Sentința civilă nr. 2515/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a4
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2515/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de creditoarea S.C. R. S.A. B. împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului debitoarei S.C. DSR.L., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d- na practician în insolvență Bica Rosana, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar la data de 4 septembrie 2013, din partea lichidatorului judiciar, poziție procesuală.
De asemenea, se constată faptul că prezenta contestație este legal timbrată.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentantei lichidatorului asupra contestației formulate de creditoare.
Reprezentanta lichidatorului judiciar consideră că prezenta contestație formulată de creditoarea S.C. R. S.A. B. este lipsită de interes, raportat la faptul că suma previzionată de către practicianul în insolvență prin planul de distribuire, în cuantum de 5.948,14 lei, urma să fie distribuită cu prioritate creditorilor bugetari și creditorilor garantați, chiar dacă nu erau destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei. În continuare, arată că retribuția lichidatorului judiciar a fost stabilită de către Adunarea creditorilor la data de 26 noiembrie 2012, fiind în cuantum de 800 lei/lună și 5% din sumele obținute în cursul procedurii, iar legea nu stabilește criteriul de cuantificare a cuantumului rezervelor ce urmează a fi destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei, astfel că simpla apreciere a contestatoarei referitoare la faptul că suma previzionată este mult prea mare, nu duce la concluzia temeiniciei contestației. Solicită respingerea contestației formulate de creditoarea
S.C. R. S.A. B. ca neîntemeiată, raportat la motivele expuse pe larg în cuprinsul poziției procesuale depuse la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra contestației formulate de creditoarea S.C. R.
S.A. B. .
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată la data de 6 august 2013 sub nr. de mai sus, creditoarea SC R. SA B. a contestat planul de distribuire întocmit de practicianul în insolvență în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC DS, solicitând să se dispună refacerea planului de distribuire între creditori, în sensul diminuării provizionului constituit și distribuirea către creditori a sumelor încasate rezultate din această diminuare.
În motivarea contestației creditoarea a arătat că are calitatea de creditor chirografar, fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat cu o creanță de recuperat în sumă de 4.778,79 lei, reprezentând contravaloare livrare produse.
Prin raportul asupra fondurilor nr.1881 din_ întocmit de lichidatorul judiciar H&B I. S. acesta a menționat ca a obținut fonduri ca urmare a recuperării creanțelor în cuantum de 47.225,93 lei.
Prin planul de distribuire nr.1882/_, suma obținută din recuperarea creanțelor a fost distribuită creditorilor garantați si creditorilor bugetari, după ce, în prealabil, a fost diminuată cu contravaloarea onorariului lunar si onorariului de succes al lichidatorului, cu cota de 2% cuvenită fondului de lichidare (UNPIR), a impozitului si cheltuielilor de procedura, in valoare totala de 15.164,94 lei.
De asemenea, suma de 5.948,14 lei a fost previzionată pentru cheltuielile viitoare ale lichidării, această sumă, în opinia creditoarei, fiind mult prea mare raportat la necesarul de sumă pentru eventuale cheltuieli de procedură.
Astfel, se susține că practicianul în insolvență nu a menționat care ar fi cheltuielile de procedură ce necesită provizionarea sumei mai sus menționată și că simpla afirmație că suma urmează să fie utilizată pentru acoperirea cheltuielilor nu poate fi acceptată.
În plus, contestatoarea afirmă că debitoarea va mai încasa sume din valorificarea de bunuri sau recuperarea de creanțe, iar cheltuielile de procedură s-ar impune a fi deduse din aceste sume încasate în viitor. În situația in care debitoarea nu a mai avut active de valorificat sau creanțe de recuperat, cu atât mai mult nu se justifică provizionul constituit în sumă atât de mare. Mai mult, cheltuielile de procedură care presupun comunicări poștale, publicitate în presă locala și centrală, comisioane bancare, nu s-ar putea ridica la asemenea valori. Cu titlu de exemplu, comisioanele bancare de administrare de cont curent, la bănci care practică comisioane mari pe piață bancară nu depășesc 30 lei/lună. Or debitoarea a deținut un singur cont bancar - contul unic de insolvență - orice alte conturi nefiind necesare și nici permise de art. 4 din Legea nr. 85/2006. În cazul comisioanelor de încasare, respectiv plăți, acestea pot fi făcute din încasările viitoare, nefiind necesar un provizion atât de mare.
Creditoarea a arătat faptul că, din analiza raportului de activitate depus până în prezent de către lichidator, a rezultat o medie lunară de cheltuieli de procedură, ce depășește cu puțin suma de 1.000 lei lunar, motiv care o îndreptățește pe contestatoare să considere exagerată suma de 5.984,14 lei, constituită cu titlu de provizion.
S-a învederat că, potrivit art. 127 pct.4, lichidatorul judiciar avea obligația de a constitui rezerve destinate acoperirii cheltuielilor viitoare ale averii debitoarei, dar provizionul se constituie pe baza unei analize și previzionări cât mai aproape de realitate, iar nu după aprecierea discreționara, nefundamentată a lichidatorului judiciar. Lipsa unei previzionali reale a cheltuielilor viitoare are drept rezultat prejudicierea creditorilor, ceea ce nu poate fi acceptat.
Prin poziția procesuală depusă la dosar, lichidatorul judiciar H&B I. S. a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, arătând că a procedat la întocmirea raportului asupra fondurilor nr.1881/_ și a planului de distribuire între creditori nr. 1882/_ în temeiul art. 122 și art. 123 din Legea 85/2006.
Raportul asupra fondurilor obținute din încasarea de creanțe și planul de distribuire au fost înregistrate și afișate la ușa instanței la data de_ și publicate în Buletinul Procedurilor de I. ență nr. 12788/_ .
Lichidatorul judiciar a menționat că dispozițiile art. 127 pct. 4 din Legea nr.85/2006, ale cărui norme sunt imperative, impun previzionarea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare și că această previzionare privește suma de 5.948,14 lei.
S-a arătat că rezervele sunt preconizate pentru demersurile viitoare de recuperare a creanțelor rămase neîncasate (suma de 300 lei), pentru comunicarea actelor aferente procedurii (suma de 50 lei), comisioane bancare (suma de 30 lei) si onorariul lichidatorul judiciar aferent unei perioade de 7 luni (suma de 5.600 lei - 800 lei/lună).
Retribuția lichidatorului judiciar pentru întreaga perioada de faliment a fost stabilită de către Adunarea creditorilor din data de_, fiind în sumă de 800 lei/lună, respectiv 5% din sumele obținute în cursul procedurii.
S-a mai precizat că legea nu stabilește criteriul de cuantificarea a cuantumului rezervelor ce urmează a fi destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Lichidatorul judiciar a arătat că simpla apreciere a contestatoarei conform căreia suma previzionată este mult prea mare, în condițiile în care din rapoartele de activitate depuse la dosar a rezultat o medie lunară de cheltuieli de procedură ce depășește cu puțin suma de 1000 lei lunar, nu duce la concluzia temeiniciei contestației.
Cheltuielile aferente procedurii sunt reglementate de dispozițiile art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 și sunt compuse din taxele, timbrele sau orice cheltuieli aferente procedurii instituite prin lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitoarei, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art.19 alin. 2) și 24 din Legea nr. 85/2006.
Astfel în acest stadiu al procedurii, lichidatorul judiciar a efectuat demersurile necesare de recuperare a creanțelor ramase neîncasate de la SC Helcor P. S., fiind demarată procedura de executare silită, pe rolul C. ii de Apel C. fiind înregistrate și două recursuri din partea administratorului special, în dosarele nr._ /a2 și_ /a3, cu termen la_ respectiv,_ .
În acest context, lichidatorul judiciar a apreciat la data întocmirii planului de distribuire că este necesară finalizării lichidării și închiderii procedurii de faliment o perioada de aproximativ 7 luni de activitate.
Analizând cererea și înscrisurile la dosar, prin raportare la disp. art. 122 alin. 1-3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic reține următoarele:
Din cuprinsul raportului asupra fondurilor obținute din recuperarea creanțelor datorate debitoarei SC DS de diverși debitori rezultă faptul că în contul unic al averii debitoarei, la data de 23 iulie 2013, se afla suma de 61.174,01 lei, sumă pe care, cu luarea în considerare a alineatului 1 al art. 122, practicianul în insolvență a propus-o a fi distribuită.
În acest sens, a fost întocmit planul de distribuire între creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, cu luarea în considerare a ordinii de prioritate prevăzută de disp. art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Conform acestor dispoziții, legiuitorul a reglementat în mod imperativ modalitatea de distribuire ce se impune a fi avută în vedere de practicianul în insolvență, pornind de la ordinea de preferință pe care acesta trebuie să o aibă în vedere la momentul repartizării sumelor existente în contul unic al averii debitoarei.
Astfel, conform pct. 1 al articolului menționat, se impun a fi achitate cu prioritate taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite de Legea nr. 85/2006, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitoarei și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, 19 alin. 2, art. 23, 24 și art. 98 alin. 3, sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. 4 din același act normativ.
În ceea ce privește plata acestor remunerații legiuitorul a avut în vedere plata remunerației cuvenite practicianului în insolvență precum și plata remunerației persoanelor pe care practicianul este îndreptățit să le angajeze în condițiile reglementate de art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
În cadrul acestor cheltuieli, astfel cum în mod corect a procedat și practicianul în insolvență, se includ taxele poștale, cheltuielile aferente anunțurilor efectuate pe parcursul derulării procedurii, contravaloarea informațiilor obținute de la ONRC, precum și cota cuvenită UNPIR prin raportare la disp. art. 4 alin. 6 lit.c din Legea nr. 85/2006.
În aceeași categorie se includ, de altfel, și comisioanele bancare percepute de banca la care debitoarea are deschis cont unic.
Se impune a se preciza faptul că prin contestația formulată creditoarea nu contestă cuantumul acestor cheltuieli, nefiind contestate sumele pe care practicianul în insolvență le-a propus a fi distribuite în condițiile prev. de art. 123 alin. 1 pct. 1, contestația vizând doar suma provizionată de către lichidator cu titlu de cheltuieli viitoare ale lichidării, sumă în cuantum de 5.948,14 lei.
Referindu-ne, pe cale de consecință, la această sumă, judecătorul sindic va reține faptul că dispozițiile art. 127 alin. 1 pct. 4 îndreptățesc practicianul în insolvență să provizioneze, cu ocazia distribuirilor parțiale, sumele necesare să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Legiuitorul nu detaliază care anume cheltuieli se impun a fi provizionate, judecătorul sindic apreciind că în acest sens se impune a se face trimitere la dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2006, precum și la stadiul procedurii, repere în funcție de care practicianul ar fi în măsură să cuantifice, la un moment dat, cheltuielile necesare în vederea continuării procedurii.
În cazul în speță, în acest scop a fost provizionată suma de 5.948,14 lei, sumă cu privire la care practicianul în insolvență nu a făcut referiri detaliate, din cuprinsul planului de distribuire rezultând doar că această sumă reprezintă rezerva necesară pentru continuarea demersurilor de recuperare a creanțelor neîncasate, comunicarea actelor aferente procedurii etc.
În cuprinsul poziției procesuale înregistrată la dosar în urma contestației formulată de creditoare au fost precizate și cheltuielile previzibile considerate de lichidatorul judiciar ca fiind posibil a fi realizate în perioada următoare până la întocmirea unui nou plan de distribuire sau a distribuirii finale.
Deși în cuprinsul contestației creditoarea consideră că media lunară a cheltuielilor de procedură ocazionate pe parcursul derulării procedurii insolvenței SC DS se ridica la puțin peste 1.000 lei lunar, judecătorul sindic apreciază că față de detalierea acestor cheltuieli făcută de practician depusă la dosar la data de 4 septembrie 2013, contestația împotriva planului de distribuire și, implicit, a sumei provizionate de către lichidator se impune a fi respinsă.
Aceasta întrucât în cadrul procedurii se impune a fi efectuate în continuare demersuri de recuperare a creanțelor rămase neîncasate de la SC HELCOR P. S., persoană juridică față de care a fost demarată procedura de executare silită, reținându-se și faptul că pe rolul Curții de Apel C. sunt înregistrate două recursuri din partea administratorului special, în dosarele nr._ /a2 și nr._ /a3, având termene stabilite în cursul lunii noiembrie 2013.
Aceste demersuri impun în mod obligatoriu participarea practicianului în insolvență în calitate de reprezentant al debitoarei și, eventual, angajarea unor persoane de specialitate în condițiile prev. de art. 23 din Legea nr. 85/2006, aspecte care ar fi de natură să genereze cheltuieli viitoare în procedură.
În plus, pe perioada până la data închiderii procedurii practicianului în insolvență i se cuvine plata onorariului lunar, în cuantum de 800 lei/lună, onorariu care a fost încuviințat de
adunarea creditorilor la data de_, la această sumă fixă adăugându-se și procentul de 5% din sumele obținute atrase în contul unic al averii debitoarei.
În plus, pentru valorificarea bunurilor existente în patrimoniul debitoarei se impun a fi provizionate sume necesare efectuării publicității și a demersurilor efective de valorificare, chiar în condițiile în care în urma valorificării se vor obține alte sume care vor intra în contul unic al averii debitoarei.
Din ceastă perspectivă, judecătorul sindic consideră că sumele provizionate de practicianul în insolvență, prin raportare și la cuantumul cheltuielilor de cel puțin 1.000 lei lunar, avansat de contestatoare, sunt justificate și că, în lipsa unor reglementări oferite de legiuitor sau a unei limite maxime menite să plafoneze cuantumul sumelor provizionate la un anumit procent, de exemplu, solicitarea creditorului de admitere a contestației și diminuare a provizionului se impune a fi respinsă ca fiind nefondată.
De altfel, în urma acoperirii tuturor cheltuielilor de procedură cu ocazia unei noi distribuiri, sumele care vor depăși cuantumul cheltuielilor reglementate de disp. art. 123 alin.
1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 vor face obiectul unei noi distribuiri între creditori cu respectarea dispozițiilor normei legale enunțate.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la disp. art. 123 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, contestația formulată de creditoarea SC R. SA împotriva raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire întocmite de practicianul în insolvență în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC DS va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge contestația formulată de creditoarea SC R. SA împotriva planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC D.
S. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 992/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 419/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
