Decizia civilă nr. 1033/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

cod operator

Dosar nr. _

DECITIA CIVILĂ Nr. 1033/R

Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. P.

J. ecător N. B.

J. ecător V. F.

G. ier T. H.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de către recurenta-petentă SC R. & R., cu sediul procesual ales în Băile F., Hotel Padiș, parter, județul Bihor și de către recurentul-intimat M. B. M. - D.

P. L. prin primar, cu sediul în B. M. str. Gheorghe Ș. nr. 37, județul

M. împotriva sentinței civile nr. 11204 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013 și 18 octombrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11204/27 noiembrie 2012 a Judecătoriei B. M. s- a admis în parte plângerea la contravenție formulată de petenta S.C. R. & R. S.A., în contradictoriu cu intimatul M. B. M., DP L. C. C. DISCIPLINĂ ÎN C. și s-a redus cuantumul amenzii contravenționale stabilită în sarcina petentei S.C. R. & R. S.A. prin procesul verbal de contravenție nr. 11 din_ de la 50.000 RON la 3.000 RON.

În considerentele sentinței s-a reținut că petenta are o autorizație dată din_, dar care a fost valabilă o perioadă de 12 luni pentru efectuarea lucrărilor de construire pentru rețea aeriană de comunicații fibră optică - cu caracter provizoriu - durata menținerii rețelei aeriene până la realizarea rețelei urbane de comunicații în fibră optică cu montaj subteran în B. M. .

Pentru lucrările efectuate societatea petentă avea nevoie de o autorizație de construire la fel cum a avut în anul 2007, lucrările au fost efectuate în perioada aprilie - mai 2012 și au fost constatate în urma controlului efectuării_ pe str. Hija, str. Baladei.

Aceste lucrări se încadrează la art. 3 alin. 1 lit. c din L. 50/1991 republicată.

Procesul verbal este temeinic și legal, dar instanța a apreciat că amenda aplicată este prea mare având în vedere că nu există un grad de pericol mare prin efectuarea acestor lucrări.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât petenta SC R. & R. SA, cât și intimatul M. B. M. .

Prin recursul declarat de către societatea petentă s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate de către petentă în cuprinsul plângerii contravenționale.

Prevederile legale indicate ca și temei al aplicării sancțiunii contravenționale nu prevăd posibilitatea aplicării sancțiunii.

Agentul constatator menționează în cuprinsul procesului verbal faptul că societatea a încălcat prevederile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, fără a indica în mod clar care sunt prevederile care nu au fost respectate de către societatea petentă.

,Art. 26 (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

Executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;"

Așadar art. 26 face trimitere la art.3 din lege, ori art. 3 cuprinde mai multe alineate cu mai multe subpuncte (litere).

Potrivit prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu "indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția".

Or, așa cum se poate observa, procesul verbal de contravenție contestat nu cuprinde indicarea textelor legale arătate mai sus, ci cuprinde cu totul alte prevederi legale fără legătură cu textul prin care se stabilește și sancționează contravenția reținută în sarcina petentei.

Având în vedere cele mai sus menționate, procesul verbal este lovit de nulitate.

Referitor la modalitatea de descriere a faptei contravenționale, acesta trebuie să se circumscrie prevederilor legale, respectiv art. 16 din OG. 2/2001 fiind obligatorie "indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei".

Interpretând logico-gramatical prev. art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, rezulta cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativa întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.

În cuprinsul procesului-verbal, așa cum se poate observa, agentul constatator nu indică data și ora săvârșirii faptei, ci doar o "perioadă", respectiv lunile aprilie-mai 2012, fără menționarea măcar a datei de începere și datei de sfârșit a execuției lucrărilor neautorizate.

Pe de altă parte, data indicată în procesul verbal ca fiind dată a controlului este dată de_, ori fapta contravențională s-ar fi comis în lunile aprilie-mai 2012; se ridica astfel întrebarea cum a stabilit organul de control data săvârșirii faptei, acest interval ce se întinde pe două luni, dacă în fapt controlul a avut loc la o data exactă, adică_, ora 10:00, fără referire la alte constatări, împrejurări etc.?

Prezentarea generală, lipsită de conținut, a faptei contravenționale, fără menționarea datei comiterii acesteia, precum și a altor elemente de fapt, sau prezentarea ambigua a acestora, conduce la lipsa din procesul-verbal a descrierii faptei săvârșite, care potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.

Potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.

Mai mult, având în vedere că procesul verbal contestat nu a fost semnat de reprezentantul R. & R., agentul constatator avea obligația să completeze procesul verbal de contravenție cu datele de identificare și semnătura a cel puțin unui martor, martor care să confirme cele cuprinse în actul sancționator.

Agentul constatator menționează aspectul că procesul verbal "a fost întocmit la sediul poliției locale.... Persoanele de față au calitatea de agenți constatatori nu au dreptul de a semna în calitate de martori".

Ori potrivit procesului verbal, înscrisul constatator a fost întocmit în data de_, la sediul Poliției Locale, în urma controlului efectuat la ora 10:00, în aceeași zi. Se pune întrebarea dacă agentul constatator a procedat efectiv la controlul pe teren, în sensul stabilirii amplasării neautorizate a cablurilor subscrisei pe stâlpii de curent, iar dacă a făcut-o, de ce a ales întocmirea procesului verbal la sediul acesteia, unde practic era în imposibilitate de a obține confirmarea celor reținute în procesul verbal de către un martor, în lipsa ascultării reprezentanților petentei?

Procesul verbal de contravenție nu cuprinde obiecțiunile societății. În aceste condiții procesul verbal este lovit de nulitate.

Procesul verbal de contravenție nu cuprinde mențiuni referitoare la datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea

La rubrica destinată menționării datelor de identificare ale persoanei care reprezintă contravenientul-persoană juridică, agentul constatator omite să facă vreo mențiune.

De altfel, intimata avea posibilitatea de a verifica cine este persoana care reprezintă societatea printr-o simplă cerere de informații de la ORC.

Organul de control nu a înregistrat în Registrul Unic de C. controlul Efectuat.

Conform prevederilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 252/2003 privind Registrul Unic de C. "Organele de control au obligația de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul."

Scopul existenței acestui registru unic de control este tocmai evidențierea tuturor controalelor desfășurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, evidențiere care se atestă cu semnăturile reprezentantului legal al contribuabilului și organului de control.

Prevederile art. 3 alin. 4 stipulează în mod imperativ faptul că, "C. ul se poate desfășura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la alin. (2)."

Având în vedere că în Registrul unic de control aflat la sediul punctului de lucru al petentei nu sunt consemnate informațiile legale pentru îndeplinirea controlului, planează o incertitudine cu privire la modalitatea de efectuare a controlului în urma căruia societatea a fost sancționată, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Hotărârea instanței nu cuprinde motivele care au stat la fundamentarea soluției adoptate.

Instanța de fond se rezuma la a constata că procesul verbal contestat este temeinic și legal, fără a argumenta înlăturarea apărărilor formulate de societatea petentă în sensul neefectuării a unor asemenea lucrări.

Agentul constatator a aplicat amenda fără a efectua minime cercetări din care putea să constate faptele reținute în sarcina petentei și fără a menționa cum a dedus că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției menționată în cuprinsul procesului verbal.

Societatea petentă este titulara unei autorizații de construire emise de către Primăria Mun. B. M. încă din 2007. Este evident că nu putea fi subiectul contravenției reținute în procesul verbal contestat. Orice lucrări efectuate în perioada indicată în cuprinsul procesului verbal au vizat exclusiv

lucrări de mentenanța și de intervenție în urma avariilor eventual suferite la rețeaua existenta, ori lucrări de branșare a unor clienți noi. Deci nu se pune problema amplasării rețelei de fibră optică în perioada aprilie-mai 2012, în condițiile în care furniza servicii de telecomunicații în B. M. de mai mulți ani.

Pe de altă parte, nu se face dovada amplasării rețelei de fibră optică pe stâlpii de curent. În condițiile în care, este bine cunoscut faptul că pe stâlpii de curent coexista mai multe cabluri, inclusiv de fibră optică de la companii concurente, nu se face precizarea cum s-a făcut identificarea rețelei de fibră optică aparținând R. &R. amplasată pe stâlpii în discuție, și cum s-a făcut deosebirea față de rețelele de fibră optică ale altor societăți.

Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenienții nu sunt obligați să-și dovedească nevinovăția, organul constatator fiind cel care trebuie să prezinte toate probele în baza cărora s-a stabilit și sancționat o contravenție, urmând ca aceste probe să fie verificate de către instanța de judecată.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5,8 și 9, art. 3041Cod procedură civilă, OG 2/2001.

Intimatul M. B. M. -DP L. nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul declarat de către societatea petentă.

După cum s-a arătat mai înainte, împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și intimatul M. B. M. -DP L. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a plângerii petentei.

În motivarea cererii de recurs intimatul M. B. M. -DP L. a arătat că pentru lucrările efectuate, societatea petentă avea nevoie de o autorizație de construire, la fel cum a avut în anul 2007, ei fiind deținători ai autorizației nr. 474 din_ pentru efectuarea lucrărilor de construire pentru

: "Rețea aeriană de comunicații în fibră optică - cu caracter provizoriu - durata menținerii rețelei aeriene: până la realizarea rețelei urbane de comunicații în fibră optică - cu montaj subteran, în municipiul B. M. ";. Această autorizație a avut valabilitate o perioadă de 12 luni.

În art. 18 din Regulamentul general de urbanism, HG 525/1996, pentru aprobarea regulamentului general de urbanism se precizează:

Art. 18: Amplasarea față de drumuri publice

(1)În zona drumului public se pot autoriza, cu avizul conform al organelor de specialitate ale administrației publice;

a)construcții și instalații aferente drumurilor publice, de deservire, de întreținere și de exploatare;

b)parcaje, garaje și stații de alimentare cu carburanți și resurse de energie (inclusiv funcțiunile lor complementare: magazine, restaurante, etc.);

c)conducte de alimentare cu apă și de canalizare, sisteme de transport gaze, țiței sau alte produse petroliere, rețele termice, electrice, de telecomunicații și infrastructuri ori alte instalații sau construcții de acest gen.

Totodată în conformitate cu art. 18 alin. 21: În scopul asigurării calității spațiului public, a protecției mediului și siguranței și sănătății locuitorilor, precum și pentru creșterea gradului de securitate a rețelelor edilitare, în zona drumurilor publice situate în intravilanul localităților, lucrările de construcții pentru realizarea/extinderea rețelelor edilitare prevăzute la alin. (1) lit.c), inclusiv pentru traversarea de către acestea a drumurilor publice, se execută în varianta de amplasare subterană, cu respectarea reglementărilor tehnice specifice în vigoare.

Lucrările au fost executate în perioada aprilie-mai 2012 și au fost constatate în urma controlului efectuat în data de_, pe strada Hija, str. Baladei în jurul orei 10,00.

În drept s-au invocat prevederile art. 26 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991, art. 18 din HG nr. 525/1996.

Prin întâmpinarea depusă la filele 13-15 SC R. & R. SA a solicitat respingerea recursului declarat de către M. B. M. .

Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor invocate precum și în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 11/_ întocmit de DP L. a M. ui B. M. s-a constatat că în perioada aprilie-mai 2012 societatea petentă a executat fără autorizație lucrări de construire pentru amplasarea unei rețele de comunicații în fibră optică, cablurile fiind amplasate pe stâlpii de curent electric.

Fapta petentei a fost încadrată de către agentul constatator în prevederile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, aplicându-se o amendă în cuantum de 50.000 lei.

Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 constituie contravenție, în măsura în care nu poate fi considerată infracțiune, executarea sau desființarea totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991 construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire pentru lucrări de construire reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente.

Procesul-verbal de contravenție, în rubrica destinată descrierii faptei, se referă la executarea neautorizată a unor lucrări de construire pentru amplasarea unei rețele de comunicații în fibră optică.

Agentul constatator indică de asemenea și articolul din lege pe care se întemeiază atunci când apreciază că fapta săvârșită de către petentă constituie contravenție.

Este adevărat că în actul sancționator nu se menționează în mod corect textul de lege în conținutul căruia legiuitorul a indicat limitele amenzilor contravenționale aplicabile faptelor prevăzute la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 50/1991. Limitele amenzii pentru fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a sunt prevăzute în alin. al 2-lea al art. 26, fiind stabilite între 1000 lei și 100.000 lei.

Această neconformitate a procesului-verbal de contravenție nu este însă sancționată de OG 2/2001 cu nulitatea absolută. În această situație petenta era datoare să probeze vătămarea suferită. Or, în condițiile în care sancțiunea aplicată, de 50.000 lei, se află între limitele prevăzute de lege, petenta nu a suferit vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.

Același raționament se aplică și în raport de nemenționarea în procesul-verbal a datelor de identificare ale persoanei ce reprezintă societatea.

De asemenea, faptul că procesul-verbal nu cuprinde obiecțiunile contravenientei nu poate conduce la anularea procesului-verbal. Astfel cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXII/2007 pronunțată în recursul în interesul legii, nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal. Fiind vorba doar despre o nulitate relativă, petentul trebuie să probeze vătămarea ce i-a fost produsă și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, atâta vreme cât petenta nu a dovedit vătămarea și a avut deschisă calea plângerii contravenționale, procesul-verbal de contravenție nu este anulabil.

În ceea ce privește critica privitoare la faptul că procesul-verbal nu a fost semnat nici de către reprezentantul societății și nici de către un martor, instanța de recurs reține că legiuitorul, prin prevederile art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001 conferă agentului constatator posibilitatea de a întocmi în condiții de legalitate procesul-verbal de contravenție în modalitatea aleasă în speță.

Contrar susținerilor recurentei, instanța reține că menirea martorului semnatar al procesului-verbal în considerarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001, nu este aceea de a confirma cele cuprinse în actul sancționator, ci aceea de a atesta împrejurarea care a determinat nesemnarea actului de către contravenient. Conform alin. al 3-lea al art. 19, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În procesul-verbal atacat de către petentă s-a arătat că actul a fost întocmit la sediul Poliției Locale și, întrucât de față s-au aflat doar persoane care dețin calitatea de agenți constatatori, procesul-verbal nu va fi semnat de către un martor.

Cât privește susținerea recurentei-petente potrivit căreia procesul-verbal nu indică data și ora săvârșirii faptei, tribunalul reține că și această critică este nefondată. Potrivit art. 13 alin. 2 din OG 2/2001, în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, contravenția este continuă. În aceste condiții, menționarea perioadei înăuntrul căreia contravenienta a desfășurat activități ce contravin normelor legale, respectiv aprilie-mai 2012, corespunde exigențelor prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG 2/2001 privitoare la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției.

În consecință, instanța reține că procesul-verbal de contravenție nu este nul absolut și nici anulabil.

Cât privește temeinicia actului atacat prin plângerea contravențională, tribunalul reține că procesul-verbal de contravenție, fiind un act administrativ, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, prezumție care, însă, poate fi răsturnată prin proba contrară.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza I. P. împotriva României, a reținut că într-o plângere contravențională, invocarea de către instanță a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere la contravenție, instanța să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.

În speță, societatea-petentă nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa.

Autorizația de construire nr. 474/_, emisă de Primăria M. ui B.

M., depusă în probațiune de către petent, are un termen de valabilitate de doar 12 luni, astfel încât în perioada aprilie-mai 2012 lucrările executate de către petentă nu s-au realizat în temeiul unei autorizații valabile.

Faptul că nu s-a înregistrat controlul în registrul unic de control nu poate conduce prin sine însuși, necoroborat cu alte probe, la concluzia că fapta nu a fost săvârșită de către societatea petentă.

Având în vedere că sarcina probei revenea petentei, iar aceasta nu a dovedit contrariul celor constatate de către agentul constatator, tribunalul reține că, în mod corect a reținut prima instanță că nu se impune anularea procesului-verbal.

T. apreciază însă că plângerea petentei se impunea a fi respinsă sub toate aspectele, inclusiv sub cel al reindividualizării sancțiunii contravenționale. Potrivit art. 20 din OG 2/2001, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie

un singur proces-verbal.

Principiul proporționalității care trebuie să existe între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată este afirmat de legiuitor și în conținutul art. 5 alin. 5 din OG 2/2001.

Instanța de recurs apreciază că în speță nu se evidențiază elemente care să justifice o modificare a sancțiunii aplicate petentei prin diminuarea cuantumului amenzii.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1, va respinge recursul petentei, iar în temeiul art. 3041, 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul intimatului conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

ADMITE recursul

declarat de către intimatul M. B. M. - D.

P. L., cu sediul în B. M., str. Ghe. Ș. nr. 37 împotriva sentinței civile nr. 11204/_ pe care o modifică în parte în sensul că:

Respinge plângerea formulată de către petenta SC R. & R. SA, în tot.

Respinge recursul declarat de către petenta SC R. & R. SA, cu sediul procesual ales în Băile F., Hotel Padis, parte, jud. Bihor împotriva aceleiași sentințe.

IREVOCABILĂ

Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

PREȘEDINTE

J. ECĂTOR

J. ECĂTOR

V. P.

N. B.

V.

F.

G. ier

T. H.

în concediu medical semnează grefier șef

Red.V.P./ _

Tred. M.N.D./_ - 2 ex.

J. ecător la fond: V. U.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1033/2013. Anulare proces verbal de contravenție