Sentința civilă nr. 1584/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1584/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra contestației formulate de contestatoarea SC M. I. SA, în dosarul conexat nr._ /a1, contestația formulată de contestatoarea SC M. I. SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de către lichidatorul judiciar J. S. în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei SC H. C. S. .
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin contestația conexată, înregistrată sub nr._ /a1, la data de 12 aprilie 2013, contestatoarea SC M. I. SA a solicitata instanței să dispună înscrierea în tabelul creditorilor cu sumele solicitate prin cererea de înscriere la masa credală.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că la data de_ a încheiat contractul de cesiune a contractului de leasing nr. DF 35403, având ca obiect transmiterea către debitoare a dreptului de folosința asupra bunului (autoturism marca Ford Focus) în schimbul plații ratelor de leasing și a celorlalte obligații contractuale legate de folosința bunului, noul utilizator având dreptul de a intra in proprietatea acestuia la sfârșitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale si a tuturor celorlalte obligații contractuale. Contractul de leasing a fost reziliat ca urmare a nerespectării obligațiilor de plata de către debitoare, iar bunul ce a format obiectul contractului de leasing a fost recuperat și valorificat, obținându-se suma de 5.483,87 Euro.
Contestatoarea a mai arătat că împotriva debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, iar în baza art. 65 și urm. din Legea nr. 85/2006, a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor cu sumele scadente în cuantum de 8.835,96 lei, reprezentând rate de leasing neachitate, precum si cu suma de 5.593,95 euro, respectiv 24.526,11 lei reprezentând daune interese stabilite convențional potrivit dispozițiilor clauzei penale cuprinsa in paragraful 17 lit. e din condițiile generale ale contractului de leasing încheiat între părți. Prin adresa fără număr recepționată la data de_, lichidatorul judiciar i-a adus la cunoștință faptul ca a fost înscrisă parțial în tabelul preliminar.
Soluția adoptata de lichidatorul judiciar în sensul înscrierii parțiale a creanței este, în opinia contestatoarei, netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit disp. art. 2 lit. D din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing "rata de leasing reprezintă în cazul leasingului financiar cota parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul pârtilor, iar în cazul leasingului operațional, chiria se stabilește prin acordul pârtilor". Obiectul contractului de leasing financiar nu îl constituie așadar doar folosința bunurilor, ci și operațiunea de finanțare a utilizatorului în vederea achiziționării bunului respectiv. Cu alte cuvinte o operațiune similara unui contract de
credit prin care finanțatorul acorda utilizatorului suma necesară achiziționării bunului, urmând ca restituirea acesteia sa se facă în rate lunare, acordându-se astfel utilizatorului beneficiul termenului. În cauză este vorba de un act juridic afectat de termen, părțile agreind de comun acord ca restituirea sumei finanțate de locator să fie făcută într-un anumit termen, în rate lunare. Or, termenul afectează numai executarea actului juridic civil, dreptul subiectiv civil si obligația corelativa afectata de termen existând de la momentul încheierii contractului de leasing. În acest sens sunt și dispozițiile art. 10 lit. F din OG nr.51/1997 potrivit cărora "utilizatorul se obliga să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și continuitatea plăților cu titlu de rata de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing".
De asemenea, contestatoarea a invocat și dispozițiile art.66 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constate prin titluri executorii", iar potrivit disp. art. 8 din OG nr.51/1997 contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executori ".
Prin urmare, contestatoarea a arătat că creanța sa reprezentată de ratele de leasing emise și neachitate nici nu putea face obiectul verificării lichidatorului judiciar în ceea ce privește existența și cuantumul acesteia. Este ca și cum lichidatorul ar cenzura înscrierea unei creanțe rezultată dintr-o hotărâre definitivă și irevocabilă motivând că debitoarea nu datorează sumele înscrise în hotărâre.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune interese, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 1021 C.civ. conform cărora, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese.
Din punct de vedere contractual, s-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile cuprinse in paragraful 17 lit. e din condițiile generale ale contractului de leasing potrivit cărora, utilizatorul va despăgubi locatorul, la cererea acestuia, pentru toate pierderile, cheltuielile și obligațiile pe care locatorul poate să dovedească că au luat naștere ca o consecință directă sau indirectă a oricărui caz de culpa. Declarația locatorului privind valoarea acestor pierderi va fi considerata o dovadă concludenta a sumelor pe care trebuie sa le plătească utilizatorul.
Prin urmare, temeiul solicitării daunelor interese îl constituie paragraful 17 lit. e din condițiile generale ale contractului de leasing încheiat între părți și nu paragraful 17 lit. D invocat, nu se știe în ce baza, de către lichidatorul judiciar.
După cum se poate lesne observa, dispoziția sus menționată reprezintă o veritabilă clauză penală întrucât prin intermediul ei au fost stabilite pe cale convenționala si anticipat daunele interese.
Potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părți. Astfel cum s-a arătat mai sus, condițiile rezilierii contractelor au fost stabilite de comun acord, în limitele OUG 51/1996.
Aplicabilitatea propriu zisă a clauzei penale astfel cum a fost aceasta conceputa de către părți trebuie sa aibă în vedere ca fiind vorba de un raport de drept privat, se poate deroga de la dispozițiile supletive instituite de O.G. nr.51/1997 inclusiv in ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor interese. Numai in acest fel se da o interpretare raționala dispozițiilor art.15 din actul normativ menționat care prevăd in mod expres ca numai in măsura in care in contract nu se stabilește altfel, devine incidența ipoteza legala. Or, atâta timp cat părțile au derogat de la prevederea amintita, clauza penala se impune a fi aplicata, in condițiile dispozițiilor art. 1087 Cod civil.
Suma solicitată cu titlu de daune interese de către SC M. I. SA este certă întrucât după cum s-a arătat mai sus, existența sa rezultă atât din lege, dar și din clauzele contractuale pe care părțile au înțeles să și le asume și care reprezintă legea părților, este lichidă întrucât întinderea sa este bine determinată și constă în sumele rămase de plată până la sfârșitul contractelor de leasing din care s-a scăzut suma obținută ca urmare a valorificării bunurilor ce fac obiectul contractelor. Suma este si exigibila. Totodată, trebuie avut în vedere faptul ca obiectul de activitate al subscrisei (instituție financiara nebancara)
si normativele impuse de către B.N.R impun efectuarea tuturor demersurilor in vederea recuperării sumelor finanțate.
Tot referitor la suma solicitată cu titlu de daune interese, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 64 alin.3 din Legea 85/2006 potrivit cărora "cererea de admitere a creanței trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu".
Dispozițiile legale sus amintite sunt în strânsă corelație cu dispozițiile art.36 din același act normativ, potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Este evident faptul ca în lipsa dispoziției cuprinse în art.64 alin.3 din legea nr.85/2006 creditorul a cărei creanța nu este constatată printr-un titlu ar fi lipsit de posibilitatea de a a-și recupera creanța din moment ce orice acțiune s-ar suspenda de drept.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a creanței reprezentând daunele interese, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere faptul că pentru valorificarea creanțelor în procedura insolventei, nu este necesar ca creanțele sa fie constatate printr-un titlu executoriu, fi nd suficiente înscrisurile sau orice alte mijloace de proba care sa dovedească existenta și întinderea lor. Condițiile creanțelor de a fi certe, lichide și exigibile, sunt cerute doar pentru declanșarea procedurii insolvenței, astfel încât și titularii unor creanțe neconstatate printr-un titlu sunt îndreptățiți sa depună cerere de admitere a creanțelor. Aceasta interpretare este singura posibila din moment ce art. 36 dispune ca "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor", prin urmare singura modalitate rămânând înscrierea la masa credală.
Sub aspectul caracterului abuziv al anumitor clauze din contractul de leasing încheiat între părți, alegațiile lichidatorului judiciar sunt neîntemeiate întrucât dispozițiile Legii nr. 193/2000, au o arie de aplicare expres delimitată, calificarea persoanelor definite consumatori limitându-se numai la persoanele fizice, excluzând persoanele juridice de la beneficiul invocării prevederilor legale referitoare la clauzele abuzive. Prin urmare, invocarea prevederilor legale referitoare ia clauzele abuzive sunt un beneficiu exclusiv al consumatorilor, iar debitoarea nu se încadrează în această categorie.
Astfel, soluția administratorului judiciar este atât nelegală, cât și inechitabilă, aplicarea acesteia ducând la situația inacceptabilă în care o parte contractantă, suportă pierderea cauzată de culpa celeilalte părți, în timp ce aceasta din urmă, deși în culpă, nu suferă nici un prejudiciu.
În ceea ce privește aplicabilitatea art.5 vechiul Cod civil în cauză, urmează a se observa faptul că nu s-au indicat normele de ordine publică sau care privesc bunele moravuri care au fost încălcate prin clauza penală agreată de către părți.
Referitor la înscrierea creanței în mod provizoriu, sub condiția suspensivă a admiterii contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._, contestarea a solicitat să se înlăture măsura dispusă de practicianul în insolvență și să se respingă alegațiile lichidatorului judiciar care nu explică de ce ar depinde creanța de modul de soluționare al unei contestații la executare. De altfel, lichidatorul susține că creanța formată din daune interese este neîntemeiată și nedovedită fără a avea explicații clare și juridice privind înlăturarea temeiurilor de drept invocate în argumentarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Având în vedere cele mai sus expuse, contestatoarea a solicitat instanței să dispună admiterea prezentei contestații si înscrierea subscrisei în tabelul creditorilor cu sumele solicitate prin cererea de înscriere la masa credală (f.1-6, dosarul conexat nr._
).
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației.
În susținerea acestei poziții procesuale, lichidatorul judiciar a arătata, în esență, că a înscris suma solicitata cu titlu de rate de leasing scadente și neachitate, cu titlu provizoriu, până la soluționarea contestației la executare, raporta la disp. arz.64 alin.4 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește suma de 24.526,11 lei, reprezentând daune interese, lichidatorul judiciar arătat că rezilierea contractului de leasing a avut loc în condițiile art. 17
lit. d din contractul părților, în temeiul căruia, utilizatorul este obligat să restituie bunul și să achite toate obligațiile de plată datorate în baza contractului de leasing, până la momentul predării efective a bunului, iar bunul fost restituit contestatoarei la data de _
. de asemenea, obligațiile de plată pretinse de contestatoare debitoarei și comunicate prin notificarea de reziliere, se ridică la suma de 8.835,96 lei (f.133-137).
Analizând contestația formulată de contestatoarea SC M. I. SA, judecătorul sindic reține următoarele:
Între contestatoare și debitoarea SC H. C. S., s-a încheiat la data de_ contractul de cesiune a contractului de leasing nr. DF 35403, având ca obiect transmiterea dreptului de folosința asupra autoturismului marca Ford Focus, cu obligația corelativă a debitoarei de a plăti ratele de leasing și celelalte obligații contractuale asumate. Contractul de leasing a fost reziliat, conform susținerilor contestatoarei, ca urmare a nerespectării obligațiilor de plata de către debitoare, iar bunul ce a format obiectul contractului de leasing a fost recuperat și valorificat, obținându-se suma de 5.483,87 Euro.
În acest sens, judecătorul sindic reține că debitoarei i s-a transmis notificarea de reziliere a contractului și notificarea de plată, din cuprinsul căreia rezultă că rezilierea contractului a intervenit, potrivit mențiunilor contestatoarei, în temeiul art.17 lit.d din condițiile generale ale contractului de leasing, iar suma datorată de către debitoare în temeiul clauzei invocate, se ridică la suma de 8.835,96 lei (f.141-142).
Așadar, susținerile debitoarei că în mod greșit lichidatorul judiciar a reținut incidența clauzei cuprinse în art. 17 lit.d din condițiile generale ale contractului de leasing, sunt, desigur, cel puțin neavenite, în condițiile în care însăși contestatoarea s-a prevalat de această clauză, inserată în contractul părților și care, se altfel, reprezintă legea părților, conform art.969 C.civ.
Desigur, judecătorul sindic nu omite faptul că, actul juridic încheiat între părți, este, conform legii, titlu executoriu, însă subliniază în același timp faptul că, niciun titlu executoriu nu dă dreptul creditorului de a executa alte sume decât cele care rezultă din titlu, în conformitate cu clauzele asumate de părți. A accepta un punct de vedere contrar, ar însemna că, creditorul poate pretinde și obține sume de bani care nu și-ar găsi niciun fel de justificare contractuală, ceea ce, desigur, ar fi profund nelegal.
Astfel, judecătorul sindic reține că potrivit art.17 lit. d din condițiile generale ale contractului de leasing, în momentul apariției oricărui caz de culpă, locatorul poate să declare rezilierea de plin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere și fără nici o formalitate prealabilă, ca efect a pactului comisoriu de gradul IV, a contractului de leasing... . În acest caz, utilizatorul va fi obligat să restituie fără întârziere locatorului bunul care a făcut obiectul contractului de leasing și să achite acestuia toate obligațiile datorate în baza contractului de leasing, până la momentul predării efective a bunului. În cazul în care din orice motiv, obligația de predare nu este executată, utilizatorul va datora locatorului, ca echivalent a acestei obligații, sumele precizate la lit. c de mai sus. În cazul în care locatorul reintră în posesia bunului, ca urmare a aplicării prezentei clauze, însă bunul nu mai este utilizabil potrivit destinației acestuia or valoarea acestuia a fost diminuată prin utilizare excesivă defectuoasă, sau neconformă destinației bunului, acesta va fi îndreptățit să solicite utilizatorului, cu titlu de daune interes, sumele datorate potrivit clauzei de la lit.c) a prezentului paragraf 17, din care va deduce valoarea efectivă a bunului la momentul respectiv, constatată de un expert desemnat de locator în acest sens.
Rezultă așadar din conținutul clauzei de care contestatoarea a înțeles să se prevaleze la momentul rezilierii contractului de leasing, că debitoarea, având în vedere că a predat bunul, potrivit susținerii contestatoarei, să achite sumele datorate în baza contractului de leasing până la momentul predării efective a bunului, sume care de altfel au și fost cuantificate de către contestatoare și precizate în cuprinsul notificării de reziliere și de plată (f.141-142).
În plus, judecătorul sindic reține că în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi incidente ultimele două teze ale articolului citat, respectiv neexecutarea obligației de predare sau imposibilitatea utilizării bunului, care ar fi deschis calea cumulării sumelor calculate în temeiul art. 17 lit. d cu cele prevăzute de art.17 lit. c din condițiile generale ale contractului de leasing. Dimpotrivă, însăși contestatoarea a arătat că bunul a fost predat și a fost înstrăinat.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reține faptul că însăși contestatoarea a interpretat în același sens clauzele contractuale, întrucât, anterior deschideri proceduri, a formulat cerere de executare silită, prin care a pretins doar suma de 8.835,96 lei, în temeiul aceluiași titlu executoriu (f.150-151).
Cât privește, înscrierea cu titlu provizoriu a creanței contestatoarei în tabelul preliminar al creanțelor, aceasta apare ca justificată, în contextul în care această măsură a fost adoptată de către lichidatorul judiciar până la soluționarea contestației la executare formulată de către debitoare, cunoscut fiind faptul că în cadrul contestației la executare a unui titlu executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, pot fi făcute apărări cu privire la titlu. Astfel, până la soluționarea contestației la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N., sub nr._, înscrierea cu titlu provizoriu, este justificată.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art.73 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea SC M. I. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ ȘT E:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea SC M. I. SA, în dosarul conexat nr._ /a1, împotriva tabelului preliminar întocmit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC H. C. S. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred.NK 3ex./(..)
| ← Sentința civilă nr. 2118/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 556/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
