Decizia civilă nr. 1008/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1008/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M. cu sediul în B. M. str.22 D. nr. 37 județul M.
, împotriva sentinței civile nr. 359 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimata-petentă SC R. G. SA,cu sediul în T. Jiu str.23 A. nr.13 județul G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul- intimat, inspector principal M. Paul, lipsă fiind intimata-petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la data de_ sau depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, motivele de recurs din partea recurentului-intimat.
Reprezentantul recurentului-intimat, inspector principal M. Paul arată că are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând cuvântul asupra cererii de recurs.
Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantul recurentului-intimat.
Reprezentantul recurentului-intimat, solicită respingerea ca nefondată a excepției nulității recursului invocată de intimata-petentă prin întâmpinarea depusă la dosar, raportat la dispozițiile art.34 alin.2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede că motivarea recursului nu este obligatorie, motivele de recurs putând fi susținute și oral în fața instanței.
Totodată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii formulate
de către petentă și menținerea în totalitate a procesului verbal, pentru motivele arătate în scris.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 359 din_, Judecătoria Baia Mare a admis în parte plângerea formulată de petenta SC R. G. SA T. Jiu în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P. nr. 1780732 încheiat la data de 11 mai 2012, dispunând modificarea acestuia în sensul schimbării sancțiunii contravenționale aplicate din "Amendă în cuantum de 4.000 lei"; în
"Avertisment";, menținând celelalte prevederi ale procesului-verbal atacat.
S-a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite privind efectuarea de transporturi rutiere cu mărfuri fără a putea prezenta documente prevăzute de lege necesare pentru verificarea activității și s-a recomandat ca pe viitor să respecte dispozițiile O.G. nr. 37/2007 privind pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora cu modificările și completările ulterioare.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin procesul-verbal de contravenție seria C.P., nr. 1780732, încheiat în data de 11 mai 2012, de un agent constatator din cadrul intimatului, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 4000 lei, reținându-se în sarcina acesteia încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1, pct. 31, din OG 37/2007, motivat de faptul că în calitate de transportator rutier nu a putut prezenta la control în trafic numărul suficient de diagrame tahograf, respectiv pe cele aferente ultimelor 28 de zile.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2
/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Petenta a invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, lipsa martorului asistent și cele ale art. 16 alin. 7 din O.G.2/200, întrucât nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, arătând că vătămarea constă în încălcarea dreptului la apărare și totodată în aspectul pecuniar al contravenției respectiv plata unei sume de bani în mod abuziv, ilegal.
Cum procesul-verbal cuprinde datele de identificare ale martorului semnatar, iar petenta a avut posibilitatea e a-și formula apărările în fața instanței, sunt nefondate susținerile acesteia cu privire la încălcarea art. 19 din
O.G. nr.2/2001 și a dreptului la apărare.
Referitor la temeinicie, instanța a reținut că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate pe teren, procesul
verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art.1169 Cod civil, revenindu-i petentului obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
Instanța a reținut, din perspectiva practicii Curții Europene a Drepturilor Omului că in cazul hotărârii Anghel imp. Romanei, cat si al deciziei Neață vs.. România, ipotezele analizate de Curte, în sensul reținerii ca "acuzație în materie penală"; în sensul art. 6 din CEDO a contravențiilor, nu se regăsesc in prezent întrucât contravenienții nu mai riscă închisoare contravenționala in caz de neplata a amenzii, argument invocat de CEDO pentru a respinge excepția Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Convenției, totuși, in jurisprudența sa, Curtea a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6 si in lipsa prevederii in legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala intr- un cuantum relativ redus (de ex. cauza Lauko imp. Slovacia, §§ 13, 24, 52, 58).
Instanța, însușindu-și opinia Curții ca urmare a analizei criteriilor statuate prin hotărârea CEDO în cauza Lauko imp. Slovaciei, că, întrucât se adresează tuturor, scopul sancțiunii fiind punitiv și preventiv, contravenția de față implică aplicabilitatea art. 6 din CEDO - latura penală, constituind, așadar, "acuzație în materie penală";.
Cu toate acestea, instanța a reținut că hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată in cauza Jussila imp. Finlanda, in conținutul căreia CEDO realizează ea însăși o analiza a propriei jurisprudențe in materie contravențională, este edificatoare sub aspectul stabilirii garanțiilor concrete pe care le deține contravenientul.
Astfel, printre plusurile aduse de hotărâre indicată, de menționat evidențierea existentei unor "acuzații penale"; cu grad de severitate diferit, însoțită de operarea unei distincții intre "infracțiuni"; ca nucleu dur al dreptului penal si restul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile. In plus, in viziunea Marii Camere "garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica in cazul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, "cu toata strictețea";.
În plus, referitor la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat ca, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut, pe de-o parte, statelor semnatare ale Convenției dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), - fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat in fata unei instanțe, având implicit si valoare probatorie - iar pe de altă parte, in momentul formulării unei contestații
judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției
Mergând pe aceeași linie logică, instanța a apreciat că, în principiu, ori de câte ori fapta este constatată personal de agentul constatator, procesul verbal întocmit de acesta se bucură de o prezumție simplă de temeinicie până la proba contrară.
În cazul analizat, instanța a apreciat că petenta, prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză, nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de contravenție, și să înlăture astfel, prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură acest proces verbal.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție.
Petenta susține că la data efectuării controlului prin conducătorul auto a prezentat agentului constatator numărul necesar de diagrame, pentru perioada 05.05-_, nefiind prezentate diagrame pentru datele de_ și_, perioadă care reprezintă perioada angajării efective a conducătorului auto, când acesta nu a efectuat curse și când doar i s-au făcut instruirile necesare pe linia sănătății și securității în muncă și a situațiilor de urgență.
Reținând dispozițiile art. 5 și art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 precum și faptul că petenta se află la prima abatere, nemafiind sancționată anterior pentru nerespectarea prevederilor OG nr. 37/2007, că șoferul depistat în trafic era nou angajat, iar în zilele pentru care nu s-au putut prezenta diagramele, acesta doar a fost instruit pe linia sănătății în muncă și a situațiilor de urgență, judecătoria a procedat la reindividualizarea sancțiunii, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite.
Împotriva sentinței a declarat recurs instituția din care face parte agentul constatator și a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului-verbal de contravenție arătând că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale.
In drept a invocat art. 304 pct.9 raportat la art. 304 indice 1 și art. 312 C.pr.civilă.
Prin întâmpinare, intimata-petentă SC R. G. SA Tg.Jiu a invocat nulitatea recursului pentru faptul că nu este motivat în termen și nu arată nici un motiv de nelegalitate a hotărârii, prin urmare aceasta este temeinică și legală.
Prin motivele de recurs formulate în scris și înregistrate la_, recurenta a arătat că fapta contravențională săvârșită de petentă a fost încadrată la art. 8 al.1 pct.31 din OG nr. 37/2007, faptă ce reprezintă încălcare foarte gravă a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului C.E.
nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale.
Intimata a susținut că raportat la gradul ridicat de pericol social al contravenției, aplicarea sancțiunii avertisment este nejustificată.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 C.pr.civilă, excepția nulității recursului pe care a invocat-o petenta, tribunalul constată că aceasta este nefondată având în vedere că, potrivit art. 34 al.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, motivarea recursului nu este obligatorie și că motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței.
Față de normele imperative menționate anterior, excepția nulității recursului va fi respinsă.
Analizând sentința prin prisma criticilor recurentei și a dispozițiilor incidente în materie, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală.
Potrivit art. 34 din OG nr.2/2001 modificată, instanța competentă verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărâște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
În speță, procesul-verbal cuprinde toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută prin art. 17 din actul normativ amintit anterior, iar fapta contravențională a fost descrisă și încadrată juridic corespunzător.
Împrejurarea că fapta prevăzută de art. 8 al.1 pct.31 din OG nr. 37/2007 prezintă un grad de pericol social ridicat nu poate împiedica instanța să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, în sensul art. 21 al.3 din OG nr.2/2001.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că petenta nu a prezentat diagrame pentru zilele de 3 și 4 mai 2012, zile în care conducătorul auto depistat în trafic a fost instruit pe linia sănătății și securității în muncă, acesta fiind nou angajat.
În contextul celor arătate și reținând că legea specială nu interzice aplicarea sancțiunii avertisment, tribunalul consideră că prima instanță a apreciat corect că scopul sancțiunii poate fi atins și urmare a aplicării unei sancțiuni mai blânde care nu înlătură caracterul contravențional al faptei sau pe cel al răspunderii contravenționale.
Așa fiind, în cauză nu poate fi reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 invocat expres de recurentă, iar tribunalul nu a constatat prezența unor motive de nelegalitate pe care să le invoce din oficiu în temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civilă, astfel că recursul este nefondat și va fi respins în baza art. 312 al.1 urmând ca sentința să fie păstrată ca temeinică și legală, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocate de petenta-intimată SC R.
G. SA T. Jiu.
Respinge ca nefondat recursului declarat de intimata I. de P. al
J. M., împotriva sentinței civile nr.359 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul M., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 Octombrie 2013.
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / I.V.-_
Tred. C.C. / 13 Noiembrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond:D. Ș.
