Sentința civilă nr. 172/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 172

Ședința publică din 15 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. - judecător

G. ier: A. Ana C.

Pe rol fiind judecarea acțiunii, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), promovată de reclamanta F. D., domiciliată în Tăuții Măgherăuș, str. 23, nr. 3, județul M., cu domiciliul procesual ales în B.

M., str. Ana Ipătescu, nr. 3/1, județul M., în contradictoriu cu pârâții C.

J. M.

și C. A. J. M.,

ambii cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 46, județul M. .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța văzând actele și lucrările dosarului, constatând lămurită cauza o reține în pronunțare.

T.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea, înregistrată la_ la Secția a I - a Civilă a T. ui M.

, sub nr._, reclamanta F. D. în contradictoriu cu pârâții C. J.

M. și C. A. J. M., a solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anului 2009 în sumă de 1800 lei, la care să se aplice dobânda legală bancară la zi, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:

Din_ a încheiat un contract individual de muncă, desfășurându-și activitatea în cadrul Oficiului J. de Consultanță A. M., având diferite funcții, începând cu cea de inspector de specialitate gradul I, urmând ca în anul 2009 să se afle în funcția de consilier SI clasa I treapta I.

Conform contractului de muncă pe care îl aveam încheiat cu oficiul aveam dreptul la o primă de vacanță în cuantum de 1800 lei, primă pe care cu toate insistențele mele pe lângă autoritatea competentă nu am primit-o, fiind nevoită să apelez la sprijinul instanțelor de judecată în soluționarea acestei situații.

Fac precizarea că Oficiul J. de Consultanță A. M. s-a reorganizat în cursul anul 2009, prin înființarea Agenției Naționale de Consultanță

A. în baza HG nr. 1609/2009 și a Hotărârii C. ui J. M. nr. 5/_ .

C. A. J. M. este o instituție cu personalitate juridică subordonată C. ui J. M. care coordonează tehnico-metodologic Agenția Națională de Consultanță A. .

Potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, s-a prevăzut că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.

Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv neafectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, să efectueze o anumită prestația pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță începând cu data la care a expirat termenul.

Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept nu echivalează cu stingerea dreptului.

Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel este un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ. Dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.

Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar respingerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului său a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.

Prin întâmpinare pârâtul C. J. M. prin Președinte, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

La data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 284 din_ privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin art. 39 lit. d a fost abrogat expres alin. 2 al art. 35 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care prevedea prima de concediu.

Prin urmare, dreptul pretins de reclamantă nu este suspendat, ci nu mai există ca drept subiectiv în legislația specifică în vigoare.

Prin încheierea din 4 decembrie 2012 cauza a fost transpusă Secției a II-a civilă a T. ui și înregistrată sub dosar nr._ *.

Analizând actele și lucrările dosarului, T. reține următoarele:

Reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei Camerei Agricole J.

M. (f. 34 - 35 dosar Secția I Civilă) subordonată pârâtului C. ui J. M.

.

Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în vigoare în anul 2009,

funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o prim ă

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu , care se impozitează separat

; textul a fost abrogat prin art. 39 lit. d) din Legea nr. 284/2010 începând cu 1 ianuarie 2011.

Apărarea pârâtei nu poate fi primită; câtă vreme textul legal a produs efecte și în anul 2009 reclamanta are dreptul la "prima de vacanță";, textul legal nefiind suspendat de la aplicare. Cât privește abrogarea acestui text începând cu 1 ianuarie 2011, aceasta nu poate produce consecințe retroactive întrucât "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile (art. 15 alin. 2 din Constituția României revizuită).

Pe de altă parte, reclamanta se bucură de un "bun"; în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar neplata primei de vacanță duce în mod clar la încălcarea textului convențional (mutatis mutandis cauza Driha împotriva României).

Pentru lipsa folosinței banilor cuveniți, reclamanta are dreptul la dobânda legală în materie civilă (O.G. nr.9/2000, respectiv, începând cu_, O.G. nr.13/2011) de la data plecării în concediu în anul 2009 și până la data plății efective.

În raport de aceste considerente, T. va admite acțiunea, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta F. D. , domiciliată în orașul Tăuții Măgherăuș, str. 23, nr. 3, jud. M., în contradictoriu cu pârâții C. J.

M. prin Președinte și C. A. J. M.,

ambii cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 46, jud. M. .

Obligă pârâții să plătească reclamantei "prima de vacanță"; aferentă anului 2009 cu dobânda legală în materie civilă începând cu data plecării în concediu în anul 2009 și până la data plății efective.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi, 15 Ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

A. S.

A.

Ana C.

Red. AS/_

Tred. A.C /18 Ianuarie 2013 - 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 172/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici