Decizia civilă nr. 10004/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10004/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I.
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta " S. I. T. " I.
I. împotriva sentinței civile nr. 11301 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. în contradictoriu cu intimatul I.
T. DE M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție DISJ DIN_ .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă coroborat cu dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 11301 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. a fost respinsă cererea în contencios administrativ formulată de către reclamanta "S. I. T. " I. I., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE M. C., având ca obiect anulare proces verbal de control.
În considerente se reține că prin cererea formulată de reclamanta "S.
I. T. " I. I. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE
M. C. s-a solicitat instanței să dispună anularea Procesului verbal de control nr.0001976 din_ încheiat de către pârât cu ocazia efectuării unui control la sediul reclamantei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că starea de fapt reținută este nereală, cele două persoane găsite de către organul de control ca prestând activități pentru reclamantă fără încheierea contractului individual de muncă fiind angajate de fapt în zilele de 12 și 13 mai, urmând ca în zilele imediat următoare să fie încheiat și contractul individual de muncă aferent, reclamanta neintenționând să angajeze salariați la negru.
În plus, reclamanta a arătat că procesul verbal atacat încalcă prevederile art.19 din Legea nr. 108/1999.
Textul legal mai sus menționat prevede drepturile inspectorilor de muncă, iar obiectul controlului menționat în procesul verbal de control nu se încadrează în niciuna dintre drepturile înscrise la articolul menționat, astfel că pârâtul și-a depășit atribuțiile legale, motiv pentru care procesul verbal trebuie anulat.
Astfel, instanța a reținut că, urmare a controlul efectuat la sediul reclamantei, s-a constatat că reclamanta a nesocotit prevederile art.16, alin.1 din Codul muncii, întrucât un număr de 2 persoane, P. Sorin și Micu
I. A. au fost identificate de către inspectorii de muncă, la data de _
, prestând activitate pentru reclamantă, în lipsa formelor legale de angajare. Aceste aspecte au fost relevate de către salariați în declarațiile pe proprie răspundere ridicate de organele de control.
Această stare de fapt nu a putut fi combătută de către reclamantă, prin urmare, sub acest aspect instanța a reținut că în lipsa dovezilor care să conducă la reținerea unei alte stări de fapt, cererea apare ca fiind neîntemeiată.
Cât privește încheierea actului administrativ cu depășirea competențelor legale ale organului de control, instanța nu a reținut ca fiind întemeiată nici această susținere a reclamantei.
Principala atribuție a inspecției muncii constă în controlul aplicării prevederilor legale generale și speciale în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieții în sensul art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999.
Totodată, inspecția muncii este abilitată să controleze folosirea forței de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarate în sensul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 republicată.
Prin urmare, în vederea depistării abaterilor ce contravin legislației, s-a instituit în atribuția pârâtului, respectiv în atribuția organelor de control, drepturi care să poată fi exercitate in cadrul activității de control inopinat sau tematic.
În exercitarea acestor atribuții, a fost identificată reclamanta ca săvârșind fapta ce se încadrează în dispozițiile art.260 alin.1 lit. e Codul muncii, ca o consecință a eludării art.16 alin.1 din același act normativ.
În plus, pârâtul a depus în probațiune la dosar un plan comun de acțiune privind reducerea incidenței muncii nedeclarate, potrivit căruia I. General al Poliției Române, I. General al Jandarmeriei Române, Garda Financiară - Comisariatul General și Inspecția Muncii vor colabora în vederea reducerii incidenței muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, desfășurând acțiuni de control comune.
Planul comun de acțiune a fost elaborat în baza Strategiei naționale privind reducerea incidenței muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012 și a Planului național de punere în aplicare care au fost aprobate prin H.G. nr.1024/2010.
Prin urmare, având în vedere aspectele expuse nu se poate reține că pârâtul și-a depășit atribuțiile.
Împotriva sentinței a formulat recurs "SÂNTU I. T. " Î. I.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului arată că, obiectivul controlului efectuat de intimată excede atribuțiilor prevăzute în sarcina acesteia, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 108/1999 privind inspecția muncii.
Prin cererea introductivă recurenta a solicitat anularea procesului verbal de control nr. 00001976 încheiat la data de_ de către I.T.M C., deoarece încalcă prevederile art. 19 din Legea 108/1999, respectiv obiectivul controlului "C. ie națională privind identificarea și combaterea cazurilor de muncă nedeclarate" excedând atribuțiilor intimatei.
Prima instanță a nesocotit prevederile art. 19 din actul normativ susmenționat în care se prevăd drepturile inspectorilor de muncă, nu a ținut cont de faptul că obiectul controlului menționat în procesul-verbal atacat nu se încadrează în niciunul din drepturile înscrise la lit. a) -. I), fiind evident că intimata și-a depășit atribuțiile legale motiv pentru care procesul verbal de control trebuia să fie anulat.
De asemenea, instanța prin hotărârea pronunțată a reținut faptul că urmare a controlului efectuat la sediul recurentei, s-au nesocotit prevederile art. 16 alin. 1 din C.muncii, întrucât un număr de două persoane, respectiv
P. Sorin și Micu I. A. au fost identificate de inspectorii de muncă la data de_, prestând activitate pentru reclamantă în lipsa formelor legale de angajare.
Arată că prima instanță, reținând aceste aspecte, a nesocotit obiectul prezentului litigiu, respectiv faptul că recurenta a formulat acțiunea împotriva procesului verbal de control și nicidecum împotriva procesul verbal de contravenție întocmit de reprezentanții ITM și pe baza căruia instanța și-a întemeiat considerentele hotărârii pe care o critică.
Cu toate acestea, instanța prin hotărârea pronunțată a reținut că acțiunea recurentei este neîntemeiată pe motiv că nu există dovezi în sensul reținerii unei alte stări de fapt decât cea prezentată în procesul verbal, și că această stare de fapt nu a putut fi combătută de subscrisa societate.
Deși obiectul prezentului litigiu este cu totul altul, instanța a înțeles totuși să analizeze și susținerile acesteia formulate în legătură cu modul în care s-au petrecut evenimentele, dar a făcut-o în mod generic, fără să se sesizeze aspectele care prezintă importanță și care duc la reținerea unei alte împrejurări relativ la modul în care s-au petrecut faptele.
Chiar dacă s-ar analiza aceste aspecte, deși exced prezentei cauze, se poate trage cu ușurință concluzia că la data efectuării controlului, data de_, ora 11:30, exista o situație obiectivă, o imposibilitate fizică ca între recurentă și cele două persoane să fi existat deja, la acea oră un raport juridic de muncă, acesta urma a fi stabilit în funcție de normele legale și de voința părților și concretizat prin încheierea contractului individual de muncă în cursul acelei zile.
S-a reținut de către instanța de fond faptul că aspectele relevate în hotărâre se regăsesc în declarațiile pe proprie răspundere ale salariaților recurentei ridicate de către organele de control, dar instanța nu a analizat modul în care declarațiile au fost luate acestor persoane și nici faptul că au fost date pe un formular tipizat, persoanele respective necunoscând interpretarea juridică a termenilor folosiți și astfel au declarat că și-au început activitatea - P. Sorin la data de_ și Micu I. A. la data de_ .
Examinând recursul, curtea reține următoarele
:
În prezenta cauză instanța de fond a soluționat cererea recurentei de anulare a procesului verbal de control nr. 00001976/_, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție fiind disjunsă.
Reclamantul contestă drepturile inspectorilor de muncă pe care legiuitorul le-a conferit în scopul realizării competențelor stabilite prin lege și atribuțiile Inspecției Muncii.
Principala atribuție a Inspecției Muncii constă în controlul aplicării prevederilor legale, generale și speciale, în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței. Totodată Inspecția Muncii este îndrituită să controleze folosirea forței de muncă, în scopul
identificării cazurilor de muncă nedeclarată, aceasta reprezentând atribuția specifică în realizarea obiectivelor.
Ca atare, în vederea depistării abaterilor ce contravin legislației și reglementate în domeniile sus menționate, legiuitorul a stabilit prin lege că aceste atribuții să se exercite de către structurile de control din cadrul Inspecției Muncii, respectiv prin inspectorii de muncă. Pentru a-și îndeplini atribuțiile, legiuitorul a stabilit drepturi de care să uzeze în activitățile de control.
În speță, reclamantul a săvârșit fapta ce se încadrează în dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e Codul Muncii, cu consecința eludării art. 16 alin. 1 din același act normativ, art. 260 alin. 2 Codul Muncii specificând expres că inspectorii de muncă aplică, constată și aplică sancțiunile enumerate la alin. 1 al aceluiași articol.
Reclamantul a nesocotit prevederile art. 16 lin. 1 din Codul Muncii, întrucât un număr de 2 persoane, P. Sorin și Micu I. A., au fost identificate de inspectorii de muncă la data de_ ce prestau activitate pentru întreprinderea individuală Sântu I. T. în lipsa formelor de angajare, aspecte relevate de salariați în declarațiile pe proprie răspundere ridicate de agenții controlori.
Prin urmare, argumentele învederate de reclamant nu-și găsesc cadrul legal, contestația formulată fiind netemeinică, întrucât inspectorul de muncă este competent să procedeze la identificarea cazurilor de muncă fără forme legale și să sancționeze contravențional persoan care se face vinovată.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat "SÂNTU I. T. " I. I. împotriva sentinței civile nr.11301 din 28 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
D. | P. C. | I. | A. | I. | A. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. T.
