Decizia civilă nr. 1220/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1220/R
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE N. B.
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de recurenta-contestatoare
D. M. PRIN A. F. P. B. M., cu sediul în B. M., A. S.
, nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10287 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimata A. M.
, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 01 noiembrie 2013 și la data de 08 noiembrie 2013, 15 noiembrie 2013 și 21 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.10287/_ a Judecătoriei B. M. s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. F. P. B.
M., cu sediul în B. M., str. A. S. nr.2A în contradictoriu cu intimata A.
M., cu domiciliul procesual ales la cab av. Belbe A., din N. Oaș, A. Trandafirilor nr. 12/1 și a obligat contestatoarea să plătească intimatei 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 8872/_ reținând dispozițiile art.371 indice 1 C.pr. civ. s-a admis cererea de încuviințare executare silită formulată de BEJ Ș. A., reprezentantul creditoarei A. M., împotriva debitoarei A.
P. B. M., a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentant de sentința civilă nr.5681/_ dată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ și Decizia civilă nr.4262/_ pronunțată de Curtea de Apel C. .
Contestatoarea enumeră motivele de contestație, articole din Codul de procedură civile referitoare la executarea silită, dar din dosarul de executare silită rezultă faptul că executorul judecătoresc a efectuat doar un act de executare împotriva debitoarei, respectiv somația ce a fost comunicată contestatoarei.
Având în vedere art. 2 din OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii, executorul nu a mai continuat executarea silită, astfel că cererea privind suspendarea executării nu este întemeiată debitorul nefiind în pericol de a fi executat, termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002 a fost stabilit tocmai în beneficiul debitorului, termen care nu doar că împiedică formularea unei cereri de executare silită, ci presupune o asemenea cerere drept condiție prealabilă a emiterii somației.
În ceea ce privește cheltuielile de executare pe care contestatoarea le-a solicitat acestea vor fi respinse.
Art. 371 indice 1 C.pr. civ., arată " cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit"; totodată, fiind obligat și la plata cheltuielilor de executare, dacă nu au fost îndeplinite procedurile de executare prevăzute de lege, iar în speță acestea au fost dovedite.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art.301 C.pr. civ., contestatoarea D. M. pentru următoarele considerente:
Conform art. 371 ind.1 C.pr. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită ( alin.2).
Astfel, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr.1899 din 22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s -a
adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlul
executoriu sau că s -a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii
de restituire
, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
Potrivit art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."; De asemenea,
conform, art. 3 din O.G. nr.22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ceea ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899/2004.
Apreciază că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui.
Tocmai pentru că intimatul creditor este reprezentat de un avocat petenta crede că nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate, cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate tot din bugetul de stat.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea D., acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repuse în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Regională a F. P. C. - prin A. J. ețeană a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A împotriva sentinței civile nr. 10287 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 29 Noiembrie 2013.
Președinte
J. ecător
J. ecător
N. B.
F.
V.
P. V.
ier
T.
în concediu medical semnează grefierul șef de secție
Red. N.B./
Tred. M.S. / - 2 ex
J. ecător la fond: U. V.
