Decizia civilă nr. 1045/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal: 3184 Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1045/R/2013
Ședința publică din 2 octombrie 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE: M. T. JUDECĂTOR: I. -M. L. JUDECĂTOR: A. -C. Ț. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul recurent H. V. împotriva sentinței civile nr. 18570/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata GARDA FINANCIARĂ-S. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 18570/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul H. V., domiciliat in mun. C. -N., str. Asachi, nr. 5, jud. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura in mun. C. -N.
, str. P. R., nr. 1, ap. 6/2, jud. C., în contradictoriu cu intimata G. F. -S.
C., cu sediul in mun. C. -N., P-ta A. I., nr. 19, jud. C., ca neîntemeiată.
A fost menținut procesul-verbal de contravenție contestat seria H nr.
0293730 din data de_, ca legal și temeinic încheiat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin procesul-verbal seria H nr. 0293730/_ întocmit de G. F. - S.
C., petentul H. V. a fost sancționat cu amenda de 1.000 lei, cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a confiscării cantității de marfa - 6.000 bucăți tricouri, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 12/1990, republicata, constând in aceea ca petentul, persoana fizica, a efectuat un transport rutier a 6.000 bucăți tricouri achiziționate din Ungaria in valoare de 600.000 HUF, iar conform facturii fiscale prezentate cu ocazia
controlului inopinat in trafic, s-a constatat ca petentul - persoana fizica nu are nicio forma juridica de organizare, iar cele 6.000 buc. tricouri achiziționate depășesc cu mult nevoile de consum ale familiei, iar petentul nu a putut prezenta nici un document sau act care sa dovedească ca tricourile au fost returnate înapoi la furnizorul din Ungaria. Agenții de control au reținut ca petentul desfășura acte de comercializare fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege, încălcând prevederile imperative ale Legii nr. 12/1990, republicata. Contravenția a fost săvârșita in perioada_ -_ si constatata in data de_ .
In drept, fapta petentului a fost încadrata in dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, republicata, si sancționata potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din același act normativ.
Petentul-contravenient a susținut netemeinicia procesului-verbal de contravenție, argumentând că, la data săvârșii pretinsei fapte contravenționale, s-a conformat in totalitate regulilor legale privind comercializarea de produse - îmbrăcăminte.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de "acuzație in materie penala";, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei "acuzații de natura penala"; in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut ca acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a constatat pe baza probelor administrate in cauza ca starea de fapt reținuta de intimat corespunde realității, in sensul ca la data si ora reținuta in procesul verbal, petentul efectua acte de comerț cu articole de îmbrăcăminte, achiziționate din Ungaria, aspect care rezulta neechivoc din mențiunile cuprinse in factura fiscala nr. 771593/_, in condițiile in care petentul nu deține nicio forma juridica de organizare, in virtutea căreia petentul sa fie abilitat sa desfășoare astfel de operațiuni.
Este lipsita de relevanta împrejurarea ca petentul deține părți sociale la S.C. A&S COMPANY S.R.L., in contextul in care cantitatea de 6.000 bucăți tricouri a fost achiziționata de H. V., in calitate de persoana fizica, iar faptul ca acesta deține calitatea de asociat-administrator la o societate comerciala nu presupune împrejurarea ca achizițiile au fost realizate de persoana fizica, dar in numele societății. Nici apărarea petentului, in sensul ca tricourile amintite au fost returnate către furnizorul din Ungaria, nu poate fi reținuta, ținând seama ca petentul nu a prezentat nici un document din care sa ateste aceasta împrejurare, precum acte contabile de înregistrare a mărfii in contabilitatea firmei S.C. A&S COMPANY S.R.L., aviz de însoțire a mărfii, factura de returnare marfa.
Cu toate acestea, instanța a reținut ca petentul nu a probat in mod neechivoc ca marfa în discuție aparținea societății amintite. Mai mult, martorul audiat in cauza, numitul Zagor Aladar (propus de petent in apărare) a arătat ca marfa confiscata a fost destinata comercializării. Or, raportat la comandamentele legale, nu se poate susține in mod rezonabil ca sunt întrunite exigentele legale cu referitoare la efectuarea unor acte de comerț de către petent, văzând dispozițiile imperative ale Legii nr. 12/1990, republicata.
Astfel, fata de prevederile art.1169 cod civil si art.129 al.1 teza finala din Codul procedura civila, instanța a reținut ca petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt diferite de cea descrisa in actul constatator, deși îi revenea sarcina probei, potrivit prevederilor legale mai-sus menționate. Sancțiunea confiscării mărfii este obligatorie si se aplica ori de cate ori se constata săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. a) corob. cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 12/1990, republicata.
Mai mult, instanța a reținut ca, potrivit art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal.
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța reține că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petent, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este amenda, neimpunându-se reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate si înlocuirea amenzii cu avertisment.
Având în vedere că, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, instanța a constatat că fapta contravenționala, atestata prin actul constatator, există și este imputabila petentului-contravenient.
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins, ca neîntemeiata, plângerea contravențională formulată de petent, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca temeinic si legal întocmit.
Văzând si dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța a reținut ca este nefondat capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, reținând culpa procesuala a petentului. De asemenea, instanța a reținut ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata, motiv pentru care nu s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, recurentul H. V., care criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând în principal, casarea în întregime acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta din urmă a omis total să pronunțe asupra aspectului de legalitate invocat de petent referitor la sancțiunea complementare a confiscării contravalorii celor 6000 de tricouri (contravaloare care este de 9.439 lei și nu 94.398 lei cum în mod greșit a stabilit agentul constatator), iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, raportat la împrejurarea că petentul a făcut dovada, pe baza probelor administrate în cauză, unei stări de fapt contrare celei cuprins în procesul verbal de constatare a contravenției.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, încă de la bun început, prin plângerea contravențională formulată, petentul H. V. a învederat primei instanțe, pe lângă aspectele de netemeinicie, și un aspect de nelegalitate a procesului verbal de contravenție contestat, care se referă la sancțiunea complementară aplicată de agenții constatatori, respectiv confiscarea contravalorii celor 6000 de tricouri, petentul susținând că suma de confiscat a fost stabilită în mod eronat la valoarea de 94.398 lei în loc de 9.439 lei (cu alte cuvinte de 10 ori mai mare decât suma care ar fi trebuit confiscată în mod corect, fapt recunoscut de altfel, implicit, chiar de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond - f.15-19).
Instanța de fond a omis însă să se pronunțe cu privire la acest aspect de nelegalitate în motivarea hotărârii atacate, limitându-se a reține, prin prisma unei analize generale a procesului verbal de contravenție contestat, că acesta "a fost încheiat cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia";, cu toate că a fost invocată în mod expres nelegalitatea sancțiunii complementare aplicată de agenții constatatori (iar veridicitatea celor susținute de petent rezulta dintr-un simplu calcul matematic cu privire la suma care urma a fi confiscată).
Procedând în acest fel, practic prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, prin faptul că nu a analizat singurul motiv de nelegalitate invocat de petent în apărare, pronunțând hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art.129 alin.5 C.pr.civ.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurentul H. V., împotriva sentinței civile nr. 18570/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o va casa în întregime și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca (cu ocazia rejudecării prima instanță urmând a se preocupa de remedierea deficiențelor și respectarea dispozițiilor legale sus-menționate).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul H. V., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. P. R., nr. 1, ap.6/2, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 18570/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red. M.L./C.B./2 ex.
Jud. fond: G. -R. F. -Hîngan
