Sentința civilă nr. 4917/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4917
Ședința publică din 04 noiembrie 2013
Completul compus din: Judecător-sindic: L. M.
Grefier: C. A.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta DS - în prezent DGRFP C. - AJFP S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva pârâtului M. F., domiciliat în Z., A. T., bl. B 29, sc. A, et. 3, ap. 14, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului de la debitoarea SC M. SRL Z. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitoarei SC M. SRL Z., lichidator judiciar P. Z. I., lipsă fiind reclamanta DS și pârâtul M. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Judecătorul-sindic pune în vedere lichidatorului judiciar P. Z. I. să depună la dosar în copie tabelul definitiv al creanțelor și raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Lichidatorul judiciar P. Z. I. depune la dosar tabelul definitiv sl creanțelor și raportul final întocmit în procedură prin care la pct. 5 a menționat că nu a identificat persoane vinovate pentru a intra sub incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 (f. 32-35).
Nefiind cereri în probațiune sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Lichidatorul judiciar P. Z. I. susține întâmpinarea așa cum a fost formulată și în scris, solicitând respingerea cererii de angajare a răspunderii administratorului.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ DS a solicitat obligarea administratorului SC M. SRL Z. pârâtul M. F. la plata creanței DS în sumă de 1481 lei.
În motivarea cererii arată că întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor majoritar înțelege să promoveze prezenta acțiune.
Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit.a) e) și d) din Legea nr. 85/2006 întrucât potrivit bilanțului la_ societatea deținea:
imobilizări corporale in valoare de 1724 lei
creanțe de încasat 1813 lei
In Raportul întocmit de lichidatorul judiciar nu se face referire la eventuale diferențe dintre valoarea bunurilor existente in sold la data de_ valoarea de vânzare a acestora, respectiv cu modul de încasare a contravalorii bunurilor livrate/serviciilor prestate in perioada ianuarie 2011 - septembrie 2012
Astfel nu se cunoaște modul de administrare a patrimoniului, a bunurilor existente acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de persoanele responsabile, cu bunuri responsabile, cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
Mai mult, imposibilitatea de a justifica activele evidențiate in bilanț si sumele evidențiate în diverse conturi, apreciază că acestea constituie fapta de neținere a contabilității in conformitate cu legea.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 138 lit. a și e) este de netăgăduit că administratorii statutari se află în situația prevăzută la lit. a) art.138 din Legea nr.85/2006 și anume au folosit bunurile creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al altei persoane.
Faptul că administratorul statutar nu a dat curs obligației sale legale privind calculul, înregistrarea și virarea, impozitelor, taxelor și a contribuțiilor la bugetul general consolidat, reprezentând o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii administratorului, în această situație legiuitorul a considerat suficientă aflarea administratorului în această situație pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială. Exista o contradicție intre cele menționate de lichidator și scriptele (balanța) înstrăinarea totală sau parțială a mărfurilor, reprezintă element de angajare a răspunderii persoanelor vinovate.
Apreciază existența unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele administratorului, respectiv lipsa bunurilor nepredate lichidatorului.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. d, arată următoarele:
Contrar celor susținute de către lichidatorul judiciar in Raportul Privind cauzele împrejurările apariției stării de insolvență unde se menționează faptul că debitoarea deține bunuri, conform documentelor predate de către administratorul statutar, așa cum a arătat mai sus, există o evidentă contradicție, ceea ce conduce la existența indiciilor obiective care pot fundamenta prezumția ca administratorul statutar nu si-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei in condițiile impuse de lege.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a) e) și d) din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Bunurile materiale care se regaseau pe firmă, evidențiate în bilanțul contabil de pe anul 2011, respectiv un ciocan pneumatic, au fost înregistrate în contabilitate și supuse amortizării, conform legii, fiind amortizate complet pe durata anului 2012 și până la data înregistrării cererii de intrare în insolvență. Nefiind folosit timp de 3 ani de zile, acesta a ruginit și a devenit nefuncțional. Astfel, valoarea
bunurilor existente în sold la data de_ s-a diminuat, fiind supusă amortizării și uzurii fizice și morale.
În privința creanțelor de încasat (conform bilanțului pe anul 2011), acestea reprezintă TVA de recuperat (749,561ei) și decontări cu asociații privind capitalul (1.062,661ei). Din contabilitate reiese, de asemenea, că acționarul a împrumutat societatea cu 2.417,701ei. De asemenea a avut datorii față de furnizori de 1920 lei. Conform actelor depuse la sediul lichidatorului de către administratorul statutar, nu reiese ca s-ar fi tinut o contabilitate fictivă (toate documentele și declarațiile fiscale fiind depuse la zi, în conformitate cu prevederile legale).
Administratorul statutar nu a folosit bunurile societății în folosul propriu sau a altor persoane.
Apreciază în speță că nu sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii materiale a pârâtului .
Anexează în probațiune raportul lichidatorului, tabelul creanțelor.
Din examinarea cererii formulate,a înscrisurilor depuse în scop probator de către lichidatorul debitoarei, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 124/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC M. SRL și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar CII P. Z. I. .
In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor DGFP S. pentru suma de 1481 lei (f35).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța reține că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de :dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență;caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi;subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui
creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Instanța reține că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Pe calea prezumției judiciare nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită prevăzută de lit. a) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat pe considerentul invocat de reclamantă,potrivit căreia pârâtul în calitate de administrator statutar nu ar fi dat curs obligației sale legale privind calculul, înregistrarea și virarea impozitelor și taxelor la bugetul general consolidat.
În ceea ce privește imobilizările corporale deținute de societate conform bilanțului depus la_ instanța reține cele învederate de lichidatorul judiciar potrivit căruia acestea constau dintr-un ciocan pneumatic înregistrat în contabilitate și supus amortizării-amortizat complet până la intrarea societății în insolvență în martie 2013.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. "d"; ale aceluiași text, instanța reține că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâtul au ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Instanța reține că ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.
Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută pârâtului nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.
De asemenea nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății.
Nici disp. art. 138 lit. e din lege nu sunt aplicabile în cauză, nu s-a dovedit că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul societății.
Întrucât răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.l literele "a - g"; din lege. Ori ceea ce i se impută pârâtului acțiunea formulată nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de DS - în prezent DGRFP C. - AJFP S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtei M. F., domiciliat în Z., A. T., bl. B 29, sc. A, et. 3, ap. 14, jud. S., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 1.481. lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /6 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 704/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 6652/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
