Decizia civilă nr. 10229/2013. Contencios. Contract administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.10229/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: S. L. R.
A. M. C.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât T. C. împotriva sentinței civile nr. 2680 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimatul- reclamant C. J. M.
, având ca obiect contract administrativ reziliere contract de concesiune pentru neplata redevenței.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 39 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant C. J. M., consilier juridic Dzeabenciuc V., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât T. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este îndeplinită.
Cauza a fost amânată în vederea citării intimatului-reclamant cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.089,9 lei pentru fond și recurentul-pârât cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.060 lei pentru recurs.
Recurentul-pârât a depus dovada achitării taxei de timbru.
Reprezentantul intimatului- reclamant C. J. M., consilier juridic Dzeabenciuc V., întrebat fiind de către instanță, arată că intimatul nu a achitat taxa de timbru pentru fond, întrucât consideră că această sumă nu se datorează și solicită darea în debit.
Curtea pune în discuție excepția de nelegalitate a Hotărârii de Consiliu J. privind aprobarea Raportului de evaluare pentru determinarea chiriei și de stabilire a redevenței.
Reprezentantul intimatului- reclamant C. J. M., consilier juridic Dzeabenciuc V. solicită respingerea excepției, întrucât hotărârea C. ui județean este un act administrativ normativ care nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate prevăzut de art. 4 din Legea 544/2004.
Curtea respinge excepția ca inadmisibilă.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului- reclamant C. J. M., consilier juridic Dzeabenciuc V. depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea
recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2680 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de către C.
J. M., și în consecință s-a constatat rezilierea contractului de concesiune încheiat de părți sub nr. 399/2008 și obligă pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în lei, la cursul zilei de la data plății, al sumei de 4412,10 Euro, reprezentând redevență neachitată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional T. C. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional
C. J. M. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între reclamant - persoană juridică de drept public și pârâtul T. C. a intervenit un contract de concesiune vizând exploatarea de către pârâtul concesionar al spațiului în care funcționează laboratorul de tehnică dentară T. C., situat în B. M., str. H., nr. 5A, format din 2 încăperi, în suprafață de 41,4 mp și cote parte din suprafața comună, respectiv 35 mp, în total 76.4 mp.
Durata concesiunii este de 15 ani începând cu data de_, putând fi prelungit pe o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata inițială.
Art. 4 al contractului de concesiune nr. 399/2008 constituie clauză 4.6 potrivit căreia "Neplata redevenței pentru o perioadă de un an duce la rezilierea contractului reprezentând un pact comisoriu expres, instanța urmând să constate că debitorul obligației nu a executat-o și să dea eficiență clauzei, constatând că a intervenit rezilierea.
Pârâtul-reclamant reconvențional recunoaște neexcutarea obligației contractuale de plată a redevenței potrivit art. 6.1.2. din contract invocând cuantumul mărit al acesteia prin act adițional, pe care l-a semnat de altfel și modificările aduse spațiului. Redevența stabilită prin act administrativ HCL nr. 14/2010 putea fi contestată în termen, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Problema modificările aduse de pârâtul-reclamant reconvențional, îmbunătățiri al căror cuantum nu a fost indicat (și deci nici timbrat acest capăt de cerere) urmează să fie lămurită în cadrul procedurii speciale reglementată de OUG nr. 68/2008.
Instanța a apreciat că situația juridică a terenului de sub imobilul obiect al contractului de concesiune încheiat de părți, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Secției I civile a T. ui M., nu influențează soluționarea prezentei cauze.
Prin urmare, instanța a considerat întemeiată acțiunea reclamantului în temeiul art. 971 cod civil raportat la art. 1797 Cod civil coroborat cu art. 1817 Cod civil, astfel că a fost admisă și s-a constatat rezilierea contractului de concesiune încheiat de părți, obligând pârâtul la plata redevenței restante datorate, conform dispozitivului prezentei.
Cererea reconvențională formulată este apreciată ca fiind nefondată. Astfel, cât privește constatarea nelegalității redevenței stabilite, actul administrativ prin care a fost fixată nu a fosta atacat în contencios. Mai mult, actul adițional nr. 1 a fost semnat de către pârâtul-reclamant reconvențional fără obiecțiuni. Cât privește celălalt petit al cererii reconvenționale, în condițiile în care nu a fost indicat un cuantum al îmbunătățirilor aduse și nu s-a timbrat corespunzător,
aspect pus în discuție de instanță la termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, instanța l-a considerat nesusținut și nedovedit.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul T. C. prin care a solicitat
în principal: în temeiul art. 304312 alin. 1 și 3 coroborat cu art 304 pct. 8 și 9 cod proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2680/_ a T. ui M. în sensul respingerii acțiunii introductive de
instanță; în subsidiar: - în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3 cod proc civilă, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2680/_ a T. ui M. și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în fapt prin sentința civilă nr. 2680/_ pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând rezilierea Contractului de concesiune
încheiat între cele 2 părți sub. nr. 399/2008 și a obligat pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în lei, la cursul zilei de la data plății, al sumei de 4.412,10 euro, reprezentând redevență neachitată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional T. C. .
Pârâtul consideră sentința atacată ca fiind nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece contrar celor reținute de instanța de fond, din probele administrate în cauză și raportat la temeiurile de drept invocate, în speță se impunea respingerea acțiunii introductive de instanță, întrucât motivele invocate de pârâtul-reclamant reconvențional au fost întemeiate, clar expuse și argumentate pe parcursul judecății cauzei. Instanța de fond a analizat haotic și necorespunzător elementele care impun aplicarea regulilor de drept incidente, iar din modul cum a redactat hotărârea rezultă clar că instanța de fond nu a aplicat corect legea.
Instanța de fond a constatat în mod nelegal rezilierea Contractului de concesiune și a obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata unei redevențe care a fost stabilită prin încălcarea prevederilor legale.
Sub un prim aspect, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea 554/2004, invocăm excepția de nelegalitate a Hotărârii de Consiliu J. privind aprobarea Raportului de evaluare pentru determinarea chiriei pentru unele imobile din domeniul privat al județului în care se desfășoară activități medicale și de stabilire a redevenței, nr. 150/_ .
Solicită admiterea excepției de nelegalitate și pe cale de consecință constatarea nelegalității Hotărârii nr. 150/_, întrucât Hotărârea a fost elaborată prin încălcarea prevederilor art. 4 alin. 2 și 3 din Hotărârea nr. 884 din_ privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale și a Ordinului nr. 946/2004.
Art. 4 alin. 2 și 3 din Hotărârea de Guvern nr.884/2004 prevăd: " alin. 2 Modul de calcul al redevenței se stabilește de către concedent, iar valoarea redevenței se negociază cu concesionarul și va fi de 1 euro/m2/an în primii 5 ani. alin. 3 După primii 5 ani, nivelul minim al redevenței se va stabili de către concedent, pornind de la prețul pieței, sub care redevență nu poate fi acceptată. " în speță, după 2 ani de la data încheierii Contractului de concesiune, nr. 399/2008, la data de_ reclamantul-intimat a adoptat Hotărârea 150, fără a ține seama de prevederile Hotărârii 884/2004 și în contradicție totală cu aceasta în ceea ce privește stabilirea cuantumului redevenței și a termenului în care aceasta poate fi stabilită. Conform prevederilor legale anterior citate, majorarea redevenței se putea stabili de către Județul M. -C. J. doar după trecerea unui termen de 5 ani de la semnarea Contractului de concesiune, respectiv după data de_ .
În mod nelegal reclamantul a menționat și impus în Contractul de concesiune la art. 4, pct. 4.2., faptul că, "după primii 2 ani nivelul minim al
redeventei se va stabili de concedent, pornind de la prețul pieței, sub care redevența nu poate fi acceptată. După negociere, cuantumul redeventei va fi prevăzut într-un act adițional semnat de ambele părți contractante. "
Hotărârea de Guvern 884/2004 prevedea clar că, după trecerea unui termen de 5 ani se poate modifica cuantumul redeventei. Mai mult, prin Ordinul 946/_ pentru aprobarea modelului -cadru al contractului de concesiune încheiat în temeiul H.G. 884/2004, s-au stabilit clar clauzele Contractului de concesiune, care ar fi trebuit preluate în Contractul încheiat cu pârâtul-recurent și nu trebuiau modificate prev. art. 4. 4.1. și 4.2. după bunul plac al concedentului-reclamant. Facil se poate constata că în Contractul-cadru, la art. 4 Redevența, pct. 4.1. s-a stabilit " Redevența este de 1 euro/mp/an în primii 5 ani, pct. 4.2. După primii 5 ani nivelul minim al redeventei se va stabili de concedent, pornind de la prețul pieței, sub care redevența nu poate fi acceptată. După negociere, cunatumul redeventei va fi prevăzut într-un act adițional semnat de ambele părți contractante. "
În consecință, reclamantul prin adoptarea Hotărârii nr. 150/_ nu a avut în vedere toate aceste reslementări imperative, considerând că, în calitatea ei de autoritate administrativă, are posibilitatea să procedeze contrar prevederilor legale, respectiv ale Hotărârii de Guvern nr. 884/2004 și Ordinului 946/_ .
Din probațiunea adminsitrată în fața instanței de fond, rezultă fară niciun dubiu faptul că, la data de_, pârâtul împreună cu alte 5 persoane concesionare a spațiilor din imobilul situat în B. M., str. H. nr. 5, au
formulat o cerere către reclamant prin care au solicitat acesteia să le comunice modalitatea care a fost luată în calcul la stabilirea redeventei în cuantum de 33 de euro/mp/an, întrucât expertul care a efectuat expertiza nici măcar nu s-a deplasat la imobil pentru a constata starea acestuia. Pârâtul a fost invitat doar să semneze actul adițional la contract, impunându-i-se cuantumul redeventei de către reclamant. Ulterior la data de_, pârâtul a solicitat încetarea plăților cu titlu de redevența și clarificarea cuantumului îmbunătățirilor aduse spațiului concesionat. Așa cum precizează reclamantul în Răspunsul la întâmpinare și la cererea reconvențională de la fila 60 din dosarul instanței de fond, "cuantumul redeventei pentru concesionarea spațiului în care își desfășoară activitatea laboratorul de tehnică dentară a fost stabilit în urma unei evaluări efectuatede un evaluator autorizat și aprobată prin Hotărârea C. ui J. M. nr. 150/2009".
Soluționarea în fond a acțiunii în reziliere depinde de aplicarea Hotărârii de Consiliu J. nr. 150/_, întrucât în sarcina pârâtului s-au reținut nerespectarea unor prevederi contractuale, respectiv neachitarea redevenței în cuantum de 33 euro/mp/an, obligații de plată pe care pârâtul la consideră nedatorate și care au fost stabilite si impuse cu încălcarea prevederilor legale. Pârâtul a achitat contravaloarea redevenței stabilită în conformitate cu prevederile art. 4.1 din HG 884/2004, prin urmare rezilierea contractului de
concesiune nu se impune.
La dosarul cauzei au fost depuse mai multe Hotărâri ale C. ui J. și Local din mai multe zone al țării, hotărâri care respectă prevederile H.G. 884/2004 și ale Ordinului 946/2004, și în care plata redevenței în cuantum de 1 euro/mp/ana fost stabilită conform acestor prevederi pentru primii 5 ani de la semnarea Contractului de concesiune.
Excepția de nelegalitate este una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative și tinde la înlăturarea unui act administrativ nelegal ce are incidență într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de obiect sau stadiul procesual. Admiterea excepției de nelegalitate produce consecințe asupra conținutului raportului juridic transpus
în plan procesual în litigiul de fond, pentru că instanța va judeca litigiul iară a mai ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, făcând să devină fără suport susținerile părții care își fundamentează dreptul pretins sau apărarea pe actul adminsitrativ respectiv. Astfel, deși actul adminsitrativ nu este anulat, admiterea excepției de nelegalitate poate duce la anularea actelor civile subsecvente, încheiat în baza lui.
Prin adresa de la fila nr. 71 din dosar, concesionarii spațiilor din imobilul de pe str. H. au solicitat la data de_ încetarea plății redevenței până la recuperarea sumelor alocate investițiilor efectuate în spațiile deținute în concesiune și asupra imobilului în cauză, în cuantum de aproximativ 74.000 RON. La această adresă, reclamantul le-a comunicat așa cum rezultă din adresa de la fila 68 faptul că, nu au temei legal pentru a aproba solicitarea acestora.
Este foarte interesant că deși nu au avut temei legal, au adoptat o hotărâre de majorarea a redevenței de 33 de ori față de cea stabilită în conformitate cu dispozițiile legale.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de desființare a Contractului de concesiune pentru neplata redevenței în cuantumul stabilit de aceasta este nefondată, întrucât are la bază o Hotărâre a Cosiliului J. care nu a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, astfel că solicitarea de a se constata rezilierea contractului de concesiune și de obligare la plata redevenței de
33 euro/mp/an nu este justificată iar hotărârea instanței de reziliere a contractului de concesiune și de obligare a pârâtului la plata redevenței în cuantumul indicat de reclamant este nelegală și netemeinică.
Deși s-a solicitat în cuprinsul cererii reconvenționale să se constate "nelegalitatea stabilirii de către reclamant prin act adițional a redevenței stabilite la nivelul sumei de 33 de euro/mp/an", instanța de fond se limitează a invoca faptul că, "actul administrativ prin care a fost fixată redevență nu a fost atacat în contencios adminsitrativ. " Această motivare a instanței este lacunară din punctul nostru de vedere. Totodată, în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă proba cu expertiza solicitată de către pârât pentru a se stabili și cuantifica îmbunătățirile care s-au adus spațiului.
Cu toate că se reține în cuprinsul considerentelor hotărârii faptul că, nu a fost timbrat corespunzător petitul privind stabilirea cuantumului îmbunătățirilor, aspect pus în discuție la termenul din_, precizează că instanța de fond în mod nelegal nu a dat posibilitatea pârâtului să indice cuantumul acestora și să timbreze, pronunțându-se la acel termen asupra solicitării în probațiune de efectuare a unei expertize, respingând-o. In mod nelegal a considerat instanța că, nu se impune efectuarea unei expertize în acest cadru procesual întrucât îmbunătățirile se impun a fi avute în vedere la momentul demarării procedurii de vânzare a spațiului. Instanța a omis faptul că, în situația rezilierii contractului de concesiune, având în vedere și situația juridică disputată a terenului și clădirii care face obiectul dosarului_ al T. ui M., pârâtul nu se va putea prevala de dispozițiile prevăzute de OUG 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfășoară activități conexe actului medical. Instanța avea posibilitatea disjungerii cererii reconvenționale în temeiul prevederilor art. 120 alin. 2 cod proc. civilă, dar nu să o respingă neântemeiat.
Art. 3 din OUG 68/2008 prevede că, " au dreptul de a cumpăra spațiile ce fac obiectul ordonanței medicii ce desfășoară activități conexe actului medical și care dețin în mod legal spațiul respectiv " (2) Persoanele prevăzute la alin. (1), care doresc cumpărarea spațiului in care au organizat cabinetul medical, vor depune o solicitare scrisa de cumpărare, însoțita de copii certificate
de pe actele care atesta deținerea legala a spațiului respectiv la sediul vânzătorului, in termen de 45 de zile de la publicarea/afișarea listelor aprobate potrivit art. 4 sau, dupa caz, la expirarea termenului prevăzut la alin. (4). Art.7 "(1) Prețul de vânzare al spațiului medical si al terenului aferent se stabilește in momentul vânzării, in urma unei negocieri directe intre cumpărător si comisie, si nu poate fi mai mic decât prețul de vânzare din raportul de evaluare, raport care va evidenția si valoarea investițiilor efectuate de către solicitant, pe baza de acte justificative. Valoarea investițiilor efectuate se poate deduce numai daca acestea au fost realizate cu acordul proprietarului, al deținătorului dreptului de administrare sau in baza contractului de concesiune, dupa caz, valoare ce nu poate depasi jumătate din prețul stabilit in raportul de evaluare.
Prin urmare, instanța de fond a prejudiciat pârâtul-reclamant reconvențional prin respingerea cererii de efectuare a unei expertize, întrucât acesta nu se va mai putea prevala la momentul vânzării spațiilor de dispozițiile art. 7 din OUG 68/2008 în situația rezilierii Contractului de concesiune, presupunând că vânzarea se va face la momentul clarificării situației juridice a imobilului, obiect al dosarului_ . Dar se poate observa că, instanța a respins petitul al doilea al cererii reconventionale întrucât îl consideră nedovedit si nesustinut, dar de fapt la termenul din_ a respins cererea în probatiune cu care reclamantul-reconvențional dorea să-l dovedească si să-l susțină. A respins această solicitare în probatiune deși era utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Cu privire la petitul subsidiar de trimitere a cauzi spre rejudecare, apreciază că, modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi pentru soluționarea cererii reconventionale.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Reclamantul C. J. M. prin acțiunea înregistrată a chemat în judecată pe pârâtul T. C. solicitând instanței să dispună desființarea contractului de concesiune pentru neplata redevenței în cuantumul și la termenele stabilite, cu obligarea acestuia la plata sumei de 4412,10 Euro reprezentând redevența datorată și necalculată pentru perioada 15 martie 2010 până în prezent.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au încheiat la data de_ un contract de concesiune cu privire la imobilul situat în B. M., str. H. nr. 5A, în suprafață de 76,4 mp, pârâtul obligându-se la plata unei redevențe de 33 Euro/mă/an pe care urma să o achite trimestrial.
S-a arătat că deși a fost somat pentru achitarea redevenței datorate, pârâtul nu a plătit redevența începând cu_ până în prezent. Potrivit pct. 4.6 al art. 4 din contractul de concesiune nr. 399/2008 neplata redevenței în termen de 30 de zile duce la rezilierea contractului.
Primordial cu privire la excepția de nelegalitate a hotărârii nr.150/_ emisă de către C. J. ca urmare a încălcării art.4 alin.2 și 3 din HGR nr.884/2004 se evidențiază că inadmisibilitatea enunțată anterior se raportează la dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 care stabilesc că examinarea excepției de nelegalitate se realizează doar cu privire la actele administrative doar în ipoteza în care instanța constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond iar în cauză s-a apreciat că nu este prezentă această ipoteză.
Instanța de contencios administrativ investită cu solicitarea privind constatarea rezilierii convenției încheiate între reclamantă și pârât a reținut a reținut în mod corect neexecutarea obligației contractuale de plată a redevenței stabilind totodată că apărările pârâtului reclamant reconvențional cu privire la cuantumul acestora trebuie înlăturate atâta timp cât acestea au fost stabilite în mod legal printr-un act normativ.
Intervenirea clauzelor convenite de către părți cu privire la ipoteza nerespectării condițiilor nu poate fi paralizată atâta timp cât recurentul a recunoscut neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Toate aserțiunile recurentului referitoare la nerespectarea dispozițiilor cu privire la stabilirea cuantumului obligațiilor urmează a fi înlăturate întrucât doar respectarea clauzelor contractuale era condiția menținerii în ființă a convenției.
Cererea reconvențională în mod corect a fost apreciată ca fiind nefondată întrucât și pretențiile deduse judecății pe această cale au fost asumate de către părți tot în baza unor convenții bilaterale necontestate respectiv acte adiționale semnate de către ambele părți astfel că obligațiile ce le incumbă au fost stabilite pe această cale.
Condițiile renegocierii și stabilirii cuantumului obligațiilor părților au fost stabilite prin convenție astfel că toate aserțiunile și argumentele invocate de recurent cu privire la incidența unor norme din dispoziții speciale, cum ar fi HGR nr.884/2004 urmează a fi înlăturate întrucât acestea în fapt nu sunt incidente în cauză.
Recursul formulat apare pentru considerentele evidențiate ca fiind nefondat și în consecință în baza art.312 C.pr.civ. urmează a fi respins reținând că prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T. C. împotriva sentinței civile nr.2680 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui C. pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. G. | S. | L. R. | A. | M. C. |
G.
M. V. -G.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.S. O.
