Decizia civilă nr. 2533/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2533/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R.
JUDECĂTORI: A. A. M.
I.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă T. N.
, împotriva sentinței civile nr. 5096 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata- pârâtă A. J. Pentru P. și I. SS, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) - acordare plată îndemnizație pentru al doilea copil.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimata- pârâtă A. J. Pentru P. și I. SS a depus la dosar întâmpinare și practică judiciară în materie.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5096/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea reclamantei T. N.
D. împotriva pârâtei AJPIS S. la plata indemnizației de creștere pentru cel de- al doilea copil, T. Eduard Alexandru.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea sa reclamanta T. N. D. a solicitat instanței obligarea pârâtei AJPIS S. la plata indemnizației de creșțtere a celui de-al doilea copil geamăn T. Eduard Alexandru, născut la data de_, pe perioada 22 iulie 2006-22 iulie 2008, în cuantum de 14.354 lei.
În motivarea acțiunii se arată că nu i s-a plătit indemnizația de creștere pentru cel de-al doilea copil geamăn, T. Eduard Alexandru, ori ambii gemeni au aceleași drepturi egale.
Pârâta AJPIS S. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței respingerea acțiunii reclamantei ca prescrisă sau inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca netemeinică sau nelegală, motivat de faptul că în fapt, în data de_ reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea celor doi copii minori proveniți dintr-o sarcină gemelară. în urma acestei solicitări, prin decizia directorului executiv al DMPS S. nr. 3365/_ începând cu data de_ i s-a aprobat o indemnizație lunară în cuantum de 800 de lei. Această decizie nu a fost contestată de către reclamantă. Ulterior, prin decizia directorului executiv al DMPS S. nr. 3365/_, începând cu data de_ s-a încetat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului. Reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap cu vârsta de până la 3 ani, tot în baza prevederilor OUG nr. 148/2005, numai pentru copilul T. Luca-A.
Asupra prezentei cauze instanța a reținut următoarele:
În cazul drepturilor ce intră sub prevederile OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, termenul de prescripție este cel general, respectiv de 3 ani. Potrivit prevederilor art. 2500 din C.civ "(1)Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
(2) în sensul prezentului titlu, prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz."
De asemenea, art. 2523 C.civ "Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui."
Data nașterii dreptului la acțiune nu se confundă cu nașterea dreptului subiectiv. În realitate este vorba de momentul în care a fost încălcat, nesocotit dreptul subiectiv, apărând astfel posibilitatea de a se cere protecția lui pe calea justiției. Ținând cont de faptul că reclamanta a fost beneficiară a indemnizației pentru creșterea copilului reglementată de OUG nr. 148/2005 începând cu data de_ a avut posibilitatea să solicite oricând indemnizația pentru cel de-al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară până la împlinirea vârstei de 2 ani a copiilor, respectiv până la data de_ . Acest lucru nu l-a făcut, mai mult de atât, reclamanta a fost mulțumită cu drepturile aprobate de fosta Direcție de Muncă și Protecție SS, respectiv cu indemnizația de 800 lei/600 lei lunar acordată prin decizia nr. 3365/_ .
Cum reclamanta a depus cererea la data de_, iar drepturile pentru plata indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil se încheiau la data de_, rezultă cu certitudine că a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani aplicabil în prezenta cauză.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. N. -D. ,
solicitând admiterea recursului in sensul obligării paratei AJPIS S., la plata indemnizației de creștere a celui de-al 2-lea copil geamăn, T. EDUARD- ALEXANDRU, născut la data de_ pe perioada 22 iulie 2006 - 22 iulie 2008 in cuantum de 14.354 lei
In fapt, s-a arătat ca nu i s-a plătit indemnizația de creștere pentru cel de- al 2-lea copil geamăn, T. EDUARD-ALEXANDRU. Cu toate ca ambii gemeni au aceleași drepturi egale.
Astfel potrivit Legii 239 din 10 iunie 2009, pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.148/2005, privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului .:« Cuantumul indemnizației prevăzute la art. l alin(1)se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut, dintr-o sarcina gemelara, de
tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere".
Legea 239/2009 a intrat in vigoare la 17 iunie 2009, iar potrivit legii, mamele care au născut înainte de 17 iunie 2009 primesc retroactiv indemnizația suplimentara pentru creșterea copiilor din sarcina gemelara in baza unei decizii in instanta cu caracter individual conform decizia Înaltei Curți de C. și Justiție.
Recurenta învederează că, în opinia sa, indemnizația suplimentara ar fi trebuit acordata in cuantum de 800 lei, respectiv pe intervalul_ -_ si pe perioada de_ -_, indemnizația suplimentara sa fie de 600 lei pentru cel de-al doilea copil geamăn, întrucât aceasta indemnizație a fost acordata doar pentru unul.
Instanța a respins acțiunea apreciind ca este tardiv introdusa fiind prescrisa invocându-se si prevederile art.2523 C.civ" Prescripția începe sa curga de la data I când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască nașterea lui"
Ori, arată recurenta că nu avea cum sa cunoască la data nașterii copilului apariția unei legi ulterioare legea 239/2009 si sa solicite drepturile copilului.
Apreciază ca aceste drepturi ale minorului s-au născut de la apariția Legii nr. 239/2009, încadrându-se in termenul general de prescripție de 3 ani întrucât legea 239/2009 a intrat in vigoare la 17 iunie 2009, acțiunea fiind introdusă la_ .
In aceste condiții solicită admiterea recursului si obligarea AJPIS S. la plata indemnizației de creștere a celui de-al doilea copil geamăn T. EDUARD- ALEXANDRU in cuantum de 14.354 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. J. pentru P. i și I. S.
S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. S096/12.10.2012 ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin sentința civilă nr. 5096/_, instanța de judecată a respins ca prescrisă acțiunea formulată împotriva AJPIS S. la plata indemnizației de creștere pentru cel de-al doilea copil, T. Eduard Alexandru.
În motivarea sentințe se reține că drepturile solicitate intră sub prevederile OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, termenul de prescripție este cel general, respectiv de 3 ani. Potrivit prevederilor art. 2500 din C. civ ,,(1)Dreptul material la acțiune, denumit in continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
(2) În sensul prezentului titlu, prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz".
De asemenea, art. 2523 C.civ., prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui".
Data nașterii dreptului la acțiune nu se confundă cu nașterea dreptului subiectiv. În realitate este vorba de momentul în care a fost încălcat, nesocotit dreptul subiectiv, apărând astfel posibilitatea de a se cere protecția lui pe calea justiției. Ținând cont de faptul că reclamanta a fost beneficiară a indemnizației pentru creșterea copilului reglementată de OUG nr. 148/2005 începând cu data de_ a avut posibilitatea să solicite oricând indemnizația pentru cel de-al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară până la împlinirea vârstei de 2 ani a copiilor, respectiv până la data de_ . Acest lucru nu s-a făcut, mai mult de
atât, reclamanta a fost mulțumită cu drepturile aprobate de fosta Direcție de Muncă și Protecție SS, respectiv cu indemnizația de 800 lei/600 lei lunar acordată prin decizia nr. 3365/_ . Recurenta a depus cererea la data de _
, iar drepturile pentru plata indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil s-au încheiat la data de_, rezultă cu certitudine că a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani aplicabil.
Mai mult de atât, recurenta nu a contestat decizia nr. 3365 emisă de Direcția de Muncă și Protecție SS in data de_, decizie ce reprezintă un act administrativ ce poate fi contestat în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004- Legea contenciosului administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.1 lit. a din Legea nr. 554/2004 "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; "
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 " (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. "
Art. 1 alin. (5) "Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."
Prin urmare, în cazul actelor administrative individuale, Legea nr. 554/2004 prevede un termen maxim de introducere a cererii in instanță, respectiv 1 an de la data comunicării actului.
Raportat la prevederile invocate mai sus, cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului a fost soluționată de DMPS S. prin decizia nr. 3365 din_, decizie ce a fost pusă în executare prin efectuarea plății stabilite în favoarea recurentei.
Ținând cont de data formulării cererii de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, respectiv data de_, considerăm că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenul de prescripție reglementat de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și drept consecință acțiunea este prescrisă.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de A. C. ,în decizia civilă nr.
9216/_, dosarul cu nr. _
Pe fondul cauzei, arătă faptul că până la apariția Legii nr. 239/2009, OUG nr. 148/2005 nu a prevăzut acordarea unei majorări de indemnizație pentru copii proveniți din sarcini multiple. OUG nr. 148/2005 și HG nr. 10265/2006 au prevăzut pentru perioada anilor 2006-2008 următoarele:
Art. 2 din OUG nr. 148/2005 "Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 lei (RON)."
Art. 6 alin (1) din OUG nr. 148/2005 "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1 și art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Art. 2 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 "Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată."
Art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 "Potrivit dispozițiilor <l!:L~ alin. (1) și
(2) din prezente le norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.
(2) La stabilirea celor 3 nașteri prevăzute la art. 2 alin. 1 se ia în calcul și nașterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență beneficiază integral de aceste drepturi după data de 1 ianuarie 2006."
La data la care s-a solicitat concediu pentru creșterea copilului, indemnizația pentru creșterea copilului se acorda în cuantum fix, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma nașterii.
Dreptul la concediul pentru creșterea copilului este un drept complex, format din două componente indisponibile legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Aceste drepturi se nasc exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal și netransmisibile. Acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma unei nașterii, este firească, întrucât, aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile O.U.G. nr. 148/2005.
Ulterior în data de_ a intrat în vigoare Legea nr. 239/2009 care a modificat art. 2 din OUG nr. 148/2005 în sensul că "Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (l) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."
Prin acordarea unei majorări a indemnizației pentru creșterea copilului anterior datei de_ ar însemna să dăm efect retroactiv dispozițiilor art. 2 din OUO nr. 148/2005 modificat prin Legea nr. 239/2009 contrar dispozițiilor art. 15 din Constituția României.
În consecință, se solicită respingerea recursului pentru motivele arătate mai sus și menținerea sentinței civile nr. 5096/_ ca fiind temeinică și legală.
În drept: art. 11 din Legea nr. 554/2007, art. 2 din OUG nr. 148/2005. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că actul administrativ prin care s-a acordat indemnizația nu a fost contestat în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar acțiunea a fost introdusă de reclamantă peste termenul prevăzut de art.11 din Legea 554/2004.
Drepturile reclamantei au fost stabilite prin decizia nr. 3365/_ a Direcției de Muncă și Protecție SS, act administrativ necontestat și față de care termenele de prescripție specifice contenciosului administrativ s-au împlinit.
Acest termen de 6 luni este aplicabil și nu termenul de 3 ani reglementat de art.3 din Decretul 167/1958 deoarece acțiunile în contencios administrativ trebuie introduse în termen de 6 luni de la termenele specificate în art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Din această perspectivă este prescrisă acțiunea reclamantei pentru că cererea prealabilă a acesteia către A. J. pentru P. și I. SS nici măcar nu a fost formulată, ceea ce atrage inadmisibilitatea oricum acțiunii, iar acțiunea a fost introdusă la data de 21 mai 2012, fiind depășit cu mult termenul de prescripție stabilit de lege.
Pe de altă parte, reclamanta invocă Legea nr. 239/2009, care este ulterioară nașterii (și chiar epuizării) dreptului său și nu poate retroactiva, precum și o decizie, nenominalizată, a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Sub acest aspect, Curtea reține că prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 26 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, a stabilit ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, indemnizatia lunara pentru cresterea copilului prevazuta de art. 1 alin. (1) din ordonanta se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1
ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009. Decizia se referă, așadar, la același act normativ (și nu la legea nouă) sub imperiul căruia au fost calculate și stabilite drepturile reclamantei fără ca actul administrativ inițial să fi fost atacat și înlăturat.
Față de cele de mai sus, cu această motivare, recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 C. pr. civ., cu consecința că va fi menținută sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantă T. N. D. împotriva sentinței civile nr. 5096 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. C. I.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: N.C.C.
