Încheierea civilă nr. 149/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 149/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER | :V. | D. |
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. F., PRIN P., cauza privind și pe pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - PRIN CAMERA DE CONTURI MARAMUREȘ,
având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantă, avocat Herța Călin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar din partea pârâtei documentația care a stat la baza emiterii actului atacat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul reclamantei.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei, prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul reclamantei.
C., în raport de practica constantă a Î.C.C.J., întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei și o pune în discuția părții.
Reprezentantul reclamantei susține că, având în vedere jurisprudența amintită în materie de competență, lasă la aprecierea instanței modul de soluționarea a excepției.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta C. F. prin P. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin C. de C.
M. a solicitat instanței anularea încheierii nr.2/2013 a Camerei de C.
M., a deciziei nr.64/2012, a procesului verbal de constatare nr.913/2012 precum și a a măsurii dispuse în decizia nr.64/2012, respectiv, virarea/restituirea la bugetul de stat a sumei de 550.000 lei alocată Comunei F. din Fondul de Rezervă Bugetară aflat la dispoziția Guvernului în baza HG nr.255/2012.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsurile dispuse prin aceste acte sunt netemeinice și nelegale.
1
În ședința publică din 25 februarie 2013 C., din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 137 C.pr.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepția necompetenței materiale.
Deliberând asupra excepției invocate din oficiu, C. reține următoarele:
C. constată că prin demersul judiciar inițiat reclamanta nu a formulat cereri cu caracter patrimonial. Actul administrativ contestat a fost emis de C. de C. a jud. M. în exercitarea prerogativelor conferite de lege acestei autorități. Această entitate are capacitate de drept administrativ având aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică asigurând organizarea și executarea în concret a legii. Titularul unor competențe recunoscute de lege are libertatea de a stabili în ce fel își va exercita atribuțiile, litigiul în care particularul vătămat atacă un act administrativ în fața instanței trebuind să se poarte în contradictoriu cu emitentul actului.
Câtă vreme Camerei de C. a Județului M. i s-a recunoscut competența și atribuția legată de posibilitatea de a emite acte administrative, entitatea care are recunoscută o astfel de capacitate administrativă are legitimare procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect cercetarea legalității acelui act; în raport de acest criteriu, trebuie tranșat și incidentul referitor la delimitarea pe verticală a competenței instanțelor de contencios administrativ.
Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C. nu are aptitudinea de a conferi competență materială Curții de Apel Cluj în soluționarea acestei pricini.
ICCJ a reținut în mai multe soluții pronunțate în regulator de competență că " potrivit dispozițiilor art.204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.130/2010 publicată în M,.Of. al R. nr.832 din _
, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care "suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația";.
Este adevărat că regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de C., prevăzându- se la art.227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.
Potrivit art.228 din același regulament, "competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ";.
Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind
2
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel";.
Singurele criterii ce trebuie avute în vedere în soluționarea incidentului referitor la competența materială a Curții de Apel de a soluționa în primă instanță pricina sunt dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2, 3 din C.pr.civ. precum și împrejurarea că pârâta C. de C. a județului Cluj - având personalitate administrativă - are capacitatea și calitatea de a sta în litigii având ca obiect cercetarea legalității actelor administrative pe care le-a emis.
Deoarece dispoziția atacată și a cărei suspendare se solicită prin prezenta procedură nu emană de la o autoritate publică centrală, C. nu este competentă să soluționeze pricina în primă instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin 1 lit.d, art. 3 pct.1 din C.pr.civ. va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului M., jurisdicției administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Declină în favoarea Tribunalului M. competența soluționării cauzei privind pe reclamanta C. F. și pe pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - PRIN CAMERA DE CONTURI MARAMUREȘ, având ca obiect
litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
3
