Decizia civilă nr. 1225/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1225/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta I. T. DE M. C. împotriva Sentinței civile nr.21997/2012, pronunțată de Judecătoria C. N. privind și pe intimata SC R. C. P. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, nu a fost motivat, sens în care reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.21997/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă plângerea formulată de petenta SC R. C. P. S., cu sediul în Z., str. F., nr. 40 în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. C., cu sediul în loc. C. -N., str. G. C.
, nr. 2, și a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria CJ, nr.0. (fil. 22), petenta SC R.
C. P. S. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art.16 alin. 1 din Legea 53/2003. La data de _
, în urma verificării documentelor petentei, s-a putut constata faptul că aceasta nu a procedat la încheierea unui contract individual de muncă pentru numita Jancso M. .
Probele administrate instituie un dubiu rezonabil cu privire la starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat, de natură să profite societății petentei.
Din declarația martorei Jancso M. (fil.34) instanța reține faptul că, la data efectuării controlului_, aceasta s-a aflat la sediul societății petentei pentru a susține un interviu în vederea angajării. Despre acest interviu martora a luat cunoștința în urma unui anunț postat pe internet, pe situl intitulat Piața de A la Z.
Interviul s-a finalizat prin încheierea unui contract individual de muncă cu societatea petentă, la scurt timp după finalizarea controlului efectuat de către inspectorii de muncă. Acest aspect se coroborează cu data precizată în cuprinsul contractului individual de muncă (fil. 17) încheiat și înregistrat sub nr. 22 în ziua efectuării controlului,_, cu data începerii activității_ .
Cu toate că data întocmirii contractului individual de muncă coincide cu data menționată în cuprinsul măsurii nr.1 dispusă prin anexa nr. 1 la procesul verbal nr. 049811/_ (fil. 13- 14), prin care petenta a fost obligată să procedeze la angajarea martorei Jancso M. cu forme legale conform art. 16 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, instanța apreciază faptul că ansamblul probator administrat în cauză creează un dubiu cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale contravenției analizate.
În drept, sub aspectul legalității, instanța a apreciat faptul că procesul verbal contestat întrunește toate exigențele desprinse din art. 16-17, art. 19 OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut faptul că procesul verbal se bucură de forță probantă până la probă contrară, pe care contravenientul trebuie să o facă prin orice mijloc de probă admis de lege pentru a infirma situația de fapt și încadrarea în drept reținute împotriva sa.
Astfel, persoanei sancționate i se permite să probeze faptul că nu ea a comis actul încriminat, instituirea unei prezumții absolute aducând atingere atât caracterului personal al răspunderii cât și dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție.
Raportând aceste aspecte de ordin teoretic la speța analizată, instanța a reținut faptul că prin probele administrate petentul nu a făcut dovada contară celor reținute în procesul verbal contestat, însă s-a creat o stare de incertitudine cu privire la vinovăția petentei și la întrunirea elementelor constitutive ale faptei reținută în sarcina sa.
În lumina celor mai sus arătate, instanța a apreciat faptul că dubiul creat cu privire la existența contravenției nu este de natură să atragă anularea procesului verbal contestat, însă în contextul necesității respectării prezumției de nevinovăție incidentă în materia analizată, acest aspect se impune a fi avut în vedere în procesul de individualizare al sancțiunii aplicate.
Pentru considerentele care preced instanța, în temeiul art. 34 OG 2/2001 a admis plângerea și a reindividualizat sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, înlocuind sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal, recurenta I. T. de M. C., recursul nefiind motivat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a seria CJ, nr.0. (fil. 22), petenta SC R.
C. P. S. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art.16 alin. 1 din Legea 53/2003, deoarece la data de_, în urma verificării documentelor petentei, s-a putut constata faptul că aceasta nu a procedat la încheierea unui contract individual de muncă pentru numita Jancso M. .
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este ținută, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, tribunalul constată că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat, considerând însă că există un dubiu cu privire la existența contravenției, care trebuie să profite acesteia, sens în care a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, petentei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, însă așa cum rezultă din actele dosarului la data constatării contravenției numita Jancso M. a dat o declarație pe proprie răspundere din care rezulta faptul că prestează activitate pentru societate ca vânzătoare fără a fi semnat un contract de muncă până la data controlului, astfel că susținerile acesteia din fața instanței de fond cum că s-ar fi aflat la un interviu nu pot fi primite.Considerăm, drept urmare, că nu există nici un dubiu cu privire la existența contravenției, starea de fapt reținută în procesul verbal în discuție fiind corespunzătoare realității.
Pe de altă parte, în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată petentei în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este prea aspră, din perspectiva prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art.21 alin. 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit.
Ca atare, tribunalul apreciază că față de criteriile amintite sancțiunea avertismentului este mai adecvată și răspunde exigențelor textelor de lege la care ne-am referit mai sus, din această perspectivă recursul declarat fiind nefondat.
Sintetizând, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul I. T. de M.
C., cu sediul în loc. C. -N., str. G. C., nr. 2, împotriva sentinței civile nr.21997/_ 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totalitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul I. T. de M. C., cu sediul în loc. C.
-N., str. G. C., nr. 2, împotriva sentinței civile nr.21997/_ 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
