Sentința civilă nr. 1433/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1433/2013
Ședința publică din data de 28 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta F.
M. N., împotriva pârâtei C. J. DE P. B. -N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 14 iunie 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 21 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 28 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta F. M. N. a chemat în judecată pârâta C. J. de P. B. -N., solicitând anularea în tot a deciziei nr. 153/_, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, s-a arătat că reclamanta lucrează ca și consilier juridic, fiind funcționar public în cadrul Casei Județene de P. B. încăpând cu data de_, iar activitatea a desfășurat-o în cadrul Serviciului stabiliri prestații până la data de_, când i-a fost înmânată Decizia nr.153/2012 emisă de către C.J.P.B., prin Fechete I., prin care i s-a adus la cunoștință că începând cu data de_ este mutată temporar, pe o perioadă de 6 luni, la ghișeu, conform art.91 alin(4) din Legea 188/1999.
Art. 91 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată cu modificările și completările ulterioare prevede: "Mutarea temporară pe o altă funcție publică se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității ori instituției publice, pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic."
Decizia nr. 153/_ este nelegală deoarece potrivit dispozițiilor art. 91 alin (4) din Legea 188/1999 ,,mutarea temporară se dispune motivat";, iar Deciziei nr. 153/_ îi lipsește motivarea. Postul pe care îl ocupă în prezent nu era un post vacant. Postul era ocupat de către d-na
Greab Delia - având funcția de inspector. In Decizia nr.153/_ nu se indica care este interesul instituției publice in a o muta la ghișeu.
Se mai arată că atribuțiile din fișa postului actuală nu sunt specifice unui funcționar public și în special nu sunt specifice unui consilier juridic superior. Având în vedere prevederile art.6 lit. a din Legea nr. 188/1999, atribuțiile din fișa actuală a postului său și scopul principal al postului sunt în majoritatea lor specifice unui angajat contractual.
În mod cel puțin ciudat scopul principal al postului său de consilier juridic superior este de a asigura prin intermediul ghișeului, întreaga activitate de preluare și înregistrare a cererilor, adică de asigura și secretariatul instituției.
De asemenea, întreaga activitate de comunicare și relații cu publicul este aproape imposibil de realizat în cadrul programului normal de lucru, în condițiile în care trebuie să ducă la îndeplinire toate celelalte atribuții din fișa postului.
Decizia nr.153/_ este nelegală și pentru că se omite modalitatea de contestare a acesteia.
In drept, s-au invocat prevederile Legii nr.188/1999, Legea nr.554/2004,Codul de proc.civilă.
Pârâta C. J. de P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, s-a arătat că reclamanta F. M. N. îndeplinește funcția publică de execuție de consilier juridic, grad profesional superior, în cadrul Casei Județene de P. B. -N.
. Prin decizia nr. 153/_ a directorului CJP B-N, s-a dispus mutarea acesteia pentru o perioada de 6 luni din cadrul Serviciului Stabiliri Prestații, in cadrul Compartimentului Comunicare si Relații Publice, in conformitate cu prevederile art. 91 alin. 4 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit textului legal anterior invocat - Mutarea temporară pe o altă funcție publică se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității ori instituției publice, pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic.
Nemulțumirea reclamantei este generată în principal de "nemotivarea"deciziei contestate. In preambulul actului administrativ sunt inserate temeiurile de drept care au stat la baza emiterii acestuia, astfel ca este precizat si procesul verbal al Consiliului director din cadrul CJP B-N nr. 32/_ . La punctul 3 al dezbaterilor aflate pe ordinea de zi, s-a stabilit mutarea d-nei F. M. începând cu data de_, pe o perioada de 6 luni la Compartimentul Comunicare si Relații Publice, motivat de faptul că "fluxul de persoane care intră în contact cu instituția prin punctele de lucru (ghișee) este foarte mare, astfel că necesită o rotire a personalului". Având în vedere această stare de fapt și deservind interesului instituției publice, directorul executiv al CJP B-N dispune prin decizie mutarea petiționarei F. M., ocazie cu care intervin modificări si in fisa postului nou ocupat. In accepțiunea reclamantei, în decizia atacată "ne este indicat interesul instituției publice" de a fi "mutata la ghișeu".
In Cap. IX, Secțiunea I din Legea nr. 188/1999, își găsesc reglementarea aspectele legate de modificarea raporturilor de serviciu. Fie ca avem în vedere delegarea, detașarea, transferul sau mutarea în cadrul unui alt compartiment, acestea vizează mobilitatea funcționarilor publici, care se poate realiza doar prin modificarea raporturilor de serviciu.
Când vorbim de stabilitate în funcția publică, principiu stipulat de Statutul Funcționarilor Publici, avem în vedere că aceasta nu poate avea caracterul unei stabilități absolute, deoarece pe parcursul activității funcționarilor publici poate interveni noțiunea de mobilitate. Astfel, se poate realiza mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici: a) pentru eficientizarea activității autorităților si instituțiilor publice; b) in interes public; c) in interesul funcționarului public, pentru dezvoltarea carierei in funcția publica.
Se consideră că ordinea celor trei deziderate semnifică totodată și ponderea importanței acestora în asigurarea mobilității.
Totodată, mobilitatea funcționarilor publici se realizează in vederea asigurării protecției funcționarilor publici din compartimentele cu funcții sensibile, prin exercitarea periodica a unor atribuții diferite ori prin utilizarea mutării temporare in cadrul unui alt compartiment al autorității sau instituției publice.
Pe cale de consecința, mobilitatea s-a realizat în interes public, astfel că pârâta CJP B-N având un inventar al funcțiilor sensibile (Ordinul nr. 946/2005) a stabilit printr-o politica adecvata rotația salariaților care ocupă astfel de funcții.
La punctul doi al dezvoltării motivelor care stau la baza acțiunii, reclamanta F. M. precizează că postul nou deținut nu era unul vacant. Or, potrivit art. 91 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 - mutarea se poate dispune, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public.
Având în vedere condițiile specifice pentru ocuparea postului din cadrul Compartimentul Comunicare si Relații Publice, nu există nici un impediment care să înlăture exercitarea funcției publice de către petiționară, mai ales că scopul principal al postului este acela de a asigura prin intermediul ghișeului de relații cu publicul, activitatea de preluare și înregistrare a cererilor. Or, atât funcția publică de consilier juridic superior, cât și toate drepturile salariale dobândite anterior s-au
păstrat, modificate fiind temporar doar sarcinile de serviciu - în sensul eficientizării activității Casei Județene de P. B. -N. .
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 din Codul de procedura civila, Legea nr.
188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cauza dedusă judecății vizează raportul de serviciu al unui funcționar public - reclamanta F.
M. N. fiind încadrată în funcția publică de execuție de consilier juridic, grad profesional superior, în cadrul Casei Județene de P. B. -N. - incidente fiind prevederile Legii nr. 188/1999 rep. privind statutul funcționarilor publici, act normativ care, în art. 109, prevede competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Prin decizia nr. 153/_ emisă de directorul Casei Județene de P. B. -N. (f. 5 dosar) s-a dispus mutarea reclamantei pentru o perioada de 6 luni, cu începere din_ 3, din cadrul Serviciului Stabiliri Prestații, în cadrul Compartimentului Comunicare și Relații Publice, cu păstrarea drepturilor salariale.
În cauză, mutarea reclamantei s-a dispus în aplicarea prevederilor art. 87 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999 rep., care reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici prin modificarea raporturilor de serviciu pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice, întrunirea ipotezei legale citate fiind argumentată în conținutul procesului-verbal nr. 32 din_ întocmit cu ocazia ședinței Consiliului director al C.J.P. B. -N., punctul 3 din ordinea de zi (f. 23, 24), document care a fundamentat, așa cum rezultă din chiar mențiunile preambulului deciziei atacate, modificarea raporturilor de serviciu ale reclamantei în conformitate cu art. 87 alin. 2 lit. d din Legea nr. 188/1999 rep., care reglementează "mutarea în cadrul autorității sau instituției publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice, în condițiile prezentei legi";, dispozițiile legale referitoare la această formă de mobilitate regăsindu-se în art. 91 din aceeași lege.
În acest sens, autoritatea pârâtă a făcut trimitere în conținutul dispozitivului deciziei la alin. 4 al art. 91 care prevede următoarele: "mutarea temporară pe o altă funcție publică se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității ori instituției publice, pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic";.
Tribunalul, analizând criticile formulate de reclamantă în susținerea cererii de anulare a Deciziei nr. 153/2012, apreciază că acestea nu se fondează, pentru argumentele ce se vor prezenta în continuare, în raport de fiecare aspect de nelegalitate invocat în cauză:
Astfel, relativ la lipsa motivării actului, invocată în cauză, tribunalul reține că în privința actului administrativ cu caracter individual, obligația motivării decurge din prevederile art. 31 din Constituție care consacră dreptul la informație, instituind în sarcina autorităților publice obligația de a asigura informarea corectă a cetățenilor, aceasta fiind de neconceput în lipsa unei motivări adecvate a deciziilor administrative. Totodată, motivarea conferă actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.
Atât în jurisprudența comunitară cât și în cea națională s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului.
Or, în condițiile în care decizia emisă de autoritatea pârâtă face trimitere expresă la norma legală incidentă (art. 91 alin. 4 din Legea nr. 188/1999) care conține prevederi clare și detaliate cu privire la coordonatele modificării raportului de serviciu al reclamantei, de natură a face posibilă, în mod rezonabil, orientarea conduitei acesteia, cu atât mai mult cu cât emiterea deciziei a fost precedată de analiza măsurii în ședința Consiliului director menționată în însuși actul atacat, iar accesul reclamantei la conținutul procesului-verbal al ședinței nu a fost restricționat, nu se poate reține în cauză că nu ar fi respectată în cauză exigența motivării.
În ceea ce privește oportunitatea adoptării acestei măsuri (noțiune legată de valoarea motivelor care au fundamentat actul din perspectiva realizării sarcinilor și atribuțiilor legale în termen optim, cu cheltuieli minime de resurse materiale și spirituale, dar cu eficiență cât mai mare,
precum și a alegerii celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii), tribunalul subliniază că aceasta reprezintă o condiție de valabilitate și nu de legalitate a actului administrativ, ce nu poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ, investită, în principiu, să exercite doar un control de legalitate.
În același timp însă, analizând oportunitatea și prin raportare la dispozițiile art. 53 din Constituție care, reglementând restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, constituționalizează două principii care reprezintă condiții specifice de legalitate pe considerente de oportunitate și pe care instanța de contencios administrativ trebuie să le aibă în vedere ca metode de apreciere a exercițiului puterii discreționare a administrației, respectiv acela al proporționalității măsurii cu situația care a determinat-o și respectiv al nediscriminării, tribunalul reține că, din această perspectivă, nu s-au decelat în cauză, în raport de modalitatea în care s-a realizat fundamentarea deciziei de mutare temporară prin procesul-verbal al ședinței Consiliului director al
C.J.P. B-N la care s-a făcut trimitere în cele ce preced (care se întemeiază pe realizarea unei mai bune eficientizări a activității din perspectiva faptului că fluxul de persoane care intră în contact cu instituția prin punctele de lucru - ghișeele instituției - este foarte mare, solicitant și necesită o rotire a personalului), cauze de nelegalitate ale Deciziei nr. 153/_ emisă de autoritatea pârâtă prin conducătorul acesteia.
Relativ la susținerile reclamantei potrivit cu care funcția pe care s-a dispus mutarea temporară nu ar fi fost vacantă, ci ocupată de doamna Greab Delia,
acestea sunt infirmate de conținutul aceluiași proces-verbal al ședinței Consiliului director din data de_ (f. 23), la punctul 3 al acestuia menționându-se faptul că, în condițiile volumului foarte mare de muncă la Compartimentul Plăți P., începând cu aceeași dată de_, doamna Greab Delia, consilier în cadrul Compartimentului Comunicare, se va muta la compartimentul Plăți P. pe o perioadă de 6 luni.
A mai invocat reclamanta ca și motiv de nelegalitate a Deciziei nr. 135/2012 faptul că în cuprinsul acesteia nu se menționează modalitatea de contestare.
Este real că omisiunea sesizată de reclamantă se verifică în raport cu conținutul dispozitivului deciziei contestate, însă în analiza acestui motiv se impune a se proceda, în prealabil, la a distinge între nulitățile absolute și cele relative, pe de o parte, și nulități virtuale și exprese pe de altă parte, din perspectiva prevederilor art. 105 C.pr.civ., distincție care conduce la concluzia că, din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, nu orice nulitate expresă reprezintă în același timp și o nulitate absolută. În acest sens, trebuie reținut că omisiunile privind calea de atac, termenul de contestare și instanța competentă în fața căreia poate fi atacată decizia, invocate de reclamantă, nu sunt prevăzute în mod expres drept cauze de nulitate absolută a deciziei prin care se dispune asupra mutării temporare pe o altă funcție publică. Prin urmare, singurul criteriu apt de a determina regimul juridic al nulității ce ar putea opera în temeiul textului de lege invocat de reclamantă, este cel al determinării interesului social protejat de norma legală. Or, este evident că în speță, acesta nu este unul de ordine publică, ci unul de ordine privată, ceea ce poate atrage doar sancțiunea nulității relative în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., sancțiune operabilă doar condiționat de invocarea și dovedirea de către reclamantă a producerii unei vătămări ce nu s-ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a deficiențelor în întocmirea deciziei contestate.
Or, nu numai că reclamanta nu invocă producerea unei vătămări prin omisiunile la care face trimitere, dar în cauză cu a fost invocată vreo excepție legată de neregularitatea procedurii de contestare pe care reclamanta a înțeles să o urmeze prin investirea instanței cu analiza asupra legalității deciziei, aspect de natură a infirma teza oricărei vătămări a drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei, acesteia nefiindu-i astfel încălcată posibilitatea de a-și apăra în mod corespunzător și efectiv drepturile și interesele legitime pe calea exercitării dreptul de contestare în conformitate cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 rep.
În privința criticilor formulate de reclamantă din perspectiva atribuțiilor specifice fișei postului pentru funcția pe care a fost mutată temporar, nu se fondează aprecierea că specificul acestora ar corespunde unui post de natură contractuală, dimpotrivă, atribuțiile menționate la pct. 1 - 18 din fișa postului nr. 88/_ (f. 6 și 7 dosar) sunt specifice activităților desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, prevăzute de art. 2 alin. 3 lit. g teza I din Legea nr. 188/1999 rep., vizând "reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat,
din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice";.
Totodată, în cauză se impune a fi subliniat și aspectul că pe întreaga perioadă pentru care s-a dispus mutarea temporară a reclamantei, drepturile salariale ale acesteia au fost păstrate, sens în care nici din acest punct de vedere drepturile și interesele legitime ale funcționarului public nu au fost vătămate.
Conchizând, tribunalul constată că nici unul dintre motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamantă nu se fondează în raport cu decizia nr. 153/_, astfel încât urmează ca în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004, având în vedere și textele legale menționate în prezentele considerente, să respingă, ca nefondată, cererea reclamantei privind anularea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.
M. N.,
domiciliată în B., str. P. R., bl.7A, et2, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B. -N.,
cu sediul în B., b-dul R., nr. 22, jud. B. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | I. D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /4ex
