Sentința civilă nr. 1721/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Nr. operator: 2516
SENT INȚA C IV ILĂ NR . 1721
Ședința publică din 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Judecător - sindic: DP Grefier: B. E.
S-a luat în examinare cererea formulată de creditorul D. G. A F. P. S. împotriva pârâtului O. O. F. cu domiciliul în loc. P. B., nr.171, județul S., administrator statutar al SC O. O. F. SRL, având ca obiect atragerea răspunderii administratorului prev. de art.138 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul judiciar M. C. M. lipsă fiind creditorul DGFP S. și pârâtul...
Procedura de citare este legal îndeplinită . Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar pârâtul a depus prin registratura instanței întâmpinare și o serie de acte în susținerea întâmpinării.
Judecătorul-sindic, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Lichidatorul judiciar depune la dosar întâmpinare și o serie de acte în susținerea acesteia.
Instanța constată că prezenta cauză se află în stare de soluționare, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Lichidatorul judiciar, în considerarea motivelor prezentate prin întâmpinare precum și cele consemnate în raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență raportat la evidența contabilă a debitoarei apreciază că nu se impune angajarea răspunderii administratorului solicitând respingerea cererii formulată de creditorul DGFP S. ca nefondată.
Instanța reține cauza în pronunțare..
Judecătorul - sindic,
Creditorul DGFP S. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar O. O. FORIN al debitorului SC O. O. F. SRL în temeiul art. 138 lit. a și d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale se arată că :
A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței nr.85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a crețelor și de achitare a datoriilor.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raporturilor contabile, a declarațiilor fiscale, societatea fiind sancționată cu amendă.
Administratorul statutar a refuzat să coopereze, nu a predat documentele contabile.
1
Asupra cauzei de față :
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
În cauză, din ultimul bilanț contabil depus de organul fiscal la data de_ rezultă că debitoarea deține disponibilități bănești în sumă de 3.533, 61 lei pe care nu i-a predat lichidatorului și nici nu a depus documente justificative de decontare.
În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei în parte..
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
Susținerea că administratorul statutar a cheltuit suma de 3.534 lei pentru deplasarea în Italia în vederea identificării unor parteneri de afaceri în domeniul construcțiilor, nu poate fi primită, nu se întemeiază pe justificări concrete ținând cont de disproporția dintre potențialul economico financiar al societății și scopul afirmat.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
2
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006 urmează să fie admisă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,
Admite cererea creditorului DGFP S. și obligă pe pârâtul O. O. F. să suporte pasivul social al debitoarei SC O. O. F. SRL în sumă totală de 6952 lei ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
Judecător - sindic, Grefier,
DP B. E.
Red. D.P. / _
Dact.B.E./_ Ex.6.
3
| ← Sentința civilă nr. 4582/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 677/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
