Decizia civilă nr. 1150/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECTIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod operator 4204
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1150/R
Ședința publică din 21 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE N. B.
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra formulat de către recurenta-petentă SC
S. cu sediul în R. V., str. D. nr. 12, județul V. împotriva sentinței civile nr. 2076 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimata C. S. - D. R. D. ȘI P. C., cu sediul în C. -N., str.D. nr. 128, județul C. și intimata S. D. N.
M., cu sediul în B. M., str. H. nr. 8, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 01 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 08 noiembrie 2013 și la data de 15 noiembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2076/22 februarie 2013 a Judecătoriei B. M. s-a admis în parte plângerea formulată de petenta SC A. S., cu sediul în R. V.
, str. D., nr. 12, jud. V., în contradictoriu cu intimata C. SA - D. GE. RALĂ D. ȘI P. C., cu sediul în C. -N., str. D., nr. 128, jud. C., fiind reindividualizată sancțiunea amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 4350230/_, pe care o reduce de la suma de 17.500 lei la suma de 15.000 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul-verbal de contraventie seria N nr. 4350230/_ petenta a fost sanctionată cu amenda în cuantum de 17500 lei, pentru încălcarea art. 61 alin. 1 lit. c din OG 43/1997, retinându-se că la data de_, ora 12:58, vehiculul cu nr. de înmatriculare
_ /_ a circulat pe traseul B. M. - B. Sprie - Sighetu Marmației cu depășirea înălțimii de 4,11 față de 4 m admisă, fără a deține autorizație specială de transport.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal respectă dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât acesta contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de către petentă, datorat faptului că procesul-verbal de contraventie a fost întocmit în lipsa sa, astfel încât trebuia să fie semnat de un martor, instanta are în vedere dispozitiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Astfel, instanta constată că agentul constatator a mentionat în cuprinsul procesului-verbal de contraventie motivul care a condus la lipsa semnaturii unui martor asistent, respectiv că de față nu se află nicio persoană care să accepte calitatea de martor. Pe de altă parte, instanta retine că lipsa semnăturii unui martor asistent nu este sanctionată de lege cu nulitatea absolută si expresă, nefiind enumerată printre cazurile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. În acest caz devin incidente prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001, care fac trimitere la dispozitiile codului de procedură civilă, inclusiv la regimul nulităților virtuale. Astfel, având în vedere art. 105 alin. 2 Cpc, nulitatea procesului-verbal de contraventie se va putea constata numai în ipoteza în care petenta ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului. Or, în cauza de față, petenta nu a dovedit o astfel de vătămare.
Față de sustinerea petentei în sensul că nu s-au menționat datele de identificare ale persoanei juridice sancționate și ale reprezentantului acesteia, instanta constată că art. 17 din OG nr. 2/2001 sanctionează cu nulitatea expresă doar lipsa denumirii contravenientului, iar nu si a celorlalte date de identificare ale acestuia. Petenta a invocat totodată faptul că nu este mentionat organul la care se depune plângerea. Instanța reține că în aceste situații este vorba de o nulitate relativă, iar petenta nu a dovedit existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Dimpotrivă, petenta a depus în termen legal plângerea contraventională, iar prin plângere, petenta nu contestă că mijlocul de transport implicat, respectiv auto cu nr. de inmatriculare_ /_, îi apartin, si nici nu invocă producerea vreunei confuzii, în sensul sanctionării unei alte persoane decat cea care a săvârsit fapta. Totodată, instanța reține că menționarea de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal a două numere de înmatriculare, respectiv _
/_, se justifică prin faptul că la data controlului petenta se deplasa cu un vehicul compus din cap tractor și remorcă/semiremorcă, fiecare având număr propriu de înmatriculare.
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal a fost legal întocmit.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție relativă însă, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
În același sens, instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contraventională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Potrivit art. 61 alin. 1 lit. c din OG 43/1997, constituie contravenție, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST și ale art. 41 alin. (8) și se sancționează cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei. Conform art. 41 alin 1 din OG 43/1997 este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3. Potrivit aliniatului al doilea, prin excepție de la prevederile alin. (1), efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, se poate efectua numai în baza autorizației speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii și al ministrului administrației și internelor.
În cauză, se constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Instanța reține că petenta nu a propus probe prin care să facă dovada unei situații de fapt contrare celei menționate în actul constatator al contravenției.
Instanța reține că înălțimea autovehiculului a fost constatată cu bastonul telescopic aflat în dotarea echipajului EMCATR. Potrivit înscrisului depus la fila 30 din dosar rezultă că autovehiculul petentei este echipat din fabrică cu
suspensie pneumatică. Prin urmare, înălțimea acestuia poate fi modificată de către conducătorul auto în funcție de starea carosabilului, de încărcătura sau de preferințele sale, astfel încât susținerea petentei în sensul că în certificatul de înmatriculare este menționată o înălțime de 4 m este lipsită de relevanță.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, respectiv amenda în cuantum de 17.500 lei, instanta apreciază că, deși a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța apreciază că amenda în cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă și proporțională cu fapta săvârșită de petentă, astfel încât urmează să reindividualizeze sancțiunea aplicată petentei și să o reducă la suma de 15.000 lei. Instanța reține că petenta nu a relevat aspecte particulare care ar atribui faptei un grad de pericol social mai redus decât gradul de pericol social abstract avut în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor sancțiunii, astfel încât nu se justifică înlocuirea amenzii aplicate acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, instanta apreciază că procesul-verbal de contraventie a fost legal si temeinic întocmit, însă sanctiunea aplicată nu este proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care instanta va admite în parte plângerea formulată și va reindividualiza sancțiunea aplicată petentei, în sensul reducerii amenzii la suma de 15.000 lei.
Împoriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta SC A. S. solicitând modificarea sentinței în sensul modificării sentinței atacate, cu consecința, în principal a anulării procesului - verbal de contravenție, iar în subsidiar, a înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că pentru existența unei contravenții se impune să existe și elementul vinovăției care nu se poate reține în sarcina recurentei, întrucât nu este autoarea fapte contravenționale reținute în actul constatator, așa cum reține agentul constatator, motiv pentru care nu poate fi subiect activ al contravenției.
Starea de fapt reală nu este cea menționată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal, fiind consemnată fără arătarea tuturor elementelor și împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Deopotrivă, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal în acord cu prevederile Convenției Europene a Dreptului Omului, s-a prevăzut în Constituția României faptul că au prioritate dispozițiile europene asupra celor din dreptul intern, iar interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale interne urmează să se facă prin prisma celor europene, a căror preeminență a fost stabilită prin norme constituționale.
Potrivit jurisprudența C.E.D.O., în sensul art. 6 din Convenție, sarcina probei trebuie să stabilească mai întâi dacă faptele de care este acuzată petenta constituie acuzație în materia penală, față de clasificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei incriminate, precum și gravitatea sancțiunii aplicate, însă atât în ipoteza în care cuantumul amenzii este unul redus, cât și a
unui cuantum mai mare, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este aplicabil sub aspectul penal.
Intimata a comunicat instanței de judecată:
Un răspuns prin care arată că privire la solicitarea instanței de a comunica ordinul în temeiul căruia s-a efectuat controlul recurentei că aceste dispoziții erau emise de ARR și nu de SDN BM sau DRDP C., ARR decide locul unde să se efectueze controlul.
Acest răspuns (f.52), este evaziv, din care reiese că, în realitate nu există un ordin în temeiul căruia s-a realizat controlul în data de_, în urma căruia s-a încheiat actul constatator atacat, ce face obiectul prezentei cauze, iar acel control s-a realizat în mod abuziv și cu încălcarea dispozițiilor legale, însă instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte la pronunțarea hotărârii atacate.
Intimata comunică Buletinul de verificare metrologică și Anexa 1 (f.53, 57), însă pentru un aparat de cântărire pentru determinarea greutății pe axe, nu pentru măsurarea înălțimii, aspect care de asemenea, nu a fost avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii.
Din răspunsul comunicat de Institutul Național de Metrologie (f.61), reiese că erorile de toleranță sunt tot pentru greutate pe axe (kg).
Deopotrivă, extrem de importante sunt și relatările intimatei expuse în notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din_, emise sub nr. 4031, din care reiese că "operatorul SAW10C/11 este un aparat de cântărire care verifică determinarea greutății. Însă autovehicolul verificat nu a fost sancționat pentru depășirea greutății ci pentru depășirea înălțimii.
Recurenta a arătat că nu deține documentele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție. Agentul constatator a verificat cu bastonul înălțimea, iar în baza constatărilor acestuia, a întocmit procesul verbal de contravenție";.
Dispozitivul Hotărârii nr. 1373 din 28 octombrie 2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, stabilesc prin Anexa nr. 2, lit. a, stabilesc condițiile ce trebuie îndeplinite de instalațiile de cântărire a vehiculelor din dotarea furnizorilor, respectiv:
Tichetul de cântar eliberat de instalația de cântărire a vehiculelor rutiere trebuie să conțină: numele și datele de identificare ale furnizorului, numele tichetului, data și ora efectuării cântăririi, data și ora tipăririi tichetului de cântar, codul instalației ș și tipul cântăririi, clasa de precizie a instalației de cântărire.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus expuse, tichetul de cântărire, trebuie să cuprindă numărul tichetului dar și codul instalației și tipul cântăririi.
Potrivit tichetului de cântărire-măsurare nr. 1126 (f.35), Codul de instalație cu care s-au realizat măsurătorile camionului este SAW 10C/II, însă acesta este un aparat de cântărire care verifică determinarea greutății
camionului, nu înălțimea acestuia, aspect ce reiese din cuprinsul notelor de ședință nr. 4031, depuse de intimată, pentru termenul de judecată din data de_ .
În aceste condiții măsurarea înălțimii camionului recurentei s-a realizat cu un aparat - operator SAW/10C/11, care determină greutatea pe axe, nu pentru înălțimea camionului.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu s-a încheiat la fața locului, acolo unde s-a stabilit presupusa faptă contravențională, întrucât acest înscris este tehnoredactat într-un birou la un calculator, nu este semnat de un martor care să confirme imposibilitatea semnării procesului verbal de către petentă, lipsește cu desăvârșire rubrica obiecțiuni.
Și în fața instanței de fond, petenta a arătat că înțelege să conteste măsurătorilor efectuate de către agentul constatator și pentru că acesta nu a făcut fotografii și nu a adus nici un martor, cu toate că era ziua în jurul orei 13, când traficul este mare, așa cum s-a statuat și în alte cauze având același obiect, dar din păcate, instanța de fond nu a analizat prin hotărârea atacată, sub nici o formă toate aspectele mai sus invocate.
În drept s-a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și art. 304 indice 2, 312 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinarea depusă la_, intimata C., prin D. R.
D. și P. C., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective condițiile răspunderii administrative prev. de art. 1 din O.G. 2/2001 sunt întrunite în ceea ce o privește pe contestatoare. De asemenea sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut prima instanță, având în vedere și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. XXII/2007 tribunalul reține în sensul că eventualele vicii de formă ale procesului - verbal atacat nu sunt sancționate de legiuitor cu nulitatea absolută, petentei revenindu-i sarcina de a dovedi vătămarea ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or o astfel de probă nu poate fi făcută.
Sub aspectul temeiniciei actului atacat, tribunalul reține că, procesul - verbal de contravenție fiind un act administrativ, acesta se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate.
Doar atunci când, prin consecințele pe care le produce, procesul verbal în materie contravențională poate fi asimilat unei acuzații în materie penală, expunând contravenientul unei sancțiunii care, prin natura sau gradul de severitate aparține sferei penalului";, agentul constatator este obligat să probeze realitatea afirmațiilor, cuprinse în actul constatator.
În speță tribunalul apreciază că procesul verbal nu poate fi asimilat unei acuzații în materie penală, astfel încât sarcina probei revine contravenientului.
Petenta a formulat o cerere în probațiune depusă în scris la fila 47 din dosarul de fond în cuprinsul căreia a solicitat înaintarea unei adrese către intimată, înaintarea unei adrese către Institutul Național de Metrologie București, efectuarea unei expertize de specialitate, proba cu înscrisuri și proba cu martori.
În încheierea de ședință din 23 noiembrie 2012 (f.75) este consemnat faptul că petenta, prin reprezentantul său, arată că înțelege să renunțe la proba cu expertiza și la proba testimonială.
Petenta a depus în probațiune înscrisuri și, instanța încuviințând solicitarea petentei de înaintare a unor adrese către cele două instituții mai înainte menționate, la dosarul cauzei există răspunsul la aceste adrese (f.52 - 57, 61).
Se constată de asemenea că în ședința publică din 1 februarie 2013 reprezentanta petentei afirmă că nu mai are de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
În condițiile în care, la unele dintre probele solicitate petenta a înțeles să renunțe în mod expres, iar restul probelor i-au fost încuviințate de către instanță și administrate, nu se poate afirma că petenta nu a beneficiat de toate garanțiile unui proces echitabil, având așadar posibilitatea de a-și proba susținerile pentru a dovedi contrariul celor reținute în sarcina sa.
Petenta nu a reușit însă să răstoarne prezumția de veridicitate a procesulului - verbal încheiat pe seama sa.
T. reține că societatea - petentă a fost sancționată pentru că a circulat pe drumurile publice fără AST cu autovehiculul având o înălțime de 4,11 m față de 4.00 înălțime admisă.
Potrivit notelor de ședință depuse la fila 77 din dosarul de fond, înălțimea autovehiculului a fost verificată cu bastonul telescopic. Operatorul SAW10C/11 este un aparat de cântărire care verifică determinarea greutății.
T. constată că în condițiile în care petenta a fost sancționată pentru depășirea înălțimii și nu a greutății, sunt de prisos alte discuții legate de modul de funcționare al aparatului SAW10C/11.
Înălțimea fiind măsurată cu ajutorul bastonului telescopic, rezultatul măsurătorii a indicat o înălțime de 4,11 m. Petenta nu a făcut dovada contrară, în condițiile în care autovehiculul verificat este echipat din fabrică cu suspensie pneumatică, iar menționarea în certificatul de înmatriculare a unei înălțimi de 4 m, nu conduce prin ea însăși la o concluzie contrară celei la care a ajuns agentul constatator la momentul efectuării măsurătorilor.
Astfel cum a apreciat și prima instanță, instanța de recurs constată că aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul ei minim prevăzut de lege răspunde principiului proporționalității, care trebuie să existe între sancțiunea aplicată și pericolul social al faptei, principiu afirmat de legiuitor în conținutul art. 5 și 21 din O.G. nr. 2/2011.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de petenta SC A. S., cu sediul în R. V., str. D. nr. 12 împotriva sentinței civile nr. 2076/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, N. B. | J. ecător, V. F. | J. ecător, V. P. |
G. ier, T. H. |
în concediu medical, semnează grefier șef secțiie
Red.V.P. /_
Tred.P.I/_ . / - 2 ex
J. ecător la fond: D. Ș.
