Decizia civilă nr. 11209/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11209/2013
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții P. C. T. DE J. și V. C. T. DE J. împotriva sentinței civile nr. 8621 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și C. DE C. A J. C. ,
având ca obiect - litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții- reclamanți prin avocat Voichița M., în baza împuternicirii avocațiale aflată la
fila 5 din dosar și intimatele-pârâte prin consilier juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 8621 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj și desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu privire la primul punct de recurs, referitor la împrejurarea că a existat un dosar pendinte între părți, respectiv dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 12532/2012 instanța a soluționat contestația formulată de primarul și viceprimarul comunei T. de J., cu privire la aceeași problemă, reținând în cuprinsul motivării că încheierea și decizia Curții de C. au fost legal emise însă sunt lipsite de efecte juridice începând cu data de_ . pe cale de consecință dispozițiile normative cuprinse în Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile salariale ale personalului plătit din
fonduri publice sunt aplicabile atât primarului cât și viceprimarului comunei T. de J. . În susținerea recursului invocă și practica CEDO și se relevă că nu se solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării.
C., având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C.
Prin sentința civilă nr. 8621 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanții P. C. T.
de J. și V. C. T. de J. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României C. de C. a J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.1676/2012 a Curții de C. s-a constatat că nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate, măsura dispusă la pct.II/1 din Decizia nr.48/_, emisă de C. de C. a județului C., respectiv nu a fost stabilit integral și nu a fost recuperat prejudiciul creat ca urmare a plății unor drepturi de natură salarială, care exced cadrul legal reglementat, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și nu s-au dispus măsuri pentru recuperarea acestuia, in condițiile legii.
Prin neducerea la îndeplinire a măsurilor privind stabilirea întinderii prejudiciului și luarea măsurilor de recuperare au fost încălcate prevederile Legii nr.94/1992, rep., privind organizarea și funcționarea Curții de C., art.33 (3).
Pentru înlăturarea acestor abateri de la legalitate și regularitate, în baza prevederilor Legii nr.94/1992, rep., și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat de plenul Curții de C. prin Hotărârea nr.1/2009 și publicat in Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.78/_, directorul adjunct al Camerei de C. a J. C. .
Prin Sentința civilă nr. 12532/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj și ramasă irevocabilă prin DECIZIA CIVILĂ Nr. 3870/2013, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții COMUNA T. DE J., PRIM.
DE J., INSTITUTIA P. UI T. DE J. și V. C. T. DE J. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru C. de C. a județului C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în temeiul contractului/acordului colectiv de muncă nr. 172/_ încheiat la nivelul comunei T. de J., funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primatului com. T. de J. li s-a acordat în cursul anului 2009 diverse sume de bani care reprezentau spor de dispozitiv (de permanență) spor de fidelitate, indemnizație de ținută, spor de stres, primă de vacanță și primă de crăciun.
Acordul colectiv de muncă fiind un contract are, fără îndoială, o forță obligatorie între părțile contractante, iar potrivit art. 970 al. 2 din codul civil (1864) contractul încheiat de părți dă naștere tuturor consecințelor legale pe care actele normative incidente le prevăd.
Art. 72 din Legea nr. 188/1999 prevede deci limitativ situațiile în care autoritatea publică angajatoare are posibilitatea de a stabili drepturi salariale în favoarea funcționarilor publici angajați, libertatea contractuală, consacrată de art. 969 c. civil (1864), fiind puternic limitată.
Același principiu al legalității, de determinare doar prin lege a drepturilor salariale, este de reținut și în privința salarizării primarului si viceprimarului, cu aceleași consecințe în privința clauzelor legale ce încalcă normele de salarizare.
Chiar daca situația drepturilor salariale este reglementată uniform pentru personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, Legea nr.84/2012 indică clar categoriile de personal pentru care se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.
Categoriile de personal cărora li se aproba exonerarea sunt prevazute în art 1 din Legea nr.84/2012 care prevede:
Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
hotărârilor consiliilor locale și județene;
contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Din conținutul materialului probator s-a reținut că în Contractele colective de muncă nr.4301/2008 și nr.3822/2010 precum și Acordurile colective de muncă nr. 4300/2008 și nr. 3821/2010 nu se face nicio referire la dreptul primarului și viceprimarului de a beneficia de venituri de natura salarială, altele decât cele legal reglementate și nu au fost supuse dezbaterii și aprobării Consiliului local al comunei T. de J. .
In aceste condiții, s-a constatat ca nu poate fi vorba de o discriminare a unei categorii de bugetari în ce priveste renumerarea muncii prestate. Caracterul discriminatoriu poate fi prezent doar in situația în care persoanele se afla în situații identice, ori în speță primarul și viceprimarul nu se încadrează în categoria bugetarilor care au incheiat un contract sau un acord colectiv de muncă, sumele evidențiate în Decizia nr. 11/2011 și încasate sub forma de drepturi salariale nu provin dintr-o hotârâre de consiliu local.
Așa fiind, s-a constatat că în mod corect a fost respinsă contestația nr. 1771/2012 formulată de reclamanti împotriva Deciziei nr. 1676/2012 emisă de
C. de C. a județului C. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. C.
T. DE J. și V. C. T. DE J.
solicitând modificarea acesteia prin admiterea recursului intemeiat pe dispozițiile art.304 punctul 9 si art.304 ind. l din Codul de Procedura Civila, dispunând dupa cum urmează :
1 .Anularea încheierii nr. 1/_ a Curții de C. a R. - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale- anume a Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care a fost respinsă Contestația nr. 1771/_ împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 1676/_ a Camerei de C. a județului C. ;
2.Anularea Deciziei nr. 1676/_ a Camerei de C. a județului C. privind recuperarea pretinselor prejudicii urmare verificării modului de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin decizia nr.48/_ la Comuna T. de J. (ca si unitate administrativ teritoriala), decizie nefondata fata de efectuarea plaților de natura salariala/retributie persoanelor ce ocupa funcții de demnitate publica apreciate ca s-ar fi realizat inafara actelor normative incidente.
Cu cheltuieli de judecata ocazionate.
În motivarea recursului reclamanții au arătat următoarele:
l.Consideră instituțiile P. comunei T. de J. si V. comunei T. de J. prevăzute in mod expres de L.84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului plătit din fonduri publice din categoriile celor cuprinși in sectorul bugetar si plătiți din bugetul general consolidat al statului.
Pe parcursul actului contestat inițial (Decizia nr. 1676/_ a Camerei de
C. a județului C. ) nu se făcea vorbire despre un text de lege in mod expres arătat si nesocotit de Comuna T. de J. ca fiind incident susținerilor
auditorilor publici externi sau "controlori " relativ la un atare prejudiciu si anume unde interzice legea efectuarea plaților de natura salariala/retributie persoanelor ce ocupa funcții de demnitate publica.
Mai apoi, în incheierea primita răspuns la contestație, Comisia de soluționare găsește câteva articole din legi speciale fara legătura cu faptele si actele pretins sancționabile si face referire la sentința civila cu numărul 12532/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj intr-o cauza pendente cu numărul_ unde esența nu este respingerea cererii de chemare in judecata ci motivația referitoare la aplicarea si respectarea dispozițiilor Legii nr. 84/2012 - anterior citata- ce lipsește de efecte juridice incepand cu data de_ deciziile si incheierile Camerei de C. a județului C. acolo contestate despre stări de lucruri similare.
Este de notorietate faptul ca din bugetul general consolidat al statului sunt remunerați toti angajații si aleșii (demnitarii) si numiții si alții asemenea de pilda auditorii publici externi sau "controlori" ai Camerelor de C., adică din contribuțiile lunare/trimestriale ale cetățenilor statului roman -persoane fizice si juridice- ce au credința ca in sectorul bugetar se muncește pertinent si nu altfel- doar pentru justificarea retribuțiilor lunare.
Pe cale de consecința dispozițiile actului normativ mai sus menționat -L. 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariata ale personalului plătit din fonduri publice- sunt neîndoios aplicabile atat primarului cat si viceprimarului comunei T. de J. .
Se pare ca putem vorbi de o discriminare reala privind instituțiile primarului si viceprimarului din comuna T. de J. fata de instituțiile primarului si viceprimarului altor unități administrativ teritoriale din județul C. pentru care legea 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariata ale personalului plătit din fonduri publice, in situații de fapt si drept similare, nu este aplicabila in felul aici interpretat si efectivizat prin emiterea Deciziei nr.1676/_ a Camerei de C. a județului C. si încheierii nr. 1/_ a Curții de C. a R. .
Potrivit Hotărârii C.E.D.O., pronunțată în cauza I. contra Austriei la _
, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la_, parag. 60, Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei,_, parag. 31, Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la_ ).Conform art. 41 alin. 4 din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
In sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri, întemeiate obiectiv și rezonabil, între ramuri, domenii sau nivele, rară a se pune problema discriminării. Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria
îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Pe de altă parte, în cadrul fiecărei funcții sau meserii, salarizarea se diferențiază în raport de treapta profesională sau gradul profesional, de gradația, respectiv clasa de salarizare.
Este firesc ca rezultatele muncii, din punct de vedere cantitativ și calitativ să determine o anumită salarizare.
Conducerea unei autorități publice locale are un volum de muncă nenormat, responsabilitate și atribuții comparabile fara putința de îndoiala cu ale altora aidoma lor din sisteme paralele bugetare si chiar mai multe.
NORME DE DREPT GENERALE ca si Codul Muncii si Legea contractelor colective de muncă nu se pot nesocoti in defavoarea celor care realmente muncesc enorm pentru comunitatea ce o gospodăresc, nefiind retribuiți poate la justa activitate prestata.
In concluzie adoptarea legii nr.84/2012 (mai-sus citata) a avut ca si punct de pornire si fundamentare probabil dintre rațiunile care-i stau la baza si pe cele ce preced.
Pe cale de consecința solicită sa se admită recursul si sa se reconsidere atat decizia cat si încheierea având in vedere cele arătate in scris prin prezenta si sa fie onorate concluziile in sensul anularii/desființării lor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în nume propriu și pentru C. de C. a J. C.
a solicitat să se respingă recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 8621/20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr._ ca nefondat, și menținerea acestei hotărâri ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C. constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12352/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3870/2013, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții primarul și viceprimarul comunei T. de J., în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României și C. de C. C. prin care au fost contestate actele Curții de C. vizând stabilirea unui prejudiciu la nivelul bugetului autorității publice locale prin acordarea de drepturi salariale ce exced cadrului legal, persoanelor cu funcții de demnitate publică.
Prin Decizia nr. 1676/2012, C. de C. a stabilit că nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate, măsura dispusă la pct.II/1 din Decizia nr.48/_, anterior enunțată și nu s-au dispus măsuri pentru recuperarea prejudiciului, in condițiile legii.
Legea nr. 84/2012 reglementează în mod expres categoriile de personal pentru care se aprobă exonerarea de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituire ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori ca o consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii iar demnitarii publici - primari, viceprimari nu sun incluși în această enumerare. Atâta timp cât legea nu a fost cenzurată pe calea controlului de constituționalitate, ea își produce efectele pe deplin, inclusiv în ceea ce privește exceptarea reclamanților recurenți de la amnistia fiscală. Normele speciale instituite prin Legea nr. 84/2012 se aplică numai în situațiile pentru care au fost edictate si nu pot fi extinse prin analogie, fiind vorba despre o lege specială.
În speță, primarul și viceprimarul puteau beneficia exclusiv de drepturile prevăzute de art. 57 al. 5 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de
viceprimar, și care reprezintă baza de clacul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. P. și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Prin urmare, acordarea drepturilor bănești suplimentare s-a făcut, în cazul de față, cu încălcarea dispozițiilor legale iar măsurile dispuse în vederea recuperării prejudiciului sunt pe deplin justificate.
În mod corect susține intimata că nu poate fi vorba despre nici o discriminare a unei categorii de bugetari în ceea ce privește remunerarea muncii prestate. Caracterul de discriminare ar putea eventual să fie prezent doar în situația în care persoanele s-ar afla în situații identice, ori, în speță, primarul și viceprimarul nu se încadrează în categoria bugetarilor, care au încheiat un contract sau un acord colectiv de muncă, iar sumele reprezentând prejudiciu estimat și încasate sub formă de drepturi salariale nu provin dintr-o hotărâre a consiliului local.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, C. va respinge recursul declarat de P. COM. T. DE J. și V. COM. T. DE J. împotriva sentinței civile nr. 8621 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. COM. T. DE J. și V. COM.
T. DE J. împotriva sentinței civile nr. 8621 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. Rădulescu
