Decizia civilă nr. 10232/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.10232/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G.
JUDECĂTORI: S. L. R.
A. M. C. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. împotriva sentinței civile nr.6454 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- reclamantă M. S., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 15 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul inrtimatei- reclamante M. S., avocat Podaru O. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta- pârâtă A. J. Pentru P. și I. S. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul inrtimatei- reclamante M. S., avocat Podaru O. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 6454 din 12 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulata de reclamanta M.
S. in contradictoriu cu parata A. J. pentru P. si I. S. C. .
A fost obligată parata sa emita decizie prin care sa recunoasca reclamantei dreptul la îndemnizația in cuantum de 600 lei/luna pentru creșterea copilului nascut dintr-o sarcina gemelara, aferent perioadei_ -_ .
A fost obligată parata sa plateasca reclamantei despagubiri reprezentand indemnizatia pentru cresterea copilului aferenta perioadei_ -_ .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin actiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU PRESTATII SOCIALE C., a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei comunicat prin adresa nr.7809/_ și anularea acestui act, respectiv obligarea pârâtei să elibereze o decizie prin care să se recunoască, să se aloce și să se achite reclamantei suma corespunzătoare indemnizației lunare pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei/lună, în perioada 0_ -_, cu cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii, reclamanta a arătat că la data de_ a născut doi gemeni, pe numiții M. și M. I. atan, iar în perioada 0_ -_ a beneficiat de drepturile bănești aferente indemnizației de creștere a copilului în cuantum de 600 lei/lună, fără să-i fie recunoscut dreptul la indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, așa cum s-a stabilit prin prevederile legale în vigoare.
Reclamanta a mai arătat că în urma demersurilor efectuate, pârâta i-a comunicat prin adresa nr.7809/_ refuzul de a acorda drepturile prevăzute de OUG nr.248/2005 cu motivarea că nu există temei legal pentru acordarea și plata indemnizației mai sus arătate, deoarece nu există temei legal și că Decizia nr.26/_ pronunțată de Î.C.C.J. este obligatorie pentru instanțele
judecătorești din țară, că decizia nu are efect asupra părților, nefiind obligatorie pentru autoritățile administrative.
Pârâta A. J. PENTRU PRESTATII SOCIALE C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că la data de_ aceasta a solicitat plata
indemnizației și pentru el de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară la data de_, astfel că la această dată termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Codul civil a fost împlinit.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamanta a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului prevăzut de OUG nr.148/2005 în perioada 0_ -_, suma totală acordată fiind de 12.514 lei.
Pârâta a susținut că, în cazul reclamantei, la stabilirea dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului, s-au avut în vedere și dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 și că numai începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din OUG nr.148/2005 a existat temei legal pentru acordarea acestei indemnizații, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți.
În ceea ce privește adresa nr.7809/_, pârâta a arătat că până la această dată nu au fost emise îndrumări metodologice pentru acordarea drepturilor solicitate de reclamantă, pe cale administrativă și a considerat că prin această adresă s-a răspuns în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Pârâta a mai susținut că nu ignoră prevederile Deciziei nr.26/2011 a Î.C.C.J., însă din legislația în vigoare nu rezultă că este în competența directă a pârâtei punerea în executare a acestei decizii, retroactiv, de la data intrării în vigoare a OUG nr.148/2005.
Prin sentinta civila nr 5797/2012 pronuntata in dosarul nr_ instanta a admis in parte actiunea.
Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr 5797/2012 a Tribunalului C. dispunand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
La data de_ reclamanta M. S. a născut doi gemeni, pe numiții
și M. I. atan, iar în perioada 0_ -_ a beneficiat de drepturile bănești aferente indemnizației de creștere a copilului în cuantum de 600 lei/lună, fără să-i fie recunoscut dreptul la indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Prin răspunsul cu nr 7809/_ emis de pârâta A.J.P.S. C., s-a respins cererea reclamantei privind acordarea indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, în conformitate cu prevederile OUG nr.148/2005 și HG nr.1025/2006.
Prin Decizia nr.26 în dosarul nr. 21/2011 au fost admise recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași, și în consecință:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.1 alin.1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600
lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009.
Astfel cu a statuat Curtea de Apel C. prin decizia nr 1031/2013 dreptul reclamantei de a solicita indemnizația pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară a început să curgă efectiv la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 26/2011 a ÎCCJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul-recurent A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C.
solicitând admiterea acestuia, considerând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin sentința civila nr.6454 din data de_ pronunțata in rejudecare de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea formulata de reclamanta M. S., si in consecința a fost obligata subscrisa la: emiterea unei decizii prin care sa recunoască reclamantei dreptul la indemnizația in cuantum de 600 lei/luna pentru creșterea copilului născut dintr- o sarcina gemelara, aferent perioadei 0_ -_ ; plata in favoarea reclamantei a despăgubirii reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului aferenta perioadei 0_ -_ .
Se arată că, instanța de fond, in rejudecarea cauzei, invoca ca temei de drept Decizia nr.26/2011 pronuntata de înalta Curte de C. si Justiție, si dispozițiile art.329, alin.3 din Codul de procedura civila.
De asemenea, se menționează ca prin Decizia nr. 1031/2013 pronunțata de Curtea de Apel C. s-a statuat ca dreptul reclamantei de a solicita indemnizația pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelara a început sa curgă efectiv la momentul publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr.26/2011 a I.C.C.J.
Se apreciază ca Decizia nr.26/2011 pronunțata de I.C.C.J in interesul legii are rol de unificare a practicii judiciare in materie si nu efect normativ, soluția data neavând incidența asupra situațiilor juridice preexistente ori asupra hotărârilor deja pronunțate.
In conformitate cu dispozițiile art.329 din Codul de procedura civila:" pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al înaltei Curți de C. și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară înaltei Curți de C. și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești."
Din interpretarea textului art.329 din Codul de procedura civila din 1868, rezulta faptul ca si Decizia nr.26/2011 a fost pronunțata de I.C.C.J. tocmai pentru ca problema de drept a stabilirii cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului născut din sarcina gemelara ce s-a acordat persoanelor care au solicitat acest drept prin introducerea unor acțiuni in justiție, pentru perioada anterioara intrării in vigoare a Legii nr.239/2009, a fost soluționata diferit de instanțele judecătorești.
Astfel, unele instanțe de judecata au apreciat ca indemnizația pentru al doilea si următorii copii născuți din sarcina multipla, anterior intrării in vigoare a Legii nr.239/2009, este de 600 lei pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea, pe durata concediului pentru creșterea copilului de pana la 2 ani, sau in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani.
Alte instanțe de judecata au considerat ca nu se poate acorda o alta
indemnizație, pentru flecare copil născut dintr-o sarcina multipla, incepand cu cel de-al doilea, întrucât din analiza in ansamblu a O.U.G. nr. 148/2005, rezulta ca scopul adoptării acesteia a fost de a susține familia in vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu- se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului.
In fine, s-a conturat si orientarea conform căreia indemnizația pentru creșterea tuturor copiilor născuți din sarcini gemelare este in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei flecare, pana la data intrării in vigoare a Legii nr.239/2009, si de 600 Iei dupa acest moment, începând cu al doilea copil provenit dint-o astfel de sarcina.
Se apreciază ca intimata-reclamanta a avut posibilitatea sa solicite acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil născut din sarcina gemelara si anterior datei pronunțării Deciziei nr.26/2011 a I.C.C.J, in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.148/2005 si ale Legii nr.554/2004 cu respectarea termenelor prevăzute de aceste acte normative, mai ales ținând cont de practica judiciara in materie atât a Curții de Apel C. cat si a altor curți menținută de înalta Curte de C. si Justiție prin pronunțarea Deciziei nr.26/2011.
Intimata a solicitat Agenției Județene pentru Prestații Sociale C. la data de_, prin memoriul înregistrat sub nr.2393, eliberarea unui act administrativ privind recunoașterea dreptului, alocarea si plata sumei corespunzătoare a echivalentului unei indemnizații lunare pentru creșterea copilului in cuantum de 600 lei/luna, in perioada 0_ -_, deci anterior datei publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr.26/2011 pronunțata de înalta Curte de casație si Justiție, aceasta fiind publicata in Monitorul Oficial nr.20 din_ .
J. pentru Prestații Sociale C. a răspuns prin adresa nr.7809/_ in mod temeinic si legal ca, in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare ( OUG nr. 148/2005) nu exista temei de drept pentru ca indemnizația pentru
creșterea copilului născut din sarcina gemelara sa fie acordata, retroactiv, pentru perioada 0_ -_, in baza unei cererii depusa la instituție in luna noiembrie a anului 2011, deci dupa patru ani de la data nașterii celor doi copii
M. David ( CNP 5. ) si M. I. atan ( CNP 5. ).
Astfel ca, la data emiterii Adresei de răspuns nr.7809/_, Decizia înaltei Curți de C. si Justiție nu era publicata in Monitorul Oficial al României, prin urmare nu a fost opozabila acestei instituții.
Prin urmare, se consideră ca instanța de fond in rejudecarea cauzei a reținut in mod greșit faptul ca, dreptul intimatei de a solicita acordarea
indemnizației pentru creșterea copilului născut din sarcina gemelara a început sa curgă efectiv de la data publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr.26/2011 a I., in opinia noastră acest drept a început sa curgă de la data când intimata a cunoscut faptul ca nu i s-a acordat ( plătit ) aceasta indemnizație pentru al doilea copil născut din sarcina gemelara, respectiv de la data de 0_ .
Atât Tribunalul Cluj cat si Curtea de Apel C. s-au pronunțat in mod frecvent pentru acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil născut din sarcina gemelara si anterior datei publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr.26/2011 a I.C.C.J., in acest sens menționam următoarele hotărâri judecătorești: Sentința civila nr.3092/_ definitiva si irevocabila prin decizia civila pronunțata de Curtea de Apel C. la data de_ ; Sentința civila nr.2676/_ definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 1629/_ pronunțata de Curtea de Apel C. .
De asemenea, si dupa data publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr.26/2011 atat Tribunalul Cluj cat si Curtea de Apel C. s-au pronunțat in sensul respingerii acțiunii prin care s-a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil născut din sarcina gemelara, reținându-se excepția prescripției dreptului material la acțiune, in acest sens menționam următoarele hotărâri judecătorești: Sentința civila nr.9673/_ definitiva si
irevocabila prin decizia civila pronunțata la data de_ ; Sentința civila nr.9668/_ definitiva si irevocabila prin decizia civila pronunțata la data de_ ; Sentința civila nr.9895/_ definitiva si irevocabila prin decizia civila pronunțata la data de_ de Curtea de Apel C. .
Intimata-reclamantă M. S. a depus întâmpinare la fila 9
dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului declarat în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că în data de_ a născut doi gemeni: M. David, având CNP 5. și M. I. atan, având CNP 5.
, iar de la data de_ a beneficiat de o indemnizație în cuantum de 600 lei/lună, aferentă creșterii copilului, în ciuda faptului ca urmare a sarcinii gemelare au rezultat doi copii.
Ca urmare a acestei stări de fapt, a înregistrat la registratura recurentei- pârâte, memoriul cu nr. 2393 din 22 noiembrie 2011, prin intermediul căruia a solicitat emiterea unei Decizii de recunoaștere a dreptului echivalent indemnizației lunare pentru creșterea copilului în cuantum de 600 de lei, aferent perioadei 0_ -_, conform Deciziei înaltei Curți de C. și Justiție nr. 26/_ .
Prin adresa 7809/_ i s-a răspuns solicitării efectuate, aceasta conținând refuzul nejustificat al instituției pârâte de a soluționa o cerere, întemeiat pe inaplicabilitatea Deciziei nr. 26/14.U.2011a I. și a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art,6 alin. 1 din O.U.O. 148/2005, în speța. Drept urmare, în vederea obținerii beneficiului recunoscut de prevederile legale a înțeles sâ se adreseze instanței de contencios administrativ prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.
Inițial, această cerere a fost admisă cu substanțiale modificări (o mare parte a acestei obligații fiind considerată prescrisă), împotriva Sentinței nr. 5797/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în ședința publica din 28 mai 2012, fiind declarat recurs atât de câtre instituția pârâtă, cât și de către aceasta intimata-reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 1031/2013, pronunțata de Curtea de Apel C., în ședința publica din_, a fost admis recursul declarat de intimată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului C., cu mențiunea de a se "analiza susținerile reclamantei, respectiv apărările pârâtei fără a se mat impune analizarea prescripției dreptului la acțiune, apreciata ca neîntemeiată de către Curte".
Urmare a rejudecării cauzei a fost pronunțată Sentința civila nr. 6454/2013, hotărâre prin intermediul căreia a fost obligată A. J. pentru
P. și I. S. C. la emiterea unei Decizii prin care să recunoască intimatei dreptul la indemnizația în cuantum de 600 de lei/lună, pentru creșterea copilului născut dintr-o sarcină gemelara, aferent perioadei 0_ -_ și la plata în favoarea acesteia de despăgubiri reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului aferentă perioadei 0_ -_ .
Autoritatea de lucru Judecat asupra problemei prescripției în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 6454/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în ședința publică din_, întemeindu-se pe motivele prevăzute la art, 309 pct. 4 din Codul de procedură civilă, A. Națională Pentru P. și I. S.
critică în principiu faptul că intimata nu a introdus în termen o cerere pentru acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil de la data de 0_, nu de la data publicării RIL pronunțat de înalta Curte în Monitorul Oficial.
Argumentele pe care le aduce în sensul nelegalității sentinței nu prezintă elemente de noutate, recurenta prezentând situația jurisprudențială anterioară emiterii Deciziei înaltei Curți, atingând de fapt problema prescripției dreptului la acțiune al intimatei.
În Decizia civilă nr.1031/2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în prezentul dosar, instanța a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că în mod neîntemeiat în fond s-a admis excepția prescripției, Curtea a analizat această problemă și a dispus în mod expres că analizarea susținerilor reclamantei, respectiv a apărărilor pârâtei se va face fără a se mai impune analizarea prescripției dreptului la acțiune.
În consecință, cu privire la momentul la oare s-a născut dreptul la acțiune al subsemnatei cu privire la indemnizația pentru cel de-al doilea copil dintr-o sarcină gemelara, instanța s-a pronunțat deja printr-o hotărâre rămasă irevocabila.
Așadar, cu privire la acest aspect nu se mai poate reveni, cele reținute de instanță fiind obligatorii pentru instanța la care se trimite cauza spre rejudecare. în mod evident, nici instanța de recurs nu mai poate relua discuția asupra acestei probleme.
Acest aspect este subliniat și de art. 315 al Codului de procedură civilă conform căruia în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cu toate că, așa cum s-a arătat mai sus, problema prescripției dreptului la acțiune a fost deja tranșată de instanța de recurs, recurenta reiterează apărările formulate în fața instanței de fond.
În acest sens, se arată că recursul nu prezintă motive de nelegalitate a hotărârii atacate, ci se rezumă doar la a încerca de a readuce în discuție problema prescripției, nesocotind autoritatea de lucru judecat.
Toate motivele invocate sunt doar o modalitate de a ocoli prevederile legale și de a vorbi despre momentul nașterii dreptului la acțiune și despre opozabilitatea deciziei înaltei Curți autorității publice, probleme care țin în definitiv de prescripția dreptului la acțiune. Or, prescripția este un aspect asupra căruia nu se mai poate reveni și mal mult decât atât, nu este o critică a sentinței atacate, ci este o apărare de fond.
Nașterea dreptului la acțiune cu privire ta indemnizația pentru cel de-al doilea copil. Chiar dacă prin absurd instanța ar trece de faptul că problema nașterii dreptului la acțiune cu privire la indemnizația pentru cel de-al doilea copil nu este un motiv de nelegalitate al sentinței atacate, se subliniază următoarele aspecte:
După data publicării în Monitorul Oficial a deciziei care marchează momentul producerii efectelor juridice a unei atare decizii - în lumina art. 307 ind. 7 alin. 4 Cod Procedură civilă s-a clarificat în mod unitar sensul și conținutul normei interpretate.
Se pune astfel problema clarității și previzibilității legii; particularului trebuie să i se recunoască un drept subiectiv patrimonial care anterior nu putea fi revendicat tocmai datorită lipsei de oralitate a legii, datorita lipsei de claritate a legii, practicii organelor administrative de interpretare restrictivă a normei legale care-1 consacra și datorita existenței unei practici judiciare contradictorii, Interpretarea dată de înalta Curte se face în sensul aplicării dispoziției legale interpretate în cazul litigiilor care nu au tangență cu hotărârile examinate în cadrul recursului în interesul legii.
În această situație, nu se poate susține cu temei că dreptul ar fi trebuit într-un termen strict definit de legea în cauză căci oricum nu i s-ar fi recunoscut de vreme ce clarificarea normei și recunoașterea dreptului în abstract s-a realizat abia prin decizia dată de înalta Curte în interpretarea legii.
Așa cum a reținut și Curtea de Apel C. în decizia amintita mai sus, în această ambianță /actuală și normativă se poate aprecia ca fiind conform cu dreptul împrejurarea că subsemnata m-am adresat autorității abia al data de_ cu o cerere de recunoaștere a dreptului la indemnizația suplimentară ce i se cuvenea acesteia conform jurisprudenței deja stabilite și a succesiunii de modificări legislative care au valorificat jurisprudența instanțelor din România și implicit a Deciziei nr. 26/2011 a ÎCCJ.
Așadar, demersul de a intenta o cerere ulterior publicării în Monitorul Oficial, este valid sub aspectul termenului. A pretinde ca o atare cerere să se facă conform art. 9 din OUG nr. 148/2005 ar însemna supunerea unor riscuri incalculabile de vreme ce practica judiciară nu era unitară la acel moment, Or, o asemenea atitudine, de a formula o cerere, cu toate că aprecierea șanselor de izbândă depindeau de o jurisprudența care îți putea oferi soluții diametral opuse, este în contradicție cu principiile drepturilor omului consacrate în spețele Curții europene a dreptului omului. Dimpotrivă, prevalarea de noua situație creată de înalta Curte dă dreptul reclamantei să acționeze în cunoștință de cauză.
Cu privire fa opozabilitatea Deciziei nr. 26/2011 autorităților publice în cuprinsul cererii de recurs, se mai invoca faptul că decizia înaltei Curți nu este opozabilă administrației, Or, această afirmație nu are legătură cu legalitatea sentinței atacate.
Recurenta își întemeiază în drept recursul pe motivele indicate la art.309 ind 9, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,
Or, aspectul referitor la opozabilitatea hotărârii, pe lângă faptul că a fost deja tranșat de instanța de control judiciar prin decizia nr. 1031/2013, nu este motiv de legalitate al sentinței Tribunalului C. . Or, prin calea de atac a
recursului trebuie să fie semnalate motive de nelegalitate ale hotărârii primei instanțe, nu să fie reiterate apărări formulate în primă instanță.
În cuprinsul recursului formulat, recurenta susține că Decizia înaltei Curții pronunțata nu ar fi opozabilă autorității publice. într-adevăr, conform art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I.
Este greu însă de admis că autoritatea publică poate ignora o atare interpretare și aplicare a legii, respingând astfel pe orice temei orice demers al particularului și punându-1 să intenteze un litigiu cu costuri atât pentru el însuși cât și pentru
Pe de alta parte, scopul emiterii unei decizii în interesul legii are menirea de a înlătura orice incertitudine cu privire la interpretarea și aplicarea textului legal ce face obiectul interpretării, în lumina acestui deziderat, Curtea europeană a drepturilor omului a pronunțat în cauza Sunday Times vs. Regatul Unit o decizie prin care arată că o atare hotărâre a unei curți supreme poate fi interpretată drept o lege care astfel este opozabilă autorității publice deoarece menirea principală a acesteia este să organizeze executarea legii și să pună în concret în aplicare dispozițiile legale.
O soluție contrară ar contraveni principiilor comunitare și constituționale. Astfel, autorității publice îi este opozabilă decizia Curții; dreptul reclamantei de a solicita indemnizația pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelara a început să curgă efectiv la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 26/2011 a înaltei Curți de C. și Justiție.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel ajunge la următoarele constatări:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU PRESTATII SOCIALE C., a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei comunicat prin adresa nr.7809/_ și anularea acestui act, respectiv obligarea pârâtei să elibereze o decizie prin care să se recunoască, să se aloce și să se achite reclamantei suma corespunzătoare indemnizației lunare pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei/lună, în perioada 0_ -_, cu cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii, reclamanta a arătat că la data de_ a născut doi gemeni, pe numiții M. David și M. I. atan, iar în perioada 0_ -_ a beneficiat de drepturile bănești aferente indemnizației de creștere a copilului în cuantum de 600 lei/lună, fără să-i fie recunoscut dreptul la indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, așa cum s-a stabilit prin prevederile legale în vigoare.
Intimata a solicitat Agenției Județene pentru Prestații Sociale C. la data de_, prin memoriul înregistrat sub nr.2393, eliberarea unui act administrativ privind recunoașterea dreptului, alocarea si plata sumei corespunzătoare a echivalentului unei indemnizații lunare pentru creșterea copilului in cuantum de 600 lei/luna, in perioada 0_ -_, deci anterior datei publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr.26/2011 pronunțata de înalta Curte de casație si Justiție, aceasta fiind publicata in Monitorul Oficial nr.20 din_ .
J. pentru Prestații Sociale C. a răspuns prin adresa nr.7809/_ ca, in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, OUG nr. 148/2005 nu exista temei de drept pentru ca indemnizația pentru creșterea copilului născut din sarcina gemelara sa fie acordata, retroactiv, pentru perioada 0_ -_, in baza unei cererii depusa la instituție in luna noiembrie a anului 2011, deci după patru ani de la data nașterii celor doi copii M. David ( CNP 5. ) si
M. I. atan ( CNP 5. ).
Curtea constată că reclamanta M. S. a beneficiat în baza deciziei emise de Direcția de Muncă și Protecție S. C. de o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 în perioada 0_ -_ a beneficiat de drepturile bănești aferente indemnizației de creștere a copilului în cuantum de 600 lei/lună, pentru cei doi copii.
Reclamanta-recurentă nu a solicitat revocarea deciziei pentru care a beneficiat în perioada_ -_ de indemnizație solicitând doar la data de_ acordarea retroactivă a indemnizației pentru creșterea copilului și pentru celălalt copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Curtea, aprecia că actul administrativ prin care s-a acordat indemnizația nu a fost contestat în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004.
Actul administrativ se bucură de prezumția de validitate și legalitate care nu pot fi răsturnate decât printr-o acțiune in contencios administrativ admisă irevocabil.
Decizia în baza cărei reclamanta a beneficiat in perioada_ -_ de drepturi bănești aferentă indemnizației de creștere a copilului a fost luată pe baza aceleiași stări de fapt pe care se bazează pretenția reclamantei de acum.
Acest act administrativ se bucură în continuare de prezumția de legalitate iar efectele sale s-au epuizat deja.
Reclamanta din prezentul proces încearcă să ocolească acest act administrativ, existent cu efectele deja produse revenind cu o nouă cerere adresata pe calea contenciosului administrativ, in condițiile în care situația fusese tranșată încă definitiv în anul 2007, se urmărește așadar fraudarea actului administrativ anterior prin provocarea unui nou ,,refuz,, care să creeze o cale în justiție artificială.
Astfel, Curtea cu motivația prezentată mai sus, constată nelegală și netemeinică soluția instanței de fond care a admis acțiunea reclamantei și a obligat parata sa emită decizie prin care sa recunoască reclamantei dreptul la îndemnizația in cuantum de 600 lei/luna pentru creșterea copilului născut dintr-o sarcina gemelara, aferent perioadei_ -_ și sa plătească reclamantei despăgubiri reprezentând îndemnizația pentru creșterea copilului aferenta perioadei_ -_, în condițiile în care reclamanta nu a atacat prima decizie, actul atacat de reclamantă prin prezenta acțiune, fiind adresa nr.7890 din_ emis de pârâtă.
În această situație se impunea respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În consecință în conformitate cu prevederile art. 304 pct.9, atr.3041, raportat la 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. împotriva sentinței civile nr.6454 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de A. J. pentru P. și I. S. C. împotriva sentinței civile nr.6454 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și
I. S. C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la _
Președinte, V. G. | Judecător, S. L. R. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. V.G./M.N.
2 ex.
Jud.fond.- M. F. B.
