Decizia civilă nr. 1066/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1066/2013

Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.

Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.

S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamantul J. S. și pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI ÎN NUME P. ȘI PENTRU CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, CAMERA DE CONTURI SĂLAJ PRIN CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,

împotriva sentinței civile nr. 3546/2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamantul recurent, J. S. a depus la dosar concluzii scrise.

Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

C.

Reclamantul J. S. prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.3546 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S.

, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru încălcarea normelor de procedură privind citarea părților. În cazul în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită rejudecarea pe fond a pricinii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea măsurilor dispuse la pct.II, subpunctele 1 și 7 din dispozitivul Deciziei nr.31/_ emisă de directorul Camerei de conturi S. .

Recurentul arată că acțiunea introductivă are ca obiect anularea parțială a deciziei emisă de directorul Camerei de C. S., decizie contestată în baza Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar procedura urmată de reclamant pentru anularea actuluia dministrativ nu este cea reglementată de Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de C. aprobat prin hotărârea Plenului Curții nr.130/2010, întrucât în baza art.6 din Legea nr.554/2004, reclamantul a înțeles să renunțe la procedura administrativ-jurisdicțională reglementată de acest act.

Prin urmare, câtă vreme obiectul litigiului nu este încheierea Curții de

C. a R. nr.8/_, această entitate nu-și justifică prezența în acest litigiu, iar instanța de fond în mod nelegal a reținut apărările acesteia.

Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru C. de

C. S. a declarat recurs împotriva încheierii civile din 20 aprilie

2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., solicitând

admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii prin care a fost solicitată suspendarea executării deciziei nr.31/_ a Camerei de C. a J. ui S. și a încheierii nr.VI.08/_ a Curții de C. a R., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr._ .

Recurenta arată că instanța de fond nu a circumstanțiat prevederile legale invocate la situația concretă dedusă judecății; nu a argumentat temeinic cum sunt întrunite cele două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: nici în ceea ce privește cazul bine justificat și nici în ceea ce privește paguba iminentă, ci doar a prezentat unele considerații juridice de ordin general.

În mod indubitabil, apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru suspendarea actului administrativ atacat, în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, se arată că, procedându-se la suspendarea deciziei recurentei, aceasta a însemnat, practic, întreruperea luării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României și de executare efectivă a acestor măsuri pentru o perioadă de timp nedeterminată, deci, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată în timp. În acest fel, reiterează faptul că starea de legalitate, în general și, legalitatea cheltuirii banului public, în particular, este grav afectată, consecință pe care nici Curtea de Conturi a României nu și-o poate asuma irevocabil.

Consideră că instanța de fond ar fi trebuit să constate că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente, dat fiind faptul că executarea deciziei Camerei de C. S. nu îi produce reclamantei niciun prejudiciu material, astfel că nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata nelegală poate fi considerată o pagubă pentru reclamantă, ci chiar nerecuperarea acestuia prin neexecutarea actului administrativ contestat.

Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de J. S. împotriva sentinței 3546/_, apreciind că este o instituție publică de rang constituțional constituită din structuri la nivel central și structuri teritoriale fără personalitate juridică, astfel că trebuie să fie parte în proces alături de structura sa teritorială, C. de C. S. . În ceea ce privește criteriile și procentul ce urma să fie acordat personalului prevăzut în anexa la dispoziția 264/2010 și respectiv 282/2010, acestea nu puteau fi stabilite de către președintele Consiliului Județean ci, de Guvernul României care nu a adoptat aceste reglementări și în lipsa lor, reclamantul nu putea acorda majorarea salarială. De asemenea, pârâtul susține că pregătirea specialiștilor în management de proiect, se face prin formele de învățământ prevăzute de lege, aceeași situație fiind și în privința certificării calificării, iar furnizorii de formare profesională a adulților, nu intră în categoria instituțiilor de învățământ abilitate, competente și acreditate pentru acest aspect.

De asemenea, art.10 alin.3/1 și alin.3/2 din Legea 339/2007 arată că, criteriile și cota nu puteau fi stabilite de Președintele Consiliului Județean ci, de Guvernul României.

Prin urmare, nu puteau fi angajate cheltuieli de personal suplimentare de către ordonatorul personal de credite prin subrogarea autorității administrative locale în sfera de reglementare a puterii legislative prin

interpretarea eronată a prevederilor art.14 și 15 din Legea 339/2007. Aceste decizii ale Președintelui Consiliului Județean S. sunt acte de administrare a bugetului local, care puteau fi cenzurate de C. de C. cu ocazia misiunii de a audit financiar.

Pe de altă parte, nu pot fi primite criticile aduse pct.II subpct.7 a deciziei 31/2011 a Curții de C., întrucât OUG 189/2008 nu prevede asimilarea contractului de management cu contractul individual de muncă, iar managerul nu beneficiază de salarul lunar de bază ci de o remunerație brută lunară care este asimilată numai din punct de vedere fiscal drepturilor salariale. Astfel, acordarea primelor anuale managerilor celor trei instituții publice, nu a fost prevăzută nici în lege și nici în contractele de management, neavând niciun temei legal.

Asupra recursurilor, C. va reține următoarele:

Recursul formulat de J. S. privește în primul rând calitatea procesual pasivă a Curții de C. a R. .

Cu privire la acest aspect, C. de A. va reține prevederile art.1 din Legea 94/1992 potrivit căruia structurile la nivel central și teritorial, cât și compartimentele nu au personalitate juridică, astfel că sunt întemeiate apărările intimatei recurente Curtea de Conturi a României care are posibilitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă și dacă actele atacate sunt emise de o structură teritorială. Chiar dacă reclamantul-recurent a înțeles să nu urmeze procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de C. aprobat prin Hotărârea 130/2010, cadrul procesual a fost stabilit în mod corect prin faptul că, C. de C. a înțeles să facă recurs în nume propriu și pentru

C. de C. S. .

Cât privește celelalte motive de recurs, este de remarcat că J. S. nu contestă stabilirea majorărilor salariale în contextul lipsei unei hotărâri de guvern care să reglementeze criteriile și procentul sporului. Acesta arată însă că nerespectarea de către Guvernul României a prevederilor art.V din OUG 35/2009, nu îi poate fi imputată și ca atare, există dreptul stabilit de lege pentru ca salariații pregătiți în management de proiect să beneficieze de o majorare salarială cuantificabilă.

Această susținere va fi înlăturată de C. de A. pentru că o autoritate publică nu se poate substitui unei alte autorități publice, cu atât mai mult cu cât competența fiecărei autorități erau stabilită de lege, iar autoritatea locală a substituit autoritatea centrală a statului. În ipoteza nerespectării de către Guvernul României, a termenelor pentru adoptarea actului administrativ, persoanele interesate între care nu se regăsește J. S., care nu poate avea decât un interes legitim public și nu unul privat, pot să promoveze acțiuni pentru obligarea autorității centrale la emiterea actului administrativ prevăzut de lege în condițiile prevăzute de art.8 din Legea 554/2004.

Așadar, C. de C. în cadrul controlului de audit poate să verifice actele care au impact asupra surselor bugetare deoarece deciziile emise de Președintele Consiliului Județean S. sunt acte de administrare ale bugetului local emise în calitate de ordonator principal de credite.

Pe de altă parte, s-a apreciat în mod corect faptul că furnizorii de formare profesională a adulților, nu intră în categoria instituțiilor de învățământ care au competența să certifice calificarea managementul de proiect conform art.15 din Legea 339/2007.

Cât privește acordarea premiului anual pentru anul 2009 managerilor instituțiilor de cultură, reglementarea legală este dată de HG 281/1993 și

OG 10/2008 fiind un drept specific personalului care are un salar de bază, salar care nu poate fi asimilat decât din punct de vedere fiscal remunerației managerului.

În acest sens sunt și prevederile art.29 din contractul de management.

Toate aceste aspecte duc la concluzia temeiniciei sentinței recurate de către reclamantul J. S., astfel că în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 recursul declarat de acesta urmează a fi respins.

În ceea ce privește recursul Curții de C. a R. împotriva încheierii din_ a Tribunalului S., acesta urmează a fi admis raportat la prevederile art.312 C.proc.civ. cu referire la art.304 pct.9 C.proc.civ. și art.14 și 15 din Legea 554/2004.

Raportat la cele mai sus arătate, C. va aprecia că nu există cazul bine justificat, iar paguba iminentă este în măsură să afecteze bugetul J. ui S. tocmai prin neluarea măsurilor stabilite de Curtea de Conturi a României.

Ca atare, C. de A. va modifica această încheiere în sensul respingerii cererii de suspendare a executării pct.II.1 și II.7 din Decizia 31/2011 a Camerei de C. a J. ui S. .

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva încheierii din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modiofică în sensul respingerii cererii de suspendare a executării pct. II.1 și II.7 din Decizia nr. 31/2011 a Camerei de

C. a Jud. S. .

Respinge recursul declarat de J. S. împotriva sentinței civile nr.

3546/0_ a Tribunalului S. .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

L. U. M.

D.

R. R.

D. M.

T.

red.RRD/AC 2 ex. - _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1066/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi