Decizia civilă nr. 1252/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr._
DECIZIE CIVILA Nr. 1252/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul I. T. DE M. C., împotriva sentinței civile nr.10109/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimata SC C. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimata și reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.10109/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă plângerea formulata de petenta SC C. S., cu sediul în C. -N., str. BP H. nr.69, jud. C., în contradictoriu cu intimata I. T. DE M. C., cu sediul în C. -N., str. G C. nr.2, jud. C. și în consecință:
a fost anulat procesul verbal nr.0. /_ dresat de I. T. DE M. C., a fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale de 10.000 lei aplicate de intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0. /_ dresat de intimatul I. T. DE M. C., s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art.276 alin. 1 litera c din Codul muncii constând în aceea că a primit la muncă o persoană fără a-i întocmi contract individual în prealabil.
Procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.
16 și art.17 din OG nr.2/2001, contrar celor susținute de petentă.
Probațiunea testimonială administrată în cauză a relevat împrejurarea că lucrările s-au efectuat la imobilul din C. -N., str.H., nr.65, jud.C. și nu la imobilul de la nr.69, cum s-a menționat în actele de control de către inspectorii intimatului, construcțiile de la nr.65 și nr.69 fiind foarte apropiate una de alta.A mai reieșit că nici martorii și nici persoanele suspectate de inspectorii ITM nu au legătură cu SC C., petentul fiind asociatul de la Club 69 și care a cerut ajutorul martorilor pentru a efectua niște retușuri la zugrăveala clădirii, când inspectorii ITM au pătruns în sediul petentei venind dinspre imobilul cu nr.65, intrând mai întâi în hol, apoi în blocul alimentar, neavând autorizație în acest sens, deși obiectul de activitate al SC C. S. vizează cu totul alte activități, potrivit Certificatului de Înregistrare a petentei la ORC C., astfel că trebuiau sancționate persoanele de la imobilul cu nr.65, iar cele 3 ore de muncă desfășurate de martori nu justifică încheierea unor contracte de muncă. Mai mult, faptul că li s-a impus martorilor să scrie în declarațiile date aspecte cu privire la contractele de muncă și banii primiți, nu reprezintă o realitate.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține că în materie contravențională, deși nu este prevăzut in mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus atât din prev. art. 1 din OG nr. 2/2001 (care definește contravenția ca o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin acte cu caracter normativ), cât și din scopul aplicării sancțiunilor pentru această formă de ilicit, un scop preventiv și punitiv, iar nu unul reparator.
Potrivit art. 3 alin.2 din OG nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional in cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții. Sub aspectul tehnicii de reglementare, răspunderea poate fi instituită prin normele specifice, fie in mod expres, fie in mod implicit.
În materie contravențională, deși nu este prevăzut in mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acesta poate fi dedus cu ușurință atât din prev. art. 1 din OG nr. 2/2001 (care definește contravenția ca o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin acte cu caracter normativ), cât și din scopul aplicării sancțiunilor pentru această formă de ilicit, un scop preventiv și punitiv, iar nu unul reparator.
După cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat in cauza A. vs. România, procedura reglementată de către OG2/2001, in special raportat la caracterul general, sancționator și preventiv al amenzilor contravenționale, este asimilată unei proceduri penale din perspectiva art. 6 al Convenției.
Consecința acestui fapt este recunoașterea in persoana petentului a garanțiilor procesuale specifice procedurii penale, in ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și egalitatea de arme in cursul procesului.
Cu toate că OG2/2001 instituie prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor, aceste reglementari sunt inaplicabile, din perspectiva art. 6 al CEDO. Aplicarea unor atare prevederi ale dreptului intern ar putea crea o situație profund injustă in care petentul ar fi pus in situația de a-și dovedi nevinovăția, in totala desconsiderare atât a principiilor generale ale dreptului intern cât și ale Convenției la care fac e referire.
Prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 al CEDO face ca, in plan probator, sarcina dovedirii faptului ca petentul a săvârșit fapta reținută pe seama sa să revină intimatului.
Pe de altă parte, materia probațiunii se bazează pe niște rigori bine definite. In acest sens, instanța reține că agentul constatator nu a înțeles să aducă in acest sens nici un fel de dovezi martori sau fotografii chiar dacă petentul a contestat în scris cele reținute în sarcina sa la acel moment.Evident se impunea cel puțin prezenta unui martor care să ateste veridicitatea celor consemnate in procesul verbal.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, confirmată și in cauza A. contra României, materia contravențiilor aparține dreptului penal. O consecință a acestui fapt este și aceea că dreptul la respectarea unui proces echitabil include și in aceasta materie prezumția de nevinovăție a cârei respectare se impune in toate cazurile.
Răspunderea contravenționala nu se poate angaja decât in sarcina unei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea contravenționala. Cu toate că in materie contravenționala, nu a fost prevăzut expres un principiu al caracterului personal al răspunderii, precum in materie penala, totuși acest principiu poate fi dedus cu ușurință atât din faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile aparțin sferei dreptului penal, cât și din scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale.
Atâta vreme cât sancțiunile contravenționale au un rol punitiv și preventiv și in nici un caz reparator, ar fi lipsită de orice utilitate și rațiune impunerea unei sancțiuni altei persoane decât cea responsabilă de comiterea acțiunii sau inacțiunii ilicite.
In conformitate cu prevederile legale inserate in art. 6 din Conv. EDO, procesul verbal de constatare nu poate avea decât valoarea unei acuzații, acesta neputând face dovada celor consemnate.
În acest context, instanța apreciază că petentul a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, acesta rămânând golit de conținut, făcând dovada unei stări de fapt contrare celei consemnate în actul sancționator, conform art.1169 din Codul civil, agentul fiind într-o evidentă stare de confuzie, de eroare de fapt.
De aceea, în baza art. 34 din OG nr.2/2001, a admis plângerea contravențională dedusă judecății, anulând procesul verbal nr.0. /_, dispunând exonerarea acestuia de plata amenzii contravenționale în sumă de 10000 lei.
Ținând cont de dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă și de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul I. T. de M. C., solicitând admiterea sa, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii formulate, cu consecința menținerii procesului verbal contestat.
Apreciază că motivarea instanței de fond releva o analiza sumară a probatoriului administrat in cauza, care a favorizat pronunțarea unei hotărâri greșite asupra fondului cauzei. Astfel, prima instanța retine in raport de depoziția martorului, ca acesta a prestat activitate pentru reclamanta, fiind solicitat de către aceasta pentru efectuarea unor retușuri la zugrăveala clădirii însă, raportat la durata scurta a activităților prestate apreciază ca nu reclamanta deține calitatea de angajator in raport de aceasta persoana.
Ori, trebuie observat faptul ca, aceiași persoană, Ciocan V. a completat o declarație pe proprie răspundere si in fata inspectorului de munca prin care a indicat angajatorul ca fiind SC C.
S. pentru care muncea de 3 zile (raportat la momentul controlului) contra unui salariu de 50 de lei pe zi, in lipsa unui contract individual de munca. Potrivit aceleiași declarații raportul de munca se desfășura la imobilul din str. H. nr. 69. Nu se poate retine ca petenta ar fi făcut dovada contrara stării de fapt reținute in cuprinsul procesului verbal, in considerarea declarației subiective a martorilor.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.0. din data de_ s-a reținut, de către ITM C., săvârșirea de către petenta SC C. S. a contravenției prevăzută de art.276 alin.l lit.e din Codul Muncii, reținându-se în fapt că, la data controlului din_ societatea a primit la muncă pe numitul Ciocan V. începând cu data de_ fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, încălcând astfel prevederile art.16 alin.l din Legea nr.53/2003 cu modificările ulterioare.
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției prima instanță a reținut în mod just, că nu există nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OUG nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a concluzionat că petenta a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat, reținând în motivarea soluției sale că, raportat la activitatea prestata de numitul Ciocan V. la momentul controlului, lucrări de zugrăvit, acesta nu putea fi angajatul societății petente atâta timp cat obiectul de activitate al societății este de restaurant, bar, hotel, acesta nu desfășura activitate la imobilul situat la numărul 69, unde funcționează petenta, ci la imobilul situat la nr. 65-67 iar față de durata scurtă a raportului de munca astfel stabilit, nu se justifica încheierea contractului de munca.
În opinia noastră dimpotrivă, apreciem că petenta nu a reușit să facă dovada unei stări de fapt contrare celei reținute de organul constatator, împrejurările invocate de aceasta și susținerile celor doi martori audiați Ciocan V. și R. Valer din fața judecătorului, nefiind în măsură să justifice o soluție contrară, în condițiile în care la dosarul cauzei se află declarația pe proprie răspundere a celui dintâi, dată cu ocazia controlului ce a avut loc, din care rezultă că desfășura activități de zugrăvit în folosul petentei din data de_, de luni până vineri timp de 8 ore fără a fi semnat un contract individual de muncă până la data respectivă.
Or, având în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 53/2003 conform cărora contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului iar anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă și se înmânează salariatului un exemplar anterior începerii activității, înseamnă că în mod corect s-a stabilit în
sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în primirea la muncă a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de muncă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că prezentul recurs este fondat, sens în care, îl va admite și va modifica sentința civilă atacată, în sensul că va respinge plângerea petentei SC C. S. C. -N., împotriva procesului verbal nr.0. /_ întocmit de ITM C.
.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul I. T. de M. C., cu sediul în C. -N.
, str. G C. nr.2, jud. C. împotriva sentinței civile nr.10109 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că respinge plângerea petentei SC C. S. C. -N., împotriva procesului verbal nr.0. /_ întocmit de ITM C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_ Jud. fond . Iuga S.
