Sentința civilă nr. 677/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 677/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei G. A. A., formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. A. S., C.I.I. R. A. D., în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na R. A. D., practician în insolvență, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că înțelege să susțină cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și nu are alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei lichidatorului judiciar pentru dezbaterea cererii pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii precizate și pe cale de consecință în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei în sumă de 122.233,68 lei. Arată că nu se opune conexării prezentului dosar la dosarul de insolvență nr. _
.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra cererii de antrenare a răspunderii, precum și asupra unei eventuale conexări a prezentului dosar la dosarul nr._ .
JUDECĂTORUL SINDIC :
Deliberând asupra cererii de antrenare a răspunderii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 23 februarie 2011, lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. A. S., C.I.I. R. A. D., a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale perso nale a pârâtei R. A. D., administratorul statutar al debitoarei, pentru întregul pasiv al debitoarei SC T. A. S., 122.233,68 lei.
În motivarea cererii, a arătat că, în urma deschiderii procedurii, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social înscris în registrul comerțului, prin administratorul statutar, în vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, adresă căreia pârâta administratorul statutar G. A. -A. nu i-a dat curs.
Ca urmare a analizei realizate asupra cererii de înscriere a creanței fiscale înregistrate la dosarul cauzei de către Municipiul T., a constatat că societatea debitoare SC T. A. S. deținea la data deschiderii procedurii un autoturism DACIA LOGAN, fără ca pârâta administrator statutar să predea autoturismul pentru a fi valorificat în procedură, iar sumele rezultate să fie distribuite creditorilor, creându-se prezumția că acesta a fost valorificat în interes personal de către pârâtă.
A mai arătat că, în condițiile în care pârâta G. A. -A. nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei, iar eventualele sume rezultate din valorificarea acestora n-au fost identificate în casierie sau în conturile bancare deschise pe numele societății, lipsa aportului acestor bunuri, respectiv a contravalorii acestora în economia generală a persoanei juridice debitoare a condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de înârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea SC T. A. S. a ajuns în încetare de plăți, fapte prevăzute de art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat că din refuzul nejustificat al pârâtei administratorului statutar de a preda actele contabile lichidatorului judiciar a prezumat că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În ceea ce privește existența acestei fapte ilicite, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 «societățile comerciale ... au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie ... » și, în conformitate cu art. 5 din același act normativ « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73, alin. 1, lit. c și art. 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 « administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere », a concluzionat că în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, având în vedere că sensul de corectă ținere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea lor la organele abilitate de lege.
A mai arătat că legiuitorul a instituit obligația ținerii contabilității în partidă dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestrială la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile. În considerarea acestor aspecte a apreciat evident faptul că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorilor și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
A concluzionat că pârâta, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de Legea nr. 82/1991 și Legea nr. 31/1990 referitoare la obligația ținerii contabilității debitoarei. A apreciat că vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligatii, în conditiile în care nu s-a dovedit existența unei împrejurări care înlătură vinovătia, iar potrivit art. 999 C.civ., răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijență.
A învederat că prejudiciul cauzat creditorilor constă în încetarea de plăți, aceștia fiind afectați și de faptele ilicite cauzatoare de pagube, prejudiciul fiind probat prin tabelul definitiv al creanțelor încuviințat de instanța de judecată. În ceea ce priveste legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, a arătat că potrivit practicii și doctrinei în materie, prin art. 138, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se instituie în favoarea creditorilor o prezumție legală privind legătura de cauzalitate dintre săvârșirea uneia din faptele enumerate la acest articol și starea de insolvență a debitoarei. În condițiile în care pârâta, în calitatea sa de asociat și administrator al societății debitoare, deși notificată de către lichidatorul judiciar să prezinte actele societății, în temeiul art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu le-a predat și nu s-a prezentat în instanță, pârâta nu a îndeplinit obligațiile sale privind organizarea contabilității, încălcând dispozițiile art. 196, alin. 1, art.73, alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Aceste dispoziții se coroborează cu art.11 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, în sensul că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilitătii revine administratorului entității comerciale.
A mai arătat că fapta pârâtei, în calitatea sa de conducător al societății debitoare, de a nu ține o contabilitate legala și, în consecință, de a nu depune documentele contabile în temeiul art. 28 din Legea nr. 85/2006 cu ocazia lichidării, evidențiază că aceasta a acționat contrar dispozițiilor legale în materie. Toate aspectele evidentiațe mai sus au condus la imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, pe toată durata existenței societății, respectiv nu au permis administratorului judiciar desemnat în cauză verificarea fondurilor bănești și a bunurilor societății, stare de fapt cauzată de conduita pârâtei administrator, care a prevăzut consecințele atitudinii sale, și, chiar dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat, consecința fiind aducerea societății în stare de faliment și fraudarea creditorilor prin neputința acestora de a-și recupera creanțele din activul debitoarei. A invocat și dispozițiile art. 35, alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora "faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor, atrăgând și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea";, în speță atrăgând răspunderea personală a administratorului pârât și față de creditorii din tabelul definitiv de creanțe.
A învederat că, în speță, indiferent de faptul că pârâta, în calitate de administrator statutar al SC T. A.
a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului societății comerciale debitoare decât interesele personale, fiind autoarea unor fapte expres și limitativ stabilite de legiuitor prin art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, fapta acesteia de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea, faptă expres și limitativ prevăzută de legiuitor prin art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006, constituie o premisă legala de a fi angajată raspunderea patrimonială a administratorului pârât în recuperarea prejudiciului în sumă de 122.233,68 lei, creat față de creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC T. A. S. .
A concluzionat în sensul că între faptele ilicite, culpabile, ale pârâtei G. A. -A. și ajungerea în stare de faliment a debitoarei există un raport de cauzalitate.
Cererea nu a fost motivată separat în drept,
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Pentru dovedirea cererii, a depus la dosar dovada domiciliului pârâtei, tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei și dovada comunicării notificării privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei către pârâtă, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, returnată ca urmare a neridicării ei de către pârâta destinatară.
Prin întâmpinarea depusă la 7 iunie 2011, pârâta a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii, ce neîntemeiată.
În motivarea apărărilor sale, pârâta a arătat că nu este real faptul că debitoarea ar fi avut în proprietate un autoturism marca Dacia Logan, fiind doar utilizatoarea acestuia în temeiul contractului de leasing nr. 85970/27 februarie 2008, încheiat cu SC RCI LEASING ROMÂNIA IFN SA, reziliat de finanțatoare ca urmare a neplății mai multor rate de leasing, reziliere urmată de ridicarea autoturismului de către finanțatoare, conform procesului verbal din 20 iulie 2010. A concluzionat în sensul că autoturismul nu a fost niciodată proprietatea debitoarei.
Referitor la actele contabile ale debitoarei, a arătat că acestea au fost întocmite și ținute în conformitate cu legislația în vigoare, balanțele și bilanțurile fiind depuse în termenele legale, până la încetarea activității societății. A mai arătat că nu deține aceste acte, ele aflându-se la contabila societății, cu care a pierdut legătura, dată fiind perioada de timp scursă între momentul intrării debitoarei în insolvență și momentul încetării activității. A mai arătat că nu a luat cunoștință despre notificarea adresată de lichidatorul judiciar, datorită faptului că la sediul societății debitoarea nu mai desfășoară nicio activitate. A mai arătat că balanțele contabile și bilanțurile sunt depuse la organele fiscale.
A învederat că nu se justifică antrenarea răspunderii sale personale, deoarece debitoarea a intrat în încetare de plăți din motive care țin de scăderea pieței și de criza financiară și nu din motive care țineau de persoana sa.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pentru dovedirea apărărilor sale, a depus la dosar procesul verbal de predare primire a autoturismului din 20 iulie 2010 și extrase de pe site-ul MFP cuprinzând indicatorii financiari ai debitoarei pentru anii 2007-2009.
Lichidatorul judiciar a depus la data de 5 octombrie 2011 o copie a rechizitoriului din 10 decembrie 2008 întocmit în dosarul penal nr. 113/P/2008 al Parchetului de pe lângă Î., arătând că există posibilitatea de a își extinde acțiunea și împotriva coinculpatului P. Virgil.
La data de 29 februarie 2012, lichidatorul judiciar a arătat că a intrat în posesia ultimului bilanț contabil al debitoarei, întocmit la 30 iunie 2010, solicitând și obținând amânarea judecării cauzei pentru analiza datelor din acest document.
La 5 decembrie 2012, lichidatorul judiciar și-a precizat cererea, arătând că înțelege să renunțe la a invoca art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, înțelegând să își susțină cererea doar în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
A arătat că la 30 iunie 2010, debitoarea înregistra creanțe în valoare de 236.503 lei, însă pârâta nu i-a prezentat situația analitică (documente contabile din care să rezulte drepturile de creanță respective, pentru a putea verifica eventuala incidență a prescripției dreptului la acțiune în sens material sau de a le executa silit), prin aceasta majorând pasivul debitoarei fără a se putea verifica o eventuală schimbare nejustificată a destinației sumelor încasate de debitoare sau neurmărirea creanțelor în scopul utilizării creditului comercial prescris în interesul altor persoane, contrar interesului debitoarei.
A mai arătat că pârâta, în calitatea sa de administrator, nu a făcut niciun demers pentru a încasa aceste creanțe, deși avea obligația de a proceda în acest sens cu ocazia inventarierilor anuale, când trebuiau emise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor în vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei.
A concluzionat în sensul că neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați și neurmărirea lor a condus la insuficiența fondurilor bănești necesare plății datoriilor față de creditori și la intrarea în încetare de plăți. A apreciat că neurmărirea creanțelor este circumscrisă de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Deși pârâtei i s-a comunicat un exemplar al precizării de acțiune, aceasta nu a mai formulat apărări.
Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic reține că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește calitatea pârâtei, judecătorul sindic reține că aceaata este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Cât privește încadrarea juridică a faptelor pârâtei, judecătorul sindic reține că, deși lichidatorul judiciar a arătat expres că nu înțelege să mai susțină încadrarea faptelor în sfera art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, în precizarea de acțiune s-a referit expres la "neurmărirea creanțelor în scopul utilizării creditului comercial astfel prescris în interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice SC T. A. S. ";, faptă căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006. Judecătorul sindic are în vedere că este sesizat cu faptele săvârșite de pârâtă și nu cu încadrarea lor, operațiune juridică pe care, în final, o realizează instanța cu ocazia analizei probelor. Judecătorul sindic mai are în vedere și faptul că acest temei de drept, art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006 a fost deja pus în discuție, iar pârâta a avut la dispoziție un termen pentru a formula apărări împotriva precizării de acțiune, însă nu a procedat în acest sens.
Din poziția procesuală a pârâtei exprimată în întâmpinare, coroborată cu dovada comunicării notificării privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei către pârâtă, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, returnată ca urmare a neridicării ei de către pârâtă (f.9), judecătorul sindic reține că pârâta administrator statutar nu a primit până la data introducerii de către lichidatorul judiciar a prezentei cereri despre insolvența debitoarei și despre obligațiile sale, dar a aflat despre insolvența debitoarei cu ocazia comunicării cererii de chemare în judecată, luând totodată cunoștință despre obligațiile care îi reveneau și a avut la dispoziție aproape doi ani pentru predarea acestor acte contabile. Coroborând acest fapt cu nepredarea de către pârâtă către lichidatorul judiciar a actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic concluzionează în condițiile art. 1203 C.civ. în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege, în caz contrar neexistând vreun impediment pentru predarea lor lichidatorului judiciar.
În acest context, judecătorul sindic nu poate primi apărarea pârâtei în sensul că nu poate pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile deoarece acestea s-ar găsi la persoana care ținea efectiv contabilitatea, deoarece obligația întocmirii actelor contabile și a ținerii contabilității revine administratorului societății comerciale, conform art. 73, alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006 și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 82/1991. Faptul că administratorul societății comerciale apelează la persoane de specialitate pentru ținerea contabilității nu îl exonerează de răspunderea pentru păstrarea acestor acte în condițiile legii.
Cât privește ultimul bilanț contabil, obținut de către lichidatorul judiciar de la organele fiscale, judecătorul sindic reține că depunerea lui la dosar de către lichidatorul judiciar nu înlătură prezumția de neținere de către pârâtă a contabilității debitoarei în condițiile legii. Bilanțul reprezintă un document cumulativ, care nu permite identificarea concretă a activelor debitoarei și nici a debitorilor debitoarei, în vederea recuperării creanțelor debitoarei împotriva lor. Ca atare, bilanțul debitoarei la 30 iunie 2010 reprezintă un document util pentru evaluarea globală a activului
debitoarei, însă nu este suficient pentru a permite lichidatorului judiciar efectuarea de demersuri pentru identificarea concretă a elementelor de activ și pasiv.
Astfel cum rezultă din ultimii indicatorii financiari cunoscuți ai debitoarei, la 30 iunie 2010 debitoarea a înregistrat active circulante în valoare de 262.648 lei, din care: stocuri 4729 lei, respectiv disponibilități în casă și conturi bancare în valoare de 21416 lei și creanțe în valoare de 2. lei și active imobilizate în valoare de 17714 lei, însă pârâta nu a predat lichidatorului judiciar nici activele imobilizate, nici stocurile și nici disponibilitățile bănești, respectiv nu a predat lichidatorului judiciar nici actele necesare urmăririi creanțelor. În calitatea sa de administrator statutar, pârâta era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri și înscrisuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că sumele de bani, stocurile sau activele imobilizate s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost valorificate în interesul debitoarei, respectiv nu a făcut nici dovada urmăririi sau încasării creanțelor mai sus arătate. În consecință, judecătorul sindic prezumă, în condițiile art. 1203 C.civ., că pârâta și-a însușit bunurile și sumele de bani respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, aspect care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin aceste fapte, judecătorul sindic reține că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC T. A. S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 1. ,68 lei. Cât privește culpa pârâtei și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității și a Legii nr. 85/2006 a insolvenței). Fiind vorba despre obligații legale și despre faptele omisive ale pârâtei de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege, respectiv de a nu preda către lichidatorul judiciar activele debitoarei, deși a luat cunoștință de obligațiile sale în acest sens, pârâta este prezumată de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În fine, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâta nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, judecătorul sindic apreciază pe deplin dovedită faptele ilicite ale pârâtei, vinovăția sa sub forma culpei pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și a dolului pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei, judecătorul sindic are în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în faptele ilicite ale pârâtei, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtei va fi antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic va admite cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. A. S., C.I.I. R. A. D., în contradictoriu cu pârâta G. A. A. și, în consecință, o va obliga pe pârâta G. A. A., administratorul statutar al debitoarei SC T. A. S., CUI 5360388, să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC T. A. S., în cuantum de 122.233,68 lei.
În temeiul art. 164 C.proc.civ. va dispune conexarea prezentului dosar nr._ la dosarul nr._, pentru a asigura păstrarea în același cadru a tuturor cererilor formulate în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC
A. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. A. S., C.I.I. R.
A. D., în contradictoriu cu pârâta G. A. A., domiciliată în T. ,str. P. M., nr. 21, jud. C., și, în consecință:
Obligă pârâta G. A. A., administratorul statutar al debitoarei SC T. A. S., CUI 5360388, să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC T. A. S., în cuantum de 122.233,68 lei.
Dispune conexarea prezentului dosar nr._ la dosarul nr._ . Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 6 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
F. -Iancu M. F. B.
În CO, semnează
Thred./FIM/4 ex./02.08.13 prim-grefier
| ← Sentința civilă nr. 1721/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2265/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
