Decizia civilă nr. 9042/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9042/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D. Judecător M. B.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul H. V., împotriva sentinței civile nr. 2585/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu A. N. PENTRU P. și I. S. ,
A. J. PENTRU P. și I. S. M., ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Având în vedere că la data prezentului termen d-nul judecător R. -R. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător M. B., conform procesului-verbal din data de_, colaționat la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, cu mențiunea că urmează a face obiectul analizei și aspectul referitor la neatacarea în termen a deciziei nr. 9335/_, prin care intimata a acordat indemnizația recurentului reclamant.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2585 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., au fost respinse excepțiile invocate de pârâta A. J. pentru P. și I. S. M. .
A fost respinsă acțiunea precizată de reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, excepțiile invocate de pârâtă, că acestea au fost nefondate.
Din cererea depusă la fila 47 expediată prin poștă la_ reiese că reclamantul a solicitat pârâtei A. J. pentru P. și I. S. M. să-i
restituie suma de 12.600 lei ce reprezintă indemnizația suplimentară pentru creșterea copilului H. Alexandru Petre, rezultat dintr-o sarcină gemelară, de câte 600 lei lunar pentru perioada_ -_ .
Față de această situație, nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit art. 10 lit. d din OUG nr. 148/2005, drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se cuvin și se plătesc de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații decât cele enumerate la lit. a, c, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a, b și c.
Așa fiind și reținând că la 15.X.2009 pârâta a emis decizia de plată parțială a indemnizației, instanța a apreciat că dreptul material la acțiune al reclamantului nu este prescris și excepția invocată de pârâtă a fost nefondată.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea apărărilor pârâtei, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din decizia nr. 9335 emisă de pârâtă la 31.XII.2007, rezultă că se acordă indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de 0-2(3 ) ani în cuantum de 600 lei, pentru domnul H. V. în calitate de titular pentru unul dintre gemeni, respectiv H. A., începând cu_ iar încetarea drepturilor se face la_ (f.6, 8).
Prin Legea nr.239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, s-a majorat cu 600 lei cuantumul indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de sarcină.
Urmare intrării în vigoare a acestei legi, pârâta a emis decizia nr. 1. din 15.X.2009 conform căreia reclamantului i s-a aprobat plata indemnizației pentru creșterea copilului H. Alexandru, începând cu_ până la_ (f.7).
Această decizie ce vizează indemnizația parțială acordată pentru minorul H. Alexandru nu a fost atacată în instanță, situație în care reclamantul nu poate solicita plata cu același titlu a altor sume suplimentare raportat la dispozițiile art.
1 din Legea contenciosului administrativ, ce constituie temeiul de drept al acțiunii deduse judecății.
În considerarea celor descrise anterior, acțiunea precizată de reclamant a fost nefondată și a fost respinsă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H. V.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurata și pe cale de consecința sa se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată că prin Sentința civile nr. 2585 emisa la data de_ în dosar nr._ instanța a respins excepția tardivității acțiunii invocata de intimata-parata și a respins și acțiunea formulata de recurentul-recamant H. V. prin care acesta a solicitat să fie obligate pârâtele la plata sumei de 600 lei lunar
pentru perioada_ -_ ce reprezintă indemizatie suplimentara pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară pentru minorul H. Alexandru Petre.
Din decizia nr. 9335 emisa de parata la_ rezulta ca se acorda indemnizația pentru creșterea copilului în vârsta de 0-2(3) ani jn cuantum de 600 lei, pentru domnul H. V. în calitate de titular pentru unul dintre gemeni, respectiv H. A., incepand cu_ iar încetarea drepturilor se face la _
Prin Legea nr. 239/2009 pentru modificarea art.2 c^in OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, s-a majorat cu 600 lei cuantumul indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel dej sarcina.
Urmare intrării în vigoare a acestei legi, pârâta a emis decizia nr. 1. din_ conform căreia reclamantului s-a aprobat plata indemnizației pentru creșterea copilului H. Alexandru, incepand cu_ până la_ 1
Greșit a reținut instanța că "Aceasta decizie ce vizează indemnizația parțiala acordata pentru minorul H. Alexandru nu a fost atacata în instanța, situație în care reclamantul nu poate solicita plata cu același titlu a altoi* sume suplimentare raportat la dispozițiile art.l din Legea contenciosului administrativi ce constituie temeiul de drept al acțiunii deduse judecații.
Învederează instanței ca obiectul acțiunii il constiuie tocmai plata acestor drepturi recunoscute prin Decizia nr. 9335 din_ .
Ar fi fost lipsita de interes atacarea în instanța a acestei decizii deoarece modalitatea de recuperare a sumelor de bani cu titlul de i n de mizați e suplimentara pentru cel de-al doilea minor sunt clarificate prin Deciziei nr. 26 în dosarul nr. 21 din 2011 prin care înalta Curte de C. și Justiei a stabili ca " Mamele care au născut după data de 17 iunie 2009 au primit și primiesc indemnizație suplimentara pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară prin aplicarea corespunzătoare a legii și nu este necesar niciun fel de demers în instanță. Mamele care au născut inainte de 17 iunie 2009 vor primi retroactiv indemnizația suplimentara pentru creșterea copiilor sin sarcina gemelară conform deciziei ÎCCJ numai în baza unei decizii în instanța cu caracter individual." Din acest motiv recurentul- reclamant a introdus prezenta acțiune deoarece în forma sa inițiala OUG nr. 148/2005 prevedea acordarea unei singure indemnizații indiferent di născuți în sarcina gemelara. Aceast act normativ a fost în_ . Insa ulterior, inainte ca minorii sa imlpinesca normativ, respeciv OUG nr. 148/2005 acest act normativ Legea nr. 239/2009 pentru modificarea art.2 din OUG nr. susținerea familiei în vederea creșterii copilului, potivit căreia s-a majorat cu 600 lei cuantumul indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, începând cu al doilea copil provenit! dintr-o astfel de sarcina.
Acest act normativ este temeiul de drept prin care recurentului- reclamant
V. i s-a acordat doar pe o perioada de doua luni respectiv din data de _
, data modificării art.2 din OUG nr. 148/2005 prin Legea nr. 239/2009 pana la data de_ indemnizația suplimentara pentru creșterea cehii de-a doilea minor geamăn H. Alexandru Petre prin emiterea Deciziei nr. 1. din _
. Astfel ca pe seama celui de-al doilea minor geamăn H. Alexandru Petre nu s-a beneficiat de indemnizație suplimentara pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară petru perioada_ pana în data de_ în cuantum de 6001ei lunar. Pentru recuperarea sumelor de bani cu tilul de indemnizație gemelara anterioare aceasta perioade înalta Curte de C. și Justiei a stauat prin Decizia nr. 26 în dosarul nr. 21 din 2011 că Mamele care au născut înainte de 17 iunie 2009 vor primi retroactiv indemnizația suplimentara pentru creșterea copiilor sin
sarcină gemelară conform deciziei ICCJ numai în baza unei decizii în instanța cu caracter individual."
Obiectul acțiunii il constiuie tocmai plata acestor drepturi recunoscute prin Decizia nr. 9335 din_ . Astfel ca noi apreciem ca obiect al acțiunii noastre il constituie drept de creanță, care este o creanța bugetara care poate fi solicitata în termen de cinci ani de la instituita publica deoarece în temeiul dispozițiilor
O.U.G 148 din 2005 fondurile necesare plaților reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului se asigura de la bugetul de stat prin Min . Muncii, Fam. și Protecției Sociale. Recurentul- reclamanat ia solicitat pârâtei să-i restituie suma de H. Alexandru Petre în cuantum de 600 lei lunar pe perioada_ -_ la care pârâta nu a dat curs solicitărilor. Potrivit OUG nr. 148/2005 care reglementează susținerea familiei în "vederea creșterii copiilor, pentru atingerea scopului legii, legiuitorul a apreciat diferite măsuri care instituie drepturi pentru copil Și pentru părinții să exercită drepturile lor. Având în vedere că OUG nr. 148/2005 familiei în vederea creșterii copilului, că drepturile se raportez
interesul copilului Și nu la contribuțiile părinților la asigurările sociale, că drepturile se solicită Și se acordă pentru copii efectiv născuți și nu pentru părinți, apreciem că se impune obligarea pârâtei și la plata indemnizației de creștere și pentru al doilea copil.
Așa cum a statuat, în interpretare, înalta Curte de C. și Justiție prin decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr. OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr. HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr. OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale, nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr._ completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioara în aplicarea căruia a fost adoptat Și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă._Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea
interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil în speță.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 septembrie 2013 pârâta A. J. pentru P. și I. S. M.
a solicitat respingerea recursului formulat de dl. H. V. și menținerea în întregime a sentinței instanței de fond pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2585/_, Tribunalul Maramureș, respinge excepțiile invocate de către noi și respinge cererea reclamantului H. V. de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului. împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat prezentul recurs, care, considerăm noi, este nefondat.
Atât în cererea inițială cât și prezenta cerere de recurs, reclamanta motivează ca dreptul material la acțiune s-a născut raportat la Decizia nr. 26/2011 a ÎCCJ dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Un recurs în interesul legii se promovează în condițiile în care există soluții diferite în aceeași chestiune juridică și scopul este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României așa cum rezultă din disp. art. 329 alin.1 din C.pr.civ., în situația în care anumite chestiuni de drept au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Așadar, Decizia nr. 26/2011 pronunțată în recursul în interesul legii produce efecte declarative, nu dă naștere nici unui drept și nu are nici o influență asupra cursului prescripției.
Referitor la pretențiile reclamantei prin motivarea în drept Decizia dată în 14 noiembrie 2011, de către I.C.C.J, precizăm că, în conformitate cu principiul separației puterilor în stat, I.C.C.J decide asupra interpretării și aplicării unitare a Legii de către toate instanțele de judecată din țara. în consecință, decizia
I.C.C.J nu are efecte asupra părților.
Prezentul litigiu este grefat pe prevederile OUG 148/2005, prin acțiunea introductivă solicitându-se obligarea noastră la plata indemnizației pentru al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, nesolicitând anularea vreunui act administrativ.
Potrivit art. 9 din OUG 148/2005:,, Cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute ie prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație sau stimulent, și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun, după caz, fa primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului B. pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința. Cererile prevăzute la alin. (1) se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării a agenția teritorială, prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisă de directorul executiv. Contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."
Prin urmare, în ceea ce privește litigiile izvorâte din aplicarea dispozițiilor OUG 148/2005, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, inclusiv sub aspectul procedurilor de urmat și a termenelor care trebuie respectate.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:,, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată intr-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". De asemenea, potrivit art. 11 al aceluiași act normativ,, Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
Recurenta-reclamantă a depus cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, având în vedere nașterea din data de_ a copiilor gemeni, potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005. în soluționarea acestei cereri, fosta Direcție de Muncă, Solidaritate S. și Familie M. a emis Decizia 9335/_, care a fost transmisă recurentei la aceeași dată.
Împotriva deciziei 9335/_ recurenta reclamantă nu a parcurs procedura prealabilă.
Reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la data de_, evident după expirarea termenului de 1 an prevăzut Ia art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță.
Precum a învederat reclamantei și primei instanțe, pârâta este instituție publică și are competența, printre altele, de a acorda indemnizația pentru creșterea copiilor născuți înainte de_ doar în conformitate cu prevederile OUG 148/2005, la cererea persoanei îndreptățite și care depune cererea la primăria de domiciliu prin formularul stabilit prin normele metodologice de aplicare a OUG 148/2005 aprobate prin HG 1025/2006, până la data la care copii împlinesc vârsta de 2 ani.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din C.pr.civ., modificat și completat, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, iar dovada procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată.
Raportat la nașterea din data de_, reclamantul a depus potrivit OUG 148/2005 o singură cerere, prin care a solicitat indemnizație pentru copiii gemeni. Cererea a fost soluționată prin Decizia nr. 9335 din_ prin care s-a acordat indemnizație în cuantum de 600 de lei pentru ambii copii gemeni ai intimatei, întrucât OUG 148/2005 anterior intrării în vigoare a Legii 239/2009 nu a prevăzut acordarea a două indemnizații "nici măcar Legea 239/2009 nu prevede acordarea a două indemnizații - ci ";Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."), iar în interpretarea dată ordonanței, inclusiv de M. Muncii, Familiei și Protecției sociale, la aceea dată, persoanei i se cuvenea o singură indemnizație, considerându-se că nu este un drept al copilului. Deci nu ne-am exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu soluționa cererea unei persoane.
Consideră că în mod eronat, Tribunalul Maramureș a respins excepția inadmisibilității acțiunii, motivând la fila 3 alin. ultim că reclamantul a solicitat pârâtei să-t restituie suma de 12.600 lei reprezentând indemnizația suplimentară. Dovada comunicării unui act se face, atunci când acesta se trimite prin poștă, cu confirmarea de primire ștampilată și semnată de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței. Ori reclamantul depune la dosarul cauzei o cerere (care nu a ajuns niciodată la instituția noastră) precum și o chitanță din care nu rezultă cine este destinatarul, rubrica respectivă fiind ștearsă în mod intenționat. Reclamanul a incercat și a și reușit inducerea în eroare a instanței de fond, deoarece din chitanța de plată a serviciilor prestate sau a bunurilor livrate( pe care o anexăm) rezultă greutatea corespundenței: 93 grame. Ori, Onorată
instanță, o filă așa cum este ce pe care reclamantul pretinde că ne-a transmis-o nu poate avea această greutate.
Întrucât nu există un refuz nejustificat de soluționare a vreunei cereri șl Decizia nr. 6590/_ nu a fost contestată de reclamantă, excepția lipsei procedurii prealabile este admisibilă.
Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este prevăzut de art.
8 din Legea 554/2004, în conformitate cu care sunt necesare următoarele condiții, neîndeplinite în speță:
- reclamanta să fie nemulțumită de un act administrativ în sensul art.
2 lit. c din lege;
înainte de a se adresa instanței, reclamanta să fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7.
Așa cum a reținut și Onorata Curte în Decizia civilă nr. 9625, dosar _
*, Legea contenciosului pe care s-a fundamentat demersul instituie cadrul acțiunii în sensul că poate fi atacat în fața instanței de contencios actul autorității considerat vătămător și refuzul nejustificat în soluționarea cererii. Lipsa unui astfel de act care ar conduce la constatarea unui refuz are ca urmare respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Apreciază că indemnizația pentru creșterea copilului a fost instituită ca o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii, această prestație înlocuind în perioada concediului de creștere a copilului venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Indemnizația de creștere și îngrijire copil nu se poate raporta la numărul copiilor proveniți dintr-o naștere, ci numai la naștere. întrucât această indemnizație este un drept ce se cuvine părintelui pentru a-și putea crește copilul/copiii, fapt ce rezultă din conținutul art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 care condiționează acordarea indemnizației de realizarea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit timp de 12 luni anterior nașterii copilului.
Tot din acest articol reiese că părintele care nu întrunește această condiție expres prevăzută de lege nu poate să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului, indiferent dacă a dat naștere la un singur copil ori la gemeni sau tripleți printr-o singură naștere.
Asemenea cazuri au fost întâlnite în practică, când nu s-a acordat indemnizație deoarece părintele nu realizase timp de 12 luni anterior nașterii copilului venituri profesionale supuse impozitului pe venit ( indiferent de numărul copiilor rezultați din acea naștere!!!).
Din cele prezentate mai sus, se înțelege foarte clar că această indemnizație este un drept al părintelui și nu un drept al copilului, acordarea ei fiind condiționată de realizarea de venituri profesionale, astfel că nu se creează nicio discriminare între copii, al căror drept îl reprezintă numai alocația de stat pentru copii.
Mai mult decât atât, pentru părinții care au gemeni sau tripleți nu se acordă salariu dublu sau triplu fată de cât îl aveau înainte de nașterea copiilor.
Prin urmare, această indemnizație, care are caracterul unui venit de înlocuire al venitului salarial pe perioada cât părintele se află în concediu pentru creșterea copilului, nu se poate acorda în cuantum dublu sau triplu în cazul în care s-au născut gemeni sau tripleți.
Apoi, reclamantul susține că obiectul acțiunii îl constituie un drept de creanță, o creanță bugetară care poate fi solicitată în termen de 5 ani.
Potrivit art. 21 din OG92/2003 privind codul de procedură fiscală (1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
Astfel, indemnizația pentru creșterea copilului nu reprezintă o creanță fiscală datorată bugetului de stat, ci din contră, este o sumă de care beneficiază reclamanta, o cheltuială a bugetului consolidat, fiind aplicabil termenul general de prescripție.
ă de cele arătate mai sus, solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate sentința instanței de fond.
În drept a invocat dispoziții legale:
Codul de procedură civilă;
Legea nr. 287/2009 republicată, privind codul civil;
Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare;
O.U.G nr.116/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, cu modificările și completările ulterioare, abrogată de O.U.G nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. i și inspecție S. ;.
O.U.G nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare;
- Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G.R nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare;
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul excepțiilor invocate în fața instanței de fond de către intimată, acestea nemaifăcând obiectul recursului exercitat de reclamant, se consideră în aprecierea majorității completului de judecată că nu mai pot fi readuse în discuție pe calea recursului de față având în vedere principiul de drept consacrat în adagiul roman tantum devolutum quantum apelantum.
Sub aspectul fondului cauzei, Curtea reține că în realitate reclamantul se plânge prin acțiunea introductivă, chiar dacă nu formal și expres, de refuzul nejustificat al pârâtei de a recunoaște și plăti dreptul la îndemnizația de creștere a copilului pentru ipoteza în care din naștere a rezultat gemeni.
Premisa formulării cererii de recunoaștere a unui atare drept a constituit-o soluționarea unui recurs în interesul legii soluționat de Î. Curte care a rezolvat o dispută de interpretare diferită a normelor juridice pertinente incidente în materie.
În acest sens, jurisdicția supremă a decis pe cale de interpretare că în aplicarea art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 (18 iunie 2009) indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie
2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.
Așa fiind, cel puțin după data publicării în Monitorul Oficial a acestei decizii, care marchează, între altele, și momentul producerii efectelor juridice a unei atari decizii (efectul obligatoriu pentru instanțele judecătorești conform art. 3307alin. 4 din codul de procedură civilă și că această decizie nu afectează hotărârile judecătorești examinate și situația părților în acele procese conform art. 3307alin. 2 din același cod) s-a clarificat în mod unitar sensul și conținutul normei interpretate.
Într-o astfel de situație se pune întrebarea dacă particularul mai poate formula o cerere de recunoaștere a unui drept subiectiv patrimonial care anterior nu ar fi putut să-l revendice tocmai datorită lipsei de claritate a legii, datorită practicii organelor administrative de interpretare restrictivă a normei legale care-l consacra și datorită existenței unei practici judiciare contradictorii, aspecte pe care le-a constatat instanța supremă în Decizia nr. 26/2011.
Curtea, în compunerea opiniei majoritare a completului, că răspunsul nu poate fi decât afirmativ, căci a admite altfel am pune la îndoială eficacitatea interpretării date de instanța supremă.
Pe de altă parte, interpretarea dată de Î. Curte se face în sensul aplicării dispoziției legale interpretate în cazul litigiilor care nu au tangență cu hotărârile examinate în cadrul recursului în interesul legii.
Prin această manieră de valorificare a deciziei pronunțate în recurs în interesul legii particularului i se recunoaște un drept pentru prima dată, drept
care practic era prevăzut de lege dar care nu a putut fi valorificat tocmai datorită incertitudinii normei legale care-l consacră.
Or, în această ipoteză nu se poate susține cu temei că acesta ar fi trebui să-l solicite într-un termen strict definit de legea în cauză ori că ar fi trebuit să atace illo tempore actul administrativ inițial care-i refuza recunoașterea dreptului, căci oricum acest drept nu i s-ar fi recunoscut de vreme ce clarificarea normei și recunoașterea dreptului în abstract s-a realizat abia ulterior prin decizia dată de Î. Curte în interpretarea legii.
Așa fiind, considerăm că a pune recurentul reclamant în situația de a-i respinge orice demers în vederea valorificării unui drept subiectiv pe baza unei legi incerte și neclare care este unitar interpretată ulterior prin mecanismul constituțional și legal al recursului în interesul legii înseamnă a-i pretinde acestuia să suporte o sarcină specială și exorbitantă și a-l îndepărta de la justiție. Față de cele ce precedă, în această ambianță factuală și normativă se poate aprecia ca fiind conform cu dreptul împrejurarea că reclamantul s-a adresat autorității, abia la data de 1 iunie 2012 (f. 47-48 dos. fond), cu o cerere de recunoaștere a dreptului la indemnizația suplimentară ce i se cuvenea acestuia conform jurisprudenței deja stabilite și a succesiunii de modificări legislative care au valorificat jurisprudența instanțelor din România și implicit a Deciziei nr.
26/20011 a ÎCCJ completul competent să judece recursul în interesul legii.
A refuza reclamantei posibilitatea ca, prevalându-se de noua ambianță factuală și legală în materie și a statua că ea trebuie să solicite recunoașterea dreptului subiectiv pentru cel de-al doilea copil geamăn în consens cu prevederile art. 9 din OUG nr. 148/2005, sau că i se poate opune neatacarea noilor decizii date în urma aplicării Legii nr. 239/2009, favorabile reclamantului, ar însemna să-l expunem unor riscuri incalculabile de vreme ce la acea epocă, practica administrației în interpretarea și aplicarea dreptului incident era aceea de a refuza ilegal recunoașterea indemnizației și pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Pe cale de consecință, Curtea, cu majoritate de voturi găsește recursul întemeiat conform art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil prin efectul art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2012, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. va admite recursul exercitat de reclamant, va modifica sentința atacată, în sensul obligării pârâtelor să plătească reclamantului dreptul la indemnizația suplimentară pentru creșterea copiilor și obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 600 lei lunar pentru perioada_ -_ .
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de reclamantul H. V. împotriva sentinței civile nr. 2585 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că: admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru P. și I. S. și A. J. pentru P. și I. S. M. și ca o consecință:
Obligă pârâtele să recunoască în favoarea reclamantului dreptul la indemnizația suplimentară pentru creșterea copiilor și obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 600 lei lunar pentru perioada_ -_ .
Menține restul dispoziției sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
L. U.
M.
D.
M.
B.
cu opinie separată, în sensul respingerii recursului.
,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. I.
Cu opinia separată a doamnei judecător M. D., în sensul respingerii recursului.
Am apreciat că recursul trebuia respins, pentru alte considerente decât cele reținute de către instanța de fond și care ar fi trebuit reținute ca atare de către instanța de recurs.
Astfel, prezentul litigiu este grefat pe dispozițiile OUG nr. 148/2005, prin cererea de chemare în judecată solicitându-se obligarea Agenției Județene pentru
P. și I. S. C. la plata indemnizației pentru creșterea copilului pentru perioada_ -_, copil rezultat dintr-o sarcină gemelară.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din OUG nr. 148/2005, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgenta, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, si documentele din care rezulta îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun, după caz, la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului B.
, pe raza căreia/căruia solicitantul isi are domiciliul sau reședința; Cererile prevăzute la alin. (1) se soluționează in termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la direcția teritoriala, prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisa de directorul executiv; Contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se soluționează potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că obiect al unui litigiu grefat pe dispozițiile OUG nr. 148/2005 îl poate forma doar decizia emisă în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. 3 din art. 9, decizie prin care s-a soluționat cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de această ordonanță.
Or, în speță, cererea reclamantei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului reglementată de dispozițiile OUG nr. 148/2005 a fost soluționată prin Decizia nr. 9335/_, decizie care nu a fost contestată de reclamant potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 3 din OUG nr. 148/2005, acesta solicitând direct obligarea recurentei la plata indemnizației, fără a urma procedura obligatorie descrisă anterior, ceea ce face ca litigiul promovat să fie inadmisibil.
Deși, aparent instanța de fond respinge excepția inadmisibilității și respinge ca nefondată acțiunea, în realitatea ca temei al respingerii cererii a stat tot un fine de neprimire, reținând instanța că reclamantul nu a contestat decizia emisă în cursul anului 2009.
În legătură cu acest aspect m-am raliat opiniei majoritare, în sensul că reclamantul nu avea nici un interes să conteste această decizie, prin care s-a dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 239/2009, dar am apreciat că trebuia pusă în discuția părților, din oficiu, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, din perspectiva neatacării deciziei inițiale, din 2007.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, care înlocuiesc considerentele primei instanțe, am opinat pentru respingerea recursului.
Judecător M. D.
