Decizia civilă nr. 10237/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.10237/2013

Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V.	G.
JUDECĂTORI: S.	L. R.
	A.	M.	C.
GREFIER: M.	V.	-G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N. împotriva sentinței civile nr.244 din_ ,pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimata- reclamantă T. C., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.

Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 11 din dosar.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 244/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. .

S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. C.

, împotriva pârâtei A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. și, în consecință:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea celui de-al doilea copil, aferentă perioadei_ -_, plus dobânda legală calculată de la data de_ și până la data restituirii efective.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin cererea sa, reclamanta T. C. a chemat în judecată pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N., solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.1469/0_ emis de pârâtă și obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului în sumă de 8.518 lei cuvenită perioadei aferente concediului pentru îngrijirea copilului de până la doi ani, actualizată cu rata dobânzii legale de la data de_ până la plata efectivă.

În motivare s-a arătat că la data de_ a dat naștere la două fete gemene - T. A. si T. C. .

În baza cererii înregistrată la Primăria Bistrița sub nr. 78561/_, prin care a solicitat indemnizația pentru creșterea copilului, a fost emisă de către pârâtă Decizia nr.6884/_, prin care, începând cu data de 0_, i-a fost acordată indemnizație în cuantum de 600 lei lunar, iar ulterior prin Decizia nr. 6884/_ i-a fost acordata indemnizație in cuantum de 2.744 lei lunar (reprezentând 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni) petru perioada_ -_ .

Prin urmare, în perioada la 0_ -_ a beneficiat de indemnizație doar pentru un copil născut din sarcina gemelară.

Având în vedere faptul că la data de_ a dat naștere la doi copii, consideră că este îndreptățită să beneficieze de câte o indemnizație pentru fiecare copil născut viu ( în sumă de 8.158 lei) în aceleași condiții ca și o altă persoană care a născut unul până la trei copii în perioade diferite, astfel: - pentru perioada 0_ -_ = diferența de 600 lei lunar; - pentru perioada_ -_ = diferența de 7.918 lei (1.256 lei lunar x 5 luni + 1.638 x 18 zile), reprezentând 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii, dar nu mai mult de 4.000 lei lunar.

Prezenta solicitare o consideră întemeiată raportat la Decizia I. nr. 26/_, din care reiese s-au aplicat în mod eronat prevederile OUG nr. 148/2005.

Prin Decizia I. mai sus menționată s-a stabilit faptul că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr- o sarcină gemelară, astfel: 600 lei pentru perioada_ -_, 600 lei sau 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni,_ -_, dar nu mai mult de 4.000 lei.

Pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, tardiv introdusă, inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului reclamantei de a solicita sume de bani cu titlu de indemnizație lunară pentru creșterea copilului, s-a relevat că în cazul drepturilor ce intră sub incidența dispozițiilor OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, termenul de prescripție este cel general, respectiv de 3 ani, stabilit prin art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 republicat, privind prescripția extinctivă, care este aplicabil în virtutea prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea

nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, modificată și completată.

Fetițele reclamantei - T. A. și T. C., au fost născute la data de_ și au împlinit vârsta de 2 ani la data de_ . Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta solicită "indemnizația pentru celălalt copil", aferent perioadei 0_ -_, astfel că este evident că la data intentării acțiunii judiciare, dreptul reclamantei de a solicita sume de bani cu titlu de indemnizație prevăzută de OUG nr. 148/2005 era prescris.

Art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958 a stabilit că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune/raportul de drept. Indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație lunară, astfel că este aplicabilă regula stabilită de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform căreia pentru fiecare prestație succesivă curge un termen de prescripție deosebit.

Apoi, s-a susținut că acțiunea este tardiv introdusă, întrucât la data de_ reclamanta, în temeiul art. 11 alin.(5) din Legea nr.554/2004, decăzuse din dreptul la acțiune prin care solicită "indemnizație pentru celălalt copil" aferent perioadei 0_ -_ .

Dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, în cuantum lunar de 600 lei, raportat la nașterea din data de_, a fost deschis pentru reclamantă prin Decizia nr. 6884/_ .

Prin Decizia nr. 6884/_ a fost majorat cuantumul indemnizației lunare la 2.744 lei.

Adresa nr.1469/0_ nu este un act administrativ, nici fiscal, ci este un răspuns la petiția intrată sub nr.1469/_, emisă în considerarea prevederilor art.8 din OUG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată și completată.

In accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, adresa nr. 1469/0_ nu îndeplinește aceste criterii, neavând puterea de a da naștere, nici de a modifica, nici de a stinge vreun raport juridic. Drept urmare, termenul de un an nu poate fi socotit raportat la adresa nr. 1469/0_ .

Reclamanta nu și-a arătat nemulțumirea față de cuantumul lunar al indemnizației decât după expirarea termenului de 1 an prevăzut la alin. (2) al art. 11 susmenționat.

În conformitate cu prevederile art.9 alin.(3) din OUG nr.148/2005, contestațiile formulate împotriva deciziei de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art.9 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, coroborate cu dispozițiile art.6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1025/2006 modificată și completată ulterior, cererea pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului se depune, împreună cu documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București, pe raza căreia/căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința, după caz, pe un formular tipizat stabilit prin Anexa 1 la HG nr.1025/2006.

Din chiar denumirea prestației "indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani", dar și din prevederile art. 10 din OUG nr.148/2005 reiese fără putere de tăgadă că solicitarea de acordare a indemnizației poate fi depusă până la data la care copii împlinesc vârsta de 2

ani. Or cererea nr. 1469/_ a fost depusă la data de_, când copiii intimatei-reclamante împliniseră vârsta de 3 ani și peste 6 luni. În plus, cererea nr. 1469/_ nu a fost depusă pe formatul stabilit prin anexa nr. 1 la HG nr. 1025/2006, astfel că nu putea fi soluționată potrivit OUG nr. 148/2005, prin emiterea unei decizii.

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este prevăzut de art.8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, pentru ca o acțiune judiciară să aibă obiect în primul rând este necesar ca să existe fie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din această lege.

Dacă totuși instanța a apreciat că adresa nr.1469/0_ este un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004, atunci solicită să se constate că reclamanta nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din această lege și să respingă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, având în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În fapt, la data de_, reclamanta a solicitat indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, reglementată prin OUG nr. 148/2005, raportat la nașterea din data de_, a copiilor T. A. și T.

C. .

În soluționarea solicitării reclamantei, în temeiul art. 9 alin. (3) din OUG nr. 148/2005, a fost emisă Decizia directorului executiv al AJPS B.

-N. nr.884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, începând cu data de 1_, în cuantum lunar de 600 lei, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.148/2005, împotriva acestei decizii reclamanta nu a depus plângere prealabilă.

În art.2 alin.(2) al Deciziei nr.6884/_ s-a prevăzut că plata dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului se efectuează lunar. Pârâta a efectuat plata dreptului în baza acestei decizii până la data de _

Ca urmare a modificării art.1 din OUG nr.148/2005 prin OUG nr. 226/_, la data de 2_, reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului și acordarea acesteia în cuantum de 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copilului. Cererea a fost soluționată prin Decizia nr.6884/_, astfel că începând cu data de_ a plătit reclamantei indemnizație lunară în cuantum de 2.744 lei până la data de_, când a intrat în vigoare Legea nr.239/_, pentru modificarea prevederilor art.2 din OUG nr. 148/2005, în sensul că de la data intrării acesteia în vigoare cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Nici împotriva Deciziei nr.6884/_ reclamanta nu a depus plângere prealabilă.

În aplicarea prevederilor Legii nr.239/2009, pârâta a emis Decizia nr. 1365287500 din_, în temeiul căreia, începând cu data de_, reclamanta a beneficiat, pe lângă indemnizația lunară de 2.744 lei, de majorarea cu 600 lei lunar. Deci în data de_ reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului majorată, astfel că nu se justifică solicitarea reclamantei de a o obliga să-i plătească indemnizație majorată.

Potrivit alin. (3) al art.10 din OUG nr.148/2005, pentru fracțiunile de lună, cuantumul drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se stabilește proporțional, în funcție de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin și se acordă, astfel că nu este

justificată nici pretenția reclamantei de a i se plăti încă o indemnizație de 600 lei aferent perioadei 0_ -_ .

Faptul că în perioada 0_ -_ a acordat reclamantei indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 600 lei aferent perioadei 0_ -_ și în cuantum lunar de 2.744 lei aferent perioadei_ -_ se datorează interpretării date, la nivel național de agențiile pentru plăți și inspecție socială, inclusiv de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale, articolului 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, așa cum era în vigoare pe parcursul acordării dreptului, în sensul că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se cuvenea pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, pornind de la definiția nașterii dată de art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 (nașterea este aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii).

Dreptul reclamantei la indemnizație (majorată) pentru creșterea copilului a încetat la data de_, în temeiul Deciziei nr. 1284503838291/_ .

La data de_, reclamanta i-a solicitat "indemnizația pentru celălalt copil", iar prin adresa nr. 1469/0_ a răspuns acestei petiții.

Și pretenția reclamantei la actualizarea cu rata dobânzii legale de la data de 0_ este neîntemeiată. Chiar dacă pe fond instanța apreciază ca întemeiată cererea de acordare a unor indemnizații lunare, aferente perioadei 0_ -_, nu există nici o justificare pentru care reclamanta să aibă dreptul la dobândă chiar începând cu data acordării dreptului. Obligația pârâtei de plată a indemnizației pentru creșterea copilului față de reclamantă a fost lunară, iar plata indemnizației nu a fost exigibilă în data de_ .

Potrivit art.9 alin.(5) din OUG nr.148/2005, acordarea dreptului la indemnizație se face prin decizie, care se emite în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenție a cererii formulate în acest sens, cerere care în conformitate cu prevederile alin. (4) al aceluiași articol i se comunică de Primărie până la data de 10 a lunii următoare celei în care aceasta o primește.

Așa fiind, dreptul la indemnizație lunară a fost stabilit în luna martie 2009, fiind evident că scadența plății indemnizației lunare pentru creșterea copilului nu a avut loc în data de 0_, astfel că de la această dată nu poate curge dobândă.

Decizia nr. 26/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție nu este un act normativ care reglementează acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, ci o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit interpretarea și aplicarea unor dispoziții din OUG nr. 148/2005.

Pronunțarea Deciziei nr.26/2011 nu împiedică instanța judecătorească să se pronunțe asupra excepțiilor invocate în speță.

Reclamanta T. C. a depus la dosar "precizare de acțiune"; și

"răspuns la întâmpinare"; (f. 49-50), prin care a arătat următoarele:

Cu privire la pretențiile formulate în cel de-al doilea petit al acțiunii introductive se precizează câtimea acestora la suma totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, respectiv suma de 445 lei pentru perioada 0_ -_ și suma de 15.275 lei pentru perioada_ -_ .

De asemenea, reclamanta solicită respingerea, ca nefondate, atât a excepțiilor formulate de către pârâtă, cât și apărările formulate de către aceasta pe fondul cauzei.

Astfel, în ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, a prescripției, tardivității și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, arată că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente:

Contrar susținerilor pârâtei, din întâmpinare, reclamanta nu a înțeles să atace decizia inițială nr.6884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului și nici nu avea vreun interes să o atace deoarece prin ea s-a admis cererea sa inițială de acordare a indemnizației și nu s-a respins vreo cerere a reclamantei privind acordarea a două indemnizații de creștere a copilului. Prin această decizie, reclamantei i s-a acordat indemnizația de creștere a copilului raportat la naștere și fără a se face distincție raportat la faptul că din această naștere au rezultat doi copii și nu unul.

Prin urmare, reclamanta a formulat, la data de_, o cerere către pârâtă, prin care a solicitat să i se plătească retroactiv indemnizația de creștere pentru cel de-al doilea copil născut din sarcină gemelară, cerere respinsă de către instituția pârâtă prin răspunsul nr. 1469/0_, comunicat la data de_ .

Ne aflăm, prin urmare, în prezența situației reglementate de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, care asimilează actelor administrative individuale "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" și, respectiv, ale art.8 alin. 1 teza a-II-a din Legea nr.554/2004, care stabilesc faptul că, în cazul acestor acte asimilate: "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. "

Ori, potrivit dispozițiilor art.11 alin. 1 lit. b din Legea nr.554/2004, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, în această situație, este de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Reclamanta a respectat acest termen, de sesizare a instanței, întrucât, răspunsul la cererea sa i-a fost comunicat la data de_, conform mențiunii pe care a făcut-o pe exemplarul pârâtei, iar cererea de chemare în judecată a înregistrat-o la Tribunalul B. -N. la data de_, înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni.

Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată și, pentru aceleași considerente, este nefondată și excepția tardivității, invocată de către pârâtă prin raportare la prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.

Astfel, termenul de decădere, de un an de zile, prevăzut de art.11 alin.2 din lege, la care face referire pârâta, începe să curgă tot "de la data comunicării actului", în speță,_ . Cererea de chemare în judecată a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni de la data comunicării actului de refuz, termen de prescripție reglementat de art.11 alin. 1 lit. b din lege, deci, implicit, și înăuntrul termenului de decădere de 1 an, care începe să curgă de la același moment.

In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă și motivată prin aceea că reclamanta nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, aceasta este, de asemenea, nefondată, întrucât, în speță este în discuție un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim (art.2

alin.2 din lege), situație în care, potrivit dispozițiilor art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin. 1 nu este obligatorie în cazurile prevăzute la art.2 alin.(2) și la art.4 nu este obligatorie plângerea prealabilă ".

Pe fondul cauzei, chestiunea privind interpretarea prevederilor art.1 alin. 1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.239/2009), referitor la ce anume se înțelege prin "naștere"; în cazul sarcinilor gemelare, de tripleți sau multipleți, a fost reglementată prin Decizia de recurs în interesul legii nr.26/_, dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța statuând faptul că, în interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, "indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni. dar nu mai mult de 4000 lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17

iunie 2009".

Și aceasta întrucât indemnizația prevăzută de art.1 alin.1 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, nu a părinților, scop declarat de legiuitor în mod clar în preambulul OUG nr. 148/2005, atunci când arată că acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon a copiilor.

In acest context, și pentru a nu crea și menține un tratament discriminatoriu, pe de o parte, între copiii proveniți din sarcini simple (care beneficiază, fiecare dintre ci, de plata câte unei îndemnizații art.6 alin.1 din OUG nr. 148/2005) și cei proveniți din sarcini multiple și, pe de altă parte, între copiii rezultați din sarcini multiple aflați în întreținerea părinților firești și copiii adoptați, încredințați în cedarea adopției, dați în plasament ori plasament în regim de urgență de urgență sau aflați sub tutelă (care beneficiază, fiecare dintre ei de indemnizație separată de creștere art.5 alin.2 și 3 din OUG nr. 148/2005), singurul mod în care pot fi interpretate și aplicate prevederile OUG nr. 148/2005 în cazul sarcinilor multiple este acela că de indemnizația instituită de art.1 alin.1 din ordonanță beneficiază, până la intrarea în vigoare a Legii nr.239/2009, fiecare copil născut dintr-o astfel de sarcină.

Mai mult decât atât, așa cum se arată chiar în cuprinsul răspunsului pârâtei nr. 1469/0_, prin care a respins cererea sa, la data de_ ,

M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a făcut, urmare a Deciziei în interesul legii nr.26/2011 a I., unele precizări, publicate pe pagina de web a instituției și redate în răspuns, prin care a arătat faptul că instituția pârâtei nu poate acorda indemnizația pentru al doilea copil din sarcină gemelară în baza acestei decizii ale instanței supreme, întrucât aceasta este obligatorie pentru instanțele de judecată, nu și pentru celelalte instituții. Se arată, însă, faptul că: ,,Mamele care au născut înainte de 17 iunie 2009 vor primi retroactiv indemnizația suplimentară pentru creșterea copiilor din sarcina gemelară, de tripleți sau multipleți, conform deciziei I. numai în baza unei decizii în instanță cu caracter individual" iar Guvernul are obligația de a pune in aplicare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile care stabilesc drepturi individuale, emise după publicarea în

Monitorul Oficial a deciziei I. nr.26 din 14 noiembrie 2011". Astfel, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale arată că, deși nu poate acorda retroactiv, din proprie inițiativă sau la cererea celor îndreptățiți drepturile asupra cărora s-a pronunțat I., îi îndrumă pe aceștia să-și solicite aceste drepturi în instanță, urmând ca plata lor să se facă în baza unei hotărâri judecătorești.

In sfârșit, în ceea ce privește susținerea pârâtei, din întâmpinare, conform căreia reclamanta nu ar fi depus, anexat cererii sale și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a indemnizației, pe de o parte, așa cum se poate observa din refuzul pârâtei nr. 1469/0_, prin acesta nu i s-a imputat o atare lipsă și nici nu i s-a pus în vedere să completez documentația și, pe de altă parte, toate documentele justificative ale dreptului reclamantei au fost anexate, în copie, chiar de către pârâtă, la întâmpinarea formulată de către aceasta.

Pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar un înscris intitulat "completare a întâmpinării";, prin care a arătat următoarele:

În speță nu este vorba de vreun refuz neîntemeiat de soluționare a vreunei cereri a reclamantei, întrucât s-a răspuns în conformitate cu prevederile legale la fiecare cerere a reclamantei, astfel că pârâta este îndreptățită să invoce excepția neîndeplinirii plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, nr. 55472004.

Această excepție se susține și raportat la prevederile art. 109_alin.(2) din Codul de procedură civilă, modificat și completat, în conformitate cu care în cazurile anumite prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată. Deși art. 9 alin. ultim din OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a prevăzut că deciziile emise în temeiul acestui act administrativ pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004, care la art. 7 prevede în mod imperativ obligația celor nemulțumiți de un act administrativ de a îndeplini procedura prealabilă, reclamanta nu s-a adresat

pârâtei cu nici o plângere mai înainte de a intenta acțiunea judiciară.

Atâta timp cât reclamanta solicită indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de OUG nr.148/2010 pentru nașterea fetițelor sale din_, soluționarea pricinii este posibilă doar în cadrul instituit prin Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile acestei ordonanțe de urgență și implicit la cererea pe care reclamanta a depus-o în data de_ la Primăria mun. B. .

Neacordarea indemnizației "pentru celălalt copil" născut din sarcină gemelară nu s-a întâmplat în data de 0_, ci în perioada 0_ -_, în baza Deciziei nr.6884 din_, împotriva căreia nu s-a depus plângere prealabilă și referitor la care reclamanta arată că nu are nici un interes să o atace.

Pârâta este instituție publică și are competența de a acorda indemnizație pentru creșterea copiilor născuți înainte de_ doar în conformitate OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, la cererea persoanei îndreptățite care domiciliază pe raza teritorială a județului B. -N. și care depune cererea la primăria de domiciliu ori de reședință, după caz, pe formularul stabilit prin Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 modificate și completate, până la data la care copii împlinesc vârsta de 2 ani.

Este mai mult decât evident că la data de_ copiii născuți la data de_ depășiseră vârsta de 3 ani, iar cererea nr. 1469/_ nu a fost formulată, nici depusă în potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005.

Reclamanta a depus cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, având în vedere nașterea din data de_ a copiilor gemeni, potrivit prevederilor OUG nr. 148/2010 în data de_ (cererea înregistrată sub nr. 78561/_ la Primăria mun. B. ), pe care a înaintat-o în copie primei instanțe alăturat întâmpinării).

Din acțiunea precizată se înțelege că reclamanta este nemulțumită doar de răspunsul primit la cererea nr. 1469/_, care nu este un refuz, neîntemeiat de soluționare a unei cereri. În această situație, cererea reclamantei este neîntemeiată pentru motivele învederate în întâmpinarea completată prin prezenta.

In cauză nu este vorba de refuz de soluționare a vreunei cereri, întrucât reclamantei s-a dat răspuns astfel: la cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului nr. 78561/_ prin Decizia nr. 6884/_, la cererea nr. 127/2_ de recalculare a indemnizației, prin Decizia nr. 6884/_, la cererea nr.1469/_, de acordare a "indemnizației pentru celălalt copil", prin adresa nr. 1469/0_ .

A mai reținut tribunalul că reclamanta a dat naștere la data de_ la două fete gemene - T. A. si T. C., prin decizia nr.6884/_, stabilindu-se o indemnizație pentru creșterea copilului în sumă de 600 lei, acordată începând cu data de_, decizie in cuprinsul căreia se menționează că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la AJPS B. -N. ; în situația în care beneficiara deciziei era nemulțumită de soluționarea contestației se putea adresa Tribunalului B. -N. conform legii contenciosului administrativ.

La baza emiterii acestei decizii a stat cererea și declarația pe propria răspundere pentru acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului/stimulentului și alocației de stat pentru copii depusă la data de _

, prin care se solicita de către reclamantă, în calitate de părinte natural acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru cele două minore (a se vedea pct. II. lit. A - fila 16 dosar).

Cu toate acestea, reclamanta a beneficiat de acordarea indemnizației pentru creștere copilului prev. de OUG nr.148/2005, doar în cuantum de 600 lei lunar de la_ până la data de_, când prin decizia nr.6884/_ s-a acordat o indemnizație pentru creșterea copilului de 2.744 lei lunar începând cu data de_ - fila 22 dosar, ca urmare a modificării art.1 din OUG nr.148/2005 prin OUG nr.226/_, reclamanta solicitând recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului și acordarea acesteia în cuantum de 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copilului. Deci pârâta a plătit reclamantei indemnizație lunară în cuantum de 2.744 lei până la data de _

, când a intrat în vigoare Legea nr.239/_, pentru modificarea prevederilor art.2 din OUG nr.148/2005, în sensul că de la data intrării acesteia în vigoare cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară …, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

În aplicarea prevederilor Legii nr.239/2009, pârâta a emis Decizia nr.1365287500 din_, în temeiul căreia, începând cu data de_, reclamanta a beneficiat, pe lângă indemnizația lunară de 2.744 lei, de majorarea cu 600 lei lunar, încasând o indemnizație pentru creșterea copilului majorată la suma de 3344 lei - file 23, 24 dosar.

Pretențiile ridicate de reclamantă în prezenta cauză vizează acordarea sumei totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea celui de-al doilea copil, aferentă perioadei_ -_, plus dobânda legală calculată de la data de_ (așa cum s-a precizat la ultimul termen de judecată) și până la data restituirii efective.

După cum a subliniat reclamanta în precizarea de acțiune, nu a înțeles să conteste decizia inițială nr.6884/_ deoarece i s-a acordat indemnizație pentru creșterea copilului raportat la naștere, fără a se face distincție raportat la nr. copiilor rezultați din naștere, astfel că examinând cu prioritate, conf.art.137 alin.1 Cod proc.civilă, excepțiile lipsei procedurii prealabile și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă, tribunalul reține că în cauza dedusă judecății se urmărește obligarea pârâtei la plata unei sume cu titlu de indemnizație de creștere și pentru cel de al doilea copil minor, ca urmare a refuzului pârâtei de acordare a acestei sume, exprimat prin adresa nr.1469/_ - file 13, 14 dosar, situație față de care devin incidente prev. art.1 și 8 din Leg.554/2004, reclamanta considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică menționată prin refuzul explicit de recunoaștere a dreptului pretins, cu consecința nereparării pagubei pretinse.

Este evident că, în speță ne aflăm în prezența unui refuz de a da eficiență solicitării acordării dreptului pretins de reclamantă, astfel încât procedura prealabilă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, nu se impunea a fi parcursă, alin.5 al aceluiași articol menționând că o asemenea plângere nu este obligatorie în cazurile prev. de art.2 alin.2 din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente excepția lipsei procedurii prealabile se dovedește a fi neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Apoi, până la împlinirea vârstei de 2 ani de către cele două minore, reclamanta era îndreptățită la primirea indemnizației și pentru creșterea celui de al doilea copil, moment de la care se pune problema calculării termenului de prescripție -_ . Din economia dispozițiilor OUG nr. 148/2005 rezultă că indemnizația pentru creșterea copilului are natura juridică a unui drept de creanță, astfel ca îi sunt aplicabile prevederile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, deci solicitarea privind acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958, argumente pentru care și această excepție va fi respinsă.

Pe fond, tribunalul a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea tocmai pe cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.26/2011, decizie prin care au fost admise recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași statuându-se, cu caracter obligatoriu, față de prevederile art. 330^7 alin. 4 din codul de procedură civilă că:"; În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, …, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru

perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009";, astfel că în condițiile în care reclamanta a beneficiat de acordarea indemnizației pentru creștere copilului prev. de OUG nr.148/2005, doar în cuantum de 600 lei lunar de la_ până la data de_, respectiv în sumă de 2.744 lei lunar începând cu data de_ până la data de_ (adică 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copiilor), pentru un singur copil, relevantă fiind, în acest sens și expunerea de motive ce se regăsește în preambulul O.U.G. nr.148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor, intenția legiuitorului convergând spre ideea de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului avută în vedere prin remedierile ulterioare făcute de legiuitor prin Legea nr.239/2009.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. C. împotriva pârâtei A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea celui de-al doilea copil, aferentă perioadei_ -_ (compusă din 445 lei:_ -_, 15.275 lei pentru intervalul_ -_ prin raportare la suma acordată cu titlu de indemnizație pentru această perioadă - 2744 lei), plus dobânda legală calculată însă de la data exprimării refuzului de restituire -_ și până la data restituirii efective, conform art.1 alin.3 și art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. J. Pentru

și I. S. B. -N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante sau, după caz, casarea sentinței atacate, constatând că acțiunea intimatei- reclamante este inadmisibilă, respectiv neîntemeiată.
1. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, recurenta pârâtă consideră că în mod greșit s-a respins deoarece în cazul drepturilor ce intră sub incidența dispozițiilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, termenul de prescripție este cel general, respectiv de 3 ani, stabilit prin art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 republicat, privind prescripția extinctivă, care este aplicabil în virtutea prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, modificată și completată.
  Fetițele intimatei reclamante ( T. A. și T. C. ) - au fost născute la data de_ și au împlinit vârsta de 2 ani la data de_ . Prin acțiunea înregistrată la data de_, mama acestora solicită "indemnizația pentru celălalt copil", aferent perioadei 0_ -_, astfel că este evident că la data intentării acțiunii judiciare, dreptul intimatei de a solicita sume de bani cu titlu de indemnizație prevăzută de OUG nr. 148/2005 era prescris.
  Art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958 a stabilit că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune/raportul de drept. Indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație lunară, astfel că este aplicabilă regula stabilită de art. 12 din Decretul nr. 167/1958,
  conform căreia pentru fiecare prestație succesivă curge un termen de prescripție deosebit.
2. În ceea ce privește susținerea pârâtei referitoare la faptul că acțiunea reclamantei a fost tardiv introdusă, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, deși la data de_ intimata reclamantă, în temeiul art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată, decăzuse din dreptul la acțiunea prin care solicită indemnizație pentru celălalt copil aferent perioadei 0_ -_ .
  Dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 600 lei raportat la nașterea din data de_ a fost deschis pentru intimată prin decizia nr. 6884/_ . Prin decizia nr. 6884/_ a fost majorat cuantumul indemnizației lunare la 2.744 lei.
  Adresa nr. 1469/0_ nu este un act administrativ, nici fiscal, ci este un răspuns la petiția intrată sub nr. 1469/_, emisă în considerarea prevederilor art. 8 din OUG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată și completată.
  În accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or Adresa nr. 1469/0_ nu îndeplinește aceste criterii, neavând puterea de a da naștere, nici de a modifica, nici de a stinge vreun raport juridic. Drept urmare, termenul de un an nu poate fi socotit raportat la Adresa nr. 1469/0_ .
  Intimata-reclamantă nu și-a arătat nemulțumirea față de cuantumul lunar al indemnizației decât după expirarea termenului de 1 an prevăzut la alin. (2) al art. 11 susmenționat.
  În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) din OuG nr. 148/2005, contestațiile formulate împotriva deciziei de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
  În conformitate cu prevederile art. 9 alin. l) din OUG nr. 148/2005, coroborate cu dispozițiile art. 6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 modificată și completată ulterior, cererea pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului se depune, împreună cu documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București, pe raza căreia/căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința, după caz, pe un formatul tipizat stabilit prin Anexa 1 la HG nr. 1025/2006.
  Din chiar denumirea prestației "indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani", dar și din prevederile art. 10 din OuG nr. 148/2005 reiese fără putere de tăgadă că solicitarea de acordare a indemnizației poate fi depusă până la data la care copii împlinesc vârsta de 2 ani. Or Cererea nr. 1469/_ a fost depusă la sediul nostru neînsoțită de nici un document, la data de_, când copiii intimatei-reclamante împliniseră vârsta de 3 ani și peste 6 luni. în plus, Cererea nr. 1469/_ nu a fost depusă pe formatul stabilit prin Anexa nr. 1 la HG nr. 1025/2006, astfel că nu putea fi soluționată potrivit OuG nr. 148/2005, prin emiterea unei decizii.
3. Referitor la excepția ridicată de noi cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile, intimata-reclamantă nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
4. Sentința civilă nr. 244/2013. a fost dată de Tribunalul B. -N. cu aplicarea greșită a legii și din următoarele considerente la data de_, intimata-reclamantă a solicitat indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, reglementată prin OuG nr. 148/2005, raportat la nașterea din data de_, a copiilor T. A. și T. C. . în soluționarea solicitării acesteia, în temeiul art. 9 alin. (3) din OuG nr. 148/2005, a fost emisă Decizia directorului executiv al AJPS B. -N. nr. 6884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, începând cu data de 0_, în cuantum lunar de 600 lei, în conformitate cu prevederile art. 1 din OuG nr. 148/2005. împotriva acestei decizii intimata-reclamantă nu a depus plângere prealabilă.

În art. 2 alin. (2) al Deciziei nr. 6884/_ s-a prevăzut că plata dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului se efectuează lunar. Subscrisa am efectuat plata dreptului în baza acestei decizii până la data de_ .

Ca urmare a modificării art. 1 din OuG nr. 148/2005 prin OuG nr. 226/_, la data de 2_, reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului și acordarea acesteia în cuantum de 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copilului. Cererea a fost soluționată prin Decizia nr. 6884/_, astfel că începând cu data de_ am plătit reclamantei indemnizație lunară în cuantum de 2.744 lei până la data de_, când a intrat în vigoare Legea nr. 239/_, pentru modificarea prevederilor art. 2 din OuG nr. 148/2005, în sensul că de la data intrării acesteia în vigoare cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Nici împotriva Deciziei nr. 6884/_ intimata-reclamantă nu a depus plângere prealabilă.

În aplicarea prevederilor Legii nr. 239/2009, intimata a emis Decizia nr. 1365287500 din_, în temeiul căreia, începând cu data de_, intimata-reclamantă a beneficiat, pe lângă indemnizația lunară de 2.744 lei, de majorarea cu 600 lei lunar. Deci în data de_ intimata-reclamantă beneficia deja de indemnizație pentru creșterea copilului majorată, astfel ca nu se justifică solicitarea reclamantei de a obliga intimata la plata indemnizației majorată.

Potrivit alin. (3) al art. 10 din OuG nr. 148/2005, pentru fracțiunile de lună, cuantumul drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se stabilește proporțional, în funcție de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin și se acordă, astfel că nu a fost justificată nici pretenția intimatei-reclamante de a i se plăti încă o indemnizație de 600 lei aferent perioadei 0_ -_ . Faptul că în perioada 0_ -_ am acordat intimatei-reclamante indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 600 lei aferent perioadei 0_

-_ și în cuantum lunar de 2.744 lei aferent perioadei_ -_ se datorează interpretării date, la nivel național de agențiile pentru plăți și inspecție socială, inclusiv de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale, articolului 6 alin. (1) din OuG nr. 148/2005, așa cum era în vigoare pe parcursul acordării dreptului, în sensul că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se cuvenea pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, pornind de la definiția nașterii dată de art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OuG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 (nașterea este aducerea pe lume a unuia sau mai multor

copii vii). Drept urmare, la acea dată prevederile art. 6 alin. (1) din OuG nr. 148/2005, erau interpretate în acest sens la nivel național, astfel că pretențiile reclamantei-intimate sunt nejustificate. Subscrisa recurentă- pârâtă nu este emitentul OuG nr. 148/2005 și nici al HG nr. 1025/2006, și nu ni se poate reproșa că am aplicat un text de lege conform instrucțiunilor primite de la Minister și ANP1S. Astfel, nu exista temei legal în a fi obligați la plata sumei actualizată cu dobânda legală.

La soluționarea prezentei cereri de recurs vă rugăm să aveți în vedere și prevederile art. 304/1 din Codul de procedură civilă aplicabil, modificat și completat, în conformitate cu care "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata T. C. a solicitat respingerea recursului, si pe cale de consecința, menținerea ca legala si temeinica a Sentinței atacate pentru următoarele motive:

In ceea ce privește excepțiile invocate, a prescripției, tardivității si inadmisibilității cererii de chemare în judecată, se arată că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente:

Contrar susținerilor pârâtei, reclamantă nu a înțeles să atace decizia inițială nr.6884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului și nici nu avea vreun interes să o atac deoarece prin ea s- a admis cererea inițială de acordare a indemnizației și nu s-a respins vreo cerere a reclamantei privind acordarea a doua indemnizații de creștere a copilului. Prin această decizie, reclamantei i s-a acordat indemnizația de creștere a copilului raportat la naștere și fără a se face distincție raportat la faptul că din această naștere au rezultat doi copii și nu unul.

Prin urmare, reclamanta a formulat, la data de_, o cerere către pârâtă, prin care a solicitat să i se plătească retroactiv și indemnizația de creștere pentru cel de-al doilea copil născut din sarcină gemelară, cerere respinsă de către instituția pârâtă prin răspunsul nr. 1469/0_, comunicată reclamantei la data de_ .

Prin urmare, în prezența situației reglementate de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, care asimilează actelor administrative individuale "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" și, respectiv, ale art.8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, care stabilesc faptul că, în cazul acestor acte asimilate:

"se poate adresa instanței de contencios administrativ și cei cate se considera vătămat intr-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului, sau interesului legitim, "

Ori, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. l lit. b din Legea nr.554/2004, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, în această situație, este de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii,

Reclamantă a respectat acest termen, de sesizare a instanței, întrucât, așa cum a arătat, răspunsul la cererea reclamantei i-a fost comunicată (a data de_, conform mențiunii pe care a făcut-o pe exemplarul pârâtei, iar cererea de chemare în judecată a înregistrat-o la Tribunalul B. -N. la data de_, înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni.

Astfel, termenul de decădere, de un an de zile, prevăzut de art. 11 alin.2 din lege, la care tace referire pârâta, începe să curgă tot "de la data comunicării actului" în speță,_ . Cererea de chemare în judecată a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni de la data comunicării actului de refuz, termen de prescripție reglementat de art. 11 alin. l lit. b din lege, deci, implicit, și înăuntrul termenului de decădere de 1 an, care începe să curgă de la același moment.

În speță ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim (art.2 alin.2 din lege), situație în care, potrivit dispozițiilor art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.l nu este obligatorie: in cazurile prevăzute la art.2 alin.(2) și la art.4 nu este obligatorie plângerea prealabilă". Așa cum s-a arătat și în acțiunea introductivă, chestiunea privind interpretarea prevederilor art.l alin.l și art.6 alin.l din OUG nr.l48/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului (în forma anterioara intrata în vigoare a Legii nr.239/2009), referitor la ce anume se înțelege prin

"naștere" în cazul sarcinilor gemelare, de tripleți sau multipleți, a fost reglementată prin Decizia de recurs în interesul legii nr.26/_, dată de către înalta Curte de C. și Justiție, instanța statuând faptul că, în interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, "indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada I ianuarie 200631 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1

ianuarie 2007 -31 decembrie 2008; 600 Iei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei pentru perioada I ianuarie 2009 - 17 iunie 2009".

Și aceasta întrucât indemnizația prevăzută de art. l alin. l din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, nu a părinților, scop declarat de legiuitor în mod clar în preambulul OUG nr.148/2005, atunci când arată că acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon a copiilor.

In acest context, și pentru a nu crea și menține un. tratament discriminatoriu, pe de o parte, între copiii proveniți din sarcini simple (care beneficiază, fiecare dintre ei, de plata câte unei îndemni art.6 alin. l din OUG nr. 148/2005 - ) și cei proveniți din sarcini multiple și, pe de altă parte, între copiii rezultați din sarcini multiple aflați în întreținerea părinților firești și copiii adoptați, încredințați în cedarea adopției, dați în plasament ori plasament în regim de urgență de urgență sau aflați sub tutelă (care beneficiază, fiecare dintre ei de indemnizație separată de creștere - art5 alin.2 și 3 din OUG nr.148/2005), singurul mod în care pot fi interpretate și aplicate prevederile OUG nr. 148/2005 în cazul sarcinilor multiple este acela că de indemnizația instituită de art. 1 alin. l din ordonanță beneficiază, pană

la intrarea în vigoare a Legii nr.239/2009, fiecare copil născut dintr-o astfel de sarcină.

Mai mult decât atât, așa cum se arată chiar în cuprinsul răspunsului pârâtei nr. 1469/0_, prin care a respins cererea sa, la data de_ ,

M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a făcut, urmare a Deciziei în interesul legii nr.26/2011 a ÎCCJ, unele precizări, prin care a arătat faptul că instituția pârâtei nu poate acorda indemnizația pentru al doilea copil din sarcină gemelară în baza acestei decizii ale instanței supreme, întrucât aceasta este obligatorie pentru instanțele de judecată, nu și pentru celelalte instituții. Consideră că M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale arată că, deși nu poate acorda retroactiv, din proprie inițiativă sau la cererea celor îndreptățiți drepturile asupra cărora s-a pronunțat ÎCCJ, îi îndrumă pe aceștia să-și solicite aceste drepturi în instanța, urmând ca plata lor să se facă în baza unei hotărâri judecătorești.

În sfârșit, în ceea ce privește susținerea pârâtei conform căreia reclamanta nu ar fi depus, anexat cererii reclamantei, și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a indemnizației, pe de o parte, așa cum se poate observa din refuzul pârâtei că prin acesta nu i s-a imputat o atare lipsă și nici nu i s-a pus în vedere să completeze documentația și, pe de altă parte, toate documentele justificative ale dreptului reclamantei au fost anexate, în copie, chiar de către pârâtă, la întâmpinarea formulată de către aceasta.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

La data de_ reclamanta a solicitat indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, având în vedere nașterea la_ a copiilor săi

T. A. și T. C., din sarcină gemelară.

Cererea a fost soluționată prin Decizia directorului executiv al AJPS B.

-N. nr. 6884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, începând cu data de 1_, în cuantum lunar de 600 lei, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.148/2005. Această decizie nu a fost atacată nici, administrativ, cu plângere prealabilă, nici judiciar.

Pârâta recurentă a efectuat plata lunară a dreptului în baza acestei decizii până la data de_ .

Această cerere a fost soluționată prin Decizia nr. 6884/_, astfel că începând cu data de_ a plătit reclamantei indemnizație lunară în cuantum de 2.744 lei până la data de_, când a intrat în vigoare Legea nr.239/_, pentru modificarea prevederilor art.2 din OUG nr. 148/2005, în sensul că, de la data intrării acesteia în vigoare, cuantumul indemnizației prevăzute s-a majorat cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Nici împotriva Deciziei nr. 6884/_ reclamanta nu a formulat nici plângere prealabilă, nici acțiune în justiție.

Ulterior, în temeiul Legii nr. 239/2009, pârâta a emis Decizia nr. 1365287500 din_, prin care, începând cu data de_, reclamanta a

beneficiat, pe lângă indemnizația lunară de 2.744 lei, de majorarea cu 600 lei lunar.

Ca primă observație, Curtea remarcă că începând cu data de_ reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului majorată, toate pretențiile sale fiind anterioare datei respective, în condițiile în care acțiunea în contencios administrativ a fost introdusă la_ . Tribunalul, în soluționarea excepției prescripției, nu a ținut cont de împrejurarea că indemnizația se dobândește lunar și că, inclusiv în ipoteza în care raționamentul său cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție ar fi corect, respectiv împlinirea vârstei de doi ani de către cele două minore, mai multe indemnizații lunare ar fi căzut oricum sub incidența prescripției; această problemă este însă subsidiară în soluționare față de chestiunile la care Curtea se va opri în cele ce urmează și care dispensează instanța de analiza chestiunii prescripției de 3 ani și a celorlalte aspecte care nu vor fi adresate.

Starea de fapt în temeiul căreia reclamanta pretinde un drept este neschimbată începând cu nașterea gemenelor,_, cadrul legislativ fiind însă schimbat succesiv.

Pe baza stării de fapt, în acord cu prevederile legale illo tempore, pârâta a emis Decizia nr. 6884/_, Decizia nr. 6884/_ și Decizia nr. 1365287500 din_, toate fiind acte administrative neatacate și emise în cunoștință de cauză cu privire la starea de fapt. Actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate până la momentul anulării acestora de instanța de contencios administrativ, care, în prezent, nu mai este posibilă. Prin urmare, ele sunt legale și temeinice, precum și executorii, impunându-se tuturor. Reclamanta urmărește practic să eludeze efectul obligatoriu și executoriu (de fapt, executat, nu doar executoriu, deoarece la acest moment efectele actelor administrative menționate au fost epuizate) al acestor acte, solicitând din nou o componentă a dreptului, fără ca la momentul acordării sa aibă obiecții. Reclamanta justifică neatacarea primei decizii administrative și pretinde chiar că nu avea un interes să o atace deoarece prin ea s-a admis cererea inițială de acordare a indemnizației și nu s-a respins vreo cerere a reclamantei privind acordarea a doua indemnizații de creștere a copilului, iar reclamantei i s-a acordat indemnizația de creștere a copilului raportat la naștere și fără a se face distincție raportat la faptul că din această naștere au rezultat doi copii și nu unul. Exact aceasta este problema în discuție, raportarea indemnizației la naștere sau numărul de copii, și se punea în aceeași termeni și la acel moment. Indemnizația a fost acordată cunoscând-se nașterii de gemeni, reclamanta nu a avut vreo obiecție și nu a pretins un drept suplimentar, care, chiar si atunci, era recunoscut de jurisprudența Curții.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta că în raport cu decizia inițială s-ar putea reține o scuză valabilă în sensul celor invocate de reclamantă pentru neatacare, aceasta nu este valabilă, cu siguranță, în cazul celor subsecvente.

Prin urmare, Curtea reține că actele administrative prin care s-a acordat indemnizația nu a fost contestat în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar acțiunea a fost introdusă de reclamantă peste termenul prevăzut de art.11 din Legea 554/2004.

Pe de altă parte, reclamanta invocă Decizia de recurs în interesul legii nr. 26 din 14 noiembrie 2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei

in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, a stabilit ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru cresterea copilului prevazuta de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-

31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.

Decizia se referă, așadar, la același act normativ sub imperiul căruia au fost calculate și stabilite drepturile reclamantei fără ca actul administrativ inițial să fi fost atacat și înlăturat. Pe de altă parte, o decizie de recurs în interesul legii examinează variante de interpretare existente jurisprudențial, iar Curtea avea o practică concordantă cu soluția la care Î. Curte s-a oprit.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei T. C. .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I.

S. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 244 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei T. C. .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
V. G. S.	L. R.	A.	M. C.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 3 ex./_

Jud.fond: D.E.L.

Decizia civilă nr. 10237/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10237/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala