Sentința civilă nr. 205/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR.205/2013

Ședința publică din data de 24 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC - C. C. GREFIER - A. VLAIC

Pe rol fiind examinarea contestației formulată de contestatorii SC DS prin administratorul special V. E. P. și administratorul statutar P. DENISIA Z., împotriva tabelului preliminar de creanțe, întocmit de H&B I. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC DS, referitor la creanțele creditorilor SC F. SA, SC F. SA, SC F.

S., SC P. S. și H&B I. S., contestația fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar H&B I. S., al debitoarei SC DS, d-na practician în insolvență Bica Rosana și reprezentanta creditoarei SC F. S., d-na avocat Labo Livia Florina, lipsind contestatorii și restul creditorilor a căror creanțe au fost contestate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar, în data de 22 ianuarie 2013, din partea lichidatorului judiciar, note de ședință față de contestația formulată de către administratorul special V. E. P., cu anexe, iar la data de, poziție procesuală față de contestația formulată de către administratorul special și administratorul statutar al debitoarei, iar la data de 23 ianuarie 2013, din partea contestatoarei P. DENISIA Z., dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă contestației, în cuantum de 120 lei și timbre judiciare în cuantum de 0,3 lei.

Reprezentanta creditoarei SC F. S. depune la dosar întâmpinare la contestație și arată că nu are alte probe de administrat.

Reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei arată că nu are alte cereri în probațiune.

Judecătorul sindic, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părților prezente.

Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, pentru motivele invocate în cuprinsul poziției procesuale și a notelor de ședință. În ceea ce privește creanța SC FARMACON SA, arată că s-a invocat în cuprinsul contestației că în cadrul dosarului execuțional a intervenit o convenție încheiată la data de_, prin care o parte din suma datorată s-a stins prin compensare, fiind totodată, diminuate și penalitățile, însă intenția părților a fost aceea de a stinge o parte din creanță, respectiv de diminuare a penalităților sub condiția rezolutorie a respectării angajamentului de plată asumat de debitoare. Ca urmare a nerespectării angajamentului asumat, pentru creanța nestinsă reprezentând penalitățile astfel cum au fost stabilite prin titlu executoriu, executarea silită continuă.

Cu privire la creanța creditoarei SC F. SA, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că, creanța a fost înscrisă în tabelul preliminar, cu titlu provizoriu, în categoria creanțelor garantate. Totodată, solicită ca neîntemeiată contestația în ceea ce privește creanța creditoarei SC F. S., precizând că a fost poprită suma invocată, însă intervenind deschiderea procedurii insovlenței împotriva debitoarei, nu s-a dat curs popririi. Referitor la creanța creditoarei SC P. S., solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că diferența înscrisă în tabelul preliminar de creanțe o reprezintă penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată, conform titlului executoriu.

Reprezentanta creditoarei SC F. S. solicită respingerea contestației, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.

Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.

JUDECĂTORUL SINDIC,

prin contestația înregistrată la data de 27 noiembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, administratorul special V. E. P. și administratorul statutar P. D. Z. al debitoarei SC

DS a solicitat, prin raportare la disp. art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006, modificarea tabelului preliminar al creanțelor, formulându-se contestație împotriva creanței înscrise în favoarea SC F. SA, întrucât s-a apreciat că cuantumul creanței înscrise în tabel nu este cel real.

În concret, s-a susținut că între părți a intervenit o convenție la data de 12 mai 2012, în baza căreia debitoarea și creditoarea au înțeles să stingă o parte din suma datorată reciproc prin compensare, suma ridicându-se la 63.858,87 lei, precum și să reducă cuantumul penalităților la suma de 46.035,29 lei.

Prin perfectarea convenției se apreciază că a fost diminuat debitul principal, rămânând un rest de 31.254,41 lei, fiind diminuat și cuantumul penalităților de întârziere și delimitat la suma de 46.035,29 lei, astfel încât debitul total pe care SC DS îl are de achitat față de creditoare este de 80.000 lei plus cheltuieli de executare.

În baza aceleiași convenții, această sumă urma să fie achitată în rate eșalonate, iar executarea silită să fie suspendată pe parcursul derulării convenției.

Întrucât plățile nu au mai fost onorate de SC DS în baza convenției invocate se susține că executarea urma să fie continuată pentru întreaga sumă mai sus datorată și nu prin recalcularea debitului inițial și al penalităților de întârziere la suma de 204.052,07 lei, sumă care a fost înscrisă în tabelul preliminar.

Contestatoarea apreciază că odată redus debitul inițial prin compensare, creditoarea nu mai este îndreptățită să solicite debitul inițial și nici penalitățile de întârziere, acestea fiind reduse, la rândul lor și delimitate în mod concret între părți la 12 mai 2012 la suma de 26.035,29 lei.

Prin aceeași contestație se contestă și înscrierea creanței creditoarei SC F. SA în tabelul preliminar cu titlu de creanță garantată, întrucât înscrierea garanției în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare s-a făcut în luna octombrie 2012, ulterior datei deschiderii procedurii, apreciindu-se că debitoarea nu mai putea dispune la acest moment de bunurile sale și, de altfel, nici creditoarea.

Mai mult, dispozițiile contractuale care menționau ca și obligație pentru debitoare înscrierea garanției în arhivă se apreciază că este contrară legii, acest drept fiind recunoscut exclusiv creditorului, căruia îi revine obligația de a depune diligențele în vederea înscrierii garanției.

Se contestă și cuantumul creanței de 23.039,69 lei înscris în tabelul preliminar în favoarea creditoarei SC F. S., susținându-se faptul că a fost recuperată din suma solicitată în baza executării silite și că debitul rămas neachitat este de 6.846,23 lei.

În acest sens se invocă existența pe rolul instanțelor judecătorești a unui litigiu în baza căruia creditoarea a solicitat instituirea unei popriri asigurătorii pe conturile debitoarei, poprirea fiind înființată de către instanță, iar sumele existente în conturile debitoarei indisponibilizate la dispoziția creditoarei până la soluționarea cauzei pe fond. După soluționarea fondului se susține că a fost recuperată de către creditoare o parte din debit din contul bancar aparținând debitoarei, deschis la Trezoreria Turda, rămânând de achitat doar restul de 6.846,23 lei.

Prin contestația formulată se contestă și cuantumul creanței de 10.581,78 lei înscrisă în tabelul preliminar în favoarea creditoarei SC P. S., invocându-se efectuarea plății parțiale a debitului de către debitoare, susținându-se existența unui rest neachitat în cuantum de 4.300,19 lei.

Existența acestui debit a rezultat din înscrisul intitulat "Extras de cont"; prin care se solicită confirmarea acestei diferențe de achitat.

Lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția procesuală față de contestațiile formulate, solicitând în ceea ce privește creanța SC F. SA respingerea contestației ca nefondată, întrucât prin convenția invocată de contestatoare părțile au stabilit că în situația în care plățile nu se vor realiza conform celor stabilite de comun acord, executarea silită va continua pentru întreaga sumă datorată.

S-a apreciat că nerespectarea obligațiilor stabilite contractual justifică înscrierea creditoarei în tabelul preliminar cu întreaga sumă reprezentând debit și penalitățile de întârziere, precum și cu cheltuielile de judecată și onorariul executorului judecătoresc achitate de creditoare.

Cât privește creanța creditoarei SC F. SA se solicită respingerea contestației, motivat pe faptul că pentru garantarea creanței între părți a fost constituită o garanție asupra stocului de marfă aparținând debitoarei, precum și o ipotecă mobiliară asupra creanțelor ce urmau să fie achitate de Casa de Asigurări de Sănătate C. și că înscrierea în AEGRM conferă doar efect de opozabilitate, neavând caracter constitutiv.

Referitor la creanța SC F. SA lichidatorul judiciar a susținut că se impune respingerea contestației formulate de administratorul statutar și administratorul special, întrucât sumele de bani indisponibilizate nu au fost remise creditoarei, fiind transferate de administratorul judiciar în contul unic de lichidare.

Cu privire la creanța creditoarei SC P. S. contestația formulată este apreciată ca fiind nefondată, întrucât debitoarea a achitat din cuantumul total al creanței reprezentând pretenții, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată stabilite prin sentința comercială nr.5658/_ pronunțată de Judecătoria Sibiu suma de 5.700 lei imputată asupra debitului

principal, rămânând o diferență de 4.319 lei la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 6.237,59 lei și cheltuieli de judecată de 44 lei.

În cauză a formulat întâmpinare față de contestațiile înregistrate de administratorul special și administratorul statutar al debitoarei SC DS și creditoarea SC F. SA, aceasta susținând caracterul nefondat al contestației, invocând existența a două garanții constituite pentru marfa livrată debitoarei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2058/4 august 2011 și respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.2372/_ .

Creditoarea susține faptul că garanția a fost înscrisă în AEGRM la data de_ și respectiv_, înscrierea în arhivă având ca și scop opozabilitatea față de terți a garanției constituite. Această înscriere nu conferă validitate actului prin care a fost constituită garanția, opozabilitatea față de debitoare a acesteia fiind asigurată chiar la momentul semnării contractelor.

Totodată, a formulat întâmpinare împotriva contestațiilor declarate împotriva tabelului preliminar și creditoarea SC F. S., solicitându-se respingerea acestora, motivat pe faptul că înscrierea creanței în tabelul preliminar de către lichidatorul judiciar s-a făcut conform legii, întrucât debitoarea nu a achitat voluntar nici o sumă din debitul pe care îl avea față de creditoare iar pe calea executării silite nu s-a reușit recuperarea vreunei sume aferentă acestui debit.

Analizând contestațiile formulate de administratorul special și administratorul statutar al debitoarei, prin raportare la disp. art.73 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va reține faptul că împotriva tabelului preliminar este îndreptățită să formuleze contestație orice persoană interesată, astfel încât se justifică calitatea procesuală activă a administratorului special al debitoarei SC DS, precum și a administratorului statutar, ambii având interes în a contesta tabelul din perspectiva faptului că se impune a se stabili cu certitudine cuantumul creanțelor și, totodată, caracterul respectiv ordinea de prioritate, cuantumul acestor creanțe având relevanță în ceea ce-l privește pe administratorul statutar din perspectiva disp. art.138 din Legea nr.85/2006.

Analizând contestația formulată împotriva creanței înscrise în tabelul preliminar în favoarea creditoarei SC F. SA judecătorul sindic o apreciază ca fiind fondată, raportat la următoarele considerente:

Prin convenția încheiată la data de 12 mai 2012 între debitoare și creditoarea SC F. SA, în urma negocierilor dintre cele două părți, având în vedere actele de executare silită realizate până la data încheierii convenției, s-a recunoscut de către ambele părți faptul că debitul principal pe care debitoarea îl datorează creditoarei în cuantum de 63.858,87 lei a fost stins prin compensare, rămânând o diferență de achitat în cuantum de 31.245,41 lei.

Această compensare, odată recunoscută de către părți, operând ca modalitate de stingere a obligației de plată, are drept consecință imposibilitatea creditorului de a solicita plata sumei compensate, atâta timp cât pe baza compensării voluntare cele două părți, având ambele atât calitatea de creditor, cât și debitor, au înțeles să procedeze la stingerea obligației pentru un anumit cuantum.

Prin aceeași convenție, părțile, de comun acord, au înțeles să reducă cuantumul penalităților de întârziere la suma de 46.035,29 lei, împrejurare față de care rezultă, fără putință de tăgadă, că prin acordul de voință exprimat de ambele părți contractante s-a statuat asupra unui cuantum al penalităților stabilit în mod clar și fără echivoc ca fiind în suma mai sus menționată.

Totodată, părțile de comun acord au hotărât delimitarea cuantumului sumelor datorate până la data de 12 mai 2012 de debitoare către creditoare și stingerea debitului ce făcea obiectul dosarului execuțional nr.39/2012 al BEJ STOLNEAN DIANA M., debit în cuantum de 80.000 lei.

În cuprinsul convenției se menționează în mod clar și fără dubii componența acestui debit. Astfel, suma de 80.000 lei este compusă din debitul principal în cuantum de 31.245,41 lei rezultat în urma compensării, penalitățile de întârziere în cuantum de 46.035,29 lei rezultate în urma negocierii și reducerii cuantumului acestor penalități, suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată și 2.680 lei cheltuieli de executare, sume ce fuseseră avansate până la acea dată de creditoare.

Totodată, părțile au stabilit că suma de 6.352 lei reprezentând cheltuieli de executare se va achita executorului judecătoresc, această sumă nefiind inclusă în cuantumul de 80.000 lei.

Pentru această sumă de 80.000 lei reprezentând debit principal, penalități și cheltuieli de judecată și executare părțile au stabilit și modalitatea de stingere a debitului, prin plata unor rate lunare, începând cu data de 15 mai 2012 și până în luna decembrie 2012 inclusiv.

În cazul în care plata nu se va realiza conform modalității de stingere a debitului stabilit de comun acord, în cuprinsul convenției s-a menționat faptul că executarea silită urma să continue pentru întreaga sumă mai sus datorată.

Judecătorul sindic apreciază că, față de această împrejurare, lichidatorul judiciar a procedat în mod eronat la înscrierea creditoarei în tabelul preliminar cu suma inițială reprezentând debit și penalități, în condițiile în care, conform hotărârii celor două persoane juridice, executarea silită urma să fie continuată în situația în care debitoarea SC DS nu-și îndeplinea obligațiile de plată în modalitatea stabilită, pentru suma de 80.000 lei, sumă pe care părțile de comun acord au înțeles să o stabilească ca fiind un debit final, compus atât din creanța principală, cât și penalități și cheltuieli de judecată și executare.

Intenția reală a părților rezultă în mod clar și fără echivoc din mențiunea făcută în cuprinsul convenției, atâta timp cât în cuprinsul acesteia a fost menționată suma de 80.000 lei și nu altă sumă ca fiind suma datorată de debitoare, trimiterea făcându-se la suma datorată, sumă pe care părțile au înțeles să o individualizeze și să o stabilească precis.

Această obligație de plată prin executare silită se referă doar la cuantumul menționat, referirea nevizând suma de 6.352 lei, reprezentând cheltuieli de executare care, în conformitate cu convenția părților, urma să fie achitată în două rate de 3.352 lei la 15 mai 2012 și 3.000 lei la 15 iunie 2012.

Față de aceste considerente, judecătorul sindic apreciază că se impune modificarea tabelului preliminar al creanțelor în ceea ce privește creanța înscrisă de practicianul în insolvență în favoarea creditoarei SC F. SA în sensul diminuării cuantumului acesteia la suma de 86.352 lei, sumă ce reprezintă debitul stabilit de cel două părți prin convenția din 12 mai 2012 și respectiv cheltuielile de executare în cuantum de 6.352 lei stabilite prin aceeași convenție.

Se impune a fi respinse susținerile practicianului conform cărora, în urma neîndeplinirii obligațiilor de plată stabilite prin angajamentul asumat de debitoare, aceasta ar avea obligația de a achita întreaga creanță, atât cea compensată, cât și penalitățile de întârziere, întrucât din interpretarea convenției nu a rezultat faptul că intenția părților a fost aceea de a se proceda la executarea silită a debitoarei pentru întreaga sumă datorată de aceasta anterior încheierii convenției, ci doar la executarea silită a debitului stabilit în mod clar, determinat prin contractul dintre cele două părți, contract care, în conformitate cu prev. art.969 C.civ., are putere de lege între părți și se impune a fi executat cu bună credință.

În ceea ce privește caracterul garantat al creanței înscrise în favoarea creditoarei SC F. SA judecătorul sindic apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, urmând, prin raportare la disp. art.73 din Legea nr.85/2006, să o respingă.

Aceasta întrucât între debitoare și creditoare s-au încheiat două contracte de vânzare- cumpărare nr.2058/4 august 2011 și nr.2372/30 decembrie 2011, debitoarei fiindu-i livrată marfă în cuantum de 5.789,05 lei în baza primului contract și 28.060,93 lei în baza celui de al doilea contract, aspect care de altfel nu este contestat.

Pentru garantarea creanței rezultate din primul contract a fost constituită o garanție asupra stocului de marfă astfel cum rezulta din cuprinsul art.9 din convenția părților, garanția fiind înscrisă în AEGRM la data de_ cu avizul nr.2012-0. -HAV.

În ceea ce privește creanța în sumă de 28.060,93 lei decurgând din contractul nr.2372/_ a fost constituită o ipotecă mobiliară asupra creanțelor ce urmau să fie achitate de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C., creanțe avându-și izvorul în contractul de furnizare medicamente nr.33/2011 și în contractele viitoare, garanția fiind înscrisă la AEGRM la_ .

Cu luarea în considerare a acestor garanții, practicianul în insolvență a procedat la înscrierea creanței creditoarei SC F. SA în tabelul preliminar ca și creanțe garantate, întrucât creditoarea beneficia de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, în baza ipotecii imobiliare creditoarea fiind îndreptățită să obțină plata cu prioritate a creanței în limita sumei garantate.

Ceea ce se contestă prin cele două contestații formulate de către administratorul statutar și administratorul special este caracterul garantat al creanței înscrise în favoarea creditoarei, motivat pe faptul că se susține că înscrierea în AEGRM a acestei garanții s-a făcut după data deschiderii procedurii insolvenței, septembrie 2012, dată după care debitoarea nu mai putea să dispună de bunurile sale.

Susținerile contestatoarelor se impun a fi înlăturate, întrucât garanția constituită în favoarea creditoarei este opozabilă debitoarei încă de la momentul încheierii contractelor, această înscriere în arhivă având doar drept efecte conferirea unui caracter de opozabilitate față de toți ceilalți creditori aparținând debitoarei, caracterul constitutiv al garanției fiind dobândit la momentul la care s-au încheiat între cele două părți, debitor și creditor, convențiile de garantare.

Așa fiind, singurii care ar fi fost îndreptățiți să solicite, eventual, modificarea modalității de înscriere a creanței SC F. SA în tabelul preliminar erau ceilalți creditori, ale căror drepturi erau eventual lezate, în măsura în care la momentul la care se efectuau distribuiri de sume din sumele încasate în contul unic al averii debitoarei creanța creditorului garantat s-ar fi achitat cu prioritate, prin raportare la disp. art.121 din Legea nr.85/2006.

Contestația formulată împotriva creanței SC F. SA urmează să fie respinsă ca nefondată, dat fiind faptul că în contul acestei creditoare, după momentul instituirii popririi asigurătorii în limita sumei de 13.853,91 lei, nu a fost operat nici un transfer, suma nefiind achitată în favoarea creditoarei, astfel cum de altfel și administratorul judiciar a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar, această sumă fiind virată în contul unic al averii debitoarei odată cu deschiderea procedurii insolvenței.

De altfel, de la această dată orice plată făcută în favoarea unui creditor este nulă prin raportare la disp. art.46 și 49 din legea nr.85/2006, motiv pentru care, deși instituită poprirea asigurătorie dispusă în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., nu s-a procedat la transferul sumei în favoarea creditoarei, ci în contul unic de lichidare conform legii.

Va fi respinsă și contestația formulată împotriva creanței SC P. S., înscrierea în tabelul preliminar făcându-se de către practicianul în insolvență cu respectarea legii, prin raportare la declarația de creanță formulată în termen de către creditoare, în baza sentinței comerciale nr.5658/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ . În baza acestei hotărâri judecătorești devenite titlu executoriu, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 16.281,78 lei, compusă din 10.000,19 lei debit principal, 6.237,59 lei penalități de întârziere și 44 lei cheltuieli de judecată.

Debitoarea a achitat din această sumă o parte, respectiv 5.700 lei, rămânând diferența reprezentând debit principal neachitat în cuantum de 4.300,19 lei și penalitățile de întârziere în cuantum de 6.237,59 lei, precum și cheltuielile de judecată în cuantum de 44 lei, sume care totalizate se ridică la cuantumul de 10.581,78 lei înscris în mod corect în tabelul preliminar.

Susținerile contestatoarei conform cărora debitul s-ar situa doar la nivelul sumei de

4.319 lei nu au nici un fel de bază legală, atâta timp cât prin sentința devenită titlu executoriu în sarcina debitoarei a fost stabilită și obligația de plată a penalităților, penalități ce nu au fost achitate, după cum de altfel nu au fost achitate nici cheltuielile de judecată de 44 lei.

În urma soluționării contestațiilor în modalitatea mai sus menționată, prin raportare la art.74 alin.1 din legea nr.85/2006, se va dispune în sarcina practicianului în insolvență îndeplinirea obligației de afișare de îndată a tabelului definitiv al creanțelor la ușa instanței.

Totodată, prin raportare la disp. art.17 din Legea nr.85/2006 se stabilește în sarcina practicianului obligația de a convoca adunarea creditorilor în vederea desemnării comitetului creditorilor, apreciindu-se că procedura justifică desemnarea acestuia, în condițiile în care comitetul are de îndeplinit o serie de atribuții reglementate de norma legală mai sus invocată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite, în parte, contestația formulată de V. E. P., administrator special al debitoarei SC DS și contestația formulată de P. D. Z., administrator statutar al debitoarei, contestații formulate împotriva tabelului preliminar al creanțelor declarate împotriva debitoarei, și în consecință:

Dispune modificarea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, în ceea ce privește creanța înscrisă de practicianul în insolvență în favoarea creditoarei SC F. SA, în sensul diminuării cuantumului creanței la suma de 86.352 lei creanță chirografară.

Respinge contestațiile formulate de contestatoare împotriva tabelului preliminar al creanțelor în ceea ce privește cuantumul creanțelor și ordinea de preferință înscrise în favoarea creditorilor SC F. SA, SC F. S. și SC P. S. .

Dispune în sarcina practicianului în insolvență H & B I. S. afișarea, de îndată, a tabelului definitiv al creanțelor la ușa instanței.

Dispune desemnare comitetului creditorilor ce urmează să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 85/2006.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

C. C. A. VLAIC

Red.CC/MM 3 ex./_

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 205/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței