute si curgerea unei noi prescripții, având aceeași natura cu cea dinaintea ei.
Contestatorul mai arată ca atât din Bilanțul intocmit la data de_, din balanța de verificare la data de_, cat si din Situația creanțelor si datoriilor la data de_ - Nota 5- rezulta ca datoria către asociați este in cuantum de 1.071.303,00 lei, cu termen de exigibilitate sub un an, fapt ce releva fara echivoc ca societatea debitoare a recunoscut in mod voluntar si debitul datorat contestatorului.
Or, in acest context devine aplicabil art. 16 din Decretul nr. 167/1958 care stipulează ca "Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția".
Acest caz intreruptiv de prescripție are caracter legal si imperativ, producandu-si efectele de drept. Actul de recunoaștere a debitului de către societate, îndeplinește toate caracterele specifice acestui act jurdic, astfel cum este reglementat de art. 16 lit.a) din decretul mai sus menționat, respectiv: este un act unilateral și este un act voluntar.
Contestatorul mai susține că efectul intreruptiv al recunoașterii decurge din insasi
"cunoașterea recunoașterii" de către titularul dreptului subiectiv, intrucat faptul cunoașterii este acela care ii conferă credința ca, din moment ce dreptul a fost recunoscut, el va fi si respectat, si ii justifica astfel retinerea (starea de pasivitate) fata de formularea unei cereri de chemare in judecata.
Prin recunoașterea debitului la data de_ ( ca de altfel in fiecare an, prin întocmirea situațiilor financiare de către societatea debitoare), cursul prescripției extinctive s-a întrerupt, motiv pentru care nu poate fi acceptata teza administratorului judiciar in sensul ca parte din creanța deținuta de el s-a prescris.
Lichidatorul judiciar prin poziția procesuală a solicitat respingerea contestației arătând că, contestatorul a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 1.157.600 ron, reprezentând creditare societate, conform Contractelor de creditare încheiate cu SC R. S. în data de_ . Dl. S. figurează ca asociat în Registrul Comerțului, cu un aport la capital de 255.000 lei, din care aport vărsat de 255.000 lei. Acesta deține 25.500 părți sociale și o cotă de participare la beneficii și pierderi: 33.33%/33.33%. în vederea analizării acestei cereri administratorul judiciar a verificat evidențele contabile ale debitoarei.
Analizând cererea, documentele puse la dispoziție și evidențele contabile ale debitoarei, administratorul judiciar a constatat că pentru o parte din creditările efectuate a intervenit cursul prescripției extinctive. Astfel, suma de 968.502 lei reprezintă creditări făcute societății R. S. în anii 2008 și 2009, prin urmare dreptul de a solicita restituirea acesteia s-a prescris în 2011, respectiv 2012. Procedura insolvenței față de SC R. S. s-a deschis în_, prin urmare creditările neprescrise sunt în cuantum de 59.000 lei si
30.000 euro, sume cu care acesta a fost înscris în tabelul preliminar. Convertirea sumei în euro s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de legea insolvenței.
Creditorul SA a fost înscris în tabelul preliminar cu suma de 189.098 lei, conform art. 123 pct. 9 lit. a conform Legii 85/2006. Față de aceasta a formulat contestație creditorul arătând că prin Bilanțul întocmit la data de_, balanța de verificare la data de_ și Situația creanțelor și datoriilor la data de_ în care era cuprinsă datoria față de asociați în cuantum de 1.071.330 lei întrerup cursul prescripției extinctive, valorând recunoaștere de datorie.
Raportat la acestea, lichidatorul judiciar a aratat că nedepunerea diligentelor și nerespectarea obligațiilor legale a debitoarei de a scoate din evidențele sale contabile a acelor creanțe pentru care s-a împlinit cursul prescripției nu reprezintă o recunoaștere, de datorie, în sensul legii pentru datoriile care rămân înregistrate fără temei.
Legea insolvenței prevede însă în sarcina administratorului judiciar obligația de a verifica fiecare cerere și documentele depuse și de a efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoare exactă și prioritatea fiecărei creanțe (art. 67 din Legea 85/2006). Prin urmare, administratorul trebuie să verifice legitimitatea creanțelor solicitate pe baza documentelor depuse, legea nu instituie deci vreo prezumție că ceea ce figurează în contabilitatea debitoarei trebuie înscris automat în tabel. De aici consideră că nu poate prezuma nici că acele creanțe care figurează în contabilitate sunt legitime, ci administratorul judiciar trebuie să le verifice pe baza documentelor depuse în justificare.
Prin urmare, lichidatorul judiciar consideră că bilanțul anual sau balanța analitică nu pot avea valoarea unor acte de recunoaștere de datorie, apte să întrerupă cursul prescripției extinctive. Pentru aceste considerente solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la poziția procesuală a administratorului judiciar, contestatorul arată că administratorul judiciar, in mod eronat apreciază ca bilanțul anual sau balanța analitica nu pot avea valoarea unor acte de recunoaștere de datorie, apte sa intrerupa cursul prescripției extinctive, considerand-o doar o lipsa de diligenta a debitoarei a acelor creanțe pentru care s-a împlinit cursul prescripției.
Aceasta susținere in mod evident nu poate fi primita, intrucat nu se afla in prezenta unei omisiuni a societății de a scoate din evidenta contabila aceste creanțe, ci din contra se afla in prezenta unui act voluntar de recunoaștere a datoriei, ce justifica pasivitatea contestatorului.
Or, in acest context este aplicabil art. 16 din Decretul nr. 167/1958 care stipulează ca "Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția".
Acest caz intreruptiv de prescripție are caracter legal si imperativ, producandu-si efectele de drept.
Prin recunoașterea debitului la data de_ ( ca de altfel in fiecare an, prin întocmirea situațiilor financiare de către societatea debitoare), cursul prescripției extinctive s-a intrerupt, motiv pentru care nu poate fi acceptata teza administratorului judiciar in sensul ca parte din creanța deținuta de subsemnatul s-a prescris.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic reține că aceasta este întemeiată, urmând să fie admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce vor urma.
În baza contractului de creditare nr.1459/_, creditorul SA a împrumutat societății debitoare SC R. S. suma de 820.000 lei. În contract nu s-a stipulat data restituirii împrumutului, ci doar faptul că acesta ,,va înceta în momentul în care împrumutul plătește în întregime suma de 820.000 lei"; (f. 7).
În baza contractului de creditare nr. 1898/_, contestatorul SA a împrumutat aceleași debitoare suma de 145.000 lei. Ca și contractul precedent, acest contract prevede că ,,va înceta în momentul în care împrumutul plătește în întregime suma de 145.000 lei"; (f. 8). Aceleași sunt și clauzele contractului de creditoare nr. 2/_, contract în baza căruia creditorul a împrumutat debitoarea cu suma de 192.000 lei (f. 9).
Procedura insolvenței debitoarei a fost deschisă la data de_, astfel că, luând în considerare data încheierii contractelor de împrumut și data la care a fost formulată cererea de admitere a creanței, administratorul judiciar a apreciat ca fiind prescrise o parte din pretențiile creditorului contestator, invocând termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Susținerile administratorului judiciar sunt nefondate, termenul general de prescripție de 3 ani fiind întrerupt prin recunoașterile succesive, anuale datoriei, făcute de către debitoare, respectiv prin înscrierea în actele contabile a împrumutului ce urma a fi restituit contestatorului.
Aceste recunoașteri ale debitoarei sunt în mod evident voluntare, neîndoielnice și sunt pure și simple, nefiind afectată de nici o condiție sau rezervă din partea debitoarei, astfel că, în opinia judecătorului sindic, acestea sunt de natură să producă efectul întreruptiv al cursului prescripției dreptului material la acțiune potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958.
Ultima recunoaștere a datoriei față creditorul contestator rezultă din bilanțul întocmit pentru anul financiar precedent, respectiv din data de_, precum și din balanța de verificare la data de_ . Însă aceste recunoașteri apar și în bilanțul și balanțele aferente anilor 2009, 2010 și 2011, astfel că nu se poate susține nici faptul că aceste recunoașteri ale debitoarei nu ar fi avut loc înlăuntrul termenului de prescripție.
Față de toate aceste considerente, contestația formulata de creditorul SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei SC R. S. apare ca fiind întemeiată, astfel că în baza art. 73 din Legea 85/2005 raportat la art. 16 din Decretul nr. 167/1958, urmează să fie admisă, cu consecința înscrierii creditorului SA în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 773.550 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite contestația formulata de creditorul SA dom. în Dej, A. T., nr. 6, bl. D16, sc. B, ap. 22, jud. C. împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei SC R. S. si in consecinta:
Dispune înscrierea creditorului SA în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 773.550 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC | REFIER | |
E. B. | A. | Z. |
Red./E.B./3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1215/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 3069/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
