Decizia civilă nr. 11002/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 11002/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. -I. I. Judecător S. Al H. Grefier N. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de intimata A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. împotriva sentinței civile nr. 11707 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului C. în contradictoriu cu reclamanta C. M. S. având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Ciama A. O. în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 C.pr.civ..
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea, în legătură cu legalitatea recursului declarat, solicită reprezentantei recurentei să indice dacă, din punct de vedere organizatoric, funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței AJPIS C. este același cu cel al CJP C. .
Reprezentanta recurentei relevă instanței faptul că AJPIS C. și CJP C. sunt două instituții diferite care au compartimente și secretariate diferite și că, deși este real că sentința atacată a ajuns în posesia Casei Județene de Pensii C. la data de 13 septembrie 2013, către recurentă ea a fost înaintată doar la data de 19 septembrie 2013, așa cum rezultă din conținutul filei 6 a dosarului.
Raportat la aceste precizări, Curtea reține faptul că recursul este declarat în interiorul termenului prevăzut de lege.
Reprezentanta recurentei învederează instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței civile nr.l_ pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 11707 din_ pronunțată în dosarul nr. _
* al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. M. S. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. C., astfel cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta la acordarea în favoarea reclamantei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani și pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
După cum reiese din certificatele de naștere seria NV nr. 5. și nr. 5. (filele 9, 10 din dosarul inițial), reclamanta C. M. S. a născut la data de_ două fetițe, C. Eliza-M. și C. D. -G., dintr-o sarcină gemelară.
Potrivit adresei nr. 1818/_ emisă de pârâta A. J. pentru P. și
I. S. C. (filele 6-7), necontestată sub acest aspect, reclamanta a beneficiat în perioada_ -_ de indemnizația lunară doar pentru creșterea unui copil până la împlinirea vârstei de 2 ani, în cuantum de 600 lei.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită acordarea indemnizației lunare și pentru cel de-al doilea copil născut din sarcina gemelară.
Prin Decizia nr. 26/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că
"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.1 alin.1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr- o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie
2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009.
";
Conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, această soluție este obligatorie pentru instanțe și, constatând că situația din speță se circumscrie problemei de drept dezlegate prin decizie, tribunalul i-a dat eficiență și, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 a admis prezenta cerere și a dispus în consecință.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial achitat cu ocazia primei judecăți a fondului (filele 28, 29 din dosarul inițial) și în recurs (fila 8 din dosarul Curții).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C.
solicitând admiterea lui si modificarea Sentinței civile nr.l_ pronunțata de Tribunalul Cluj - Secția Mixta de Contencios Administrativ si Fiscal, de Conflicte de munca si Asigurări Sociale, in dosarul menționat mai sus, in sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâta a arătat următoarele:
Prin sentința civila nr.l 3.707 din data de 0_ pronunțata in rejudecare, de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulata de reclamanta C. M. S. si a fost obligata pârâta la acordarea in favoarea reclamantei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului in vârsta de 2 ani si pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelara.
Tribunalul Cluj, in rejudecarea cauzei, obliga A.JJU.S C. la acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului si pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelara, fara a preciza in dispozitivul sentinței civile pentru ce perioada are dreptul reclamanta la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului născut din sarcina gemelara si fara a preciza in ce cuantum se va acorda respectiva indemnizație.
Legea nr.239/2009 pentru modificarea dispozițiilor art.2 din OUG nr.148/2005 a stabilit in ceea ce privește cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) din ordonanța ca se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelara, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
Întrucât Legea nr.239/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial al României la data de 15 iunie 2009 si a intrat in vigoare la 3 zile de la publicare, dispozițiile acesteia nu se puteau aplica retroactiv și pentru situațiile de nașteri gemelare care au avut loc anterior intrării in vigoare a legii, cum a fost cazul reclamantei, a cărei copii s-au născut din sarcina gemelara la data de 31 ianuarie 2007.
In conformitate cu dispozițiile constituționale ale art.15, alin.(2) dîn Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Decizia nr.26/2011 pronunțata de înalta Curte de C. si Justiție nu ar trebui sa fie mai presus de lege si sa isi producă efectele cu ignorarea dispozițiilor constituționale ale art.15, alin.(2) din Constituția României.
In al doilea rand, ține sa precizeze ca intimata-reclamanta nu a inteles sa solicite revocarea Deciziei prin care s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, pentru un singur copil, in cuantum de 600 lei, emisa in anul 2007, de Direcția de Munca si Protecție S. C. .
Astfel ca actul administrativ individual prin care s-a acordat indemnizația pentru creșterea unui singur copil, in cuantum de 600 Iei, nu a fost contestat nici in termenul prevăzut de art.7, alin.(l) din Legea privind contenciosul administrativ nr.554/2004, nici ulterior, iar cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de_, in afara termenului legal prevăzut de art.l1, alin.(l) din Legea nr.554/2004.
In ceea ce privește obligativitatea instanței de a aplica Decizia nr.26 din_ pronunțata de înalta Curte de C. si Justiție, apreciază ca aceasta decizie fiind pronunțata ca urmare a soluționării unui recurs in interesul legii, a vizat strict interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor legale analizate, fara ca soluția sa aiba incidența asupra situațiilor juridice preexistente sau asupra soluțiilor deja pronunțate.
Apreciază ca instanțele de judecata ar fi trebuit sa soluționeze in mod unitar cauzele având ca obiect acordarea indemnizației pentru creșterea celui de- al doilea copil născut din sarcina gemelara, in conformitate cu Decizia nr.26/2011 pronunțata de I.C.C.J., ori in prezent exista soluții diferite chiar la nivelul instanțelor de judecata din județul C. .
Referitor la obligarea Agenției Județene pentru P. si I. S. C. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, consideră ca aceasta suma este exagerat de mare, iar in conformitate cu prevederile art.274, alin.(3) din Codul de procedura civila solicită sa se dispună micșorarea onorariului avocatului si acordarea acestuia, in cazul in care prezentul recurs nu se va admite, intr-o suma rezonabila.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Curtea reține că, în realitate, reclamanta se plânge prin acțiunea introductivă de refuzul nejustificat al pârâtei de a recunoaște și plăti dreptul la îndemnizația de creștere a copilului pentru ipoteza în care din naștere au rezultat gemeni.
Premisa formulării cererii de recunoaștere a unui atare drept a constituit-o soluționarea unui recurs în interesul legii soluționat de Î. Curte care a rezolvat o dispută de interpretare diferită a normelor juridice pertinente incidente în materie.
În acest sens, jurisdicția supremă a decis pe cale de interpretare că în aplicarea art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 (18 iunie 2009) indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie
2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.
Așa fiind, cel puțin după data publicării în Monitorul Oficial a acestei decizii, care marchează, între altele, și momentul producerii efectelor juridice a unei atari decizii (efectul obligatoriu pentru instanțele judecătorești conform art. 3307alin. 4 din codul de procedură civilă și văzând și că această decizie nu afectează hotărârile judecătorești examinate și situația părților în acele procese conform art. 3307alin. 2 din același cod), s-a clarificat în mod unitar sensul și conținutul normei interpretate.
Într-o astfel de situație se pune întrebarea dacă particularul mai poate formula o cerere de recunoaștere a unui drept subiectiv patrimonial care anterior nu ar fi putut să-l revendice tocmai datorită lipsei de claritate a legii, datorită practicii organelor administrative de interpretare restrictivă a normei legale care-l consacra și datorită existenței unei practici judiciare contradictorii, aspecte pe care le-a constatat instanța supremă în Decizia nr. 26/2011.
Curtea apreciază că răspunsul nu poate fi decât afirmativ, căci a admite contrariul ar însemna a pune la îndoială eficacitatea interpretării date de instanța supremă.
Pe de altă parte, interpretarea dată de Î. Curte se face în sensul aplicării dispoziției legale interpretate în cazul litigiilor care nu au tangență cu hotărârile examinate în cadrul recursului în interesul legii.
Prin această manieră de valorificare a deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, particularului i se recunoaște un drept pentru prima dată, drept care practic era prevăzut de lege dar care nu a putut fi valorificat tocmai datorită incertitudinii normei legale care-l consacră.
Or, în această ipoteză nu se poate susține cu temei că acesta ar fi trebui să-l solicite într-un termen strict definit de legea în cauză ori că ar fi trebuit să atace illo tempore actul administrativ inițial care-i refuza recunoașterea dreptului, căci oricum acest drept nu i s-ar fi recunoscut de vreme ce clarificarea normei și recunoașterea dreptului în abstract s-a realizat abia ulterior prin decizia dată de Î. Curte în interpretarea legii.
Așa fiind, curtea consideră că a pune reclamanta în situația de a-i fi respins orice demers în vederea valorificării unui drept subiectiv pe baza unei legi incerte și neclare care este unitar interpretată ulterior prin mecanismul
constituțional și legal al recursului în interesul legii, înseamnă a-i pretinde acesteia să suporte o sarcină specială și exorbitantă și a o îndepărta de la justiție.
Față de cele ce precedă, se poate aprecia ca fiind conform cu dreptul împrejurarea că reclamanta s-a adresat autorității, abia la data de_ cu o cerere de recunoaștere a dreptului la indemnizația suplimentară ce i se cuvenea acesteia conform jurisprudenței deja stabilite și a succesiunii de modificări legislative care au valorificat jurisprudența instanțelor din România și implicit a Deciziei nr. 26/2011 a ÎCCJ completul competent să judece recursul în interesul legii, susținerile contrare ale recurentei fiind nefondate.
A refuza reclamantei această posibilitate și a statua că ea trebuie să solicite recunoașterea dreptului subiectiv pentru cel de-al doilea copil geamăn în consens cu prevederile art. 9 din OUG nr. 148/2005, ar însemna să o expunem unor riscuri incalculabile de vreme ce la acea epocă, practica administrației în
interpretarea și aplicarea dreptului incident era aceea de a refuza ilegal recunoașterea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Nu se pot reține ca motive de nelegalitate nici cele învederate de recurentă referitoare la faptul că în dispozitivul sentinței recurate nu sunt regăsite elemente certe, privind cuantumul datorat și perioada de referință, aceste aspecte căzând, eventual, sub incidența prev. art. 281 indice 2a din C.pr.civ. de la 1865, recurenta având la dispoziție alte mijloace procedurale pentru a acționa.
De altfel, dispozitivului deciziei nr. 26/2011 a ÎCCJ, pe care se întemeiază întreg demersul intimatei-reclamante, lămurește pe deplin aceste aspecte.
Nu sunt fondate nici susținerile referitoare la necesitatea aplicării în cauză a prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., dat fiind faptul că în cauză au fost parcurse două cicluri procesuale, tribunalul indicând clar că suma de 2000 lei, acordată, este aferentă primei judecăți în fond și celei în recurs, nefiind solicitate alte sume în rejudecare.
În plus, aplicarea textului invocat de recurentă nu este incident în speță nici din perspectiva elementelor de cuantificare expres indicate de legiuitor, complexitatea cauzei și munca prestată de avocat justificând suma acordată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. împotriva sentinței civile nr. 11707 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. B. | Judecător, M. -I. I. | Judecător, S. Al H. |
Grefier, N. T. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
