Sentința civilă nr. 704/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.704/2013
Ședința publică din data de 7 martie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului P.
E., la solicitarea reclamantului SOCIETATEA R. LS în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC Î. SS în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013 când judecătorul sindic, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 7 martie 2013; încheierea menționată face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ /a1, la data de 26 iulie 2012, lichidatorul judiciar Societatea R. LS desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC Î. SS a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului P. E. și obligarea acestuia la plata sumei de 412.958 lei reprezentând pasivul debitoarei înscris în tabelul definitiv de creanțe, motivat de faptul că în sarcina acesteia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a și e din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a ascuns activele circulante ale debitoarei pentru a le folosi în folosul propriu sau a altei persoane, în detrimentul creditorilor.
Astfel, din istoricul societății reiese că aceasta a fost constituită în anul 1998 de către doi asociați de cetățenie italiană, precum și o persoană juridică italiană și a suferit în mod succesiv mai multe modificări, însă prezintă relevanță modificarea din 2008 când părțile sociale au fost preluate, în calitate de asociat unic, de pârâtul
P. E., acesta fiind și administratorul societății. Pârâtul a preluat societatea fără spații de producție, fără utilaje și fără personal, dar cu creanțe de încasat în valoare de 511.000 lei.
Reclamanta a mai arătat că ulterior deschiderii procedurii a notificat pârâtul, pentru depunerea documentelor contabile însă acesta nu a procedat la furnizarea vreunor informații cu privire la starea de fapt a debitoarei și la creanțele de încasat, astfel încât au fost obținute informații de la contabila societății, care a arătat că societatea nu mai desfășoară activitate din 2007, până în anul 2008 a avut un singur angajat, iar din_ și până la data deschiderii procedurii a avut un număr de 5 angajați, din care 4 paznici, care păzeau un imobil situat în Turda, str. 22 Decembrie 1989 nr. 12C, care aparținea SC HELTAS INVESTMENT S. B., partener de afaceri a debitoarei.
Reclamanta a mai arătat de asemenea că debitorii societății de la care debitoare are de recuperat creanțe în cuantum de 511.327 lei, unii au fost radiați și, în plus, nu au fost predate documentele necesare recuperării acestora, cu excepția SC TOSCANO S., pentru care au fost predate facturi din anul 2008, care însă erau prescrise. Au mai fost predate și o serie de facturi neîncasate pentru vânzarea unor utilaje în sumă totală de 179.736 lei către SC HELTAS INVESTMENT S. precum și situația activelor imobilizate în anul 2009. Pentru recuperarea acestei sume s-a formulat o cerere pentru emiterea ordonanței de plată, care a fost soluționată de către Tribunalul București, prin respingere, întrucât pârâta a depus la dosar un contract de cesiune de creanță prin care debitoarea SC Î. SS a cesionat creanța către GAESUM BEHER BV OLANDA.
Față de această situație reclamanta a arătat că acest aspect nu înlătură răspunderea pârâtului, care prin modalitatea în care a procedat, a păgubit patrimoniul debitoarei cu această sumă și în folosul unei terțe persoane.
Referitor la indicatorii financiari din bilanțul aferent anului 2009, reclamanta a arătat că valoarea creanțelor de recuperat a scăzut de la 511.327 lei la 433.080 lei, însă nu a fost justificată suma încasată în cuantum de 77.920 lei.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind că pârâtul a folosit activele debitoare, atât cele imobilizate, cât și cele circulate, în scopul folosirii în folosul propriu, reclamanta a considerat că în cauză sunt incidente disp. art. 138 alin.1 lit. a și e din legea nr. 85/2006.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii arătând că nu a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, nu a deturnat și nici nu a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
În acest sens, pârâtul a arătat că la data de_ a devenit asociat unic și administrator al societății, însă anterior acestei date activitatea economică a acesteia era deja afectată, întrucât nu mai avea contracte externe, iar activitatea societății nu a putut fi redresată. În plus, societatea avea datorii și nu a deținut documente pentru a prezenta cifrele cu precizie, iar creanțele societății nu au putut fi recuperate.
Cât privește contractul de cesiune încheiat cu GAESUM BEHER BV OLANDA, pârâtul a arătat că a încheiat acest contract pentru a diminua datoria imensă pe care o avea față de această societate, cesionând creanța pe care o avea de recuperat de la SC HELTAS INVESTMENTS S. .
Pârâtul a mai arătat și faptul că nu are nici o cunoștință despre vreo creanță a AFP C. pe care ar fi avut-o față de debitoare, întrucât a delegat-o pe contabila societății d-na Thurn V. să îl reprezinte și să semneze un proces verbal încheiat de A.F.P. C. N. și cunoștea faptul că trebuie să conteste raportul, dar nu a avut cunoștință despre deschiderea procedurii, decât la momentul la care a fost notificat.
Referitor la faptul că nu a oferit informații privind starea de fapt a debitoarei și situația creanțelor de încasat, pârâtul a arătat că acest lucru este real, însă a împuternicit-o pe d-na Thurn V. în acest sens.
Cât privește o eventuală incidență a disp. art. 138 alin.1 lit. a, pârâtul a arătat că nu a încasat nici o sumă de bani în numele societății, nu a efectuat nici o plată, astfel încât susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de
mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Astfel, cât privește răspunderea pârâtului, judecătorul sindic reține din cuprinsul întâmpinării, din răspunsurile la interogatorii și din istoricul societății că acesta a fost administrator al societății din data de_, preluând societatea cu creanțe de recuperat în cuantum de 511.327 lei (f.25).
De asemenea, instanța reține că în averea debitoarei, astfel cum rezultă din indicatorii financiari aferenți anului 2009, societatea avea active circulante în cuantum de 513.363 lei, din care creanțe de recuperat 511.327 lei (f.29).
În plus, contrar susținerilor pârâtului arătate prin răspunsurile la interogatoriu (f.58), judecătorul sindic reține că deși societatea nu mai avea activitate, așa cum a recunoscut pârâtul, la data de 1 octombrie 2008 societatea a încheiat 4 contracte individuale de muncă, angajând 4 persoane în calitate de paznici cu un salariu brut de 703 lei fiecare, deși societatea nu mai dispunea de bunuri pentru care ar fi fost necesară asigurarea pazei, contracte care au fost desfăcute din inițiativa lichidatorului judiciar doar la data de 4 martie 2011 (f.76- 87), dovezile achitării salariilor acestor persoane aflându-se la filele 88-89.
Pe de altă parte, judecătorul sindic reține faptul că deși la data preluării de către pârât a părților sociale și a mandatului de administrator, societatea avea de recuperat creanțe în cuantum de 511.327 lei, pârâtul nu a făcut demersuri pentru recuperarea acestora, astfel încât, o parte din acestea s-au prescris, iar o parte, deși au fost recuperate, astfel cum rezultă, prin diferență, efectuată pe baza indicatorilor financiari aferenți anului 2009 (f.29) și balanța de verificare la_, contul clienți (f.31), nu a fost justificată modalitatea de utilizare a sumei încasate.
Nu în ultimul rând, încheierea contractului de cesiune între societatea debitoare și GASEUM BEHER BV OLANDA coroborat cu refuzul pârâtului de a depune acel contract de cesiune precum și de a oferi lămuririle necesare legate de încheierea acestui contract (f.58), în principal cele vizând prețul încasat, sunt de natură să conducă la concluzia că acest contract a fost încheiat în detrimentul debitoarei, în sensul că prețul cesiunii nu a fost folosit în interesul acesteia.
Astfel, față de situația relevată, judecătorul sindic reține că faptele mai sus descrise sunt de natură să prejudicieze interesele creditorilor și au fost săvârșite în perioada mandatului de administrator al pârâtului care, prin modalitatea în care a înțeles să gestioneze afacerile societății, a creat prejudiciul constând în pasivul
debitoarei și care, datorită imposibilității debitoarei de a-l acoperi, a determinat deschiderea procedurii insolvenței, faptele circumscriindu-se disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art. 138 alin.1 lit. e, judecătorul sindic, în lipsa unor dovezi referitoare la o eventuală deturnare sau ascundere a unei părți din averea debitoarei sau a unor dovezi apte să probeze mărirea fictivă a pasivului acesteia, nu poate reține eventualele fapte circumscrise acestor dispoziții legale. În acest context, judecătorul sindic subliniază faptul că sarcina probei, în conformitate cu disp. art. 1169 C.civ., în vigoare, în conformitate cu disp. art. 230 lit. a din legea nr. 71/2011, îi revenea reclamantei.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la suportarea pasivului debitoarei SC Î. SS în cuantum de 412.958 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea R.
LS împotriva pârâului P. E. domiciliat în B., A. I. nr. 2A, bl.A14D, sc.3, et.3, ap. 41, sector 6 și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC Î. SS, în cuantum de 412.958 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4.ex. NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 608/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4917/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
