Sentința civilă nr. 5356/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a4 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5356
Ședința publică din 18 noiembrie 2013
Completul compus din:
Judecător-sindic: L. M. Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulată de F. G., cu domiciliu procesual în C. -Napova, str. Decebal, nr. 31, ap. 8, jud. C., în calitate de administrator special la S. "G. V. " S.R.L, cu sediul în com. F. de Jos, sat
de M., casa nr. 21-22, împotriva înscrierii în tabelul preliminar al creanțelor SC G. V. S. a creditorilor D. C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C. și SC C. B. R. S., cu sediul în B., str. V. L., nr. 78A, sector 2.
Procedura îndeplinită, soluționarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din 04 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul _
/a4 la data de_ administratorul special al debitoarei S. G. V. S. contestă înscrierea în tabelul creanțelor debitoarei a creanțelor:
DGFP C. în valoare de 8.000.794 lei - creanță garantată;
S. C. B. R. S. B., înscrisă în tabelul preliminar cu o creanță de 2939,28 lei deși în actele contabile acest creditor figurează înscris cu o creanță de circa 400 lei.
Prin întâmpinare administratorul judiciar al debitoarei solicită respingerea ca nefondată a contestațiilor formulate (fila 31).
La data de 3 aprilie 2013, în ședința publică administratorul special al debitoarei, prin reprezentant, depune cerere scrisă de renunțare la contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei în ceea ce privește creanța înscrisă în favoarea DGFP C. (fila 1200 vol. V) astfel încât instanța va lua act de această renunțare.
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ în dosar_ /a5 creditoarea B. G. S. G. S. contestă înscrierea și solicită radierea din tabelul preliminar al creanțelor înscrise în favoarea creditorilor, F. G., F. V., S. N., S. E. și S. R. C. S. .
În motivarea contestației formulate se arată următoarele:
1. Creanța creditorului F. V. in mod nelegal a fost înscrisă întrucât dreptul la acțiune in vederea recuperării acestei creanțe este de mult timp prescrisă. Astfel prin cererea de admitere a creanței acest creditor solicită înscrierea sa in tabelul preliminar al creanțelor în baza unui contract de cesiune perfectat intre F.
si F. G. (administratorul societății) a creanțelor născute din contractele de creditare enumerate în cererea de admitere a creanței. Se observă că toate contractele de creditare pe care se întemeiază F. V. au fost perfectate in perioada_ -_ . Din contractele de creditare depuse rezultă că nu s-a prevăzut un termen la care trebuiau restituite creanțele, rezultând astfel că aceste împrumuturi trebuiau restituite imediat, la cererea creditorului F. . Raportat la aceste aspecte rezulta, ca dreptul la acțiune in vederea recuperării creanței este prescrisa la data formulării cererii de admitere a creanței. In acest sens arată ca potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani. Adică creditorul unei creanțe are un termen de 3 ani de a efectua demersuri in vederea recuperării creanței sale de debitor. Se observă că termenul de prescripție 3 ani (care a început să curgă de la data încheierii contractelor de creditare) s-a împlinit pentru toate creanțele invocate de F. V. în prealabil depunerii cererii de admitere a creanței la dosarul de insolvență. Pentru prima creanța invocata (rezultata din contractul de creditare nr. 367/2004) prin cererea creditorului termenul s-a împlinit deja in anul 2007, iar pentru ultima creanța (rezultata din contractul de creditare nr. 78a/_ ) termenul de prescripție s-a împlinit la data de_ . Astfel creanțele de care se prevalează acest creditor nu mai pot fi valorificate pe calea unei cereri în justiție.
Administratorul judiciar a reținut prin raportul de verificare a creanțelor ca termenul de prescripție a fost întrerupt, întrucât debitoarea SC G. V. S. a emis la data de_ un act din care a recunoscut datoriile sale fata de creditorul F. .
B. GSG SA arată că termenul de prescripție de 3 ani nu putea fi întrerupt la data de_ întrucât se împlinise deja pentru fiecare din creanțele invocate. Astfel cum s-a reținut și in doctrină, întreruperea (precum si suspendarea) constituie o "modificare a cursului firesc a prescripției care survine atunci când starea de pasivitate a titularului dreptului la acțiune este justificată de atitudinea celeilalte părți". Așadar cauza de întrerupere a prescripției in mod necesar și firesc trebuie să intervină in cursul termenului de prescripție, un termen împlinit de prescripție nu mai poate fi întrerupt. După împlinirea termenului de prescripție de 3 ani acesta nu mai curge, deci evident nu mai poate fi nici suspendat și nici întrerupt. Concluzia contrară ar conduce si la eludarea raționamentului pentru care a fost reglementata instituția prescripției, respectiv acea de a sancționa creditorul care in termenul legal nu întreprinde demersuri pentru a-si recupera creanța pe căile asigurate de lege.
În consecință toate creanțele invocate de creditorul F. V. sunt prescrise, neoperând cauza de întrerupere menționata de administratorul judiciar in raportul de verificare a creanțelor.
Creanța creditorului S. N. si acesta este nelegal înscrisa in tabelul preliminar.
Și in privința creanței acestui creditor se observa ca, creanțele de care se prevalează provin din contracte de creditare perfectate intre_ -_ . Astfel
fără a relua argumentele expuse la punctul I. se observa ca si aceste creanțe erau deja prescrise la data depunerii declarației de creanța la dosarul de insolvență (_
). Întreruperea termenului de prescripție nu s-a realizat nici in acest caz, având in vedere ca la data de_ termenul de prescripție de 3 ani era îndeplinita deja pentru fiecare creanța de care se prevalează creditorul. Astfel pentru prima creanța termenul s-a împlinit la data de_ (contractul de creditare fiind încheiat la data de_ ), iar pentru ultima creanța s-a împlinit la data de_ (contractul de creditare fiind perfectat la data de_ ).
In ceea ce privește creanța deținută de S. E. in baza a doua contracte de cesiuni arată următoarele:
O parte a creanțelor deținute de creditoare (creanțele-rezultate din contractele de creditare perfectate in perioada_ -_ ) sunt prescrise pentru considerentele expuse deja la punctul I din contestație.
In ceea ce privește contractul de cesiune nr. 125.2/_ se observa faptul ca acesta cuprinde doua anexe nr. 1, cu conținut diferit. Astfel cu declarația de creanța creditoarea a depus o anexă în care totalul creanțelor este de 3.093.555 lei, astfel cum scrie si in contractul de cesiune. Insa in prealabil, in fața Tribunalului S. izat C. creditoarea a depus atașat cererii de intervenție formulată la_ in dosarul nr._ o altă anexă nr. 1 la același contract de cesiune. Această din urmă anexă conține creanțe rezultate din aceleași contracte de creditare in alt cuantum, si in ciuda faptului că, contractul de cesiune din care face parte integranta anexa nr. 1 a fost semnata (potrivit susținerii creditoarei) la data de_, anexa datează din_ . Se mai observa ca anexa depusa la dosarul nr._ (anexa care cuprinde creanțele dlui F. G. față de debitoare) cuprinde și creanțele care s-ar fi cesionata in anul 2010 către creditoarea S. si către creditorii S. N. si F. V. .
De asemenea in cazul multor contracte de creditare creanța cesionata constă in dobânda fără a fi justificat printr-un act pe ce perioada s-au calculat aceste dobânzi, pe ce sold s-a aplicat dobânda etc.
Referitor la creanța deținuta de F. G. se observă următoarele:
Din Nota explicativa și actele atașate rezultă, ca F. G. deține creanța de 40.995 lei cu titlu de dobânzi aferente contractelor de creditare încheiate in perioada 2009-2012. Având in vedere că F. G. a cesionat creanțele rezultate din aceste contracte de creditare către S. E., S. N. si F. V. nu mai poate incasa dobânzi in temeiul acelorași contracte.
In ceea ce privește creanța de 60.324 lei se observa că acesta rezultă dintr-o factură emisă in anul 2007. Astfel termenul de prescripție al acțiunii de recuperare a creanței s-a împlinit deja in anul 2010, fiind nelegală înscrierea acestei creanțe la masa credală pentru considerentele expuse la pct. I.
Cu privire la creanța deținută de SC R. C. S. se observă că creanța acestui creditor nu poate fi înscrisă la masa credală pentru următoarele considerente:
Pentru creanța rezultată din chiria percepută din imobilul din C. -N., str. Zorilor nr. 44. nu există un contract de închiriere. O asemenea creanța, fără a exista cel puțin un contract cu data certa din care să rezulte pe ce motiv si cu ce destinație a fost închiriat spațiul nu poate fi opus tuturor celorlalți creditori, nefiind justificată.
În ceea ce privește contractul de închiriere nr. 1/_ din care rezultă mare parte a creanței creditorului se observă ca acesta s-a încheiat pe o perioada de 5 ani, nu este notată în cartea funciară (contrară prevederilor legii nr. 7/1996) și nu a dobândit dată certă nici prin alt mod. Astfel cum s-a reținut și in doctrina contractele de închiriere încheiate pe o perioada mai mare de 3 ani pentru a dobândi opozabilitate față de terț in mod obligatoriu se notează in cartea funciară.
Având in vedere aceste aspecte contractul de închiriere și creanța rezultată din acesta nu sunt opozabile celorlalți creditori ai debitoare, fiind necesară înlăturarea acestei creanțe de la masa credală.
In ceea ce privește factura nr. 3/2010 privind cele doua vitrine, emisă de SC
R. C. S., ar trebui făcută dovada existenței și a predării efective a bunurilor către debitoare. Se observă de altfel că factura nu este semnată de primire și acceptată la plată de către debitoare.
Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației și radierea creanțelor creditorilor mai sus-menționați.
Prin întâmpinare (fila 32-37) administratorul judiciar solicită respingerea contestației formulate pentru următoarele considerente:
În momentul analizei declarațiilor de creanță formulate de creditorii: F. G.
, F. V., S. N., S. E. s-a pus în discuție prescripția creanțelor solicitate, iar în temeiul art. 67 alin. 2 din Legea 85/2006 s-a luat legătura cu creditorii care au pus la dispoziția administratorului judiciar actele de recunoaștere ale creanțelor provenite de la debitoare care au fost catalogate ca fiind întreruptive de prescripție în temeiul art. 16 lit. a din Decret 167/1958. În paralel s-au inițiat discuții și cu debitoarea fiind verificate în baza de date contabilă situația creanțelor pretinse de creditor, confirmându-se soldul pretins.
S-a concluzionat astfel că atât înainte de cesiunea creanței prin acordul nr. 54/_, cât și ulterior, erau eliberate extrase de cont anual prin care se confirmă debitul, fiind o practică obișnuită a unei societăți comerciale. Prin urmare, cursul prescripției extinctive a fost întrerupt în anii_ ,_, 2011, 2012. În aceste condiții, critica B. GSG S. conform căreia creanțele s-au prescris este neîntemeiată.
Mai mult, arată că, creditorul FA"TOL V. a preluat creanța de la F. G. prin contractul de cesiune nr. 54/_ . Or, în condițiile în care creanța lui F. G. se prescrise deja în anul 2007, conform susținerilor reclamantei, perfectarea acordului se prezintă ca lipsită de o cauză reală.
Atât înainte de cesiunea creanței prin acordul nr. 55a/31.03.20l0, cât și ulterior, erau eliberate extrase de cont anual prin care se confirma debitul, fiind o practică obișnuită a unei societăți comerciale. Prin urmare, cursul prescripției extinctive a fost întrerupt în anii 2006, 2007,_, 2011, 2012. În aceste condiții, critica B. GSG S. conform căreia creanțele s-au prescris este neîntemeiată
Mai mult, arată că S. N. a preluat creanța de la F. G. prin contractul de cesiune nr. 55a/_ .
F. G. a perfectat 2 contracte de cesiune de creanță cu S. E. ; A. contractul nr. 55b/_ pentru suma de 1.125.000,00 lei; B. contractul, nr. 125.2/_ pentru suma de 3.093.555 lei (totalizând suma de 4.218.555 lei).
Atât înainte de cesiunea celor 2 creanțe, cât și ulterior, debitoarea elibera extrase de cont anual către creditor, prin care se confirma debitul, fiind o practică obișnuită a unei societăți comerciale. Prin urmare, cursul prescripției extinctive a fost întrerupt in anii_ ,_, 2011, 2012. În aceste condiții, critica
B. GSG SA conform căreia creanțele s-au prescris este neîntemeiată.
Cu privire la a doua critică exprimată de contestatoare, R. arată că la momentul verificării declarației de creanță, acesta nu a cercetat și actele depuse la dosarul nr._, verificarea efectuându-se doar în baza cererii de admitere la masa credală formulate de S. E. și depuse la dosarul nr._ precum și ale înregistrărilor contabile ale debitoarei. Astfel cum a precizat, soldul pretins în sumă de 4.218.555,00 lei a fost confirmat de insolventă.
Cu privire la a treia critică exprimată, R. a arătat că la momentul analizei declarației de creanță, s-a procedat la verificarea tuturor dobânzilor pretinse. Mai. mult s-a luat legătura și. cu debitoarea, care a confirmat modalitatea de calcul.
Creditorul a pus la dispoziția R. acorduri din care rezultă faptul că FATOI.
G. și-a rezervat dreptul de a încasa dobânzile aferente creanțelor
cesionate. În paralel, s-a luat legătura cu creditorii S. N., S. E. cât și F.
. V. care an confirmat aceste convenții, ce au fost puse la dispoziția R. .
În ceea ce privește creanța prescrisă în sumă de 60.324 lei provenită din factura emisă în anul 2007, învederează că creditorul a făcut dovada întreruperii prescripției, în fapt debitoarea emițând anual extrase cont creditorilor, spre confirmarea soldului.
Cu privire la creanța deținută de SC R. C. S., învederează faptul că administratorului judiciar i s-a pus la dispoziție copia contactului de închiriere comercială nr. 27 din_, perfectat între SC R. C. S. în calitate de proprietar și SC R1M1N1 IMPEX S. în calitate de chiriaș, pentru închirierea imobilului situat în C. -N., str. Zorilor nr. 44, parter, în suprafață de 145,81 mp.
Față de critica contestatoarei privind necesitatea înscrierii contractului în Cartea Funciară, arată că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 7/1996 nu prevăd o astfel de obligație. Solicitarea B. GSG SA de o fi înlăturată creanța SC R. C. S. din tabelul preliminar pentru considerente de opozabilitate, este neîntemeiată, în condițiile în care este necesar să ne raportăm la valabilitatea contractului.
În fine, evidențiază că factura nr. 3/_ a fost înregistrată în contabilitatea debitoarei, în fapt, părțile încheind și un proces verbal de predare primire, pus la dispoziția R. atât de către creditoare cât și de debitoare.
La rândul lor petenții F. V., S. N., S. E. și S. R. C. S. au depus întâmpinare solicitând respingerea contestației B. ca neântemeiate precizând că este real că creanțele provin din contracte de cesiune de creanță și că o parte din aceste creanțe datează și din anul 2004, dar termenul de prescripție în privința acestor creanțe nu s-a împlinit pentru că a fost întrerupt de mai multe ori în perioada anilor 2004 - 2012.
În ceea ce privește creanța S. R. C. S. se arată că B. se referă la aspecte care nu au relevanță în cauză. Faptul că contractele de închiriere nu au dată certă sau neînscrierea contractului nr. 1/2009 în CF nu anulează valabilitatea contractului.
În ședința publică din_ s-a solicitat de către contestatoarea B. și s-a încuvințat de către instanță efectuarea expertizei financiar contabile având ca obiective:
stabilirea dacă sumele de bani ce fac obiectul contractelor de creditare/finanțare firmă enumerate în anexa1 (fila 934-936) au fost încasate efectiv de debitoare, dacă au fost înregistrate în contabilitatea societății,dacă au fost utilizate în interesul societății și au fost utilizate de aceasta.
Se va verifica modul de calcul a dobânzilor solicitate de F. G., F.
V., S. N., S. E. arătate în anexele 2 - 5 (fila 937-949), va stabili dacă dobânzile solicitate de creditori se datorează în cuantumul pretins de aceștia.
În ședința publică din_ s-a dispus conexarea celor două dosare în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea 85/2006.
Din examinarea contestațiilor formulate, a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă 457/C/_ s-a admis cerea formulată de debitorul S.
G. V. S. și s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva acesteia fiind numit administrator judiciar SP R. &P. S. .
În tabelul preliminar al creanțelor debitoarei, publicat în BPI în data de_ (fila 968-970) creditorii a căror creanțe au fost contestate au fost înscriși cu următoarele sume:
S. C. B. R. S. cu suma de 2939,28 lei, ca efect a admiterii în parte a cererii de creanță formulate. Deși administratorul special a contestat înscrierea în tabel a acestei creditoare cu suma acceptată de administratorul judiciar și înscrisă în tabel, s-a mărginit să facă o simplă afirmație potrivit în sensul că în contabilitate acest creditor este înscris cu o sumă mai mică, fără a face nici o dovadă în acest sens. În consecință apreciind că administratorul judiciar în mod justificat a înscris în tabel creanța în sumă de 2771,44 lei, în baza facturilor 6408447, 6409696, 6410967 și 6410762 și calculând penalități de întârziere contractului nr. 227/_
. În consecință contestația administratorului special va fi respinsă ca nefondată.
F. V. a fost înscris cu o creanță în sumă de 2.240.000 lei - conform cererii de creanță formulate.
Instanța reține că în baza contractelor de creditare încheiate de administratorul F. G. pe parcursul anilor 2004 - 2009 (fila 1252) acesta a pus la dispoziția societății suma de 1.670.074 lei, la această sumă s-au adăugat dobânzi de 569.926 lei.
În baza contractului de cesiune de creanță nr. 54/_ creanța în sumă totală de 2.240.000 lei a fost cesionată în favoarea creditorului F. V. .
Contestatoarea invocă prescripția dreptului la acțiune în privința recuperării creanței.
Instanța reține că atât înainte de cesiunea creanței prin contractul 54/_ cât și ulterior până la deschiderea procedurii insolvenței debitoarea emitea anual extrase de cont prin care se confirmă debitul.
Instanța apreciază că prin emiterea anuală a extraselor de cont prin care debitele erau confirmate prescripția s-a întrerupt în condițiile art. 16 lit. a din
Decret 167/1958, potrivit căruia prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută în folosul căruia curge prescripția.
S. N. a fost înscris în tabel cu o creanță în sumă de 1.135.000 lei. Suma a fost calculată în baza contractelor de creditare menționate în anexa 1 la contractul de cesiune de creanță 55/9/_ (fila 65-69).
Și în privința creanței acestui creditor contestatoarea invocă faptul că această creanță provine din contracte de creditare perfectate între_ -_ și erau prescrise la data depunerii declarației de creanță la dosarul de insolvență.
Judecătorul sindic reține că și acest caz, atât înainte de cesiunea creanței prin acordul din_ cât și ulterior, au fost eliberate extrase de cont anual prin care se confirmă debitul, prescripția nefiind așadar împlinită.
S. E. a fost înscrisă cu o creanță în sumă de 3.093.555 lei, garantată provizoriu precum și cu o creanță chirografară în sumă de 1.125.000 lei.
Creanțele provin din două contracte de cesiune de creanță:
contractul nr. 55/0/_ pentru suma de 1.125.000 lei;
contractul nr. 125.2/_ (fila 48-52) pentru suma de 3.093.555 lei conform celor precizate în anexa 1 la contractul de cesiune de creanță (fila 53-56).
Și în acest caz administratorul judiciar a verificat iar prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (fila 1210-1223) s-a confirmat de către expertul desemnat să efectueze raportul de expertiză contabilă, faptul că datoriile din împrumuturile acordate de F. G. (administratorul statutar al societății debitoare) cedent în contractele de cesiune de creanță în baza cărora S. E. a dobândit creanțele contestate, au la bază contracte ce sunt înregistrate în conturile corespunzătoare, fiind reflectate în situațiile financiare ale societății.
Nici în situația acestor creanțe afirmația contestatoarei potrivit cărei creanțele s-au prescris nu se susține, în condițiile în care debitele au fost confirmate anual prin extrase de cont eliberate către creditor.
Reținând așadar că soldul pretins de contestatoarea S. E. a fost confirmat de societatea debitoare, iar modul de calcul al dobânzilor - de asemenea contestat - a fost apreciat ca fiind corect de către expertul contabil desemnat în cauză și va respinge ca nefondată și această contestație.
Nefondată este și contestația împotriva înscrierii în tabel a creditorului F.
G. în condițiile în care cedentul F. G. a prezentat acordurile din care rezultă că și-a rezervat dreptul de a încasa dobânzile aferente creanțelor cesionate celor trei cesionari F. V., S. N., S. E. .
Nu se susține nici critica contestatoarei potrivit căreia creanța de 60324 lei provenită din factura din anul 2007 este prescrisă în condițiile în care și în acest caz s-a făcut dovada actelor întreruptive de prescripție prin extrasele de cont emise anual și ulterior confirmarea soldului.
Creanța înscrisă în favoarea creditorului S. R. C. S. a fost contestată doar în ceea ce privește creanța rezultată din chiria percepută pentru imobilul din C. N., strada Zorilor, nr. 44 - pe considerentul că în privința acestui imobil nu ar exista contract de închiriere, și în privința creanței privind contractul de închiriere nr. 1/_ care nu are dată certă și nu este notată în CF.
Instanța rețină că la dosarul cauzei s-au depus de către administratorul judiciar copia contractului de închiriere comercială nr. 27/_ (fila 112) iar în
ceea ce privește înlăturarea acestor creanțe pe considerentul neînscrierii contractelor de închiriere în CF, cererea nu este fondată, neînscrierea neafectând valabilitatea contractelor de închiriere.
Pentru considerentele expuse se vor respinge ca nefondate contestațiile formulate.
În ceea ce privește cererile creditorilor a căror creanțe au fost contestate privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial vor fi respinse pentru următoarele considerente:
F. V., S. N., S. E. au fost reprezentați de avocat conform împuternicirii avocațiale de la fila 98 din dosar, dar nu au depus chitanța doveditoare a plății onorariului acestuia.
F. G. a formulat la rândul său contestații la tabelul preliminar împotriva creanțelor debitoarei la contestația împotriva creanței DGFP C. renunțând, iar a doua contestație fiind respinsă.
Delegația de reprezentare a acestui contestator de către avocat a fost depusă în dosarul acestor contestații (fila 3, vol. IV) pentru redactare și susținere a contestației astfel că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de administratorul special în dosarul conexat pe considerentul că a fost respinsă contestația formulată de B. .
Pentru aceste motive, În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de:
B. G. S. G. SA prin Suc. C. N. .
F. G. administrator special al debitoarei SC G. V. S. împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei vizând:
Creanțele înscrise în favoarea creditorilor F. V., S. N. ,
S. E., F. G. și SC R. C. S., respectiv,
Creanța SC C. B. R. S.
Ia act de faptul că administratorul special a renunțat la judecată în privința contestației împotriva aceluiași tabel în ceea ce privește creanța creditoarei D. C. în valoare de 800.794 lei.
Respinge ca nefondate cererile formulate de F. G., F. V., S. N.
, S. E. și SC R. C. S. pentru obligarea contestatoarei B. G. S. G. SA la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /13 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 2026/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 496/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
