Decizia civilă nr. 4501/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4501/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. I. împotriva sentinței civile 429/2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, privind și pe intimat M. M., F. ȘI P. S. -C. S. DE E. A P. A. CU H., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) pers. cu handicap.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta C. I. personal, lipsă fiind estul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 12 aprilie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii.nr.2/2013.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu recurenta, după care, Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare,
declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.
429 din_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. I.
, în contradictoriu cu pârâta C. S. DE E. A P. A. CU H. din cadrul M. UI MUNCII, F. ȘI P. S., ca inadmisibilă.
Prealabil analizei fondului pricinii, Curtea a analizat excepția inadmisibilii invocată prin prisma dispozițiilor art.137 alin.1 C.pr.civ. și art.7 din Legea nr.554/2004, reținând următoarele:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Conform art. 109 alin.2 C.pr.civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei
proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.
În speță, se constată că deși cererea reclamantei este o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe prevederile art.1, 18 și 24 din Legea nr. 554/2004 nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, obligatorie în astfel de spețe.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă, iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior, a respins-o, iar în aceste condiții, analizarea celorlalte cereri și apărări invocate nu s-a mai impus, acțiunea promovată fiind inadmisibilă.
De altfel, practica instanței supreme este constantă în acest sens, statuând că efectuarea procedurii prealabile este în continuare obligatorie în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ și în raport de dispozițiile art.21 alin.4 din Constituție, fiind facultativă numai în cazul atacării unui act administrativ-jurisdicțional, ceea ce nu este cazul în speță (decizia nr. 4906 din 14 octombrie 2005).
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unor acte administrative care eventual le vatămă drepturile.
Curtea a reținut că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii.
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la procedura prealabilă exercitării acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, a susținut Curtea, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu respectă procedura prescrisă de legiuitor, acțiunea acesteia va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat acțiunea formulată de către reclamantă ca fiind inadmisibilă iar în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile legale amintite anterior a respins-o.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta C. I. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., reclamanta arată că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea si interpretarea greșita a legii, respectiv a art. 6 si art. 7 alin. 2 din Legea 554/2004. Astfel, în conformitate cu competentele conferite de art. 87 din Legea nr. 448/2006, reclamanta s-a adresat Comisiei de E. a P. A. cu H. din cadrul Consiliului Județean Maramureș în vederea emiterii unui certificat de handicap conform deficientei fizice de care suferă, iar în urma acestui demers a fost emis Certificatul de încadrare în gradul de handicap mediu nr. 71110/_ pe care, l-a contestat, în conformitate cu prev. art. 87 alin. 5 din legea 448/2006, la C. S. de E. a P. cu H. din cadrul M. ui Muncii,F. si P. S., care a emis Decizia nr. 5601/2012.
Invocând dispozițiile art. 90 ind. 1 si 90 ind. 2 din Legea nr. 448/2006, susține reclamanta că C. S. este un veritabil organ administrativ- jurisdicțional, iar principala atribuție a acesteia fiind aceea de a soluționa
contestațiile formulate împotriva certificatelor de handicap emise de către Comisiile de evaluare de pe lângă consiliile județene.
În acest context, conform prev. art. 7 alin. 2 din Legea 554/2004, reclamanta susține că plângerea prealabila se parcurge si în ipoteza în care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdicționala, iar partea nu a optat pentru aceasta. per a contrario, în cazul în care partea interesata a optat pentru jurisdicția administrativa prevăzută de legea specială, plângerea prealabilă nu mai este obligatorie.
Prin urmare, instanța de fond omițând sa analizeze acest aspect - a naturii juridice a actului atacat precum si a autorității administrative care a emis actul - a pronunțat o sentința nelegala, fără a cerceta fondul pricinii.
Pentru aceste considerente, reclamanta consideră că se impune casarea sentinței si având în vedere ca instanța nu a cercetat fondul pricinii.
Pârâtul M. UI MUNCII, F. ȘI P. S. a depus întâmpinare
în cauză prin care a susținut că, anterior de introducerea cererii de chemare în judecată prin care a fost contestată în contencios administrativ decizia nr. 560l/2012, recurenta trebuia să se adreseze către emitenta actului, C. S.
, cu o cerere prin care să ceară reexaminarea actului administrativ pe care îl consideră vătămător în dreptul său subiectiv. În acest sens, sunt și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 care obligă reclamantul să depună la instanță înscrisul care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, atunci când este obligatoriu. Apoi, plângerea prealabilă este o procedură reglementată expres de art. 7 alin 1 din Legea nr. 448/2004, vizând acte administrative individuale, cum este și cazul decizia Comisiei Superioare nr. 5601/2012.
Având în vedere aceste considerente, pârâtul apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect norma procedurală, arătând că decizia contestată în cauză nu este un act administrativ cenzurabil direct în fața instanței judecătorești competente în materia contenciosului administrativ. De asemenea, nu exista o normă derogatorie în cauză și nici reclamanta nu se poate prevala de o asemenea exceptare. În consecință, a opinat pârâtul, efectuarea plângerii prealabile este obligatorie și prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată și, de aceea, promovarea directă în instanță a contestației la Decizia nr. 5601/2012 este inadmisibilă.
În concluzie, pârâtul apreciază că instanța de fond a constatat în mod legal că neîndeplinirea plângerii prealabile este un fine de neprimire a acțiunii, și prin urmare, se impune respingerea recursul declarat în prezenta cauză prin aplicarea art. 312, alin. 1 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reglementeaza procedura de incadrarea în grad de handicap. Astfel potrivit art 85 al 1 si 3 persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la art. 6 pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. Încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
C. de evaluare este organ de specialitate al consiliului județean, după caz, al consiliului local al sectorului municipiului B., cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad și tip de handicap. Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.
Potrivit art 86 gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat și grav. Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
C. de evaluare stabilește încadrarea în grad și tip de handicap și perioada de valabilitate a certificatului, după caz, data ivirii handicapului, orientarea profesională a adultului cu handicap, pe baza raportului de evaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă;
Pentru persoanele cu handicap a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil și care nu pot urma programe de recuperare, C. de evaluare va stabili un termen permanent de valabilitate a certificatului fără a fi necesară prezentarea acestora la reevaluările periodice.
Potrivit art 87 al 4 incadrarea sau respingerea încadrării în grad și tip de handicap se atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
Certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la C. superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Potrivit art 90/1 in structura M. ui Muncii, F. și P. S. funcționează C. superioară, cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap, emise de comisiile de evaluare județene sau ale sectoarelor municipiului B. .
În exercitarea atribuțiilor sale, C. superioară emite decizii după cum urmează:
de admitere/respingere a contestației;
de reevaluare, în condițiile alin. (1) lit. c);
de încadrare/neîncadrare în grad și tip de handicap, în urma reevaluării dispuse în condițiile alin. (1) lit. c).
Potrivit art 90/1 al 4 deciziile emise de C. superioară pot fi atacate la
secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004
. (dupa modificarea adusa prin art VI din Legea nr 2/2013)
Ori din textele suscitate rezulta cu claritate ca procedura impusa de Legea nr 448/2006 nu impune formularea unei plangeri prealabile potrivit art 7 din Legea nr 554/2004 cata vreme partea a apelat la procedura administrativa reglementata de acest act normativ. Prin urmare in mod gresit s-a retinut necesitatea parcurgerii procedurii prealabile potrivit art 7 din Legea nr 554/2004, de vreme ce acest text nu este incident in speta. In consecinta actiunea reclamantei recurente este admisibila, iar fata de imprejurarea solutionarii cauzei pe calea exceptiei - fara dezbaterea fondului, se impune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea solutionarii fondului pricinii (ori a altor exceptii ce ar putea fi invocate).
In raport de dispozitiile art XXIII al 3 din Legea nr 2/2013 si de art 90/1 al 4 modificat prin art VI din Legea nr 2/2013 curtea va trimite cauza Tribunalului Maramures.
Fata de cele ce preced curtea potrivit art 312 cod pr civ si art 20 din Legea nr 554/2004 va admite recursul declarat de reclamanta C. I., împotriva sentinței civile 429 din_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, pe care o casează și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta C. I., împotriva sentinței civile 429 din_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.S. .
