Decizia civilă nr. 10230/2013. Refuz acordare drepturi persecutaţi politic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.10230/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: S. | L. R. | ||
A. | M. | C. | |
GREFIER: M. | V. | -G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant M.
T. împotriva sentinței civile nr. 3314 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. J. PENTRU P. S. C., având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic D.L nr. 118/1990.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de ordine
interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 14 din dosar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare. Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3314/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect contencios administrativ formulată de către reclamantul M. T., în contradictoriu cu A. J. pentru P. S. .
S-au respins ca tardive capetele de cerere formulate pe calea completării de acțiune din data de_ .
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin cererea formulată și completată succesiv, reclamantul M. T., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. S., a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 152/_, respectiv a Hotărârii nr. 2752/_ emise de către Comisia pentru Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, să fie
obligată intimata la eliberarea unei noi hotărâri prin care să îi acorde reclamantului drepturile prevăzute de lege pe întreaga perioadă martie 1981- decembrie 1989, exceptând perioada de o lună și 29 de zile pentru care au fost deja recunoscute reclamantului drepturile solicitate.
Printr-o completare de acțiune depusă la data de_, reclamantul a mai solicitat instanței să constate că în perioada martie 1981-decembrie 1989, reclamantul a fost în imposibilitate să își exercite profesia ca urmare a măsurilor de persecuție și urmărire cu caracter politic la care a fost supus, ca urmare să fie anulate cele două hotărâri pentru aceste motive si să oblige
intimata la emiterea hotărârii de acordare a drepturilor pe perioada menționată.
În motivare, s-a arătat că Decretul-Lege nr. 118/1990 are un vădit caracter reparator, fiind adoptat cu intenția de a oferi o compensație echitabilă pentru persoanele persecutate din motive politice. Noțiunea de persecuție politică nu poate fi redusă doar la situațiile în care persoana este privată de libertate ca efect al măsurilor represive ci înglobează toate acele situații în care drepturile si libertățile fundamentale sunt limitate în mod semnificativ sau anihilate ca efect al măsurilor stabilite la nivel politic.
Reclamantul arată că a demonstrat că a fost supravegheat continuu de către fostele forțe de securitate ale fostului stat comunist, datorită poziției sale ostile față de regimul politic existent la acea dată în România.
Prin urmare, se impune recunoașterea compensației stabilită de Decretul-Lege nr. 118/1990 în favoarea reclamantului, acesta având calitatea de persoană persecutată din motive politice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 si art. 12 din Decretul Lege nr. 118/1990, art. 1,7 si 11 din Legea nr. 554/2004, CEDO si Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii. A arătat pârâta că s-a admis în parte cererea formulată de reclamant stabilind calitatea de persoană persecutată pe motive politice pentru perioada_ -_, perioadă în care reclamantul a executat o pedeapsă privativă de liberate. Ulterior, pe calea unei erori materiale, s-a stabilit că perioada de detenție a fost_ -_ .
Pentru restul perioadei menționate de către reclamant, nu s-a dovedit o persecutare pe motive politice în sensul art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, astfel încât cererea reclamantului este nefondată.
Față de completarea de acțiune depusă la termenul din data de _
, pârâta a invocat tardivitatea acesteia, fiind depășit termenul prevăzut de art. 132 Cod Procedură Civilă.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, tribunalul a reținut că aceasta este nefondată.
Cu privire la completarea de acțiune, în sensul art. 137 raportat la art.
132 C.pr.civ., s-a reținut că aceasta a fost în mod tardiv introdusă.
Astfel, la termenul de judecată din data de_, reclamantul nu mai era la prima zi de înfățișare, astfel încât nu mai este îndreptățit să completeze acțiunea.
Față de invocarea excepției și față de depunerea completării de acțiune la aproape trei ani de la data înregistrării acțiunii, instanța a constatat depunerea tardivă a completării.
Cu privire la cererea principală formulată, s-a rețiute că în sensul art.
1 din Decretul-Lege 118/1990 în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate:
Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
a fost internată în spitale de psihiatrie;
a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
a fost strămutată într-o altă localitate.
De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:
a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.
Fiecare an de detenție sau internare pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se consideră ca vechime în muncă un an și șase luni.
Perioadele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
Se consideră vechime în muncă și perioada în care o persoană aflată într-una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă.
Perioadele prevăzute în prezentul articol constituie și vechime neîntreruptă în muncă și în aceeași unitate și intră în calculul acestor vechimi.
Dovedirea încadrării în condițiile prevederilor art.1 se face potrivit art.
10 din Decretul-Lege nr. 118/1990 cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Reclamantul a solicitat acvirarea dosarului nr._ al Tribunalului C., dosar prin care reclamantul a solicitat stabilirea unor drepturi în raport cu Legea nr. 221/2009. Cererea reclamantului din dosarul menționat a fost inițial admisă pe fond, iar ulterior respinsă în recurs, având în vedere atât intervenirea Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/_ cât si faptul că reclamantul nu a dovedit că a făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic.
Din probele administrate în dosarul menționat, probe de care reclamantul înțelege să se folosească si în prezentul dosar, nu rezultă că reclamantul a fost persecutat din motive politice în sensul prevederilor art.1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, cu excepția perioadei recunoscută deja, _
-_ . Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu a dovedit că se încadrează în dispozițiile art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 cu privire la întreaga perioadă solicitată, instanța a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. T., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate ca netemeinică cu consecință admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulata; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea recursului s-a arătat că probele existente la dosarul cauzei, inclusiv probele din dos. nr._ al Tribunalului C., acvirat, releva ca reclamantul a fost supus unor masuri de supraveghere și îngrădire a drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului la muncă, motivate din considerente de ordin politic, mai precis dezacordul reclamantului față de sistemul de politic de la aceea vreme și condițiile sociale existente.
Pentru corecta apreciere a relevantei probelor, este necesar ca demersul de analiza a acestora să aibă în vedere cu prioritate documente ulterioare perioadei pentru care reclamantul solicită acordarea în favoarea sa a drepturilor prevăzute de decretul lege 118/1990.
Consideră recurentul că hotărârea instanței de fond este netemeinică si în contra probatoriului administrat în cauză. Motivarea hotărârii se rezuma la a prezenta în mod afirmativ faptul că reclamantul nu ar fi fost persecutat din motive politice cuprinzând o trimitere absolut generala la probatoriul administrat în cauză, fără a indica în concret probele în discuție ori motivele efective avute în vedere de către instanța de fond.
Analiza atenta a probelor existente la dosarul cauzei releva contrariul celor statuate de către instanța de fond respectiv împrejurarea ca reclamantul a fost supus unor masuri din considerente de ordin politic.
Pentru justa soluționare a prezentei cauze este necesar a se avea in vedere cel puțin doua elemente cu caracter imuabil, necontestate în prezentul dosar.
Reclamantul a avut calitatea de persoana urmărita de către fostele organe ale securității Statului (DSS - Direcția Securității Statului) fiind întocmit de către acestea din urmă dosar de persoană urmărită în care se consemnau atât acțiunile reclamantului cât și măsurile active luate împotriva acestuia de către DSS (interceptarea convorbirilor telefonice, filaj, încadrarea cu informatori, supravegherea locuinței, etc).
Ori, însăși faptul ca pe numele reclamantului a fost întocmit un dosar de persoană urmărita demonstrează ca acesta a fost in atenția DSS ca efect al manifestărilor sale împotriva sistemului politic, dosarele de persoana urmărită fiind întocmite numai in ceea ce privește asemenea persoane.
Este incontestabil că reclamantul a făcut obiectul masurilor cu caracter politic in perioada_ -_, interval de timp în care reclamantul a fost privat de liberate în temeiul Decretului 153/1970 ca urmare a condamnării la 2 luni închisoare contravențională prin s. civ. nr. 541/1986 a Judecătoriei C. -N. în acest sens fiind Hotărârea nr. 2752 din data de_ emisă de către Comisia C. pentru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990.
Măsura închisorii contravenționale dispuse prin s. civ. nr. 541/1986 a Judecătoriei C. -N. nu are un caracter spontan, ci acesta este rezultatul unui complex de alte masuri luate de către organele de securitate fata de reclamant, fiind de asemenea, o măsura cu un caracter ultimativ, propusa a fi luata fata de reclamant in rapoartele periodice întocmite de DSS in măsura in care celelalte modalități de supraveghere si influențare pozitiva nu ar fi produs rezultatele scontate.
Mai mult, masurile de supraveghere au continuat DUPA momentul luării fata de reclamant a măsurii închisorii contravenționale, dosarul de persoana urmărita atestând efectuarea unor masuri de supraveghere (inclusiv interceptări ale convorbirilor telefonice) ulterior executării de către reclamant a închisorii contravenționale.
Deosebit de relevant este faptul ca prin adresa din data de_ a Ambasadei SUA din România se comunica reclamantului că este înregistrat
în Programul Ambasadei Americane care trimite cetățeni români în SUA ca refugiați întrucât reclamantul a vizitat ambasada SUA din România în perioada 1975-1982 și a completat documentele pentru înregistrarea din cadrul programului de refugiați. Momentul de debut al vizitelor reclamantului la Ambasada SUA (1975) este anterior momentului pretinsei desfaceri disciplinare a contractului individual de munca a reclamantului, ceea ce probează că, măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al reclamantului a fost luata pe fondul solicitărilor reclamantului de a obține statutul de refugiat din partea Ambasadei SUA și de a parasi teritoriul României. Cu alte cuvinte măsura desfacerii contractului individual de munca a reclamantului a intervenit datorită intenției reclamantului de a își exercita un alt drept fundamental-dreptul la libera circulație, recunoscut de România prin Convențiile și tratatele la care aceasta este parte.
Inițierea masurilor de supraveghere a reclamantului intervine așadar atât ca urmare a demersurilor realizate de către acesta pe lângă ambasada SUA cu începere din anul 1975 de obținere a statutului de refugiat dar si ca efect ai situației unui membru al familiei reclamantului, av. dr. M. I., condamnat la închisoare pentru 10 ani închisoare corecțională, 5 ani interdicție corecțională și confiscarea averii personal pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale sentința penală nr. 73 din 1959 pronunțată în dos. nr. 61/1959 al Tribunalului Militar C. .
Ulterior, prin Adresa din data de 18 septembrie 1992. Ambasada SUA comunica reclamantului ca toate cerințele pentru plecarea acestuia in SUA, ca refugiat au fost îndeplinite, sens în care acestuia i se prezintă datele relevante privind procedura de urmat si modul în care a fost organizat transportul reclamantului și al familiei sale în SUA.
Cele două adrese releva că reclamantului i s-a recunoscut la nivel internațional, de către autoritățile unui stat străin, calitatea de refugiat pe considerente politice si i se acorda protecție prin acceptarea cererii de imigrare în SUA a reclamantului și a familiei sale, cerere pe care reclamantul a formulat-o în mod constant cu începere din anul 1975. Deosebit de important este împrejurarea ca reclamantului i se acorda statutul de refugiat DUPA momentul Decembrie 1989 si înlăturarea regimului comunist din România dar în considerarea demersurilor reliefate de către reclamant în perioada 1975-1982 .
Statutul de refugiat politic si, consecutiv, acordarea dreptului de imigrare în SUA în favoarea reclamantului sunt motivate tocmai prin prisma măsurilor cu caracter politic luate împotriva reclamantului pe perioada ce face obiectul de analiza a prezentului dosar, inclusiv prin limitarea dreptului la muncă.
Împrejurarea ca reclamantul a fost împiedicat a-și exercita în mod liber dreptul la muncă este relevată de asemenea de către martorii audiați în cadrul dos. nr._ al Tribunalului C. care au arătat faptul că desfacerea contractului de muncă al reclamantului a intervenit în mod intempestiv, în baza unor acuze fabricate (pretinse absente nemotivate), în condițiile în care reclamantul era cunoscut de către colegii de serviciu ca o persoană respectată și conștiincioasă care și-a îndeplinit constant sarcinile și atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale si care nu a înregistrat asemenea absențe.
Observând derularea în timp a măsurilor dispuse de către organele de Securitate împotriva reclamantului, se poate concluziona faptul că măsura închisorii contravenționale deriva practic din celelalte măsuri cu caracter
politic luate împotriva reclamantului, măsura închisorii contravenționale fiind privită ca mijlocul ultimativ prin care reclamantul urma a fi temperat în atitudinea de ostilitate împotriva regimului comunist, în condițiile în care acest rezultat nu a putut fi atins prin intermediul tuturor celorlalte măsuri cu caracter politic luate împotriva sa.
Indiscutabil că privarea de liberate a reclamantului a intervenit în condițiile în care acesta și-a manifestat dezacordul fățiș față de regimul comunist adoptând forma de protest a grevei foamei, iar împrejurarea că aceasta măsură are un caracter politic confirmă în mod implicit caracterul politic al tuturor măsurilor luate anterior față de reclamant. în condițiile în care acestea din urmă fundamentează si pregătesc luarea măsurii închisorii contravenționale.
De altfel, luarea măsurii închisorii contravenționale față de reclamant este analizată în mod amănunțit ca posibilitate a de acțiune a organelor de Securitate în raport cu reclamantul prin rapoartele și notele informative întocmite de către organele de Securitate ceea ce este de natură a confirma caracterul politic atâta al detenției contravenționale cât si al măsurilor luate împotriva reclamantului anterior detenției acestuia, respectiv, ulterior acestui moment măsurile de supraveghere fată de reclamant. în genere, continuând a fi aplicate fată de acesta).
Masurile de supraveghere precum și limitarea dreptului la munca a reclamantului intervin si sunt o consecința directa a dezacordului manifestat de către acesta, în mod public, nu doar în ceea ce privește situația personală a reclamantului si a familiei sale, dar și în ceea ce privește condițiile sociale generale existente la acel moment precum și îngrădirea drepturilor cetățenilor.
În acest sens sunt relevante scrisorile adresa de către reclamant către conducerea PCR, lui N. Ceaușescu însăși precum și cele expediate către comitetele județene de partid ce au fost interceptate, fără excepție, de către organele de securitate. În cuprinsul acestor documente s-a relevat nu doar situația personala a reclamantului, ci dezacordul acestuia fata de situația sociala generala existentă la acest moment.
De asemenea, reclamantul a formulat în mod repetat cereri către Ambasada SUA din București în vederea părăsirii definitive a țării, memorii similare fiind adresate către ambasadele RFG și postul de radio Europa Liberă în cadrul cărora a prezentat motivele solicitării de plecare definitivă din țară, abuzurile la care a fost supus în țară precum și încălcările grave ale drepturilor fundamentale ale omului solicitând sprijin în vederea plecării definitive din țară. Si aceste documente au fost interceptate și documentate sistematic de către organele securității, fiind întocmite rapoarte despre conținutul acestora, astfel încât nici unul dintre documentele în discuție nu a ajuns la destinatar. Această situație l-a determinat pe reclamant sa se deplaseze personal în București la sediul Ambasadei SUA în vederea înmânării cererii de plecare definitivă din țară fiind împiedicat de către organele de securitate aflate în dispozitivul de la ambasadă, fiindu-i interzis accesul iar documentele existente asupra sa au fost confiscate. Ca urmare a acestei situații create, reclamantul a fost dat în consemn la punctele de poliție Transporturi Feroviare pentru a se raporta orice încercare din partea acestuia de a se deplasa în București ceea ce reprezintă în mod evident o restrângere a dreptului la liberă circulație a se vedea Nota din data de_ a Ml, Inspectoratul județean C., Serviciul A, radiograma nr. 0. din_ a Ml, Inspectoratul județean C., Adresa nr. 311/AM/D/OO 1. din_ a Direcției a III a Departamentului Securității Statului).
Dovada incontestabila a caracterului public al protestului reclamantului reiese din nota informativa în cuprinsul căreia se arata ca reclamantul este cunoscut cu adeziune Ia acțiunile Doinei Cornea, considerându-se cosemnatar la scrisoarea acesteia din urmă, material transmis de către D. Cornea ambasadei RFG din București.
Nu in ultimul rând, masurile de supraveghere consemnate in rapoartele informative si notele informative releva constanta in timp pe întreaga perioada martie 1981-decembrie 1989 a restrângerilor drepturilor fundamentale ale reclamantului si, totodată motivația politica a acestor demersuri, organele de securitate fiind interesate îndeosebi de considerentele de ordin politic in considerarea căruia acționează reclamantul si demersurile/masurile de protest pe care intenționează sa le efectueze.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A. J. pentru Plăți si I. Sociala C. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul- reclamant.
Recurentul reclamant beneficiază de drepturile conferite de Decretul lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, in baza Hotărârii nr.2.752/_ emisa de Comisia pentru Aplicarea Decretului- lege nr. 118/1990 C., prin care s-a recunoscut calitatea de persoana persecutata pe motive politice d-lui M. T. pentru perioada_ - _
, perioada in care a fost privat de libertate in baza art. 2 lit. a) din Decretul nr. 153/1970.
Arată intimata că, excepție făcând perioada_ -_ pentru care recurentul-reclamant beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul- lege nr. 118/1990, în perioada martie 1981 - decembrie 1989 reclamantul nu face dovada ca s-a aflat in una dintre situațiile expres si limitativ enumerate la art. l, alin. (l) și (2) din decret.
Menținează intimata că nici în dosarul nr._ înregistrat la Tribunalul Cluj având ca obiect acordarea unor drepturi in temeiul Legii nr. 221/2009, dosar a cărui acvirare a solicitat-o reclamantul, nu s-a pronunțat o hotărâre definitiva si irevocabila in favoarea reclamantului.
Documentele emise ulterior anului 1989 care atesta faptul ca recurentul a fost înregistrat in programul Ambasadei Americane care trimite cetățeni romani in S.U.A. ca refugiat, invocate de recurent in cererea de recurs, nu sunt relevante și nu constituie dovezi ale faptului ca in perioada martie 1981 - decembrie 1989 recurentul a fost persecutat pe motive politice de regimul instaurat începând cu data de 6 martie 1945, respectiv nu fac dovada ca recurentul a fost supus unor masuri administrative prin privare de libertate in locuri de deținere sau pentru cercetări de organele de represiune ori ca se încadrează in una dintre situațiile enumerate expres si limitativ la art. 1 alin. l si 2 din decret.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În privința respingerii ca tardivă a completării de acțiune de către tribunal, Curtea reține soluția a fost corectă, având în vedere că că la data când a fost formulată completarea nu mai era momentul maxim al primei zile de înfățișare, iar tardivitatea a fost invocată de partea adversă; de altfel, în recurs nu se contestă acest aspect.
Prin Hotărârea nr. 2.752/_ emisă de Comisia pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 C., s-a recunoscut reclamantului recurent
T. calitatea de persoana persecutată pe motive politice, pentru perioada_ -_, în temeiul art. 2 lit. a) din Decretul nr. 153/1970.
Reclamantul recurent critică hotărârea administrativă favorabilă, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 pe întrega perioadă martie 1981-decembrie 1989, mai putîn perioada deja recunoscută, respectiv_ -_ .
Potrivit art. l alin. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
a fost internată în spitale de psihiatrie;
a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
a fost strămutată într-o altă localitate.
A. . 2 al aceluiași articol prevede ca beneficiar și persoana care:
a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.
Textul de lege enumeră șapte categorii de persoane care pot deveni beneficiari ai drepturilor, cele șapte categorii fiind limitativ prevăzute. Reclamantul nu indică în care anume dintre cele șapte categorii s-ar încadra situația pe care o expune în acțiune. Această precizare esențială, care ar fi ghidat întregul proces și îndeosebi administrarea probelor nu a mai putut fi obținută în recurs. Cu toate acestea, se observă ușor că reclamantul nu alegă că ar fi fost internat în spitale de psihiatrie; ar fi avut stabilit domiciliu obligatoriu; ar fi fost strămutat într-o altă localitate; ar fi fost deportat în străinătate după 23 august 1944; ar fi fost constituit în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituit ca atare, înainte de această dată, ar fi fost reținut în captivitate. Reclamantul nu susține nici ipoteza prevăzută la art. 1 alin. 1 lit. b) din Decretul-Lege nr. 118/1990, repectiv că ar fi fost privat de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune, adică pe cale de fapt, ci doar invocă, inclusiv în recurs, faptul că în perioada_ -_, a fost privat de liberate în temeiul Decretului 153/1970 ca urmare a condamnării la 2 luni închisoare contravențională prin sentința civilă nr. 541/1986 a Judecătoriei C. -N., deci printr-o hotărâre judecătorească, ipoteză prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Pentru această perioadă, prin Hotărârea nr. 2752 din data de_ emisă de către Comisia pentru Aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 C., reclamantului i-au fost recunoscute drepturile pe întreaga perioadă a închisorii, respectiv_ -_ .
În conformitate cu art. l alin. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, numai timpul cât o persoană, în cazul de față, a executat o pedeapsă privativă de libertate, nu și alte perioade.
Prin urmare, toate susținerile reclamantului din acțiune, prin care acesta tinde să mărească, artificial și în afara textului de lege, perioada de aplicare a închisorii contravenționale din perspectiva Decretului-Lege nr.
118/1990, sunt fără relevanță. Reclamantul susține, în esență, că închisoarea contravențională nu ar fi avut un caracter spontan, ci ar fi fost rezultatul unui complex de alte măsuri luate de către organele de securitate față de reclamant. Chiar dacă ar fi fost reală această susținere, perioada recunoscută de Decretul-Lege nr. 118/1990 ar fi tot aceeași, cea a închisorii contravenționale efective. Prin urmare, nici probele pe care reclamantul le menționează în recurs nu sunt pertinente și nu pot determina admiterea acțiunii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M. T. împotriva sentinței civile nr. 3314 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. S. | L. R. | A. | M. C. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: M.T.
