Decizia civilă nr. 3865/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3865/2013
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 5827 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I.
SS, având ca obiect - refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.827 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. C., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. SS, pentru anularea Deciziei nr. 1199 din_ și a adresei de soluționare nr. 6439/_, precum și obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului C. Patrisia A., până la vârsta de 2 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că începând cu data de_, prev. art. 9 alin.1 și 2 din OUG nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, au căpătat următorul conținut:
Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 2 alin. (1), art. 5 și 6, precum și stimulentul de inserție prevăzut la art. 7 se cuvin pentru fiecare dintre nașteri sau, după caz, pentru fiecare dintre situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2).
Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 2 alin. (1) se prelungește corespunzător în cazul suprapunerii a două sau mai multor situații de natură a genera acest drept.
Cu alte cuvinte, în actualul cadru legislativ, problema supusă discuției în ce privește "stabilirea primelor trei nașteri"; care trebuie luate în considerare pentru stabilirea dreptului la indemnizare, pentru cel de-al 4-lea copil, nu mai subzistă - așa cum se recunoaște și de pârâtă prin întâmpinare - numai că, în speță, un astfel drept nu putea și nu poate fi stabilit pentru minora C. Patrisia A., anterior intrării în vigoare a Legii nr.166/2012 (publicată în M.Of. nr.699/_ ) și formulării unei cereri în baza noului act normativ, adică pentru perioada_ -_ . după cum a pretins reclamanta în ședința de azi, pentru simplul motiv că legea civilă nu retroactivează, principiu de drept cu rang constituțional (conf. art.15 alin.2 din Constituție și art. 6 alin.1, Noul Cod Civil). Cât privește acordarea acestui drept la indemnizare pentru viitor, acțiunea reclamantei este lipsită de interes, dreptul în cauză fiind recunoscut și acordat de pârâtă în cursul procesului, prin emiterea unei noi decizii, la data de_ (f.60).
În consecință, "summa sumarum";, tribunalul, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. C., în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. - S., pentru anularea Deciziei nr. 1199 din_ și a adresei de soluționare nr. 6439/_, precum și obligarea pârâtei la acordarea indemnizației, pentru creșterea copilului C. Patrisia A., până la vârsta de 2 ani.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. C. a declarat recurs,
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei nr. 1199/_ și a adresei de soluționare nr. 6439/_, precum și obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, pentru perioada_ -_ pentru copilul C. Patrisia A., născută la_ .
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de fond nu a făcut o interpretare corectă a prev. art. 3 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010, în sensul că acestea arată în mod foarte clar că o familie are dreptul să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului până la 2 ani pentru 3 copii. Or, reclamanta susține că a beneficiat doar de 2 îndemnizații și de 1 lună de zile din cea de-a 3 indemnizație la care ar fi avut dreptul și nu de 3
indemnizații, așa cum prevede legea.
Mai susține reclamanta că dacă începând cu data de_ se acordă indemnizație de creștere a copilului indiferent de numărul nașterilor, pentru primii 3 copii născuți și a beneficiat doar de 2 indemnizații și 1 lună din cea de-a treia, în mod legal trebuia să beneficieze de indemnizație și pentru cel de-al 4-lea copil născut, cel puțin pentru perioada neutilizată din cadrul celei de-a treia indemnizații.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, H.G. nr. 52 și O.U.G. nr. 111/2010.
Pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. SS, a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.6).
2
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Soluționarea recursului presupune analizarea legislației pertinente de la data nașterii dreptului, respectiv de la data la care a fost formulată de către reclamanta cererea pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului de până la 2 ani.
Astfel, Curtea constată că dreptul la indemnizația pentru cel de-al patrulea copil se poate determina în raport de situațiile anterioare, respectiv de momentul în care a încetat din viață unul dintre copiii născuți anterior de aceeași mamă.
Potrivit art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 111/ 2010, în forma în vigoare la data nașterii dreptului pentru cel de-al patrulea copil prevede: "situația copilului născut mort sau situația în care acesta moare în perioada corespunzătoare concediului de maternitate nu se are în vedere la stabilirea primelor 3 nașteri pentru care se acordă drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență";.
Se poate constata că textul legal are în vedere situația copilului mort în perioada concediului de maternitate.
Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 158/2005, asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie pentru o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizația de maternitate.
Art. 24 alin. 1 din același act normativ, precizează că pentru sarcină, concediul se acordă cu 63 de zile înainte de naștere, iar pentru lăuzie pentru o perioadă de 63 de zile după naștere.
De importanță în cauză sunt și dispozițiile art. 24 alin. 2 din același act normativ care prevăd că durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie este de 42 de zile.
Toate aceste dispoziții legale permit concluzia că doar în situația în care un copil anterior al aceleiași mame a murit în perioada concediului de maternitate, într-un interval între 42 - 63 de zile după naștere și deci pentru care nu s-a stabilit indemnizația pentru creșterea copilului, mama va mai putea beneficia de această indemnizație pentru cel de-al patrulea copil născut.
În cauză, cel de-al treilea copil al reclamantei s-a născut în data de 06 aprilie 2009 și a murit în data de 18 iunie 2009 (f.7). Pentru acest copil s-a stabilit în favoarea reclamantei indemnizația de creștere a copilului începând cu data de 3 iunie 2009 (f.23)
Curtea reține faptul că cel de-al treilea copil al reclamantei a decedat după ce s-a stabilit în favoarea reclamantei indemnizația pentru creșterea acestui copil, astfel încât nu devin incidente dispozițiile art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 111/2010, cel de-al treilea copil decedând după încheierea concediului de maternitate al mamei.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 5.827 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
3
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ | . | |
Dact.H.C./2 ex. | ||
Jud.fond: M. | S. | . |
4
